 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MARKETING
Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde". |
| StiuCum
Home » marketing
» marketing structurat
» Cadrul legislativ
|
|
Reglementari generale privind derularea curenta a afacerii |
|
| Raspunderea producatorilor Care drept este aplicabil? Este permisa fara nici un fel de problema declararea unui anumit drept ca aplicabil, in baza intelegerii dintre parti. O asemenea optiune juridica poate fi aleasa atat inaintea cat si dupa producerea unei ube.In cazul in care partile isi sprijina atat pretentiile, cat si apararea pe dreptul german, atunci se considera aplicabilitatea dreptului german ca fiind silita in mod tacit, chiar si in absenta unei conventii explicite. Ce se aplica in cazul in care nu se incheie nici o conventie? Conform uzantelor juridice se aplica atat in practica judiciara germana cat si in cea internationala dreptul aplicabil la locul faptei in cazul delictelor. Locul delictului, respectiv locul de indeplinire este considerat in acest caz ca fiind locul faptei. in cazul in care o fapta delictuala care genereaza ube comisa intr-un a Aceasta prevedere are ca efect faptul ca un producator extern al unui produs defect nu raspunde doar conform dreptului german, el putand fi actionat in fata instantelor germane conform reglementarilor aplicabile locului unde isi are sediul. Ce prevede dreptul german? Sunt avute in vedere pe langa pretentiile ce izvorasc din contract, reglementate in Codul Cil German (BGB), si pretentiile delictuale, reglementate in Legea prind raspunderea producatorilor (ProdHaftG). Cand raspunde producatorul cu prire la contractul de vanzare-cumparare? Cumparatorul poate exercita pretentii diferite fata de producator, in functie de contractul incheiat. in cazul exportului produselor fabricate in Romania este vorba in mod constant de contracte de vanzare-cumparare, ceea ce inseamna ca se aplica garantia impotriva ciilor prevazuta in dreptul comercial german. Conform art. 433 alin. 1 pct. 2 BGB vanzatorul este obligat sa procure cumparatorului bunul liber de orice ectiuni sau cii materiale. Raspunderea vanzatorului pentru cii materiale Este vorba de un ciu material, in cazul in care exista o abatere in defavoarea cumparatorului a calitatii reale a obiectului de la calitatea silita contractual. Viciul material este de asemenea motivat in cazul unei limitari semnificative a utilitatii pentru cumparator. Termenul "calitate" descrie in acest caz nu numai calitatile naturale (fizice) ale obiectului, ci si relatiile acestuia cu mediul inconjurator, in masura in care acestea sunt importante pentru valoarea sau utilitatea obiectului si sunt motivate de obiectul insusi.In cazul in care partile nu au incheiat o conventie speciala sau in contract nu a fost stipulat un mod special de utilizare, se va constata prezenta unui ciu material conform art. 434 alin. 1 pct. 2 BGB pe baza criteriilor obiective. in acest caz se va tine cont de utilizarea obisnuita sau de calitatile care exista in mod normal la bunuri similare si pe care cumparatorul le poate astepta. Legea prevede concret in acest caz luarea in considerare a declaratiilor publice ale vanzatorului, in special cele din cadrul reclamei, in scopul silirii calitatii ce poate fi astepata in mod obisnuit, conform art. 434 alin 1 pct. 3 BGB. Conform art. 434 alin. 2 BGB este vorba de un ciu material, in cazul in care montajul convenit a fost efectuat in mod defectuos de catre vanzator sau de catre prepusii acestuia sau in cazul in care este pus la dispozitie un manual de instructiuni gresit in scopul montarii unui bun. Livrarea unui alt bun fata de cel silit contractual reprezinta de asemenea un ciu material conform art. 434 alin. 3 BGB. Acelasi lucru se intampla si in cazul livrarii insuficiente, care nu reprezinta exclusiv o livrare partiala. Obligatia de a aduce do in sensul prezentei unui ciu material se stinge dupa acceptarea prestatiei in sarcina cumparatorului, pana in acest moment ea fiind in sarcina vanzatorului. Ce drepturi are cumparatorul in cazul unui ciu