 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul financiar
» Riscul
|
|
Riscul economic |
|
| Rezultatul intreprinderii se bazeaza pe trei factori principali care sunt: costul de productie, cantitatile vandute si pretul de vanzare, fiecare din acesti factori fiind supusi restrictiilor generate de variatiile mediului economic. Evolutia fiecaruia dintre ei influenteaza mai mult sau mai putin sensibil nivelul rezultatelor. Sensibilitatea rezultatului Conform naturii actitatii intreprinderii si pozitiei sale in mediu, rezultatul acesteia este mai mult sau mai putin sensibil la evenimente ca: accentuarea concurentei, cresterea pretului energiei, ridicarea salariilor, inovatia tehnologica. Acest grad de sensibilitate determina caracteristica de risc a intreprinderii. Conducerea gestiunii se bazeaza pe stapanirea riscului, prin adaptarea permanenta a procesului tehnologic si a locului intreprinderii pe piata. Sensibilitatea rezultatului se poate calcula prin determinarea coeficientului de corelatie intre variatia unui factor si variatia rezultatului. De exemplu, se poate calcula ca pentru o crestere cu 10% a costului electricitatii, excedentul brut al exploatarii se diminueaza cu 6%. Cu cat acesti coeficienti de corelatie sunt mai ridicati, cu atat intreprinderea risca mai mult. Riscul nu depinde numai de determinantii costului, ci si de structura costului, care poate fi in functie de volumul productiei si al vanzarilor. Aceasta constatare a generat analiza relatiei cost-volum de productie, numita si analiza punctului mort. Analiza punctului mort Aceasta analiza are un caracter strict economic, insa are consecinte financiare. Se bazeaza pe relatia dintre volumul productiei si cost, in functie de structura costului de productie, structura care distinge cheltuielile fixe de cele variabile. Cheltuielile variabile sunt cele care variaza sensibil cu volumul de productie si vanzari. Exemplu sunt materiile prime, care variaza strict proportional cu volumul de productie. in alte cazuri, variabilitatea este mai putin proportionala, existand o anumita marja de eroare, tolerabila insa rationamentului economic. Cheltuielile fixe sunt acelea care nu variaza in functie de volumul actitatii, cel putin intre doua paliere de productie. Amortismentele sunt cheltuielile fixe cele mai caracteristice. Cheltuielile generale, indeosebi cele administrative, depind de structura intreprinderii la un moment dat si nu de volumul de productie. Daca se admite ca cifra de afaceri si cheltuielile variabile evolueaza proportional cu volumul de actitate, exista un volum de actitate care permite acoperirea cheltuielilor fixe si degajarea unui rezultat al exploatarii pozitiv. Volumul de actitate Q determina punctul de echilibru, dedesubtul caruia intreprinderile sunt in pierdere, si deasupra caruia inregistreaza beneficii. Punctul mort este un instrument de analiza al gestiunii, de natura economica. in optica inanciara, el edentiaza un mecanism important al sensibilitatii rezultatului. Variatia nevoilor de fond de rulment Fluctuatia volumului actitatii poate avea importante repercusiuni asupra echilibrului financiar pe termen scurt. Caderea vanzarilor conduce imediat la fenomenul de stocare, daca productia nu este imediat redusa si nu se diminueaza progresiv creditul acordat clientelei si creditul furnizor. Mecanismul ciclului financiar al exploatarii este perturbat inainte ca masurile de redresare, prin diminuarea productiei sau a stocurilor, sa interna, fiind posibila perturbarea grava a trezoreriei. Fenomenul poate fi brutal, cel mai adesea temporar, fiind cunoscut sub denumirea "lotura de berbec". |
|
|
Politica de confidentialitate
|
