Managementul resurselor umane din administratia publica

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE DIN ADMINISTRATIA PUBLICA

I. CONCEPTUL DE FUNCTIONAR PUBLIC

Administratia publica pentru a-si realiza sarcinile ce-i revin infiinteaza o diversitate de servicii, de legiferare, de solutionare, cu putere de adevar legal, a conflictelor juridice care apar in societate si de realizare a atributiilor puterii executive.

Aceste organisme sunt incadrate cu personal de o anumita pregatire de specialitate, iar baza lor materiala este asigurata de catre stat, judet sau comuna.

Pentru ca serviciile publice sa-si realizeze sarcinile pentru care au fost organizate este necesar ca functiile publice - ca grupari de atributii, competente si responsabilitati - sa fie ocupate de persoane fizice cu o pregatire de specialitate, care sa realizeze, in practica, sarcinile serviciilor publice cum sunt ele grupate in functii publice si cum au fost dotate la infiintarea lor. Persoanele fizice care ocupa, in conditiile legii, functiile publice din cadrul serviciilor publice se numesc functionari publici.

Functionarul public este acea persoana fizica care, prin respectarea conditiilor cerute de lege, a fost investita prin numire sau alegere, intr-o functie publica pentru a desfasura, contra unui salariu, o activitate continua.

De la aceasta regula fac exceptie persoanele fizice care alcatuiesc organele reprezentative ale statului (cele doua Camere ale Parlamentului), ale judetului (consiliile judetene) si ale comunelor (consiliile locale), care nu au calitatea de functionari publici pentru ca, in primul rand, ei sunt reprezentantii tarii, judetului sau comunei si in al doilea rand, prin activitatea limitata in timp, nepermanenta (de regula 4 ani) pe care o desfasoara, prin modul de lucru (numai in sesiuni), dar si prin alte caracteristici, ei se deosebesc de functionarii publici.

Fata de definitie si de excep 313h76d tia de la ea, sunt functionari publici persoanele fizice care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara si care detin, in conditiile legii, o functie publica intr-un serviciu public al statului, judetului sau comunei.

Notiunea de functionar public a fost definita, pentru prima data in legislatia romaneasca, in Legea pentru Statutul functionarilor publici din 19 iunie 1923 - unul dintre primele statute ale functionarilor publici din Europa - care prevedea: "Sunt functionari publici cetatenii romani, fara deosebire de sex, care indeplinesc un serviciu public permanent (civil si ecleziastic) la stat, judet, comuna sau la institutiile al caror buget este supus aprobarii Parlamentului, Guvernului sau consiliilor judetene si comunale".

P. Negulescu dand o alta definitie notiunii de functionar public, arata ca: "functionarii publici sunt acei cetateni care, fiind numiti de autoritatea competenta si investiti legal cu atributele functiilor lor, presteaza in mod permanent o anumita activitate, ce nu este exclusiv manuala, in scop de a face sa functioneze un serviciu public in schimbul unui salariu platit periodic" . 

In acelasi sens A. Teodorescu sustinea ca: "functionarul public este persoana care, in schimbul unei remuneratii, indeplineste sau colaboreaza in mod permanent la indeplinirea unui serviciu public depinzand de autoritatea administrativa a statului, judetelor sau comunelor". Inainte de 1989, in literatura de specialitate, A.Iorgovan definea notiunea de functionar de stat ca fiind: "persoana fizica care este investita in mod legal, prin actul de vointa unilaterala a unui organ de stat, cu sarcina indeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei functii de stat, in vederea realizarii competentei organului din structura careia face parte functia respectiva".