material? Obiectia legata de ciuIn cazul in care obiectul cumparat prezinta un ciu care se poate inlatura, cumparatorul poate refuza plata pretului in baza exceptiei de ciu pana in momentul acoperirii ciului, conform art. 439 si art. 320 BGB.In cazul in care ciul este de neinlaturat, pretentia de plata a vanzatorului exista in continuare, cumparatorul putand totusi exercita dreptul de rezolutiune a contractului, dreptul de reducere a pretului de cumparare sau pretentii de desubire sau rambursare a cheltuielilor (art. 437 pct. 3 BGB). Cumparatorul trebuie sa se decida in acest caz pentru exercitarea dreptului de rezolutiune sau de reducere a pretului. Conditia pentru exercitarea acestor pretentii este scurgerea fara rezultat a unui termen acordat anterior vanzatorului. Cumparatorul nu poate deci rezilia direct contractul, vanzatorul avand dreptul in principiu la asa-zisa "o doua incercare". Dreptul la indeplinire ulterioara Conform art. 439 alin. 1 BGB, cumparatorul poate in cazul unui ciu material sa opteze pentru eliminarea ciului sau pentru livrarea unui bun corespunzator. in acest sens nu este necesara scurgerea vreunui termen prealabil.In acest caz cumparatorul poate sa aleaga intre inlaturarea ciului si livrarea unui alt obiect intact. Vanzatorul poate refuza tipul de executare ulterioara ales de catre cumparator conform art. 439 alin. 3 BGB, in cazul in care aceasta este posibila doar cu efectuarea unor cheltuieli nejusitifcate. in cazul esuarii livrarii ulterioare, cumparatorul poate sa utilizeze direct (fara acordarea unui termen) mijloacele juridice secundare ale rezolutiunii etc. O indeplinire ulterioara sub forma eliminarii ciului este considerata in urma esuarii celei de a doua incercari ca definitiv esuata conform art. 420 pct. 2 BGB. Dreptul de rezolutiune Prima conditie este prezenta unui ciu material de neinlaturat. Culpa vanzatorului este in acest caz complet ireievanta. Rezolutiunea este exclusa doar in cazul in care cumparatorul a cauzat singur sau in cea mai mare parte ciul. Rezolutiunea presupune de asemenea acordarea vanzatorului de catre cumparator a unui termen rezonabil in scopul indeplinirii ulterioare, iar acest termen s-a scurs fara nici un rezultat. Nu este necesara o notificare de refuz. Se poate renunta la acordarea unui nou termen in cazul in care vanzatorul refuza fara echivoc si definitiv indeplinirea ulterioara. Dreptul de rezolutiune se exercita printr-o manifestare de vointa a cumparatorului, pe care vanzatorul trebuie sa o accepte. in urma exercitarii dreptului de rezolutiune se anuleaza obligatiile principale de executare a contractului, prestatiile obtinute deja trebuind restituite conform art. 346 alin. 1 BGB. Cumparatorul poate cere restituirea pretului deja platit plus dobanzi. De asemenea, cumparatorul trebuie sa restituie bunul cumparat, respectiv sa inapoieze echivalentul banesc al bunului in cazul imposibilitatii restituirii si sa predea beneficiile obtinute in urma utilizarii. in acest caz vanzatorul va suporta costurile si riscurile unui retur din locul in care bunul se afla conform contractului, inclusiv cele legate de o eventuala demontare necesara. Dreptul de reducere a pretuluiIn locul rezilierii, cumparatorul poate cere reducerea pretului de cumparare conform art. 441 alin. 1 BGB. Conditiile sunt aceleasi ca in cazul rezilierii, in special conditia scurgerii fara rezultat a unui termen de indeplinire ulterioara. Inclusiv dreptul de reducere a pretului de cumparare se exercita printr-o declaratie de vointa a cumparatorului ce trebuie comunicata vanzatorului.In cazul prezentei deja in momentul incheierii contractului a unui ciu, vanzatorul este scutit de obligatia prestarii fara cii. in acest caz vanzatorul raspunde in fata cumparatorului pentru acordarea de desubiri in locul prestarii, respectiv pentru compensarea costurilor, conform art. 311 a alin. 2 BGB. Vanzatorul se poate elibera de sarcini, demonstrand ca nu avea cunostinta asupra ciului si ca nu este responsabil de necunoasterea ciului.In cazul ciilor materiale intervenite intre momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare si momentul transferului riscurilor, vanzatorul raspunde conform art. 437 pct. 3, art. 280 alin. 1, 3 si art. 283 BGB pritor la desubire in locul prestatiei. Se pleaca de la premisa raspunderii vanzatorului.In cazul ciilor materiale este necesara in principiu silirea unui termen in scopul indeplinirii ulterioare, inaintea exercitarii unor pretentii de desubire de catre cumparator. Premisa raspunderii vanzatorului poate fi invalidata. Cumparatorul trebuie pus in urma desubirii in situatia in care s-ar fi aflat in cazul in care contractul ar fi fost indeplinit regulamentar si la termen. in principiu cumparatorul poate alege intre restituirea bunului ciat, cerand desubiri la valoarea integrala datorata sau pastrarea bunului si desubiri in valoarea diferentei dintre valoarea datorata si valoarea reala. in cazul in care este vorba totusi de jn ciu nesemnificativ, cumparatorul este obligat sa pastreze bunul, putand cere doar compensarea diferentei valorice. Ddata cu exercitarea pretentiei la desubire se stinge pretentia rezultata din prestare neciata. De asemenea, cumparatorul nu mai poate rezilia contractul sau cere reducerea pretului de cumparare. n cazul in care cumparatorul sufera in urma ciului o afectare a celorlate bunuri de drept ale sale, acesta poate cere desubiri conform art. 280 alin. 1 BGB. Prescrierea garantiei Conform art. 483 alin. 1 BGB, dreptul de a cere executarea ulterioara si dreptul la desubire se prescriu in termen de cinci ani in cazul cladirilor si al bunurilor care sunt folosite de obicei la o cladire si au cauzat stricaciuni edificiului. in rest pretentiile se prescriu in termen doi ani. Termenul de prescriptie curge din momentul predarii bunului. in acest caz nu conteaza daca cumparatorul avea cunostinta sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta asupra faptului. Aceasta prescriptie se aplica atat in cazul ciilor, cat si in cazul ubelor rezultate in urma ciilor. Excluderea garantieiIn cazul in care cumparatorul cunoaste ciul in momentul incheierii contractului sau nu cunoaste ciul din neglijenta edenta, este exclusa exercitarea pretentiilor de garantie in cazul in care vanzatorul nu a ascuns in mod deliberat ciul sau nu a fost acordata garantia, conform art. 442 BGB. Raspunderea vanzatorului pentru ectiune Raspunderea vanzatorului pentru ectiune se supune in cea mai mare masura acelorasi conditii si efecte juridice ca in cazul raspunderii pentru cii materiale. Exista aspecte deosebite in cazul cumpararii in scop comercial?In cazul in care este vorba de o afacere comerciala pentru ambele parti, adica intotdeauna in cazul in care un comerciant nde catre un alt comerciant in cadrul unei ramuri de actitate comerciala, se aplica art. 377 HGB (Codul Comercial German). Acest articol prevede obligatitatea cumparatorului de a verifica marfa neintarziat dupa livrare. in cazul in care este depistat un ciu, acesta trebuie anuntat vanzatorului neintarziat. in cazul in care cumparatorul omite acest lucru, marfa se considera acceptata. Acest lucru nu se aplica in cazul in care este vorba de un ciu ce nu putea fi depistat in urma verificarii. De asemenea, o verificare trebuie efectuata numai in cazul in care "aceasta este posibila in conditii normale". Aceasta inseamna ca trebuie luati in considerare factorii economici referitori la timpul necesar si la costurile necesare verificarii, la nivelul cunostintelor de specialitate ce pot fi cerute de la cumparator si la destinatia speciala a bunului cumparat, pentru fiecare caz in parte. Poate limita vanzatorul raspunderea legala? Excluderea contractuala sau limitarea temporala, respectiv materiala a obligatiilor de garantie ale unui agent economic fata de alt agent economic este in principiu posibila. O asemenea conventie este totusi lota de nulitate in cazul in care vanzatorul a ascuns in mod deliberat ciul sau a garantat prezenta unei caracteristici. Poate extinde vanzatorul raspunderea legala? O extindere a raspunderii legale in favoarea cumparatorului este posibila fara probleme. in acest sens