INVESTIGAREA CORPURILOR DELICTE, A URMELOR DE MATERIALE SAU MATERII, DE EXPLOZII, DE INCENDII SI DE ACCIDENTE DE TRAFIC

Cercetarea urmelor obiectelor si a urmelor formate din resturi de obiecte sau materii diverse

Consideratii preliminare

Tehnicile de investigare a corpurilor delicte, a urmelor lasate in general de obiecte, de incendii sau de explozii, precum si cele de trafic (rutier, naval sau aeri­an) se inscriu intr-o categorie complexa de examinari de tip traseologic. Sunt avute in vedere atat urmele care reproduc elemente specifice constructiei sau formei obiectelor ori instrumentelor, cat si urmele alcatuite din resturi de obiecte, de tipul peliculelor de vopsea, cioburilor de sticla, diverselor resturi alimentare, de fu­mat, de lemn, de metale etc., denumite de diversi autori si urme materie.

Cercetarea urmelor corpurilor delicte folosite in spargeri

Notiuni generale. In multe fapte penale, infractorul este interesat sa patrunda intr-o anumita incapere, sa deschida un sertar, un fiset, o casa de bani, diverse obiecte de mobilier s.a., desigur incuiate. Pentru aceasta el apeleaza la cele mai diverse metode sau instrumente, denumite generic in literatura de specia­litate instrumente de spargere, o categorie importanta a corpurilor delicte.

Potrivit mecanismului de formare, urmele acestor instrumente sunt impartite in urmatoarele categorii:

Urmele de apasare, sau de fortare, in majoritatea lor de natura sta­tica.

Urmele de frecare, specifice burghielor si ferastraielor, bomfaierelor s.a

Urmele de taiere, se prezinta tot ca urme dinamice.

Cercetarea la fata locului; particularitati. Cercetarea la fata locului a urmelor instrumentelor de sparger 626h73g e se efectu­eaza in functie de natura acestora, de specificul obiectelor purtatoare de urme, de modul de fortare etc.

Locurile de patrundere a infractorului pot fi, in primul rand, usile, pe suprafata carora se gasesc cele mai diverse urme, in functie de modul de actiune, de instrumentele folosite si de "specializarea" sa. De exemplu:

La patrunderea prin usi, cum ar fi, de exemplu, in cazul fortarii lor cu un levier sau o ranga, se formeaza urme de adancime pe canatul usii.

Fortarea ferestrelor, practicata destul de des de catre infractori pentru a patrunde intr-o anumita incapere sau cladire. Si in acest caz, urmele sunt caracte­ristice modului de operare.

Fortarea mobilierului, indeosebi a sertarelor, a casetelor, a dulapu­rilor s.a., determina aparitia de urme asemanatoare celor intalnite in cazul for­tarii usilor, indiferent ca ne aflam in ipoteza unei spargeri propriu-zise sau in fata folosirii de chei potrivite.

Cercetarea la fata locului prezinta urmatoarele particularitati:

a. Descoperirea urmelor instrumentelor de sparger 626h73g e este posibila, de regu­la, prin simpla examinare cu ochiul liber si eventual cu ajutorul unei lupe si al unei surse mai puternice de lumina.

b. Fixarea urmelor descoperite se face prin procesul-verbal si prin foto­grafiere.

c. Ridicarea urmelor se realizeaza potrivit naturii lor. De pilda, urmele de adancime se ridica prin mulaje (materiale de mulaje dentare, materiale termo­plas­tice, pelicule speciale de copiat urme, inclusiv ghips sau plastilina).

Expertiza urmelor instrumentelor de spargere. Expertiza criminalistica a urmelor formate de corpurile delicte intrebuintate la savarsirea unei infractiuni ofera raspunsuri cu privire la natura si tipul instru­mentului, la mecanismul de for­mare a urmelor si la succesiunea acestora.