II. CARACTERISTICI DEFINITORII

Fiecare din aceste definitii are meritele si neajunsurile ei. Dar, pornind de la constanta ca persoana fizica ce ocupa, in conditiile legii, o functie publica, este functionar public si de la prevederile constitutionale se pot desprinde caracteristici definitorii:

- toate serviciile publice sunt dotate, inca de la infiintare cu grupari de sarcini, competente si responsabilitati stabilite potrivit legii pentru realizarea scopului pentru care au fost create;

- persoanele care ocupa functiile publice trebuie sa fie cetateni romani si sa aiba domiciliul in tara. Alte legi mai cer si alte conditii, cum ar fi cele cu privire la varsta, situatii, s.a.;

- pentru a putea fi numit functionar public este necesar ca persoana respectiva sa aiba varsta de cel putin 18 ani impliniti, daca legea speciala nu cere o alta varsta;

- unele acte normative cer ca persoana fizica ce urmeaza sa devina functionar public sa posede anumite studii: superioare, liceale sau generale, iar altele cer o anumita pregatire de specialitate cum ar fi: de jurist, economist, medic, inginer s.a.;

- investirea intr-o functie publica se face pe baza de concurs ori ca urmare a alegerii;

- persoana fizica ce ocupa o functie publica trebuie sa desfasoare o activitate continua si permanenta, cu respectarea programului de lucru al serviciului respectiv;

- pentru activitatea depusa, functionarul public are dreptul la un salariu, stabilit potrivit legii, pentru a se intretine pe el si familia lui;

- pe durata ocuparii functiei publice, persoana fizica are anumite drepturi si obligatii;

- cu exceptia functionarilor publici care, potrivit legii, sunt inamovibili, toti se bucura de stabilitate.

III. CLASIFICAREA FUNCTIONARILOR PUBLICI

Clasificarea functionarilor publici se poate realiza dupa anumite criterii. In Legea privind Statutul functionarilor publici (Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999) la capitolul II se precizeaza categoriile de functionari publici.

Functionarii publici sunt debutanti sau definitivi. Functionarii publici debutanti sunt acele persoane care ocupa, in urma concursului sau a examenului, o functie publica pana la definitivare.

Perioada de functionar public debutant este de cel putin 6 luni, dar nu mai mare de 2 ani.

a. Dupa gradul de pregatire profesionala

- de categoria A: studii superioare de lunga durata absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;

- de categoria B: studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma;

- de categoria C: studii medii liceale sau post liceale, absolvite cu diploma.

Clasificarea se realizeaza potrivit studiilor pe care le cere functia publica si nu acelea pe care le are persoana fizica. in functie de categoria din care fac parte, functionarii publici desfasoara urmatoarele activitati:

- aplicarea si executarea legilor, studii, control, consiliere si coordonare, conducere, elaborarea de reglementari, luarea deciziilor sau alte activitati care necesita cunostinte superioare de specialitate - functionari publici din categoria A;

- aplicarea si executarea legilor, studii, indrumarea, elaborarea unor proiecte de reglementari, lucrari pregatitoare pentru luarea deciziilor, unele activitati de conducere, precum si alte activitati care necesita pregatirea superioara de scurta durata - functionari publici din categoria B;

- aplicarea si executarea legilor si a altor reglementari, activitati de birou sau de control care necesita o cultura generala medie si cunostinte tehnice sau profesionale de nivel mediu - functionari publici din categoria C.

b. Dupa natura functiei

- functionari publici cu functii manageriale (de conducere);

- functionari publici cu functii de executie. Acestia se impart in doua categorii si anume: cu functii de executie pe grade profesionale (se cer studii superioare) si cu functii de executie pe trepte profesionale (se cer studii liceale sau chiar generale).

c. Dupa modul de investire

- functionari publici alesi (primarii localitatilor);

- functionari publici numiti (prefectii judetelor, al municipiului Bucuresti).

IV. CARIERA FUNCTIONARILOR PUBLICI

Fiecare dintre cele trei categorii ale functiei publice se imparte in doua grade. Gradul este o etapa din cariera functionarului public.

Fiecare grad se imparte in trei clase de functionari publici definitivi. Structura ierarhica a claselor este urmatoarea: clasa a III-a, clasa a II-a si clasa I-a, ca nivel maxim. Fiecare clasa se imparte in trei trepte. Structura ierarhica a treptelor este urmatoarea: treapta a 3-a, treapta a 2-a si treapta 1, ca nivel maxim.