se poate prelungi de exemplu perioada de garantie. Cand se poate angaja raspunderea delictuala a vanzatorului ? Raspunderea delictuala implica posibilitatea invocarii novatiei producatorului si distribuitorului. Conform art. 823 alin. 1 BGB raspunderea interne doar in cazul afectarii unor bunuri definite mai exact ca "bunuri de drept" (drepturi si interese fundamentale): ata, corpul, sanatatea, libertatea, proprietatea sau alte drepturi ale unei alte persoane. Conform art. 823, alin. 1 BGB nu exista o raspundere doar pentru daune patrimoniale, care nu sunt urmarea unei incalcari ale "bunurilor de drept" descrise mai sus. incalcarea "bunului de drept" trebuie de asemenea sa se produca cu novatie si cu incalcarea prevederilor legale. Acuzatului trebuie sa i se poata imputa un comportament prejudiciator in cadrul productiei sau pritor la siguranta productiei. Persoana prejudiciata trebuie sa dovedeasca conform legii greseala generata de comportamentul prejudiciator al persoanelor pe care le acuza. Instantele judecatoresti acorda totusi diverse facilitati referitoare la probatoriu in cazul ubelor rezultate in urma produselor ciate. Conform art. 823 alin. 2 BGB raspunde acea persoana care incalca o lege prevazuta in scopul protectiei unei alte persoane (de exemplu norme de protectie). Raspunderea conform art. 826 BGB se aplica acelei persoane, care, prin incalcarea bunelor obiceiuri, cauzeaza unei alte persoane daune in mod deliberat. Acest tip de raspundere se aplica de exemplu in cazul deteriorarii produsului in urma sabotajului unui colaborator.In conformitate cu art. 831 BGB acea persoana care insarcineaza pe un "prepus" (muncitor, angajat) sa indeplineasca o sarcina, raspunde pentru incalcarea obiectiva de catre acesta a obligatiilor cu prire la indeplinirea acelei sarcini. in asemenea cazuri se presupune ca organul de conducere a agentului economic a angajat si supravegheat prepusul, neacordand grija cuvenita. Efectul acestei prezumtii legale este ca agentul economic trebuie sa se exonereze de ambele acuzatii pentru a eta raspunderea delictuala. Producatorul unui produs defectuos raspunde pentru toate efectele pe care Ie-a generat prin actiunea sa sau prin incalcarea obligatiilor sale. De asemenea, este necesar ca incalcarea obligatiilor sa se afle in relatie cauzala cu afectarea bunului de drept, adica lipsa incalcarii obligatiilor sa conduca la incetarea afectarii bunului de drept.In continuare, comportamentul producatorului trebuie sa contrana legii. Prin urmare, acesta se va putea exonera in momentul in care a luat toate masurile care au fost atat necesare cat si adecvate imprejurarilor cazului in scopul etarii sau inlaturarii pericolului. Printre acestea se numara de exemplu respectarea standardelor tehnice de siguranta in limitele adecvabilitatii economice.In cazul Cand raspunde producatorul in conformitate cu Legea prind raspunderea producatorilor? Conform Legii prind raspunderea producatorilor, producatorul unui produs raspunde pentru un defect al unui produs al sau sau pus de catre acesta in circulatie, prin care este cauzata moartea unui om, vatamarea sanatatii acestuia sau deteriorarea unui bun. in acest caz este vorba de o raspundere pentru punere in pericol, indiferent de novatie. Conditiile pentru raspundere conform art. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea prind raspunderea producatorilor Producatorul este obligat sa repare uba cauzata de defectul produsului conform art. 3 din Legea prind raspunderea producatorilor, in cazul si in masura in care produsul defectuos a cauzat prejudicii unei persoane sau deteriorarea unui bun. Cine raspunde conform Legii prind raspunderea producatorilor? Producatorul este conform art. 4 alin. 1 pct. 1 din Legea prind raspunderea producatorilor fabricantul unui produs finit, a oricarei materii prime sau a unei parti componente a produsului. Din punct de vedere al raspunderii juridice producatorul este acea persoana care a pus produsul in circulatie. Inclusiv prestatiile de ordin imaterial-spiritual reprezinta produs conform Legii prind raspunderea