TACTICA EFECTUARII PERCHEZITIEI; RIDICAREA DE OBIECTE SI INSCRISURI

Importanta, reglementarea procesual-penala si pregatirea perchezitiei

Aspecte introductive

Perchezitia este un act procedural - efectuat frecvent in practica - destinat cau­tarii si ridicarii unor obiecte care contin sau poarta urme ale unei infractiuni, a corpurilor delicte, a inscri­surilor, fie cunoscute, fie necunoscute organului judiciar si care pot servi la aflarea adevarului.

Importanta perchezitiei si a ridicarii de obiecte si de inscrisuri. Rolul particular al perchezitiei rezulta si din faptul ca, in interesul major al justitiei, organele de urmarire penala, au posibilitatea sa efectueze acest act chiar si in conditiile in care, aparent, ar insemna o incalcare a inviolabilitatii do­miciliului, a persoanei sau a secretului corespondentei, cum este cazul infrac­tiunilor flagrante, respectand, insa, prevederile legii.

Clasificarea perchezitiilor sub raport tactic criminalistic. Desi clasifica­rea perchezitiilor, din punct de vedere al legii procesual-pe­nale, se face in perchezitii domiciliare si perchezitii corporale, privite insa, prin prisma unor particularitati tactice de efectuare, 939i83j perchezitiile domiciliare si corporale pot fi impartite in mai multe categorii. Astfel:

a. Dupa natura locului in care este efectuata.

b. Dupa numarul de persoane la care urmeaza sa se faca perchezitia.

c. Perchezitiile mai pot fi clasificate in primare sau repetate.

Pregatirea perchezitiei

Reusita unei perchezitii depinde, ca si in cazul celorlalte acte de urmarire pe­nala tratate mai sus, de modul in care aceasta este pregatita. Descoperirea mijloacelor materiale de proba prin perchezitie nu poate fi, in nici un caz, lasata la voia intamplarii, fara o organizare atenta si riguros pregatita, indeosebi in cazuri mai complexe.

Stabilirea obiectivelor perchezitiei Determinarea cu precizie a scopului perchezitiei se face in functie de in­fractiunea cercetata (omor, delapidare, furt, insela­ciune, specula etc.).

Cunoasterea locului perchezitiei. Cunoasterea exacta a locului in care urmeaza sa se efectueze perchezitia, in special cea domiciliara, este o regula ce trebuie respectata in toate impreju­rarile, cu atat mai mult in cazurile complexe, exceptie facand infractiunile flagrante, in care perchezitia poate fi efectuata de indata.

Cunoasterea persoanelor la care se va efectua perchezitia. De regula, cunoasterea se refera la personalitatea, la gradul de cultura, profesia si functia exercitata, viata de familie, raporturile cu vecinii, relatiile pe care le intretine cu diverse alte persoane, indeosebi prietenii mai apropiati etc.

Stabilirea momentului efectuarii perchezitiei. Prin specificul sau, perchezitia este un act cu carac­ter inopinat ce trebuie efectuat, de regula, cu maxima operativitate.

Reguli tactice de efectuare a perchezitiei

Aspecte privind psihologia perchezitiei

Printre factorii care concura direct la reusita unei perchezitii, un loc cen­tral il ocupa factorii de natura psihica, factori a caror cunoastere de catre or­ganul judiciar este absolut necesara.

Psihologia organului judiciar care face perchezitia trebuie sa fie definita printr-un simt de observatie bine dezvoltat, o putere mare de con­centrare si de stabilitate a atentiei, o intuitie rapida, capacitate de analiza si de sinteza.

In esenta, efectuarea unei perchezitii reclama, printre altele, si o serie de cali­tati psihofiziologice determinate, printre altele, de forta, mobilitatea si dinamis­mul sistemului nervos, de echilibrul existent intre procesul de excitare si inhibitie.

