METODOLOGIA INVESTIGARII INFRACTIUNILOR DE OMUCIDERE

Aspecte introductive

Consideratii preliminare

Importanta si rolul investigatiei criminalistice a omuciderii. Viata omului, existenta sa, in egala masura individuala si sociala, a stat in centrul actiunilor, al transformarilor proprii tuturor etapelor parcurse de uma­nitate in dezvoltarea sa, desigur cu specificul fiecarei epoci istorice, cu partile sale mai bune sau mai rele.

Rolul si importanta investigatiei criminalistice in solutionarea infractiunilor impotriva vietii - ca si in solutionarea celorlalte fapte penale - rezulta din aceea ca stiinta Criminalisticii pune la indemana organelor judiciare metodele si mijloacele teh­nico-stiintifice necesare descoperirii, fixarii, ridicarii si examinarii urmelor omuciderii, a identificarii autorului si eventual a victimei.

Principalele probleme, obiect al probatiunii, care trebuie clarificate prin investigarea mortii violente

Investigarea omorului - una dintre formele mortii violente - se partic 525d38f ularizeaza, fata de cer­cetarea altor categorii de infractiuni, prin problematica sa specifica, concentrata in cateva directii principale, respectiv: stabilirea cauzei si natu­rii mor­tii, a circumstantelor de timp si de mod in care a fost savarsita fapta, descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite la suprimarea vietii victi­mei, identificarea autorului, a eventualilor participanti la comiterea omorului, precizarea scopului sau a mobilului infractiunii.

Stabilirea cauzei si naturii mortii. Identificarea cauzei mortii este o problema la a carei rezolvare isi dau con­cursul, deopotriva, medicul legist si organul de urmarire penala.

Identificarea locului in care a fost savarsit omorul. Stabilirea locului in care a fost savarsit omorul este o alta problema im­portanta pentru solutionarea cazului, acesta fiind, de regula, cel mai bogat in urme si date cu privire la impreju­rarile in care s-a comis fapta.

Stabilirea momentului comiterii infractiunii. Momentul suprimarii vietii victimei constituie o problema cu semnificatii multiple.

Determinarea modului in care a fost savarsit omorul. Stabilirea modului de suprimare a vietii victimei este posibila pe baza inter­pretarii unui complex de date, de urme, cu privire la intreaga activitate desfa­surata de infractor.

Identificarea faptuitorului si a celorlalti participanti.

Cadrul metodologic general si primele masuri luate in investigarea omuciderii

Reguli generale metodologice aplicate in investigarea omorului

In investigarea oricarei infractiuni, organul de urmarire penala trebuie sa respecte, alaturi de prevederile legale, o serie de reguli metodologice, atat cu caracter general, cat si particular, potrivit specificului fiecarei categorii de in­fractiuni.

Fata de cerintele impuse de practica judiciara, rezulta ca regulile generale metodologice sunt, in esenta, urmatoarele:

a. Efectuarea cercetarii omorului de catre o echipa complexa, formata din pro­curor, medic legist si lucratori de politie.

b. Asigurarea operativitatii, printr-o organizare eficienta a cercetarii.

c. Cercetarea atenta, completa si calificata a locului faptei, data fiind rezo­nanta sa in stabilirea precisa a faptelor si a imprejurarilor cauzei, precum si in identifi­carea autorului omorului.

Cercetarea in echipa a omuciderii; rolul si importanta sa

Regula metodologica privind cercetarea in echipa a omorului, prin impor­tanta ei in ansamblul preocuparilor destinate solutionarii infractiunilor impo­triva vietii, impune cateva sublinieri.

a. Cercetarea in echipa permite concentrarea cunostintelor, a priceperii si a formarii unor specialisti in valorificarea completa si operativa a datelor despre fapta comisa, in directia aflarii adevarului.

b. Din cauza naturii sale, cercetarea omorului impune desfasurarea de activitati, de investigatii judiciare si stiintifice complexe, sub coordonarea procurorului.

Primele masuri luate de organele de urmarire penala in cercetarea omorului

Masuri luate de cadrul de politie sosit primul la fata locului. La fata locului soseste primul politistul sesizat, in conditiile aratate, sau alt organ judiciar care, indiferent de competenta, informeaza dispeceratul de po­litie, de aici parchetul si serviciul medico-legal.

