 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul financiar
» Riscul
|
|
Riscul financiar |
|
| Masurarea riscurilor financiare la care se expune intreprinderea face parte din analiza situatiei financiare, intrebarea subadiacenta oricarei decizii consta, in a sti daca "afacerea" propusa ofera un "risc bun" si daca beneficiile posibile justifica lumul capitalurilor ce r trebui angajate. De regula, comportamentele creditorului si ale investitorului difera. Creditorul se va interesa indeosebi de trecut si de lichiditate si mai putin de natura si importanta fondului de rulment. Compozitia activului circulant si a angajamentelor pe termen scurt va avea deci o importanta mai mare decat informatiile cu privire la valorile imobilizate si angajamentele pe termen lung. El se intereseaza, de asemenea, de rezultate, deoarece capacitatea actuala de a crea profit influenteaza adesea operatiunile si profiturile viitoare. Din punctul de vedere al investitorului, trebuie evidentiat ca potentialul de creare de profit este pe ultimul loc. Contul de profit si pierderi si fiabilitatea previziunilor sunt pentru el la fel de importante ca bilantul. Riscul operatiunilor financiare pe scurt Sunt relevante trei categorii de riscuri: - riscul de lichiditate (de lichidare); - riscul de renilitate; - riscul de inghetare (blocaj); a) Riscul de lichidare Este riscul ruinei clientului si deci, al pierderii imprumuturilor de catre banca. Depozitele din bilant pot deveni sursa unor litigii multiple, ducand la folosirea garantiilor, facilitatilor reale, si atata timp cat procedura judiciara de redresare va fi folosita, la o inghetare a creditelor, si prin aceasta la reducerea marimii depozitelor. Riscul de lichidare se apreciaza cu referire la marimea depozitelor fondurilor proprii, care pe financiar, prezinta trei avantaje: - sunt definitiv achizitionate de firma, nefiind rambursabile; - remunerarea lor poate fi suspendata in caz de dificultate; - marimea lor este mai flexibila decat in cazul datoriilor. Capitalul social fiind intangibil, in cazul unei pierderi importante o decizie a adunarii generale a actionarilor poate sa-l reduca, si in anumite conditii chiar sa-l mareasca. O pierdere poate fi imputata, in anumite limite, rezervelor, sau ar putea fi redistribuita, in conditii bine silite: Altfel spus, riscul este mai repede acceptat de catre actionari decat de catre creditori. Se impune ca o regula elementara de prudenta sa se asigure o finantare proprie in toate operatiunile care comporta un asemenea risc. indatorarea nu este indicata, deoarece trebuie platita la scadente fixe. Creditorul bancar va verifica daca fondurile proprii si garantiile asigura o marja suficienta pentru a compensa eventualele diferente fntre valoarea neta calculabila a activelor si valoarea de piata a acestora, in caz de lichidare, fn mod analog, va compensa marimea capitalurilor proprii nete cu aceea a creditelor acordate fara garantie, b) Riscul de inghetare (blocare) Daca intreprinderea este incapabila sa ramburseze creantele la scadenta prevazuta, fondurile sunt mobilizate de banca. Diagnosticul financiar va tine in acest caz seama de fondurile proprii, de fondul de rulment, de credibilitatea financiara a managerilor, de ratele structurilor financiare, de trezorerie. De asemenea, trebuie prevazute resursele si neile de finantare viitoare pornind de la datele actuale si elutia previzibila. c) Riscul de renilitate Acest risc se manifesta in cazul debitorilor care nu sunt capabili sa-si achite dobanzile la credite, decat apeland la credite bancare suplimentare, si este posibil cand intreprinderea inregistreaza o criza de trezorerie. Pentru a evalua acest risc se verifica daca: - veniturile cresc mai rapid decat cheltuielile; - indatorarea ramane suporila, atat ca marime, cat si ca rata; - excedentul de trezorerie al exploatarii este superior impozitului, cheltuielilor financiare si rambursarii majoritatii imprumuturilor. Riscurile precedente pot fi obisnuite in perioadele de dereglari macroeconomice. O intreprindere se poate indrepta spre faliment, poate solicita o amanare a rambursarilor sau poate fi incapabila sa achite cheltuielile financiare. Creditorii, pentru a nu suporta decat o parte a riscului global, r impune garantii, precum cautionarea asociatilor, sau chiar interventia in fondurile proprii, preluand participatii la capitalul social al societatii. Devine necesar de a solicita intreprinderii drepturi si puteri care se cuvin actionarilor, ca de exemplu, angajamentul de a mentine fondul de rulment la ceeasi marime, limitarea distribuirii dividendelor, ipotecarea unor bunuri, ificarea investitiilor. Riscurile operatiunilor de finantare pe termen lung Fiind data marimea si durata unor imprumuturi, exista posibilitatea evaluarii fluxului lichiditatii previzionale.In situatia unei inovatii, extensiunii activitatilor, cumpararii unei intreprinderi, suprimarii sau cesiunii unor activitati, solicitarii de subventii pentru fondurile proprii, o atentie speciala va fi acordata analizei structurii financiare. Va fi examinata pozitia financiara actuala a intreprinderii si se va estima posibilitatea sa viitoare, care depinde in primul rand de renilitate. De asemenea, se r studia capacitatile intreprinderii de a se dezlta pe o perioada mai mare, astfel incat sa faca fata riscului conjunctural si neprevazutului, a) Analiza riscului pe termen lung. Un dezechilibru, posibil totdeauna, nu trebuie sa devina structural. De aceea este important pentru firma sa se asigure ca functionarea sa si riscul proiectelor derulate nu