METODOLOGIA IDENTIFICARII CRIMINALISTlCE

Obiectul si principiile identificarii criminalistice

Precizari de ordin notional

Notiunea. Identificarea unor persoane sau obiecte, privita in sensul ei cel mai larg - proprie multor domenii ale stiintei - reprezinta elementul definitoriu al investi­gatiilor criminalistice. Prin rezonanta sa practica, acest proces detine un loc bine conturat, de maxima importanta in ansamblul cercetarilor criminalistice. Pe buna dreptate se spune despre identificare ca reprezinta "problema cen­trala a investigatiilor criminalistice".

Spre deosebire de alte domenii, identificarea criminalistica impune recunoasterea unui obiect concret, ce poate avea elemente sau insusiri de natura sa-l apropie de alte obiecte asemanat 828f55i oare, de acelasi gen sau specie, dar care se deo­sebeste de toate acestea prin trasaturi ce-l fac sa fie identic numai cu sine insusi.

Conditiile pe care caracteristicile fundamentale de individua­lizare a persoanei sau obiectului trebuie sa le indeplineasca, sunt:

a. Pentru stabilirea identitatii nu este absolut necesar sa se apeleze la toate trasaturile obiectului identificarii, fiind suficiente caracteristicile esentiale prin care acestea se individualizeaza si se distanteaza de celelalte obiecte.

b. Desi identitatea presupune durata in timp a trasaturilor particulare, du­blata de relativa lor stabilitate, in practica criminalistica exista cazuri de identificare pe baza unor caracteristici temporare.

c. Identificarea nu trebuie interpretata intr-un mod fixist, ci dialectic, intrucat orice lucru, orice element caracteristic al acestuia se afla in perma­nenta miscare si transformare, fiind supus actiunii si influentei unor factori externi sau interni.

Prin urmare, identificarea criminalistica poate fi definita ca un proces de constatare a identitatii unor persoane, obiecte sau fenomene aflate in legatu­ra cauzala cu fapta ilicita, prin metode stiintifice criminalistice, in scopul stabilirii adevarului in procesul judiciar.

Obiectul identificarii criminalistice. In legatura cu notiunea de obiect al identificarii criminalistice, in literatura de specialitate au fost exprimate mai multe pareri, fara a se ajunge la un punct de vedere unanim admis. Din punctul nostru de vedere, consideram ca obiectului identificarii criminalistice ii sunt proprii cateva trasaturi:

q       obiect material al identificarii criminalistice poate fi orice persoana, fiinta sau lucru, orice element al lumii materiale care se manifesta in spatiu si timp, susceptibil de a fi identificat dupa urmele create in campul infractional;

q       obiectul identificarii este un obiect concret, nu numai prin natura sa, ci si prin insusi raportul cauzal cu fapta cercetata.

De exemplu, in ipoteza unui omor savarsit prin impuscare, intereseaza, printre altele, sa fie identificata arma care a fost folosita in savarsirea infrac­tiunii. Or, acest proces nu se rezuma numai la stabilirea faptului ca arma este un pistolet "Browing" cu calibrul de 9 mm. Pentru solutionarea cauzei este ab­solut necesar sa fie indivi­dualizata aceasta arma, cu o serie anumita, pe baza caracteristicilor tevii sau meca­nismului de tragere.

Principiile identificarii criminalistice

In mod firesc, ca in orice proces de cunoastere, si procesul de identificare criminalistica este guvernat de principii ce ofera acestei activitati un caracter stiin­tific indiscutabil, rezultatele obtinute servind si conducand, de regula, fara dubiu, la aflarea adevarului in procesul penal.

Principiul identitatii. Acest principiu fundamental al gandirii se impune prin insasi natura acti­vitatii de identificare circumscrisa domeniului judiciar. Plecand de la teoria hegeliana a identitatii, trebuie sa avem in vedere ca, cel putin in ipoteza investigatiilor penale, identitatii ii este comuna si deosebi­rea, astfel incat identitatea cu sine trebuie completata cu deosebirea de orice este altul.

Principiul delimitarii obiectelor identificarii criminalistice in obiecte scop al identificarii si obiecte mijloc de identificare.