Fiecare treapta corespunde unui nivel al salariului de baza din grila de salarizare. Functionarul public isi pastreaza gradul, clasa si treapta avute si atunci nu mai detine functia publica din motive ne-imputabile acestuia. In acest caz Agentia Nationala a Functionarilor Publici ii va asigura functionarului public incadrarea in alta functie publica, in limita posturilor disponibile si potrivit pregatirii lui profesionale.

Functionarii publici care nu pot fi incadrati in alta functie publica in conditiile precizate mai sus beneficiaza de masuri de protectie sociala conform legii. Categoriile, gradele, clasele si treptele carierei unui functionar public sunt urmatoarele:

Functiile publice se pot clasifica astfel:

a. dupa natura competentelor:

- manageriale (de conducere);

- de executie.

b. dupa cerintele privind nivelul studiilor absolvite:

- functii publice de categoria A;

- functii publice de categoria B;

- functii publice de categoria C;

Functionarii publici se identifica prin categoria, gradul, clasa si treapta corespunzatoare. Prin actul de infiintare a unei autoritati sau institutii publice se va stabili numarul maxim de posturi aferente functiilor publice.

In cariera profesionala functionarul public beneficiaza, in urma rezultatelor obtinute la evaluarea performantelor profesionale individuale, de dreptul de a avansa in treapta, clasa sau grad ori in categorie in urma obtinerii unei diplome de studii de nivel superior celei avute. Avansarea in treapta urmatoare se face in cadrul aceluiasi grad si al aceleiasi clase anual si produce efecte pentru toti functionarii publici care au obtinut rezultate bune la evaluarea anuala a performantelor profesionale individuale. Pot beneficia de avansarea in grad numai functionarii publici inscrisi in tabelul de avansari in grad, care se intocmeste si se completeaza anual in fiecare autoritate sau institutie publica.

Avansarile in grad se fac in ordinea inscrierii pe tabelul de avansari, in cadrul numarului de posturi vacante, fara a se depasi numarul maxim de titulari pentru fiecare grad stabilit in conditiile legii nr. 188/1999.

V. DREPTURILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARILOR PUBLICI

Dupa cum serviciul public in care sunt incadrati functionarii publici are dreptul sa ceara acestora prezenta la timp la serviciu, conform programului acestuia, sa ceara lucrari de calitate, pastrarea secretului lucrarilor pe care le efectueaza si un comportament corect fata de cei care apeleaza la serviciul public respectiv, tot asa si functionarii publici au fata de serviciul public, anumite drepturi.

Drepturile si indatoririle functionarilor publici pot fi delimitate in doua mari categorii si anume:

1. drepturi si indatoriri cu caracter general, pe care le au toti functionarii publici;

2. drepturi si indatoriri speciale (specifice), pe care le au numai anumite categorii de functionari publici.

Drepturi si indatoriri cu caracter general.

Drepturi:

- dreptul la opinie al functionarilor publici este garantat. Exercitarea acestui drept trebuie sa influenteze comportarea functionarului in raporturile lui cu publicul si nici in modul de rezolvare a lucrarilor ce-i

revin din atributiile functiei publice pe care le detine;

- dreptul la asociere sindicala este garant functionarilor publici in conditiile legii. Cu unele exceptii, cum sunt functionarii publici din Ministerul Apararii Nationale si al Ministerului de Interne, care nu se pot organiza in sindicate, restul functionarilor publici pot face parte din organizatii profesionale si din sindicate pentru apararea drepturilor si promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale acestora.

- dreptul la greva. Functionarii publici isi pot exercita acest drept numai in conditiile legii.

- dreptul la salarii. Pentru activitatea depusa functionarii publici au dreptul la salariu, care se compune din salariul de baza, sporuri si indemnizatii. Salariul constituie un drept castigat si ca urmare, el nu poate fi micsorat decat in conditiile legii, ca o sanctiune disciplinara. La stabilirea sistemului de salarizare se vor avea in vedere: reducerea costurilor administratiei publice, crearea unei ierarhii salariale bazate pe evaluarea postului, motivarea si recompensarea corespunzatoare.

