Comportamentul imm si etica afacerilor

COMPORTAMENTUL IMM SI ETICA AFACERILOR

CONTINUT: Comportamentul intreprinderii - definire si trasaturi

2. Tipurile de comportament al intreprinderii

3. Normele de comportament al intreprinderii

4. Test de autevaluare

Rezumat:

Asumarea responsabilitatilor de catre intreprinzator, in general de managerul oricarei intreprinderi, trebuie sa fie guvernata de etica afacerilor, prin care se intelege ansamblul principiilor si normelor de comportament care definesc conduita corecta in afaceri. Problematica acestei conduite este deosebit de complexa si chiar derutanta pentru noii in lumea afacerilor.

Comportamentul intreprinderii constituie forma de exprimare a acesteia in interactiunile ei profunde si continue cu mediul in care fiinteaza si actioneaza, forma conditionata, in al doilea rand, de "personalitatea' intreprinderii, de modul in care conducerea acesteia decide sa o angajeze in relatiile cu mediul si, in al doilea rand, dar intr-o masura aproape la fel de importanta, de situatia si evolutia acestuia urma, de conjuncturile variate pe care le prezinta.

Obiective:

Dupa parcurgerea acestei teme veti invata:

• principalele caracteristici ale comportamentului intreprinderii
• tipurile de baza ale comportamentului intreprinderii
• normele de comportament al intreprinderii
• instrumentele de apreciere a comportamentului intreprinderii

1. Comportamentul intreprinderii - definire si trasaturi

Transferarea notiunii de comportament din domeniul psihologiei, in isi are originea, in cel al microeconomiei, unde a fost asociata celei de prindere sau de cumparator, s-a facut pe baza ratiunii ca intreprinderea reprezinta un sistem socioeconomic, dinamic, complex, deschis - adica aflat f interactiune stransa cu mediul in care fiinteaza - stabil si autoreglabil, cu cuvinte are caracteristicile definitorii ale unui organism biologic. Folosirea adecvata a notiunii de comportament al intreprinderii presupune definirea exacta a acceptiei in care o folosim si evidentierea conotatiilor.

B

In sens general, prin comportament se intelege ansamblul manifestarilor exterioare ale unui sistem prin care acesta reactioneaza la stimuli.

Comportamentul intreprinderii reprezinta totalitatea actiunilor si w exterioare prin care aceasta raspunde solicitarilor sau oricaror tuli receptionati din mediu. Altfel spus, comportamentul intreprinderii constituie forma de exprimare a acesteia in interactiunile ei profunde si continue cu mediul in care fiinteaza si actioneaza, forma conditionata, in al doilea rand, de "personalitatea' intreprinderii, de modul in care conducerea acesteia decide sa o angajeze in relatiile cu mediul si, in al doilea rand, dar intr-o masura aproape la fel de importanta, de situatia si evolutia acestuia urma, de conjuncturile variate pe care le prezinta.

C

Principalele caracteristici ale comportamentului intreprinderii sunt prezentate in continuare.

a) Este determinat, in mod hotarator, de scopul si obiectivele intreprinderii,cu alte cuvinte orice manifestare comportamentala este expresia unei ratiuni bine definite, concordanta cu scopul acesteia, si este prescrisa prin strategia si politicile pe care intreprinderea le-a stabilit in vederea realizarii scopului urmarit.

Scop Strategie Politici Comportament

Relatia reprezinta, deci, modelul potrivit caruia primul termen il prefigureaza si orienteaza pe ultimul, manifestarile comportamentale ale intreprinderii fiind raspunsuri specifice la diversi stimuli din mediu, alese insa corespunzator strategiei adoptate.

b) Este un ansamblu integrat si unitar de actiuni si reactii exterioare
care, in ciuda diversitatii lor, se subsumeaza - prin strategia si politicile
intreprinderii - scopului acesteia.

c) Sufera in timp un proces de diferentiere progresiva de comportamentul intreprinderilor concurente, se "specializeaza' ca urmare a restrangerii diversitatii situatiilor cu care se confrunta intreprinderea.

Aparenta contradictie dintre "specializarea' comportamentala a intreprinderii de mari dimensiuni si diversificarea activitatilor ei ca urmare a
adoptarii unei strategii in acest sens se explica prin stabilizarea tot mai
pronuntata a relatiilor ei exterioare, prin angajarea si consolidarea treptata a
acelor relatii care s-au dovedit realmente benefice pentru intreprindere.