Cercetarea urmelor de imbracaminte

Generalitati privind urmele obiectelor de imbracaminte. Obiectele de imbracaminte, ca si majoritatea lucrurilor ce intra in aceasta larga categorie, pot sa formeze urme, in primul rand, ca rezultat al contactului direct dintre imbracamintea purtata de infractor ori de victima infractiunii si o suprafata oarecare, reproducand caracteristicile tesaturii sau materialului din care este confectionata. In al doilea rand, aceste urme se pot constitui si sub forma de resturi materiale, desprinse sau rupte din obiectele de imbracaminte, de care ne vom ocupa insa ceva mai jos. Urmele care reproduc particularita­tile suprafetei obiectului de imbracaminte sunt create prin cadere, rezemare, stergere s.a.

Cercetarea urmelor formate din resturi de obiecte sau de diverse materii (urme-materie)

Cu prilejul cercetarii la fata locului a multor infractiuni, pe langa urmele speci­fice omului sau instrumentelor, mai pot fi descoperite si urme de o cate­gorie relativ aparte, formate din diverse resturi sau fragmente de obiecte, de materii de cea mai diversa natura (organica sau anorganica), carora li se adau­ga in mod inevitabil si microurmele. Astfel:

Urmele formate din obiecte sau resturi de imbracaminte. Urmele din aceasta categorie se prezinta in forme dintre cele mai diferite, cum ar fi, de exemplu, hainele, palariile, manusile, incaltamintea, obiectele de lenjerie uitate, pierdute sau aduse special pentru derutarea cerceta­rilor, dar si resturi rupte sau desprinse din obiectul de imbraca­minte, inclusiv fibre sau fire textile.

Urmele de alimente si de produse cosmetice.

La fata locului, urmele de alimente, condimente si bauturi pot fi descoperite nu numai pe vesela, vase de bucatarie, tacamuri, pahare sau sti­cle, dar si pe imbracaminte, pe servete, batiste, covoare, mobilier etc.

Urmele de substante toxice. Urmele de substante toxice, carora le asociem si stupefiantele, impun o cercetare calificata, preferabila fiind prezenta unui specialist la fata locului.

Urmele formate din resturi de fumat si de iluminat.

In cercetarea la fata locului acest gen de urme este intalnit sub for­ma mucurilor de tigara, a tigaretelor intregi sau rupte, a scrumului. De aseme­nea, pot fi intalnite si sub forma de foita sau pachete de tigari. Dintre urmele resturilor mate­rialelor de iluminat mentionam chibriturile, lumanarile, picatu­rile de ceara, petele de produse folosite pentru ardere etc.

Urmele de praf. Urmele de praf fac parte din categoria de urme trecuta uneori cu vederea, desi sunt importante pentru datele pe care le pot furniza cu privire la particu­laritatile locului faptei, ca si la persoana infractorului ori a victi­mei.

Microurmele. Urmele de dimensiuni microscopice constituie o categorie aparte de urme care nu difera cu mult, sub raportul valorii de identificare, de macrourmele cautate in prezent cu prioritate, ele oferind marele avantaj ca sunt practic imposibil de evitat de catre infractor. Ele sunt constituite din particule foarte fine de materie, invizibile sau greu vi­zibile cu ochiul liber, a caror examinare este posibila prin metode microanalitice.

Cercetarea urmelor mijloacelor de transport rutier

Notiuni generale. Cercetarea urmelor mijloacelor de transport reprezinta o activitate frec­venta a organelor de urmarire penala, indeosebi in cazul accidentelor de cir­culatie, al furtului de autoturisme, inclusiv in situatiile in care o persoana s-a folosit de un mijloc de transport in savarsirea infractiunii. Din categoria mij­loacelor de transport fac parte atat vehiculele cu tractiune mecanica, cat si cele cu tractiune animala sau actionate de forta omului.

a. Natura suprafetei pe care se ruleaza, din acest punct de vedere urmele fiind de suprafata sau de adancime, de stratificare sau de destratificare.

b. Modul de miscare al mijlocului de transport care, in timpul deplasarii sau rularii normale, creeaza urme statice, spre deosebire de franare sau de de­plasare.

c. Tipul de bandaj sau sina cu care sunt prevazute rotile.