- dreptul la stabilitate. Acesta garanteaza dreptul de a nu fi pedepsiti, transferati sau inlocuiti decat in conditiile legii.

- dreptul la promovare in functii, grade si trepte profesionale. Promovarea in functie se face pe baza de concurs.

- dreptul la concedii de odihna, concedii medicale si la alte concedii. Concediul anual de odihna se acorda cu luarea in considerare a intereselor bunei functionari a serviciului public si cu cele ale functionarilor pentru ca, un serviciu public trebuie sa functioneze continuu. in perioada concediilor de boala, de maternitate si a celor pentru cresterea si ingrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate decat din initiativa functionarului public in cauza.

- dreptul la pensie. Pensia poate fi: pentru implinirea varstei prevazute de lege, pentru incapacitate de munca si pentru urmasi.

- dreptul la asistenta medicala, proteze si medicamente.

- alte drepturi de asigurari sociale de stat potrivit legii.

Indatoriri:

- functionarii publici sunt datori sa-si indeplineasca cu profesionalism, loialitate, corectitudine si in mod constiincios indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea sa aduca prejudicii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

- functionarii publici au obligatia ca in exercitarea atributiilor ce le revin sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice;

- functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor ce le revin din functia publica care o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate;

- functionarii publici au indatorirea sa pastreze secretul de stat si secretul de serviciu, in conditiile legii;

- functionarii publici trebuie sa pastreze confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau la cunostinta in exercitarea functiei;

- functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje;

- la numirea si la eliberarea din functie, functionarii publici sunt obligati sa prezinte, in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei publice declaratia de avere;

- functionarii publici au indatorirea de a rezolva lucrarile repartizate de conducatorul compartimentului in care functioneaza;

- functionarii publici au indatorirea sa isi perfectioneze pregatirea profesionala fie in cadrul autoritatii sau institutiei publice, fie prin cursuri de perfectionare organizate in acest scop.

2. Drepturi si indatoriri speciale (specifice)

Drepturi:

- functionarii publici care sunt obligati sa poarte uniforma, au dreptul sa primeasca uniforma gratuit;

- functionarii publici cu functii de executie care presteaza in interesul serviciului, ore suplimentare, au dreptul la o salarizare suplimentara, daca timpul lucrat peste durata normala de lucru nu a putut fi compensat cu timp liber corespunzator;

- functionarii publici care lucreaza in schimburi sau ture au dreptul la timpul liber corespunzator;

- functionarii publici inamovibili au dreptul de a nu fi mutati, chiar prin avansare, fara acordul lor;

- dreptul la cumul de functii, cu obligatia efectuarii lucrarilor ce le revin, din atributiile pe care le au in cadrul serviciului public unde sunt incadrati, cu functia de baza;

- potrivit legii, se pot acorda si alte drepturi speciale (specifice) functionarilor publici.

Indatoriri:

Acestea sunt determinate de natura serviciului public (Directia generala a vamilor impune indatoriri speciale, institutiile publice de invatamant, cultura, arta sau sanatate impun alte indatoriri etc.).

VI. MANAGEMENTUL FUNCTIILOR PUBLICE SI AL FUNCTIONARILOR PUBLICI

1. Agentia Nationala a Functionarilor Publici

Pentru crearea si dezvoltarea unui corp profesionist de functionari publici s-a infiintat, in subordinea Guvernului Romaniei, Agentia Nationala a Functionarilor Publici (A.N.F.P), organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica.

Finantata de bugetul de stat Agentia Nationala a Functionarilor Publici (A.N.F.P) are in principal, urmatoarele atributii:

- elaboreaza politicile si strategiile privind managementul functiei publice si al functionarilor publici;

- elaboreaza si avizeaza propuneri de acte normative privind functia publica si functionarii publici;

- verifica modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarii publici in cadrul autoritatilor si institutiilor publice;

- elaboreaza reglementari comune tuturor autoritatilor si institutiilor publice privind functiile publice, gradarea si clasificarea posturilor;

- elaboreaza propuneri pentru crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor functionarilor publici;

