Trasaturile de baza ale intreprinderii

Trasaturile de baza ale intreprinderii

Pentru o definire completa a conceptului de intreprindere, este necesara prezentarea trasaturilor fundamentale ale acesteia.

in acest sens, in abordarile teoretice ale intreprinderii se considera ca aceasta este un "centru de transfor 757i89h mare tehnica, economica si sociala, situat intre furnizori si clienti', care, in contextul relational furnizor-client, joaca alternativ unul sau altul dintre aceste doua roluri.

Privita in aceasta conceptie, intreprinderea se caracterizeaza prin trei tra­saturi de baza:

unitatea tehnico-productiva;

unitatea organizatorico-administrativa;

unitatea economico-sociala;

Unitatea tehnico-productiva se concretizeaza prin legaturile organice dintre diversele verigi de productie ale intreprinderii, tratate prin prisma rolului acestor verigi in realizarea activitatilor functiunii de productie, a echi­pamentelor tehnologice aflate in dotarea lor, a raporturilor cantitative si cali­tative care se stabilesc intre ele.

Legaturile definitorii ale unitatii tehnico-productive stau la baza functio­nalitatii diferitelor subdiviziuni ale procesului de productie din intreprindere. Ele sunt determinate fie de natura asemanatoare a proceselor tehnologice care se realizeaza in intreprindere, fie de participarea verigilor de productie din structura ei la executarea acelorasi produse.

in aceste conditii, unitatea tehnico-productiva a intreprinderii se prezinta sub doua forme principale.

Prima forma este aceea a omogenitatii procesului tehnologic executat in verigile intreprinderii. Ca urmare a existentei unui proces tehnologic cu ca­racteristici similare, in verigile de productie din componenta intreprinderii se

folosesc echipamente cu aceeasi destinatie tehnologica, muncitori cu speci­alizari asemanatoare si sisteme analoge de gestiune a productiei.

Aceasta forma a unitatii tehnico-productive este specifica intreprinderi­lor mici si mijlocii cu un grad ridicat de specializare tehnologica sau care sunt specializate pe executarea unei anumite lucrari, cum sunt cele de mon­taj, reparatii, turnatoriile, tesatoriile, filaturile s.a.

Spre exemplu, intr-o turnatorie toate verigile de productie sunt organiza­te pentru realizarea procesului de turnare a unor produse. Ele se diferentiaza prin natura materiilor prime folosite in procesul de turnare (fonta, otel, mate­riale neferoase etc.) sau in functie de dimensiunile produselor turnate obti­nute (mari, mijlocii, mici sau cu greutati diferite).

Cea de-a doua forma a trasaturii analizate se defineste prin unitatea pro­ductiei executate in. intreprindere, prin reunirea in acest scop a unor verigi de productie diferite din punct de vedere tehnologic.

Este forma intalnita frecvent in majoritatea intreprinderilor constructoa­re de masini, textile, de prelucrare a lemnului, de incaltaminte, de confectii s.a. Sub raportul modului de imbinare a proceselor tehnologice in cadrul diferitelor verigi de productie din structura intreprinderii, aceasta forma a unitatii tehnico-productive se prezinta in trei variante.

a. Constituirea in intreprindere a unor verigi de productie specializate pe etape tehnologice, in care se executa operatii specifice pentru toate produse­le din nomenclatorul acesteia. Spre exemplu, intr-o intreprindere construc­toare de masini se organizeaza verigi de turnatorie, forja, debitare, prelucrari mecanice, montaj etc. pentru realizarea etapelor tehnologice specifice lor la toate produsele din nomenclatorul acesteia.

b. Constituirea in intreprindere a unor verigi de productie specializate pe produse, in fiecare dintre acestea executandu-se intregul proces tehnologic de obtinere a unui produs. De multe ori, specializarea verigilor se face pe gru­pe de produse, separate pe baza unui anumit criteriu, cum ar fi: destinatia de utilizare, natura materiilor prime sau a procedeelor tehnologice folosite s.a.