producatorilor, astfel incat si emitentul unei licente sau a unei francize raspunde in calitate de producator. Sunt exonerati de raspundere prestatorii de sercii efective, deoarece prestarile de sercii nu sunt considerate produse. Conform art. 4 alin. 1 pct. 2 din Legea prind raspunderea producatorilor raspunde inclusiv "cvasi- producatorul", si anume acela care, aplicand pe produse numele sau, marca sau un alt semn distinctiv se prezinta ca fiind producator. Conform art. 4 alin. 2 din Legea prind raspunderea producatorilor este de asemenea considerat a fi producator orice persoana care, in cadrul actitatilor comerciale, importa un produs in spatiul Uniunii Europene, deci importatorul. Conform raspunderii, prejudiciatul se poate adresa direct importatorului, fara a fi necesara descoperirea identitatii fiecarui producator, exportator etc. in parte, in conformitate cu art. 4 alin. 2 din Legea prind raspunderea producatorilor este prevazuta totusi obligatia distribuitorului/producatorului de a-l elibera pe importator. Aceasta obligatie are drept scop completarea diferentei de raspundere dintre raspunderea delictuala conform art. 823 BGB pe de o parte si raspunderea neconditionata de gradul de novatie conform Legii prind raspunderea producatorilor pe de alta parte. Conform art. 4 alin. 3 din Legea prind raspunderea producatorilor reiese faptul ca distribuitorul raspunde de asemenea, indiferent de gradul de novatie, pentru eventualele cii ale produsului in cazul si in masura in care, in ciuda solicitarilor din partea prejudiciatului, acesta nu poate oferi informatii cu prire la identitatea producatorului sau a distribuitorului anterior si in cazul in care producatorul nu este cunoscut. Distribuitorul este orice persoana care a distribuit un produs defectuos, in cazul in care conform art. 4 din Legea prind raspunderea producatorilor exista mai multe persoane care au obligatia de a desubi, acestea raspund in solidar conform art. 5 din Legea prind raspunderea producatorilor pentru acelasi prejudiciu. Prejudiciatul are dreptul de a opta fata de care dintre persoanele obligate la desubiri sa-si exercite singur sau impreuna cu altii drepturile izvorate din prejudiciul cauzat. in raporturile dintre persoanele obligate la desubiri exista dreptul de regres, care se sileste in functie de aportul fiecaruia la cauzarea prejudiciului. Care sunt produsele care cad sub incidenta Legii prind raspunderea producatorilor ? Conform art. 2 din Legea prind raspunderea producatorilor, prin produs se intelege orice bun mobil, inclusiv ansambluri de bunuri. De asemenea, este suficient ca un bun mobil sa fie incorporat intr-un bun imobil. Inclusiv energia electrica este produs in sensul acestei prevederi. Totusi aceasta prevedere nu se aplica in cazul serciilor. Problematica este incadrarea soft-ware-ului ca produs. Soft-ware-ul standard este considerat in general marfa industriala in sensul art. 2 din Legea prind raspunderea producatorilor, inclusiv programele indiduale cad sub incidenta acestei legi, indiferent de raportul contractual care sta la baza. Care sunt ubele pentru care se aplica raspunderea conform Legii prind raspunderea producatorilor? Persoana obligata la desubiri raspunde pentru prejudicii cauzate unei persoane sau pentru ube materiale - rezultat al ciului lucrului. intre ciu si prejudiciu/uba trebuie sa existe o relatie cauzala in sensul ca prejudiciul a fost cauzat de ciul produsului. Potrit definitiei de la art. 3 din Legea prind raspunderea producatorilor un produs are un defect daca nu ofera siguranta asteptata, tinandu-se seama de toate circumstantele, in special de modul de prezentare a produsului, de modul sau de utilizare si de data punerii in circulatie. in acest sens trebuie luate in considerare printre altele standardele tehnice si stiintifice, raportul pret-calitate si asteptarile indiduale ale producatorului si ale consumatorului. - cazul ubei materiale producatorul raspunde numai in cazul in care un alt bun decat produsulInsusi este deteriorat sau distrus, conform art. 1 alin. 2 din Legea prind