Cercetarea la fata locului a urmelor mijloacelor de transport. Este o activitate complexa, uneori cu un grad deosebit de dificultate, mai ales in ipoteza accidentelor cu consecinte grave. Dificultati sporite apar in ipoteza parasirii locului faptei de catre vehiculul antrenat in accident, ca si in savar­sirea unor alte infracti­uni in care autorul s-a folosit de un vehicul. Problemele principale pe care urmeaza sa le rezolve cercetarea la fata lo­cului:

Stabilirea tipului de vehicul si identificarea acestuia sunt posibile prin determinarea mai multor parametri reflectati de urme.

Determinarea directiei de deplasare se face pe baza urmelor statice (de adancime sau de suprafata) ale desenului antiderapant.

Stabilirea vitezei de circulatie este posibila, in principal, prin masurarea lungimii urmei de franare.

Expertiza criminalistica a urmelor mijloacelor de transport. Expertiza criminalistica a urmelor create de benzile de rulare, de alte parti ale vehiculului, a resturilor de obiecte, precum si a urmelor-materie este des­tinata sa puna in evidenta o serie de caracteristici generale si individuale, pe baza carora se stabilesc tipul, modelul si culoarea autovehiculului, viteza si directia sa de deplasare.

Cercetarea urmelor de incendii, de explozii si a altor urme de accidente

Consideratii generale

Cercetarea urmelor de incendii si de explozii, a urmelor specifice accidente­lor feroviare, navale si aeriene, denumite si catastrofe (in functie de consecin­tele produse), este o activitate care se desfasoara in imprejurari complexe. Investigarea sub raport criminalistic este realmente dificila, deoarece in aceste situatii devin priori­tare actiunile si masurile de salvare a victimelor, dar si re­strangerea pe cat posibil a pagubelor si inlaturarea pericolelor de extindere a dezastrului.

Cercetarea urmelor de incendii

Cauzele incendiilor. Sub raport fizico-chimic, incendiul constituie un fenomen de ardere a unei substante combustibile (in prezenta oxigenului sau aerului), care se propaga, de regula, din cauza efectului flacarilor, fara ca acestea sa reprezinte intotdeauna cauza primara a incendiului.

In functie de cauzele care le provoaca, incendiile se impart in:

Incendii provocate de cauze naturale.

Incendii provocate accidental de cele mai diverse cauze, a caror enumerare este practic imposibila.

Incendiile premeditate, intalnite in practica si in ultima perioada de timp, au o gravitate deosebita din cauza pagubelor materiale pe care le aduc avutului public si personal, dar, mai ales, pericolului pe care-l prezinta pentru viata si sanatatea oamenilor.

Cercetarea la fata locului a urmelor de incendiu. Primele date cu privire la un incendiu le ofera insusi modul de desfasurare a acestuia, respectiv intensitatea si culoarea flacarilor, a fumului, mirosul si viteza de propagare. O data cu stingerea incendiului, importanta este identificarea focarului (sau focarelor), cercetarea acestuia conducand la obtinerea de date prelimi­nare referitoare la cauza incendiului.

Expertiza criminalistica a urmelor de incendiu. Efectuarea expertizei criminalistice a urmelor de incendiu necesita metode si mijloace tehnico-stiintifice complexe, un loc important ocupandu-l anali­zele spectrale si gazcromatografice, ultimele deosebit de utile in identificarea produselor petroliere.

Cercetarea urmelor de explozie

Notiuni generale. Explozia consta dintr-o reactie foarte rapida, de natura fizica sau chimica, insotita de formarea si de degajarea violenta a unei mari canti­tati de gaze, cu efecte mecanice, termice si luminoase asupra obiectelor sau persoanelor care se gasesc in raza sa de actiune.