Tot el este obligat ca, pana la sosirea echipei de cercetare sa intreprinda cu maxima urgenta urmatoarele:

q       Stabilirea faptului daca victima mai este sau nu in viata, pentru un even­tual prim-ajutor si transportarea sa imediata la spital.

q       Determinarea locului savarsirii faptei, punerea lui sub paza si proteja­rea urmelor, inclusiv a zonelor adiacente.

Activitati pregatitoare intreprinse de echipa de cercetare propriu-zisa. In cadrul activitatilor pregatitoare, potrivit regulilor generale metodolo­gice, organe­le de urmarire penala - preferabil fiind ca insisi membrii echipei de cercetare sa faca acest lucru - vor proceda la:

q       Identificarea victimei si a celorlalte persoane implicate in savarsirea faptei, in primul rand a autorului, daca acesta nu a putut fi stabilit de la inceputul cercetarii.

q       Efectuarea examenului medico-legal de catre medicul legist din echipa, pentru stabilirea decesului si desprinderea primelor conclu­zii cu privire la cauza si natura mortii.

Particularitatile cercetarii la fata locului  in caz de omor

Aspecte generale privind cercetarea la fata locului in caz de omor

Cercetarea in faza statica. Cercetarea locului omorului va incepe cu luarea unor masuri pregatitoare de catre procurorul care conduce echipa de cercetare.

Investigarea ca atare a locului faptei, in ipoteza unei morti violente, va debuta cu:

Constatarea mortii victimei, efectuata de catre medicul legist, in pre­zenta procurorului.

Examinarea generala a locului faptei pentru ca procurorul sa-si forme­ze o imagine de ansamblu asupra campului infractional.

Cercetarea in faza dinamica. Faza dinamica a cercetarii la fata locului este, dupa cum se cunoaste, cea mai complexa etapa, la ea participand toti membrii echipei. Cercetarea va ince­pe de la cadavru, fiind examinat mai intai corpul aces­tuia, precum si locul de sub cadavru dupa care se va continua cu portiunea de teren din jurul victimei.

Examinarea cadavrului

Examinarea cadavrului, efectuata de catre medicul legist impreuna cu pro­curorul criminalist, este o activitate esentiala a cercetarii la fata locului, cu o rezo­nanta deosebita in desfasurarea ulterioara a anchetei, in solutionarea cazului.

Prin examinarea cadavrului se urmareste sa se stabileasca ori sa se obtina cat mai multe date referitoare la:

Cauza si natura mortii,

Posibilitatea executarii unor actiuni de autolezare,

Corespondenta dintre locul in care a fost gasita victima etc.

Constatarea mortii victimei. Examinarea cadavrului va incepe numai dupa ce medicul legist a consta­tat decesul, diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii mortii biologice si confirmat cu prilejul examenului necroptic.

Semnele precoce, cum sunt absenta respiratiei, incetarea activitatii cardi­ace si areflexia totala, au o valoare relativa, intrucat pot fi rezultatul unei morti aparente.

Semnele semitardive permit diagnosticarea cu certitudine a mortii, in general ele constand in racirea cadavrului, deshidratarea, rigiditatea cada­verica, instalarea lividitatilor si petele cadaverice.

Examinarea propriu-zisa a cadavrului. Dupa constatarea mortii, medicul legist si procurorul vor trece la examinarea cadavrului care, evident, nu poate fi executata in conditiile oferite de o sala de autopsie.

Corpul cadavrului se examineaza plecandu-se de la elementele gene­rale, cum sunt de pilda, constitutia fizica, culoarea pielii, semnele particulare, inclusiv semnele cadaverice.

Stabilirea datei mortii si a eventualelor modificari in pozitia cadavru­lui. Cu prilejul investigatiilor de la fata locului, si, indeosebi, a cadavrului, printre numeroasele probleme ce sunt avute in vedere se numara si aceea a stabilirii momentului la care a survenit moartea, precum si a eventualelor modificari intervenite in pozitia cadavrului.

Particularitatile cercetarii omorului in functie de mijloacele si procedeele folosite de faptuitor pentru suprimarea vietii victimei

Omorul savarsit cu arme albe si corpuri contondente. Omorurile savar­site cu arme albe, care se clasifica in mai multe categorii - ­obiecte intepatoare, taioase si obiecte despicatoare - sunt frecvent intalnite in practica noastra judiciara.

Identificarea armelor albe este relativa, determinarea caracteristi­cilor de grup ale obiectului vulnerant realizandu-se dupa lungimea si adanci­mea plagii, care, insa, nu concorda totdeauna cu lungimea lamei.