- stabileste criteriile pentru evaluarea activitatii functionarilor publici;

- organizeaza sistemul de formare profesionala a functionarilor publici;

- elaboreaza si urmareste punerea in aplicare a unor programe de pregatire si perfectionare, a functionarilor publici;

- creeaza si administreaza baza sa de date privind evidenta functiilor publice si a functionarilor publici;

- intocmeste rapoarte anuale cu privire la managementul functiilor publice si al functionarilor publici, pe care Guvernul le supune spre dezbatere Parlamentului;

- elaboreaza si urmareste punerea in aplicare a normelor de organizare a concursurilor pentru intrarea in corpul functionarilor publici;

- coordoneaza si monitorizeaza implementarea prevederilor Legii privind Statutul functionarilor publici (L-188/1999);

- acorda asistenta de specialitate si coordoneaza metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale;

- colaboreaza cu organisme si organizatii internationale din domeniul managementului resurselor umane.

Agentia Nationala a Functionarilor Publici indeplineste orice alte atributii stabilite de Guvern legate de politicile de resurse umane si de managementul resurselor umane.

Gestiunea resurselor umane si a functiilor publice este organizata si realizata in cadrul fiecarei autoritati si institutii publice, de catre un compartiment specializat in domeniu, care colaboreaza cu Agenttia Nationala a Functionarilor Publici.

VII. POLITICA DE RESURSE UMANE DIN ADMINISTRATIA PUBLICA

Doctrina administratiei publice si actele normative care se refera la gestionarea resurselor umane delimiteaza doua acceptiuni ce se pot da notiunii de politica a resurselor umane in administratia publica:

- in sens restrans, se refera la principiile si regulile dupa care se realizeaza incheierea, modificarea sau desfacerea contractului de munca, precum si obligatiile personalului din administratia publica;

- in sens larg, cuprinde in plus principiile si regulile care se refera la realizarea conditiilor necesare a fi create in cadrul autoritatilor administratiei publice pentru desfasurarea in bune conditiuni a activitatii personalului salariat. Din acest punct de vedere politica de resurse umane are in vedere pregatirea, recrutarea, promovarea si

perfectionarea functionarilor publici si a celorlalti salariati, relatiile in cadrul autoritatilor administratiei publice si cu beneficiarii administratiei, calitatile, stilul si metodele utilizate de conducatori specializati in administratia publica.

Politica de resurse umane in administratia publica trebuie sa se realizeze potrivit unor cerinte cum sunt:

- rolul functionarului ce contureaza infaptuirea optima a sarcinilor administratiei publice;

- se desfasoara cu respectarea ferma a criteriilor etice si profesionale de apreciere, repartizare si promovare;

- caracterul unitar al politicii rezultat din faptul ca autoritatile administratiei publice formeaza un sistem unitar;

- se bazeaza pe rationalitate si continuitate, adica pe de o parte existenta unor norme logice simple si clare realizabile in conditii specifice iar pe de alta parte, adaptarea acestei politici la mutatiile ce se produc in viata economico-sociala a tarii;

- umanitarismul, adica respectarea intereselor celor care lucreaza in administratia publica;

- eficienta activitatii autoritatilor administratiei publice obtinuta prin indeplinirea cu profesionalism de catre functionarii publici a atributiilor ce le revin.

Astfel, se poate afirma ca elaborarea unei politici de resurse umane in administratia publica implica:

- planificarea resurselor umane;

- recrutarea si selectia resurselor umane;

- analiza si evaluarea posturilor;

- salarizarea si motivarea resurselor umane;

- formarea si perfectionarea resurselor umane;

- evaluarea resurselor umane si gestionarea carierei;

- comunicarea, stilul managerial si creativitatea functionarilor publici.

VIII. FORMAREA RESURSELOR UMANE  DIN ADMINISTRATIA PUBLICA

Eficienta serviciilor publice din administratie este determinata, nu atat de mult de resursele materiale si financiare de care dispune, cat mai ales de potentialul sau uman. Un sistem administrativ dotat cu suficiente mijloace materiale si financiare, cu legi administrative necesare nu-si poate indeplini functiile fara functionari publici bine pregatiti profesional si managerial.