Psihologia persoanei perchezitionate ofera elemente deosebit de semnifi­cative pentru orientarea cercetarii, elemente pe care organul judiciar trebuie sa le aiba in permanenta in vedere, intrucat, daca sunt valorificate cu pricepere, pot contribui direct la reusita perchezitiei.

In momentul perchezitiei persoana in cauza va traversa o stare emotionala specifica. Tensiunea psihica va fi cu atat mai pronuntata cu cat obiectele sau inscri­surile cautate se afla la domiciliul sau asupra persoanei perchezitionate, ajungand la limita superioara pe masura ce organul de urmarire penala se apropie de locul in care se gasesc.

Deplasarea si intrarea la locul perchezitiei

Deplasarea la locul perchezitiei trebuie pregatita cu multa atentie pentru a se asigura caracterul inopinat al actiunii, astfel incat persoana perche­zitionata sa fie abordata prin surprindere, fara a i se da timp sa inlature obiectele sau inscrisurile vizate de catre organul judiciar, ori sa dispara de la domiciliu.

Intrarea la locul perchezitiei se face potrivit particularitatilor fiecarui caz in parte.

Intreaga operatie de patrundere la locul perchezitiei se face in prezenta marto­rilor asistenti invitati sa participe la efectuarea perchezitiei si, eventual, a aparatorului ales.

Primele masuri luate la locul perchezitiei

Dupa intrarea la locul perchezitiei, cel care conduce echipa isi va prezenta legiti­matia de magistrat sau politist si, daca este cazul, autorizatia data de pro­curor in vederea efectuarii acestui act (art.101 C.pr.pen.). Inainte de inceperea perchezitiei propriu-zise, se impune luarea unor masuri cu caracter prelimi­nar, cum sunt:

Inspectarea rapida a intregului loc perchezitionat, indeosebi a W.C.-urilor, sobelor, masinilor de gatit, tuburilor de aruncat gunoiul s.a.

Luarea masurilor de contracarare a oricarei actiuni violente. Din mo­mentul inceperii si pe intreaga durata a perchezitiei, organul de urmarire penala trebuie sa fie pregatit sa contracareze orice actiune violenta a persoanei perchezitionate.

Reguli tactice aplicate in efectuarea perchezitiei propriu-zise

Efectuarea unei perchezitii se raporteaza la natura si particularitatile locului cercetat. Indiferent, insa, de aceste particularitati, perchezitiilor le sunt comune cateva reguli cu caracter tactic.

a. Perchezitia se efectueaza cu minutiozitate.

b. Perchezitia se desfasoara metodic, sistematic.

Pentru descoperirea ascunzatorilor. Cei care efectueaza perche­zitia, trebuie sa se raporteze particularitatilor locului cercetat - practic acestea prezentandu-se intr-o infinitate de variante.

Fixarea rezultatelor perchezitiei

Consemnarea in procesul-verbal este principalul mijloc de consemnare a rezultate­lor unei perchezitii. El va trebui sa cuprinda, in primul rand, mentiunile pre­vazute de art.91 C.pr.pen.

Fixarea prin fotografiere. Fotografierea este un procedeu tehnic deosebit de valo­ros nu atat prin caracterul sau ilustrativ, ci mai ales prin obiectivitatea si pre­cizia cu care sunt redate caracteristicile obiectelor, precum si a ascunzatorilor in care au fost descoperite.

Inregistrarea pe banda videomagnetica. Inregistrarile video, ca si filma­rea, sunt modalitati tehnice de fixare a rezultatelor perchezitiei (care se dovedesc su­perioare fotografierii).

Particularitati privind efectuarea unor categorii de perchezitii domiciliare si a perchezitiei corporale

Perchezitia incaperilor sau a locurilor inchise

In cazul perchezitiilor efectuate in locuri inchise, se cerceteaza elementele de constructie ale cladirii, ale incaperilor si dependintelor, cum sunt zidurile, pardo­selile, plafoanele, scarile, instalatiile sanitare, precum si obiectele aflate in incaperi, obiecte in care pot fi amenajate ascunzatori.