Un exemplu tipic de explozie de natura fizica este cel al exploziei unei butelii, rezervor sau recipient, determinat de excesul de presiune a gazului lichefiat pe care-l contine, ori de un defect de constructie. La randul lor, exploziile de natura chimica sau fizico-chimica sunt determinate, alaturi de substantele ex­plozive propriu-zise, de cauze diferite, cum sunt, de pilda, contactul dintre mai multe substante chimice periculoase, ca si amestecul aerului, intr-o anumita proportie, cu gaze, vapori inflamabili sau prafuri combustibile.

Exploziile difuze, de regula cu caracter accidental, sunt specifice ameste­cului aerului cu gaze, vapori sau prafuri combustibile.

Exploziile concentrate sunt tipice atat pentru exploziile de natura fizica, cat si pentru cele de natura chimica, rezultate din contactul accidental a doua substante pericu­loase (intalnite in industria chimica, petrochimica si in laboratoare).

Cercetarea la fata locului si expertiza urmelor de explozii.

Cercetarea la fata locului a urmelor de explozii - etapa esentiala in procesul de elucidare a cauzelor, naturii si eventual de identificare a autorului faptei - presupune cautarea si descoperirea atat a urmelor propriu-zise lasate de explozie, cat si a altor urme, in primul rand ale omului, necesare stabilirii legaturii cauzale dintre rezultat si actiunea sau prezenta sa la locul faptei.

Cercetarea urmelor accidentelor feroviare, navale si aeriene

Urmele accidentelor feroviare. Cercetarea urmelor accidentelor feroviare se circumscrie cadrului mai larg al solutionarii problemelor specifice infractiunilor care pericliteaza siguranta circulatiei pe caile ferate.

Cercetarea la fata locului, care include atat locul propriu-zis al accidentului, cat si statiile de plecare si sosire, implica, pe langa cautarea, descoperirea, fixarea si ridi­carea urmelor existente in zona evenimentului, sta­bilirea imediata a starii si pozitiei instalatiilor de semnalizare si de comanda centralizata, a indicatiilor aparaturii din cabinele locomotivelor, a registrelor in care se fac mentionari cu privire la comenzile, desfasurarea circulatiei, re­vizia instalatiilor.

Urmele accidentelor aeriene si navale.

Cercetarea urmelor accidentelor aeriene, prin specificul acestui gen de evenimente, dar si prin conditiile de loc si timp in care se produc, ne­cesita o conlucrare stransa intre organele judiciare si specialisti din domeniul aviatiei, cercetarea urmand a se desfasura intr-o echipa complexa.

Cauzele principale, frecvente, ale unui accident de avion sunt urmatoarele:

a. Pilotarea sau dirijarea gresita a aeronavei datorata unor cauze subiec­tive, dar si obiective.

b. Declansarea de explozii sau incendii la bordul aeronavei, de natura tehnica sau premeditate.

c. Unele defecte de constructie, de proiectare, inclusiv uzura aparatului, a subansamblelor.

Cercetarea urmelor accidentelor navale presupune aceeasi coope­rare intre organele judiciare si organele de specialitate din domeniul naval.

Potrivit modului in care se produc, accidentele navale sunt determinate de urmatorii factori:

a. Incendii sau explozii la bord, provocate de functionarea defectuoasa a insta­latiilor navei, ori de incarcatura (in ipoteza transportarii de substante chimice sau hidrocarburi);

b. Distribuirea si ancorarea defectuoasa a incarcaturii in cala vasului, in­deosebi la transportul de marfuri generale (piese mari si grele, masini, cheres­tea etc.);

c. Greseli de pilotaj, ori de manevrare a instalatiilor, care pot avea ca re­zultat ciocnirea de o alta nava (abordajul), atingerea fundului apei, impotmo­lirea in nisip ori lovirea de mal (esuarea).

Aspecte de aprofundat

. Urmele corpurilor delicte folosite in spargeri si cercetarea lor la fata locului

. Cercetarea urmelor formate din resturi de obiecte.

. Cercetarea urmelor formate din resturi de fumat.

. Cercetarea urmelor mijloacelor de transport rutier.

. Cercetarea urmelor de incendii.

. Cercetarea urmelor de explozii.

. Cercetarea urmelor accidentelor feroviare si aeriene.