Diferentierea omuciderii de sinucidere este posibila prin interpre­tarea modului in care se prezinta aceste leziuni. De regula, sinucigasii prefera zona gatului, a toracelui, arterele radiale sau venele de la incheietura mainii.

Omorul savarsit prin asfixii. Moartea violenta savarsita prin asfixie mecanica, cunoscuta in practica medicala si sub denumirea de "anoxie acuta de tip ventilator", este o modalitate frecventa de omucidere, dar si de sinucidere, de aici rezultand o serie de probleme ce se cer rezolvate, din cauza diversitatii modurilor in care se reali­zeaza: spanzurare, strangulare, astuparea (ocluzia) cailor respiratorii, compri­marea toraco-abdominala si inecare.

Omorul savarsit prin impuscare. Omorul savarsit prin impuscare reprezenta o modalitate de ucidere a unei persoane relativ rar intalnita in practica anterioara lui decembrie 1989. In prezent insa, asistam la inmultirea acestor fapte, iar cercetarea lor s-a dovedit a nu fi de cea mai buna calitate.

In scopul determinarii naturii mortii prin impuscare, se vor cerceta, sub raport medico-legal si criminalistic, urmele principale ale tragerii (orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire, daca exista), precum si urmele secun­dare (rupturile provocate de gaze, arsurile, tatuajul etc.)

Moartea prin otravire. Investigarea mortii prin otravire va avea drept obiect stabilirea faptului daca decesul s-a datorat sau nu intoxicarii acute, tipului de substanta toxica si cantitatii care a patruns in organism. De asemenea, trebuie stabilite data intoxi­carii, forma de procurare si persoanele care au favorizat obtinerea acesteia.

Alte activitati destinate investigarii omorului

Dispunerea expertizelor medico-legale

Problemele la a caror rezolvare expertiza medico-legala are un aport sub­stantial sunt, in esenta, urmatoarele:

q       Stabilirea cauzei si naturii mortii, precum si a datei la care a survenit aceasta.

q       Diferentierea leziunilor vitale de cele post-mortale si explicarea meca­nis­melor de producere a lor.

q       Determinarea agentului vulnerant, a directiei, intensitatii si succesiunii lovi­turilor.

Dispunerea expertizelor criminalistice

Dintre problemele curente la a caror rezolvare concura direct examinarea criminalistica a mijloacelor materiale de proba (corpuri delicte, microurme s.a.), mentionam:

q       Identificarea autorului si a celorlalti participanti la savarsirea omuciderii.

q       Identificarea instrumentelor si substantelor vulnerante, a altor obiecte folosite in comiterea infractiunii.

Expertiza urmelor lasate de corpul uman.

Expertiza dactiloscopica serveste, in primul rand, la identificarea auto­rului omorului dupa urmele digitale lasate la locul faptei, inclusiv pe corpul victimei.

Expertiza urmelor de picioare (urme plantare si de incaltaminte) per­mite identificarea creatorului urmei, pe baza detaliilor prezentate fie de crestele papilare ale plantei piciorului, fie ale ciorapului sau incaltamintei, dupa cum urma a fost formata de piciorul gol ori incaltat.

Expertiza urmelor de dinti si de buze face parte dintre examinarile care, prin natura imprejurarilor, se conjuga cu expertizele serologice sau ADN.

Expertizele traseologice.

Expertiza urmelor lasate de instrumentele vulnerante, efectuata impreuna cu medicul legist si expertul criminalist, are drept scop stabilirea obiectului folosit de infractor in suprimarea vietii victimei. Subliniem impre­una pentru ca, in practica, ea se face greu.

Expertiza balistica vizeaza doua directii principale:

a. Identificarea sau stabilirea categoriei armei cu care s-a tras.

b. Studierea urmelor principale si secundare existente pe imbracamintea victimei.

Elaborarea versiunilor de urmarire penala

Consideratii introductive. Regula de baza dupa care trebuie sa[O1]  se orienteze organele judiciare, in cer­cetarea infractiunilor de omucidere, o reprezinta organizarea judicioasa a anchetei si planificarea urmaririi penale, in scopul clarificarii complete a imprejurarilor savarsirii omorului si al identificarii faptuitorului.

Un loc central il ocupa elaborarea versiunilor de urmarire penala, referi­toare la natura mortii violente (omor, sinucidere sau accident), la persoana au­torului, la mobilul si scopul infractiunii si la imprejurarile sau conditiile in care a fost savarsita.