In procesul specializarii sale, comportamentul intreprinderii devine i tot mai coerent, se compactizeaza in sensul ca registrul reactiilor comporta­mentale se restrange, iar prin definirea unor politici ale intreprinderii mai riguroase ponderea reactiilor repetitive sporeste semnificativ.

d) Reflecta gradul de maturizare manageriala a intreprinderii, capacitatea acesteia de a stabili prin politici modelele comportamentale urmat.

e) Semnifica interpretarea de catre intreprindere a "rolului' ei in cadrul societatii,corespunzator"statutului'ei. Statutul intreprinderii reprezinta ansamblul "asteptarilor' sale de la societate -, iar rolul ei este determinat de totalitatea "asteptarilor' societatii si ale mediului din actiune de la intreprindere. Abordarea sistemica a intreprinderii, in ca statutul acesteia corespunde intrarilor iar rolul iesirilor, permite evidentie comportamentului ca o forma speciala de iesire care se alatura celorlalte cunoscute - produse, servicii, fonduri banesti, resurse umane, informatii, ultima analiza insa, comportamentul intreprinderii reprezinta, la limita, iesirii informationale prin intermediul carora mediul acesteia ii percepe orientarile actiunile si reactiile.

f) Genereaza frecvente "dileme comportamentale' in alegerea modelului comportamental de urmat in anumite situatii specifice. Dilemele de comportament reprezinta, in fond, oscilatii atitudinale ale intreprinderii fata de solicitari exterioare foarte diferite ca natura si incidente asupra atii ei.

Una dintre cele mai frecvente dileme de comportament intalnita in practica organizatiilor economice este cea provocata de aparenta antinomie considerentele economice si cele sociale la stabilirea conditiilor de desfasurare in continuare a activitatii intreprinderii: considerentele amice privesc cerintele de crestere a eficientei activitatii desfasurate, de a costurilor de productie si, implicit, a costurilor salariale, de maximala a personalului propriu etc., iar considerentele sociale cerintele de protectie sociala, de evitare a reducerilor de personal, de satisfacere a revendicarilor sociale etc.

g) Sufera un proces progresiv de interpersonalizare cu comportamentul altor intreprinderi, de accentuare a interdependentei si interactiunii cu acestea din urma. in procesul interactiunii comportamentelor si intreprinderile ofera sau isi insusesc modele comportamentale, unele acestea - care s-au dovedit eficace si benefice pentru intreprinderile care le-au adoptat - devenind repere generale de referinta.

h) Reprezinta, concomitent, un ansamblu de stimuli pentru alte si unul de raspunsuri la comportamentele acestora. Intr-adevar, in de interactiune comportamentala a intreprinderilor care opereaza intr-un anumit mediu specific se produce transferul prin imitatie al modelului comportamental al unei intreprinderi la altele. Astfel,comportamentul adoptat de catre o intreprindere incita la raspunsuri adecvate din partea altor intreprinderi, potrivit relatiei stimul - reactie,acest determinand integrarea tot mai profunda a unitatii in mediul ei de ata.

B

i) Comportamentul intreprinderii se afirma, concomitent, pe mai planuri de expresie a acesteia in relatiile sale exterioare;formele de expresie comportamentala a intreprinderii pe aceste multiple planuri sunt strans interconditionate, toate derivand din strategia adoptata si lu-se la politicile stabilite in functie de aceasta strategie. Planurile de stare comportamentala a intreprinderii si formele concrete de afirmare a acesteia in relatiile sale exterioare sunt urmatoarele:

● planul tehnico - productiv,respectiv cel al produselor/serviciilor oferite de intreprindere, comportamentul acesteia manifestandu-se prin strategia de produs adoptata, nivelul calitativ al ofertei, gradul ei inovator, masura in care raspunde cerintelor pietei, masura in care se inscrie tendintele tehnologice, constructive si functionale afirmate pe plan mondial;

● planul economic, pe care formele de expresie comportamentala intreprinderii constau in strategia de piata adoptata, politica de preturi gestiunea resurselor financiare (modificarile capitalului social prin emitere de actiuni, reducerea sau amplificarea acestuia, autofinantarea firmei, apelarea la imprumuturi pe termen lung si mediu, apelarea la leasing - credit bail etc.), capacitatea de colaborare si de cooperare cu alte intreprinderi, interesul pentru combinarea, asocierea, fuzionarea cu alte firme corectitudinea relatiilor comerciala si de plata cu furnizorii si cu clientii etc.;