antreneaza o degradare a structurii pasivului si disparitia fondurilor proprii. Pentru a garanta solvabilitatea finala intreprinderea va trebui sa ramana renila. fn cazul unei intreprinderi normale, fluxurile rezultatelor actuale si viitoare trebuie sa fie suficiente pentru a nu modifica raporturile intre creditori si actionari, intr-un grad care risca sa puna in pericol echilibrul structurii financiare, adica raportul indatorarii la fondurile proprii (D/Cp) In acest sens, va trebui sa se verifice: - autonomia cresterii: rata de crestere, sustinuta de politica financiara promovata, trebuie sa fie superioara ratei de crestere observata; - existenta efectul Silirea conturilor previzionale este de asemenea necesara pentru a studia efectul programelor noi si tendintelor actuale observate asupra echilibrului financiar al contului de profit si pierderi si al bilantului. Unele cazuri caracteristice pot fi evidentiate: - investitia este supradimensionata in raport cu neile si dimensiunea intreprinderii, fn acest caz, intreprinderea va fi incapabila sa renilizeze activele de productie datorita, in primul rand, insuficientei pietei, deoarece ea va suporta costuri de functionare si cheltuieli financiare suplimentare pe termen scurt, cu atat mai mult cu cat marjele comerciale r ramane un timp moderate. Ulterior, ea se va confrunta cu dificultati de a inlocui aceste active. Aceasta situatie va conduce sistematic la o criza de trezorerie, generand mereu o deteriorare a structurii financiare, deoarece intreprinderea trebuie sa mobilizeze mai multe fonduri proprii decat au fost prevazute, sau sa se indatoreze excesiv. - rata de crestere sau renilitatea prevazuta sunt prea mici pentru a justifica marimea investitiei. - rata de crestere prevazuta si neile de capitaluri corespunzatoare sunt incompatibile cu conditiile economice si financiare ale intreprinderii; - cererea de finantare externa, limitata de o atitudine prudentiala sau de capacitatea de indatorare a firmei, este insotita de o mobilizare excesiva a fondurilor proprii. Previziunile anticipeaza, intr-o maniera foarte optimista, curgerea fluxurilor de profit si o perioada scurta pentru depasirea pragului de renilitate.In situatiile cele mai obisnuite, examinarea posibilitatilor de reducere a marimii investitiei si a cheltuielilor de exploatare, asociate unui efort de promovare a produselor, ar putea conduce la ameliorarea marjei comerciale. in acest sens, o parte mai importanta a finantarii din capitaluri proprii s-ar putea impune.In schimb, rezultate care apar satisfacatoare si continue precum si previziuni coerente cu performantele realizate in trecut, ar putea constitui punctul cheie pentru acceptarea unui eventual sprijin financiar. Renilitatea adecvata genereaza solvabilitate. Solvabilitatea finala (la sfarsitul perioadei de rambursare a unui credit) depinde de capacitatea de rambursare si de fluxurile de lichiditati pe care intreprinderea le va genera. Pentru acest tip de analiza se pot utiliza pozitia fondurilor si soldul de exploatare, sau in locul acestora capacitatea de autofinantare diminuata cu investitiile imobilizate sau investitiile in fond de rulment. Luarea in considerare a sectorului si, daca este posibil, a pietei si formelor de concurenta poate contribui la aprecierea capitalurilor disponibile. Conturile de profit si pierderi si bilanturile previzionale sunt de asemenea, in mod obisnuit, folosite pentru aprecierea impactului proiectelor de investitii asupra fluxurilor financiare, ratei de renilitate, structurii financiare. b) Aprecierea riscului conjunctural Riscul conjunctural este evenimentul care poate totdeauna sa apara. Pentru a face fata neprevazutului va trebui sa existe capacitatea mobilizarii de resurse excedentare. Independenta financiara, autonomia financiara, prestanta financiara a managerilor joaca un rol mare in aprecierea acestui risc. Va fi necesara analiza bilantului si contului de profit si pierderi, evidentiind solvabilitatea in functie de fondurile proprii si lichiditatea in functie de fondul de rulment sau excedentul trezoreriei de exploatare. Aceste analize r trebui sa fie completate, prin: - area riscurilor creditelor bancare cu cele acceptate de catre intreprindere; - area marimii creditelor bancare amortizate cu marimea neii de fond de rulment al exploatarii, fn general, norma este de 50%; DIAGNOSTIC GENERAL DE STRATEGIE 1. Istoric: momentul constituirii si modul de constituire; elutia (actionari, salariati, capacitate, tehnologie, piata, structura de productie); conflicte, tensiuni, performante; 2. Elemente juridice: capitalul, actionarii, statutul, consiliul de administratie, control fiscal, contracte de munca, remunerarea personalului; 3. Aspecte umane: efectivul angajatilor si repartitie pe timente, nivelul retributiilor, ambianta, structura firmelor etc. 4. Sistemul de gestiune: serviciul administrativ, proceduri de gestiune, corectitudinea conila, controlul gestiunii, nivelul cheltuielilor generale etc. 5. Aspecte tehnice: nivelul tehnologic si modernizarea; caracterul productiv, relatia productie-comercializare; organizarea productiei; rebuturi si calitatea produselor; 6. Concurenta si strategie: structura productiei, modul de distribuire, repartitia geografica a vanzarilor, concurenta locala, area parametrilor comerciali cu concurenta (calitate, pret, estetica, functionalitate, garantie) caracteristicile pietei; 7. Mediul si perspective: caracterizarea mediului sccio-economic, elutia clientilor, a gusturilor; structura costurilor. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