Criterii de elaborare a versiunilor. Punctul de plecare al anchetei si, in consecinta, al elaborarii versiunilor il va reprezenta, de regula, victima, intrucat ea furnizeaza cele mai pretioase elemente pentru elucidarea cazului.

Date obtinute din cercetarea la fata locului (sau a scenei infractiunii) si din examinarea cadavrului, pe baza carora pot fi desprinse concluzii refe­ritoare la persoana autorului.

Date rezultate din ascultarea martorilor, a rudelor ori din in­vestiga­tiile privitoare la victima.

Verificarea versiunilor, este o activitate obligatorie care tine de esenta cercetarii omorului, ca, de altfel, a oricarei infractiuni.

Evaluarile de tip profiling privind personalitatea faptuitorului

Importanta evaluarilor de tip profiling pentru investigatiile penale. In statele cu sisteme judiciare moderne, in primul rand in Statele Unite, a devenit frecventa, pentru solutionarea multor cauze penale, in special omucideri, investiga­tie realizata de specialisti denumiti profiler, pentru determinarea profilului personalitatii sau psihologiei infractorilor.

Profiling-ul geografic. O noua tendinta in domeniul profiling-ului este dezvoltarea asa-numitului profiling geografic. In cadrul acestuia sunt folosite fotografii aeriene, numere de inmatriculare a autovehiculelor, date referitoare la plata impozitelor si alte tipuri de dovezi care incearca sa localizeze infractorul intr-o anumita zona (locatie) geografica si strict de personalitatea sa.

Efectuarea unor acte de urmarire penala

Ascultarea martorilor. Ascultarea martorilor, a persoanelor care au descoperit cadavrul si a rude­lor victimei, este o activitate care se cere realizata cu maxima urgenta.

Ascultarea invinuitului sau a inculpatului. Ascultarea invinuitului sau a inculpatului - dupa identificarea lor din cercul suspectilor - permite cunoasterea pozitiei sale fata de fapta savarsita si a moti­velor care l-au determinat sa comita omorul.

Efectuarea de confruntari. Confruntarile vor fi efectuate pentru inla­turarea contradictiilor existente intre declaratiile celor ascultati (martori, invinuiti sau inculpati).

Efectuarea de perchezitii. Perchezitia este necesara in multe dintre cazurile de omor, obiectivele ei fiind multiple, incepand cu insasi cautarea cadavrului, a mijloacelor materiale de proba.

Efectuarea de reconstituiri. Reconstituirea serveste la precizarea afirmatiilor invinuitului sau inculpa­tului, cu privire la posibilitatea savarsirii unor anumite activitati, in anumite conditii concrete de timp si de loc.

Particularitati ale cercetarii omorului in cazul cadavrelor dezmembrate sau al cadavrelor nedescoperite

Investigatii specifice in cazul cadavrelor dezmembrate. Descoperirea unor cadavre dezmembrate ori a unor fragmente de cadavre determina dificultati serioase in cercetare. Una dintre problemele centrale ra­mane identificarea victimei, rezultat la care se ajunge relativ greu, depesajul criminal fiind facut tocmai in acest scop. In ipoteza cercetarii omorurilor in care cadavrele au fost gasite dezmembrate, sau nu au fost descoperite, existand indi­cii despre disparitia lor, organul de urmarire penala se va conduce dupa aceleasi reguli generale, raportandu-se, insa, la particularitatile acestor cazuri.

Particularitati ale cercetarii in cazurile disparitiei unor persoane, victime ale omuciderii. Investigarea omorului al carei victima este considerata persoana dispa­ruta, va incepe dupa ce au fost efectuate investigatii complete si ample la domiciliul, locul de munca, in cercul rudelor si al prietenilor, la spitale, verifi­candu-se, totodata, daca persoana respectiva nu a fost retinuta si condamnata pentru o infractiune.

Aspecte de aprofundat

. Problemele, obiect al probatiunii care trebuie clarificate prin investigarea mortii violente.

. Reguli generale metodologice aplicate in investigarea omorului.

. Masuri luate de politistul sosit primul la fata locului si activitatile pregatitoare cercetarii propriu-zise.

. Cercetarea in faza statica si dinamica.

. Particularitati privind examinarea cadavrului, constatarea mortii si a datei acesteia.

. Particularitati privind cercetarea in functie de modul de suprimare a vietii.

. Dispunerea expertizelor criminalistice si medico-legale.

. Elaborarea versiunilor de urmarire penala.

. Evaluarii de tip profiling privind personalitatea faptuitorului.

. Efectuarea unor acte de urmarire penala.