Cercetarea cladirii si a elementelor de constructie presupune verifica­rea cladirii in ansamblul sau, precum si a fiecarei incaperi sau dependinte in parte.

Cercetarea mobilierului si a obiectelor din interiorul incaperilor este o operatie migaloasa, care necesita multa atentie si rabdare din partea celui care o efectueaza.

Perchezitia in unitati publice nu se distanteaza prea mult, cel putin sub raport tactic criminalistic, de perchezitiile mentionate mai sus, insa ea este, deseori, mult mai dificila decat o perchezitie domiciliara propriu-zisa.

Perchezitia locurilor deschise

Perchezitia locurilor deschise presupune cautarea de obiecte pe suprafete sau terenuri clar delimitate, ingradite, care apartin persoanei la care se efectu­eaza perchezitia, sau pe care aceasta le foloseste in mod exclusiv ori impre­una cu un numar limitat de persoane. Cel mai adesea, din aceasta categorie fac parte curtile si gradinile.

In cazul locurilor neingradite, de acces general, cum sunt, de exemplu, terenu­rile agricole, pajistile, chiar daca apartin unei anumite persoane, nu se poate vorbi de perchezitie, ci, mai degraba, de o cercetare la fata locului, desfasurata potrivit regulilor procedurale si tacticii mentionate anterior.

Perchezitia corporala

Perchezitia corporala, dupa cum se cunoaste, este destinata cautarii de obi­ecte si de inscrisuri aflate asupra unei persoane. Potrivit prevederilor art.106 C.pr.pen., ea se efectueaza de catre organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozitiilor art.104 C.pr.pen. alin.1, sau de catre persoana desemnata de acest organ.

Datorita particularitatilor sale, ca si metodelor de efectuare, din punct de vedere tactic criminalistic perchezitia persoanei este impartita, conventional, in perchezitia imbracamintei si perchezitia corpului.

Perchezitia preliminara este destinata preintampinarii unei actiuni vio­lente a persoanei perchezitionate, ceea ce presupune, in primul rand, dezar­marea acestei.

Perchezitia obiectelor de imbracaminte. Aceasta parte a perchezitiei presupune verificarea in parte a fiecarei piese din care este formata, a lenjeriei si a incaltamintei, la nevoie acestea putand fi scoase de pe corpul persoanei.

Perchezitia corpului ca atare. Aceasta se efectueaza de catre o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata, la nevoie apelandu-se la sprijinul me­dicului. Principala modalitate de ascundere o reprezinta introducerea obiecte­lor in orificiile naturale, iar cateodata, chiar inghitirea obiectelor, mai ales daca pot fi eliminate cu usurinta.

Ridicarea de obiecte si de inscrisuri

Aspecte generale

Ridicarea de obiecte si de inscrisuri ce pot servi ca mijloc de proba in pro­cesul penal, act procedural distinct de perchezitie, se efectueaza atat in condi­tiile stabilite de lege, cat si cu respectarea catorva reguli tactice criminalistice.

Cadrul tactic criminalistic

Ridicarea silita sau perchezitia, efectuata dupa ce persoanei i-au fost cerute anumite obiecte sau inscrisuri bine indivi­dualizate, poate prezenta un anumit neajuns. Astfel, daca organul de urmarire penala nu este pregatit sa faca fata acestei imprejurari, el trebuie sa ceara in­cuviintarea procurorului pentru efectuarea actelor amintite, timp in care per­soana respectiva are posibilitatea sa distruga, sa ascunda, sau sa incredinteze altor persoane obiectele sau inscrisurile cerute.

Aspecte de aprofundat

. Pregatirea perchezitiei

. Aspecte privind psihologia perchezitiei

. Deplasarea, intrarea si primele masuri luate la locul perchezitiei

. Regulile tactice aplicate in efectuarea perchezitiei propriu-zise

. Efectuarea perchezitiei corporale.