Avand in vedere faptul ca realizarea deciziilor administrative depinde de calitatea administratiei, este stringenta atentia care trebuie acordata formarii personalului necesar din acest domeniu important al vietii politice  si economico-sociale a tarii.

Faptul ca modalitatile de actiune si domeniile administratiei publice sunt diverse, determina o anumita specializare. in formarea resurselor umane din administratia publica trebuie sa se faca distinctie intre pregatirea necesara functiilor administrative de conducere de nivel superior (care au in general un caracter politic), functiile administrative de specialitate de nivel superior si functiile pentru care este necesara doar o pregatire medie.

Formarea personalului pentru functiile administrative de conducere presupune o pregatire temeinica superioara, respectiv absolvirea unei institutii de invatamant superior care sa ofere informatiile necesare intelegerii complexitatii actului managerial. Pentru functiile administrative de specialitate de nivel superior, invatamantul universitar pregateste profesional specialisti in domeniul finantelor, planificarii, constructiilor, industriei, agriculturii, arhitecturii, invatamantului, culturii, sanatatii, comertului etc., a caror prezenta in structurile administrative este necesara.

O alta modalitate de formare a resurselor umane in administratia locala este formarea la locul de munca.

Indiferent de modalitatile de formare, stiut este faptul ca valoarea unei administratii, eficienta ei depind in cea mai mare masura de oamenii ce o compun, trebuie avut in vedere realizarea cat mai completa, teoretic si practic, dar si diferentiat, a actului acesta. Astfel, formarea profesionala presupune cunostinte temeinice despre drept si stiinta administratiei, cunostinte specifice domeniului respectivei autoritati publice, experienta in domeniu, usurinta in aplicarea in practica, aptitudini intelectuale etc. Dar, ca sa se obtina o asemenea competenta profesionala este necesar ca toate institutiile ce asigura

formarea personalului pentru administratia publica, sa realizeze o legatura insa pe de o parte intre procesul de invatamant si cercetare, iar pe de alta parte intre acesta si practica. Identificarea cunostintelor, aptitudinilor si experientelor necesare diferitelor categorii de personal

administrativ trebuie sa aiba in vedere schimbarile permanente ce se produc in administratia publica, in societatea romaneasca, faptul ca unele categorii sunt necesare formarii profesionale, altele perfectionarii si specializarii profesionale, iar altele, schimbarii culturale la nivelul comunitatii profesionale, determinat de noul context administrativ.

Astfel, educatia si instruirea vor trebui concentrate mai degraba pe dezvoltarea si cultivarea unor abilitati necesare  pe trimiterea automata a unor cunostinte considerate adesea, general aplicabile. Deformarile majore produse in cultura manageriala a functionarilor publici au avut ca urmare slaba dezvoltare a capacitatii de lider, improvizatia in detrimentul profesionalismului, dar si evitarea asumarii responsabilitatii fata de performantele institutiei publice.

Competenta marcheaza momentul final al unui proces permanent de formare a functionarilor publici. Ea este necesara pentru obtinerea eficientei la nivelul sistemului administrativ respectiv prin previziunea evolutiilor viitoare, organizarea activitatilor, gestionarea resurselor, motivarea angajatilor si controlul modului de desfasurare a proceselor administrative.

In literatura de specialitate se contureaza tot mai mult o noua abordare a problematicii functionarului pblic in care competenta este considerata a fi criteriul cel mai important in aprecierea eficacitatii unui manager public. Apare evident faptul ca numai cunoasterea obiectivelor de realizat precum si mijloacele utilizate pentru indeplinirea lor nu mai sunt suficiente. in noua abordare functionarului public ii sunt necesare calitati cum sunt: capacitatea de a gestiona, talentul, capacitatea de a comunica, a rationa logic, a inova etc. Toate  acestea, dar si altele, conduc la obtinerea performantei solicitate functionarului public, a eficientei autoritatii administrative respective. Prin urmare, a aparut necesitatea de folosire a unor indicatori de performanta, ca mijloc de motivare, evaluare si recompensare a activitatilor desfasurate de functionarii publici. Astfel, a fost constituit un sistem al indicatorilor de performanta pe baza criteriilor elaborate de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

La inceputul anului conducatorii de compartimente vor comunica fiecarui functionar public, in scris, criteriile de performanta corespunzatoare categoriei, gradului si clasei functiei publice ocupate de acesta. in urma evaluarii performantei profesionale individuale functionarului public i se acorda unul dintre urmatoarele calificative: "exceptional, "foarte bun, "bun, "satisfacator, "nesatisfacator.