Obiectul scop al identificarii este, in primul rand, un obiect material, aflat in legatura cauzala cu fapta ilicita si concretizat in diverse ipostaze cum ar fi persoana infractorului sau a victimei, instrumentele destinate sa serveasca la savarsirea faptei, produsele infractiunii s.a.

Obiectul mijloc de identificare este reprezentat de urmele obiectului scop, precum si de modelele de comparatie, realizate experimental in laborator cu obiecte presupuse a fi format urmele in campul infractional.

Principiul stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare. Determinarea identitatii unei persoane sau obiect este posibila numai in ipoteza in care acesta a creat urme in campul infractional, urme ce reflecta caracteristicile sale esentiale. Nu este, insa, suficient ca aceste caracteristici sa-l individualizeze, sa-l dife­rentieze de celelalte obiecte asemanatoare, ele trebuind sa prezinte si o anumita stabilitate, o constanta.

Principiul dinamicitatii caracteristicilor de identificare. Organele judiciare si expertii criminalisti sunt obligati sa tina seama in investigarea faptelor, de unul dintre atributele inerente materiei, respectiv miscarea, in cuprinsul careia intra "toate schimbarile si procesele ce au loc in univers, de la simpla deplasare si pana la gandire".

Fazele si metodologia identificarii criminalistice

Fazele identificarii criminalistice

Identificarea criminalistica traverseaza mai multe sta­dii, ale caror limite repre­zinta generalul si particularul. In literatura de specia­litate, s-a conturat opinia potrivit careia procesul de identificare criminalistica parcurge, in esenta, doua faze principale.

a. In prima faza, cunoscuta sub mai multe denumiri, dar avand acelasi continut, are loc delimitarea grupului (genului sau catego­riei) caruia ii apartine obiectul scop al identificarii.

b. In faza a doua se finalizeaza procesul de identificare, prin individualizare sau determinarea obiectului concret, aflat in raport cauzal cu fapta cercetata.

Metodologia identificarii criminalistice

Metoda principala la care se recurge in iden­tificarea criminalistica a unei per­soane, obiect sau fenomen, aflat in legatura cauzala cu un fapt juridic este exami­narea comparativa.

Fundamentul metodologic al identificarii. Fundamentul metodologic al identificarii criminalistice consta, dupa cum se subliniaza in literatura de specialitate, in "selectare si comparare".

a. In prima faza este determinat grupul persoanelor sau obiectelor sus­pecte, pe baza unor elemente caracteristice asemanatoare, fiind excluse cele cu particularitati deosebite, evident contrarii celor reflectate in urme, sau in mijloacele materiale de proba.

b. In faza a doua este adancita examinarea comparativa a caracteristicilor ase­manatoare, in scopul stabilirii coincidentei sau concordantei intre trasa­turile re­flectate in urma si cele reflectate de modelele de comparatie, precum si a deosebi­rilor sau neconcordantei intre acestea.

Efectuarea examenului comparativ. In scopul selectarii obiectelor ce ur­meaza a fi examinate comparativ se procedeaza, mai intai, la cercetarea separata a caracteristicilor generale si individuale oglindite in urma si apoi la cea a caracteris­ticilor obiectelor sus­pecte.

Examinarea se efectueaza, de regula, pe baza unor modele de comparatie (mo­dele tip) create experimental. Spre pilda, se compara mulajul urmei de incaltaminte cu mulajul "urmei" create experimental cu pantoful presupus a fi lasat urma la locul faptei.

a. Sa se cunoasca cu exactitate persoana sau obiectul de la care provin.

b. La obtinerea modelelor de comparatie sa se tina seama, atat cat este posibil, de conditiile in care s-a format urma la fata locului.

c. Urma si modelele tip de comparatie sa contina suficiente elemente ca­racte­ristice de individualizare a factorului creator, in primul rand elemente de ordin calitativ.

d. Folosirea de modele similare, avand aceeasi provenienta in momentul examinarii comparative.

Chestionar/Aspecte de aprofundat

. Notiunea de identificare criminalistica

. Obiectul identificarii criminalistice

. Principiile identificarii criminalistice

. Metodologia identificarii criminalistice