raspunderea producatorilor. Conform art. 2 pct. 1 din Legea prind raspunderea producatorilor, este exclusa obligatia de a plati desubiri in cazul in care producatorul nu a pus produsul in circulatie. Un produs este pus in circulatie daca acesta iese din sfera de productie si organizare a producatorului din punct de vedere cognitiv si volitiv. De asemenea, conform art. 3 alin. 2 pct. 3 din Legea prind raspunderea producatorilor, obligatia de a plati desubiri este exclusa inclusiv in cazul in care produsul nu a fost fabricat nici in scopul vanzarii, nici in scopul distribuirii si nu a fost nici fabricat si distribuit in cadrul actitatii profesionale. Care este cuantumul desubirii? Cuantumul desubirii este reglementat de art. 7-l1 din Legea prind raspunderea producatorilor. Acesta se refera in cazul cauzarii decesului unei persoane la prejudiciul persoanei ucise, la desubirea pentru cheltuielile de inmormantare, precum si la pretentiile de desubire din partea unei terte persoane pentru prejudicii aduse prin incetarea platii costurilor de intretinere. in cazul vatamarii corporale trebuie platita o desubire pentru cheltuielile de tratament, pentru beneficiul nerealizat, precum si pentru prejudiciul generat de cresterea numarului necesitatilor. Se pot cere daune morale numai in conformitate cu prevederile legale prind delictul. Art. 10 din Legea prind raspunderea producatorilor sileste in cazul prejudiciilor aduse persoanelor un plafon maxim de desubire in valoare de 160 miloane marci germane. Nu se face nici o distinctie daca este vorba de o defectiune in serie, adica in cazul in care mai multe produse prezinta acelasi ciu, sau daca este vorba de defectiuni singulare.In cazul ubelor materiale se calculeaza persoanei prejudiciate, conform art. 11 din Legea prind raspunderea producatorilor, o retinere in valoare de 1.125 DM. Pentru aceasta retinere se poate obtine totusi o desubire in conditiile raspunderii delictuale conform art. 823 urm. BGB. Cand se prescriu pretentiile ce izvorasc din Legea prind raspunderea producatorilor? Termenul de prescriptie conform art. 12 din Legea prind raspunderea producatorilor este de 3 ani de la momentul in care persoana prejudiciata a avut cunostinta de existenta ubei, a defectiunii si a identitatii persoanei obligate la plata unei desubiri. Conform art. 13 din Legea prind raspunderea producatorilor, pretentiile ridicate conform acestei legi se sting in termen de 10 ani de la data la care producatorul a pus in circulatie produsul care a generat uba. Conditii Contractuale Generale Cand se aplica legea prind Conditiile Contractuale Generale germane?In cazul contractelor incheiate cu parteneri straini trebuie in primul rand verificat daca contractul este guvernat de legea germana ( mai sus "raspunderea producatorilor"). in acest caz se aplica regulile generale pritoare la includerea Conditiilor Contractuale Generale, fiind necesara stipularea unei mentiuni in acest sens, care sa fie inteligibila pentru partenerul strain. Cand den Conditiile Contractuale Generale parte integranta a contractului? Conform art. 305 BGB, prin Conditii Contractuale Generale se inteleg toate conditiile contractuale preformulate pentru contracte de diverse tipuri, pe care o parte le propune celeilalte parti la incheierea unui contract. in principiu acestea den parte integranta a contractului numai in cazul in care partea care le utilizeaza face referire expresa la acest lucru in momentul incheierii contractului, iar celeilate parti i se ofera posibilitatea de a lua la cunostinta continutul textului Conditiilor Contractuale Generale, in tranzactiile dintre agentii economici, Conditiile Contractuale Generale pot deveni parte integranta a contractului si fara mentionarea expresa a acestora, in cazul in care acestea se aplica in mod obisnuit intr-un anumit domeniu.In cazul in care ambele parti contractante prevad in contractele lor Conditii Contractuale Generale, al caror continut este contradictoriu, atunci conform noilor reglementari ale BGH, Conditiile Contractuale Generale ale ambelor parti den parti integrante