● planul social, pe care comportamentul intreprinderii se manifesta prin politica sa de personal, gradul de motivare a personalului, gradul de protectie sociala oferit salariatilor, disponibilitatile de finantare a unor actiuni de asistenta sociala, stiintifice, culturale, artistice, sportive, pe plan local si national;

● planul juridic, pe care comportamentul intreprinderii se manifest prin respectul acesteia fata de legi, hotarari guvernamentale, normative, decizii ale autoritatilor locale;

● planul etic, pe care intreprinderea se manifesta prin imaginea sa de marca, concordanta publicitatii facute cu situatia si prestatiile sale reale, corectitudinea relatiilor cu furnizorii si cu clientii, obiectivitatea rezolva dilemelor comportamentale, gradul de angajare in lupta contra coruptiei, fraudelor, furturilor.

Unele dintre formele aratate de manifestare a comportamentului intreprinderii se refera, de fapt, la comportamentul "interior' al acesteia si] nu la cel exterior. Explicatia este ca desi formele respective tin de politicile! interne ale intreprinderii, impactul lor asupra comportamentului acesteia este apreciabil (de exemplu, gradul de motivare a personalului, care poate face di intreprinderea sa devina pol de atractie pe piata muncii sau, dimpotriva, o unitate care nu prezinta interes pe aceasta piata).

2. Tipurile de comportament al intreprinderii

C

Prin prisma formelor de manifestare a elementelor mentionate in definitia data comportamentului intreprinderii, se pot identifica tipurile de baza ale acestuia, diferentiate in functie de caracteristicile lor definitorii, fiind prezentate in continuare.

a) Comportamentul activ (ofensiv sau inovator, care consta in:

o           studierea atenta a modificarilor din mediu;

o           anticiparea modificarilor viitoare; ,

o           identificarea oportunitatilor existente pe piata;

o           exploatarea operativa si profitabila a acestor oportunitati.

Caracteristicile acestui tip de comportament sunt urmatoarele:

● presupune practicarea consecventa a managementului strategic;

● implica urmarirea de catre intreprindere a dobandirii pozitiei de lider pe piata;

● presupune asumarea riscurilor mari;

● reclama axarea intregii activitati a intreprinderii pe inovare sustinuta de un potential profesional, tehnico-material si financiar apreciabil;

● impune adaptarea deplina la cerintele schimbarii;

● face necesare afirmarea intreprinderii ca reper de referinta in de profil si urmarirea imbunatatirii continue a comunicatiilor exterioare ale intreprinderii.

Acest tip de comportament caracterizeaza, cu precadere, intreprinderile care actioneaza in industriile de varf, in care se practica pe larga managementul prin inovare.

C

b) Comportamentul pasiv (defensiv, adaptiv), care consta in:

o       urmarirea de catre intreprindere a modificarilor produse in mediul ei de actiune;

o       adaptarea continua a propriei activitati la aceste modificari.

Caracteristicile acestui comportament sunt:

● nu angajeaza riscuri mari;

● intreprinderea nu urmareste dobandirea unei pozitii fruntase in industrie;

●se bazeaza pe un potential de marketing apreciabil;

C

● se bazeaza pe o capacitate mare de dezvoltare tehnologica.

c) Comportamentul anticipativ, care consta in :

o       prevederea schimbarilor;

o       identificarea oportunitatilor generate de schimbari;

o       luarea masurilor adecvate inaintea producerii schimbarilor.

Caracteristicile acestui comportament sunt urmatoarele:

● nu permite intreprinderii exercitarea unei influente semnificative pe piata;

● succesul depinde de capacitatea predictiva a specialistilor intreprinderii;

● este propriu unei parti semnificative a intreprinderilor, indeosebi al celor mici, fiind impus de potentialul limitat si de alte caracteristici ale acestora.

Tipurile de comportament al intreprinderii sunt influentate de strategia acesteia, precum si de strategiile inovationale ce pot fi adoptate de ea, asa cum releva tabelul urmator.