Reluand exemplul anterior, al unei intreprinderi constructoare de masini, in cadrul acesteia se va forma cate o veriga pentru fiecare produs sau grupa de produse - PI, P2, P3 s.a.m.d. La nivelul fiecarei verigi se asigura unitatea productiei prin comasarea tuturor etapelor din ciclul tehnologic al produsu­ lui sau grupei de produse.

c. Varianta a treia are un caracter mixt, bazandu~se pe imbinarea prime­lor doua variante. Astfel, se infiinteaza verigi de productie in care se realizeaza anumite etape tehnologice, de regula cele pregatitoare (in exemplul prezentat, turnarea, forjarea, debitarea s.a.), pentru toate produsele din nomenclator si verigi in care se desfasoara celelalte etape ale procesului teh­nologic (in exemplul anterior, prelucrarile mecanice, montajul ete.) pentru fiecare produs sau grupa de produse in parte.

Unitatea organizatorico-administrativa se concretizeaza in legaturile or­ganice dintre elementele intreprinderii care o definesc sub raportul organiza­rii si administrarii ei, permitandu-i acesteia sa-si desfasoare activitatea ca un organism unitar.

Aceasta trasatura se bazeaza pe o serie de aspecte cu caracter practic refe­ritoare la crearea si functionarea intreprinderii. In acest sens, odata cu consti­tuirea intreprinderii, prin documentatia de infiintare legala se stabilesc carac­teristicile definitorii ale acesteia, dintre care mai importante sunt urmatoarele:

forma de proprietate a viitoarei intreprinderi, care poate fi: publica, privata, mixta (publica si privata) sau asociativa de tip cooperatist;

sursa capitalului investit; acesta poate fi: autohton, strain sau autoh­ton si strain;

regimul juridic de constituire si functionare a intreprinderii; in func­tie de acesta, ea poate fi: regie autonoma sau societate comerciala in nume colectiv, in comandita simpla, in comandita pe actiuni, pe ac­tiuni sau cu raspundere limitata;

obiectul de activitate al intreprinderii infiintate;

denumirea, sigla si sediul principal al acesteia;

patrimoniul aflat la dispozitia sa - in cazul regiei autonome - sau capitalul social subscris, cu mentionarea aportului fiecarui asociat -in cazul unei societati comerciale.

Cu ocazia infiintarii intreprinderii se constituie organismele participative de management si se stabilesc functiile pentru realizarea procesului de mana­gement la nivelurile ierarhice superioare (consiliul de administratie, manage­rul general si managerii executivi, in cazul regiilor autonome; adunarea ge­nerala a actionarilor sau asociatilor, consiliul de administratie, comitetul de directie, comisia de cenzori, managerul general, managerii executivi sau ad­ministratorii, in cazul societatilor comerciale).

De asemenea, se fundamenteaza organizarea structurala a intreprinderii nou infiintate, concretizata intr-o structura organizatorica proprie, se elabo­reaza regulamentul de organizare si functionare a acesteia si se angajeaza personalul necesar pentru realizarea ansamblului activitatilor sale.

in acelasi timp, ca unitate organizatorico-administrativa, intreprinderea poate fi desfiintata, reorganizata prin fuziune, absorbtie, divizare totala sau partiala si are posibilitatea sa-si modifice obiectul de activitate, sediul, denu­mirea, sigla, patrimoniul sau capitalul social.

Unitatea economico-sociala se materializeaza in legaturile organice din­tre componentele intreprinderii care o definesc din punct de vedere econo­mic si social, asigurand functionarea ei ca o entitate distincta, preocupata de indeplinirea functiunilor sale si de realizarea obiectivelor prestabilite.

Privita prin prisma acestei trasaturi, intreprinderea poate fi definita prin trei caracteristici esentiale:

reprezinta o organizatie economica, care utilizeaza un ansamblu de resurse pentru productie, impune stabilirea unor ierarhii si niveluri de responsabilitate, determina existenta anumitor raporturi fonnale si informate intre salariatii sai si presupune adoptarea in acest scop a unui sistem de gestiune adecvat;

- are o anumita finalitate economica concretizata in scopul funda­mental al activitatii ei: satisfacerea nevoilor si cerintelor clientilor sai, in conditiile realizarii unui nivel de rentabilitate asteptat;

dispune de o anumita autonomie de decizie, ca urmare a functiona­rii in cadrul ei a unui centru decizional care asigura transpunerea in practica a atributelor procesului de management.

In acest context, esenta unitatii economico-sociale a intreprinderii consta in actiunea celor patru principii definitorii ale functionarii ei in conditiile economiei de piata, care au fost detaliate in prima parte a acestui capitol.