IX. SELECTIA SI NUMIREA IN FUNCTIE A FUNCTIONARILOR PUBLICI

Practica si doctrina administrativa au conturat mai multe moduri sau procedee de selectie a personalului pentru administratia publica ce se utilizeaza diferentiat, iar uneori concomitent in vederea selectionarii unor lucratori care sa intruneasca, pe cat posibil mai mult, cerintele postului respectiv.

Intrarea in corpul functionarilor publici se realizeaza numai prin concurs organizat de autoritatea sau institutia publica interesata. Concursul se organizeaza numai in limita posturilor ramase vacante si a prevederilor referitoare la transferuri. Persoanele nemultumite de rezultatul concursului se pot adresa instantei de contencios administrativ. Intrarea, in corpul functionarilor publici de cariera direct dupa absolvirea studiilor se face numai pe o functie publica de debutant. Persoanele care au ocupat functii de demnitate publica alese sau numite, ori functii asimilate acestora, potrivit legii, precum si cele care au detinut functii de specialitate in afara autoritatilor sau institutiilor publice pot fi numite, in urma concursului, in functii publice definitive. Aceste persoane vor fi numite in categoria corespunzatoare vechimii in functia de demnitate publica sau de specialitate, la care se adauga, daca este cazul, vechimea in functii publice detinute anterior.

Persoanele care revin in corpul functionarilor publici dupa parasirea acestuia pentru motive, care le sunt imputabile vor fi incadrate in gradul, clasa si treapta detinute anterior, la care se pot adauga, prin examen organizat de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, gradele, clasele si treptele corespunzatoare timpului lucrat in alte sectoare.

Candidatii reutiti la concurs sunt numiti functionari publici debutanti prin ordin sau, dupa caz, prin dispozitie a conducatorului autoritatii ori institutiei publice in a carei organigrama se afla postul vacant. Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru functionarii din categoria A, 8 luni pentru cei din categoria B si 6 luni pentru cei din categoria C. Perioada de stagiu este luata in considerare la calculul vechimii in functia publica. Functionarii publici debutanti pot fi definitivati numai dupa terminarea perioade de stagiu. Perioada de stagiu are ca obiect confirmarea aptitudinilor profesionale in indeplinirea atributiilor si responsabilitatilor unei functii publice, formarea lor practica, cunoasterea de catre acestia a specificului administratiei publice si a exigentelor acesteia. La terminarea perioadei de stagiu functionarul public debutant redacteaza un raport de stagiu.

La sfarsitul perioadei de stagiu, functionarul public debutant este numit ca functionar public definitiv, gradul 2, clasa a III-a, treapta a 3-a, in categoria corespunzatoare nivelului de studii absolvite sau, dupa caz, obligat sa repete stagiul ori concediat pentru incompetenta profesionala. Stagiul poate fi repetat o singura data.

Numirea ca functionar public definitiv, precum si in functii publice de conducere se face de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice respective. Functionarul public definitiv depune juramantul de credinta in fata conducatorului autoritatii sau institutiei publice si in prezenta a doi martori, dintre care unul va fi conducatorul compartimentului in care este numit, iar celalalt, un alt functionar public din cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice. Refuzul depunerii juramantului atrage revocarea deciziei de numire in functie.

Functiile publice de conducere din cadrul autoritatilor si institutiilor publice sunt prevazute intr-o anexa a Legii nr.188/1999. Conditiile de ocupare a acestor functii se stabilesc prin Hotarare a Guvernului sau dupa caz, a consiliului judetean ori local. Numirea in functii publice de conducere se face pe baza de concurs, organizat de autoritatea sau institutia publica, in limita posturilor vacante.

Calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica, cu exceptia calitatii de cadru didactic. Functionarii publici nu pot detine functii in regiile autonome, societatile comerciale ori alte unitati cu scop lucrativ. De asemenea, ei nu pot exercita la societati comerciale cu capital privat activitati cu scop lucrativ care au legatura cu atributiile ce le revin din functiile publice pe care le detin si nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia pe care o indeplinesc.

X. MODIFICAREA SI INCETAREA RAPORTURILOR DE MUNCA IN ADMINISTRATIA PUBLICA

Principalele forme de modificare a raporturilor de munca dintre functionarul public si serviciul public sunt din initiativa conducatorului serviciului public care, in interesul serviciului poate dispune delegarea sau detasarea.

Delegarea consta in obligarea, in conditiile legii, a functionarului public ca, in interesul serviciului, sa indeplineasca anumite activitati, in afara serviciului public, chiar si in alte localitati. Delegarea se dispune pentru o perioada de cel mult 30 de zile consecutive, dar nu mai mult de 60 de zile intr-un an. Pe timpul delegarii functionarul public isi pastreaza functia si salariul, iar autoritatea sau institutia publica ce il deleaga este obligata sa suporte costul legal al transportului, cazarii si al indemnizatiei de delegare.

Detasarea consta in obligarea, in conditiile legii, a functionarului public ca in interesul serviciului, sa indeplineasca anumite activitati in afara serviciului si, chiar in alta localitate pentru o perioada de cel mult 3 luni, dar nu mai mult de 6 luni intr-un an calendaristic si cu acordul sau scris. Pe perioada detasarii functionarul public isi pastreaza functia si drepturile salariale. Functionarul public poate refuza detasarea in urmatoarele cazuri:

- daca ar urma sa aiba loc intr-o alta localitate in care nu i se asigura conditii corespunzatoare de cazare;

- daca starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata detasarea;

- ori de cate ori, motive familiale temeinice justifica refuzul de a da curs detasarii.

Intreruperea activitatii la cerere reprezinta suspendarea temporara a functionarului public din functie pentru un interes personal legitim si se acorda de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice respective.

Intreruperea se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Durata intreruperii activitatii la cerere trebuie sa se incadreze intre 6 luni si 4 ani, cu drept de prelungire, pentru o perioada de cel mult 4 ani. Prin legi speciale pot fi prevazute si alte perioade de intrerupere a activitatii pentru anumite categorii de functionari publici.

La expirarea perioadei de intrerupere a activitatii la cerere functionarul trebuie sa solicite reintegrarea la autoritatea sau institutia publica la care a fost incadrat. Reluarea activitatii inainte de expirarea termenului pentru care a fost aprobata intreruperea se face la cerere.

Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici are loc in urmatoarele situatii:

- demisie. Functionarul public poate cere incetarea raporturilor de serviciu prin demisie. Demisia produce efecte dupa 15 zile de la inregistrare, daca solicitantul si conducatorul autoritatii sau institutiei publice nu au convenit ca acestea sa se produca mai repede. in cazul functiilor de conducere termenul este de 30 de zile.

- transfer. Acesta poate interveni in interesul serviciului sau prin aprobarea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a cererii de transfer a functionarului public la o alta autoritate sau institutie publica.

- eliberarea din functie. Conducatorul autoritatii sau institutiei publice va dispune eliberarea din functie a functionarului public in urmatoarele cazuri: motiv legal de incompatibilitate; institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost mutata intr-o alta localitate, iar functionarul public nu vrea sa o urmeze; reducerea personalului ca urmare a reorganizarii iar acesta refuza oferta Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

- destituirea din functie. Se dispune ca sanctiune disciplinara, in cazul savarsiri repetate a unor abateri disciplinare sau atunci cand functionarul public a fost condamnat penal printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.

- pensionarea pentru munca depusa si limita de varsta ori pentru invaliditate de gradul I sau II.

- deces.