Tabelul nr. 8.1.1

Tipurile de comportament corespunzatoare

strategiilor de intreprindere si strategiilor inovationale[1]

B

Instrumentele de apreciere a comportamentului intreprinderii, ca forma de exprimare a acesteia in relatiile sale exterioare, sunt:

- indicatori de evaluare a comportamentului intreprinderii pe pi tehnico - productiv - ponderea numarului produselor/serviciilor noi oferit de intreprindere    in perioada de referinta in numarul total al produselor / serviciilor oferite de aceasta; ponderea volumului vanzarilor de noi in perioada de referinta in volumul total al vanzarilor prinderii;numarul de reclamatii facute de cumparatori in perioada de ata; nivelul de satisfacere (deplin, inalt, satisfacator, nesatisfacator) a atelor cumparatorilor de catre produsele intreprinderii; perceptia de catre cumparatori (foarte interesanta, interesanta, putin interesanta, neinteresanta) de produse noi a intreprinderii;

- indicatori de evaluare a comportamentului intreprinderii pe plan economic - variatia procentuala a cifrei de afaceri; ponderea volumului vanzarilor intreprinderii in volumul total al vanzarilor de pe piata; variatia procentuala a ponderii vanzarilor intreprinderii; indicatori de lichiditate; ari privind datoria intreprinderii; indicatori de profitabilitate; privind activitatea de ansamblu a intreprinderii; ponderea investitiilor productive in profitul net; nivelul mediu al preturilor prinderii comparativ cu cel al pietei si cu cel al firmelor concurente; facilitatilor oferite cumparatorilor;costul daunelor platite pentru calitatea necorespunzatoare a produselor vandute acestora etc.;

- indicatori de evaluare a comportamentului intreprinderii pe plan social - umarul locurilor de munca create de intreprindere; indicatorii fluctuatiei personalului; salariul mediu al angajatilor intreprinderii; investitiile social - culturale efectuate de catre intreprindere, finantarile de ii artistice, culturale, sportive etc.;

- indicatori de evaluare a comportamentului intreprinderii pe plan juridic - numarul incalcarilor de prevederi legislative si normative constatate de organele de control, natura si gravitatea acestora; valoarea penalizarilor pentru nerespectarea reglementarilor legislative, normative si locale etc.;

- indicatori de evaluare a comportamentului intreprinderii pe plan etic - numarul, natura si obiectul de referinta ale actiunilor judecatoresti intreprinderii; ponderea numarului proceselor pierdute in numarul al proceselor judecatoresti in care a fost angajata intreprinderea; al litigiilor contractuale ale intreprinderii, defalcate pe cauze; sa numarului litigiilor de munca pierdute de intreprindere in numarul total al celor in care a fost angajata etc.

3. Normele de comportament al intreprinderii

Problematica normelor de comportament al intreprinderii este
complexa intrucat:                                                              

aceste norme nu se refera numai la ce trebuie evitat, ci acopera gama mult mai larga a tuturor relatiilor intreprinderii (cu proprii salariati, cui actionarii, furnizorii, clientii, creditorii, distribuitorii etc.), in privinta carora normele respective ar trebui sa defineasca ceea ce este "corect' sau, just';

aceeasi norma comportamentala, abordata din unghiuri diferite,
poate exprima imperative diferite;                                       

C Definitie

normele comportamentale difera sensibil intre spatii geografice si
tari, in functie de modelele socio - culturale specifice acestora.                              

C

Normele de comportament al intreprinderii sunt principii de conduita sau, pe plan pragmatic, reguli obligatorii de conduita fixate prin lege, prin politici ale intreprinderii sau prin cutume izvorate dintr-o practica indelungata a acesteia. Normele stabilite de intreprinderi reprezinta modalitatile in care conducerea acesteia indica salariatilor ei cum sa actioneze in situatii specifice.               

Convingerile sunt standarde de gandire pe care conducerea intreprinderii le recomanda salariatilor pentru a le stimula reflectia, a la forma modele atitudinale si, pe aceste baze, a-i antrena in directia respectarii normelor de comportament                                           

In intreprinderile mari si reputate exista redactat un "cod etic de comportament', in care normele sunt exprimate sub forma de interdictii.