ale contractului numai in masura in care continutul acestora coincide. Ce se reglementeaza in Conditiile Contractuale Generale conform legislatiei germane?In principiu trebuie facuta distinctia intre Conditiile Contractuale Generale aplicate in cazul consumatorilor si acelea aplicate in cazul agentilor economici. in ceea ce priveste tranzactiile dintre agentii economici trebuie luate in considerare predominant uzantele si obiceiurile valabile conform art. 310 alin. 1 pct. 2 BGB. Prin urmare, reglementarile prevazute de art. 308 BGB pot fi aplicate si in cazul tranzactiilor dintre agentii economici, deoarece in marjele de interpretare ale acestor regelementari poate fi luat in calcul si specificul economic. O incalcare a art. 309 BGB reprezinta si in cazul tranzactiilor dintre agentii economici un indiciu pentru nulitatea clauzei, trebuind totusi respectata cerinta prevazuta de art. 307 alin. 2 BGB. Utilizatorul clauzei poate sa argumenteze in cazuri singulare faptul ca partea adversa nu este prin aceasta dezavantajata in mod semnificativ. in cazul comerciantilor cu amanuntul, care fata de cumparatori sunt supusi interdictiilor prevazute de art. 309 BGB, conditiile prevazute de art. 307 BGB pot fi mai degraba aplicate decat in cazul partenerilor contractuali, care pot transfera riscurile lor asupra clientilor.In continuare sunt definite si exemplificate cateva clauze cu prire la interdictii pritoare la Conditiile Contractuale Generale: Oferta Conform art. 308 pct. 1 BGB, o clauza din Conditiile Contractuale Generale este lota de nulitate in cazul in care utilizatorul clauzei isi rezerva dreptul de a sili termene prea lungi sau insuficient definite pentru acceptarea sau refuzul unei oferte. in relatia dintre agentii economici sunt permise clauze comerciale, care ingreuneaza efectuarea unui calcul exact al perioadei de executare (de ex. rezervarea dreptului de livrare proprie). Rezolutiune Conform art. 308 pct. 3 BGB convenirea asupra unui drept al utilizatorului clauzei de a se exonera de obligatia ae indeplinire a obligatiilor fara vreun motiv bine intemeiat precizat in contract este lota de nulitate. Aici se incadreaza dreptul de rezolutiune, de reziliere, de revocare si de atac. Motivele anularii trebuie mentionate atat de clar in contract, incat clientul obisnuit sa poata deduce cand utilizatorul clauzei are dreptul sa rezilieze contractul. in tranzactiile dintre agentii economici termenul de rmotiv bine intemeiat" trebuie definit altfel decat in cazul afacerilor cu consumatorul, tinandu-se cont de uzantele din domeniul comercial. Inclusiv cerinta de a se indica motivele exacte trebuie .ratata mai detaliat. Art. 308 pct. 7 BGB reglementeaza ca in cazul derularii contractelor silirea unei compensatii nejustificat de mare pentru folosirea unui bun sau a unei compensatii pentru costuri nejustificat de mare este lota de nulitate. Pentru aplicarea celor sus-mentionate in cazul agentilor economici se aplica cele prevazute de art. 308 pct. 3 BGB. Desubiri Conform art. 309 pct. 5 BGB convenirea asupra unei pretentii de desubire pausalizata din partea utilizatorului clauzei este lota de nulitate, in cazul in care suma pausala depaseste uba estimata de obicei sau daca nu i se permite celeilalte parti contractuale dovedirea existentei unei ube mai mici. Aceasta prevedere se aplica si in cazul agentilor economici.In cazul agentilor economici sunt lote de nulitate si clauzele penale, in cazul in care acestea il dezavantajeaza intr-o masura foarte mare pe debitor, conform art. 309 pct. 6 BGB. De asemenea, nu sunt permise conform art. 309 pct. 7 BGB clauzele care exclud raspunderea pentru afectarea etii, a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, precum si pentru culpa grava. Pritor la tranzactiile efectuate intre agentii economici este recunoscut faptul ca limitarile prind raspunderea sunt admisibile in cazul ubelor generate in mod obisnuit de afacerile de natura reprobabila, precum si exonerarea de raspundere specifica pentru un anumit domeniu. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