Normele de comportament al intreprinderii pot fi definite pe planurile mentionate mai sus, in raport cu cerinte specifice:                                                                          

tehnico - productive, determinate de fortele impersonale ale pietei;

economice, determinate de aceleasi fortei;

sociale, determinate de fortele impersonale sociale;

juridice, determinate de aceleasi forte;

etice, bazate pe valori morale personale.
La definirea normelor de comportament al intreprinderii trebuie sa si tina seama de urmatoarele:

comportamentul intreprinderii are consecinte in cascada, directi sau induse, incerte, incrucisate pe planurile tehnico - productiv, economic, social, juridic si etic;

- fiecare decizie privind comportamentul intreprinderii in sistem are alternative multiple;

- comportamentul intreprinderii in diferite situatii are implicatii personale asupra salariatilor firmei si persoanelor exterioare fata de care se manifesta comportamentul respectiv.

Potrivit lui La Rue Tone Hosmer, in sistemul economic agentii economici urmaresc sa-si maximizeze: firmele - veniturile, cumparatorii - satisfacerea nevoilor, proprietarii de capital veniturile. Piata concurentiala ; care asigura punerea de acord a obiectivelor divergente ale actorilor economici mentionati si "modelarea' corespunzatoare a comportamentului lor prin urmatoarele mecanisme: al preturilor factorilor de productie; al ii de productie a firmelor; concurential al pietei (care sanctioneaza ele fara utilitate sociala); al preturilor bunurilor si serviciilor; al proceselor politice care determina venitul personal al fiecarui cumparator[2].

Studiul de caz 3.1.

B

Managementul moral si imoral

1. Introducere

Literatura de specialitate abordeaza relativ frecvent problematica managementului sub aspectul moralitatii. Cazul pune in dezbatere doua ii de management dupa modul de respectare a eticii afacerilor: ''si imoral. Participantii la dezbaterea cazului trebuie sa analizeze caracteristicile definitorii ale celor doua categorii de management stabilite criteriul etic.

2. Prezentarea cazului

In functie de modul in care managerii isi definesc pozitia fata de normele etice, comunitate, precum si in raport de motivatia si strategia 'cele doua categorii de management mentionate au caracteristici prezentate in tabelul urmator.

3. Se cer urmatoarele:

a) Alegeti drept subiect al studiului de caz o intreprindere mica mijlocie si analizati elementele de moralitate si de imoralitate existente procesul managerial al acesteia!

b) Precizati care sunt efectele moralitatii sau imoralitati in raporturile acestei intreprinderi cu tertii asupra prestigiului si competitivitatii ei pe piata specifica !

c) Propuneti o conduita manageriala pentru aceasta intreprindere sa corespunda codului de moralitate a managerului asa cum transpare acesta din legea privind contractul de management!

C

Studiul de caz 3.2.

O dilema comportamentala frecventa:

sa respectam sau nu etica afacerilor ?!?!?

G. T. se framanta pentru a gasi cea mai buna solutie. Incepuse recent sa lucreze ca manager al unei firme din domeniul constructiilor si se confrunta deja cu o problema care ar putea sa-i afecteze viitorul in cadrul acesteia. Constatase ca patronul inregistrase cea mai parte din muncitori ca sezonieri, incheind cu acestia conventii civile de prestari servicii. Prin aceasta nu s-au platit o serie de impozite catre stat, marindu-se profitul net al firmei, iar lucratorii in cauza, neavand statutul de salariati, nu beneficiau de drepturile prevazute in legislatia muncii. In opinia lui G.T., aceasta constituia o ilegalitate, deci trebuia sa faca ceva pentru a o indrepta.

Dupa ce a reflectat indelung, G.T. a decis sa ridice problema proprietarului firmei. Vizita la acesta a fost insa nesatisfacatoare pentru el. Dupa ce, la inceput, proprietarul firmei a recunoscut ca practica respectiva nu era legala, ulterior i-a spus ca multe firme lucreaza astfel si ca ar fi mai daca ar ignora aceasta asa-zisa "problema'.Proprietarul l-a incurajat si fie "om de echipa' si sa se preocupe de problemele " serioase ' ei.

G.T. era in dilema! Ar putea trece peste vointa patronului si, asumandu-si riscurile de rigoare, ar incheia contracte individuale de munca angajatii firmei. Si-a dat insa seama ca daca ar intreprinde o actiune, ar trebui sa paraseasca intreprinderea. O alta decizie ar fi aceea de a nu intreprinde nimic, iar in acest caz probabil ca patronul l-ar considera "om de echipa', sprijinindu-l in cariera de manager; in acest caz, ar trebui insa sa-si calce pe constiinta.

Ce ar trebui sa faca G.T. ?

In ce consta rolul normelor de comportament in rezolvarea aceste dileme comportamentale ?