Arhitectura actului normativ

ARHITECTURA ACTULUI NORMATIV

Actele normative, indiferent de denumire ori de forta lor juridica, reprezinta acte de decizie ale autoritatilor publice competente prin care un anumit domeniu ori o anumita parte a unui domeniu al relatiilor sociale este reglementata juridic. Ca atare, in actul normativ sunt cuprinse normele juridice prin intermediul carora autoritatea publica intelege sa reglementeze un anumit segment al realitatii sociale.

In functie de categoria juridica a actelor normative si de autoritatea publica emitenta, acestea pot fi legi, ordonante ale Guvernului, hotarari ale Guvemului, ordine, instructiuni, circulare, regulamente, norme, decizii, precizari, hotarari etc, ale ministrilor ori ale altor conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale de specialitate sau ai autoritatilor administrative autonome, ordine ale prefectului, hotarari ale consiliilor locale sau dispozitii ale primarului.

In raport cu obiectul de reglementare juridica, actul normativ trebuie sa cuprinda o reglementare completa, care sa epuizeze .toate aspectele pe care le implica o astfel de reglementare. in cazul in care, actul normativ nu cuprinde o reglementare completa, el este imperfect si lasa posibilitatea crearii unui vid legislativ ori a unor solutii juridice partiale, incomplete, fenomene care pot duce la imposibilitatea transpunerii in practica a noii reglementari juridice ori la aplicarea inadecvata a acesteia in raport de vointa legiuitorului in cazul actelor normative care cuprind reglementari juridice primare, caracterul incomplet al acestora poate proveni si din incorecta alegere a formei de reglementare juridica. Astfel, in cazul optarii pentru 414c27e o ordonanta sau pentru o lege ordinara, un asemenea act normativ poate fi incomplet prin simplul fapt ca el nu poate reglementa materii rezervate legii organice. Astfel, daca printr-o ordonanta se reglementeaza un anumit domeniu al relatiilor sociale, iar reglementarea respectiva pentru a fi completa presupune si incriminarea unor fapte sociale, acest lucru nu poate fi facut printr-un asemenea act normativ decat cu incalcarea grava a Constitutiei Romaniei. Ordonanta va cuprinde astfel o reglementare juridica incompleta, care nu va putea fi complinita nici prin legea de aprobare a ordonantei, chiar daca aceasta este organica, deoarece legea are ca efect completarea ordonantei cu prevederi rezervate legii organice, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere constitutional.

Actul normativ, pentru a raspunde unor astfel de exigente de tehnica legislativa, trebuie sa realizeze o grupare a normelor, juridice pe care le cuprinde in anumite parti constitutive, care la randul lor vor alcatui structura actului normativ, inteleasa ca o retea de relatii ce se stabilesc intre elementele sale componente. Aceste relatii dintre elementele constitutive ale actului normativ sunt relatii de complementarietate si de coordonare, pe baza carora se realizeaza sistematizarea materialului normativ si se asigura unitatea reglementarilor cuprinse in actul normativ.

Modul de asezare a elementelor constitutive ale actului normativ si relatiile dintre acestea sunt de natura sa confere deciziei normative a autoritatilor publice o arhitectura proprie, inconfundabila cu a altor elemente de constructie juridica.

Elementele structurale ale actului normativ. Un act normativ poate fi format din mai multe elemente componente. Actele normative complete sunt legile si ordonantele Guvernului. In structura acestora distingem ca elemente componente: 1) titlul actului normativ; 2) preambulul; 3) formula introductiva; 4) partea dispozitiva; 5) formula de atestare a autenticitatii actului normativ; 6) semnatura reprezentantului legal al emitentului; 7) numarul si data actului normativ; 8) anexele.

1. Titlul actului normativ.

Titlul unui act normativ este actul sau de identitate. Pe baza titlului, actul normativ poate fi identificat intr-o clasa de acte normative (legi, ordonante, ordonante de urgenta, hotarari ale Guvernului etc.), apoi pe baza numarului si a anului adoptarii sau emiterii acestuia, el se individualizeaza in cadrul actelor normative din aceeasi categorie. Pentru a se facilita regasirea actului normativ in ansamblul actelor normative, titlul sau este insotit de actul in care este publicat si de data acestuia.

Potrivit art.39 din Legea privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, titlul actului normativ cuprinde denumirea genericii a actului in functie de categoria sa juridica si autoritatea emitentii, precum si obiectul reglementarii exprimat sintetic. Categoria juridica a actului normativ este determinata de regimul compentelor stabilit prin Constitutie, legi si alte acte normative prin care se acorda prerogative de reglementare juridica autoritatilor publice.

Titlul actului normativ va cuprinde intr-o formulare cat mai concisa obiectul de reglementare caruia ii este consacrat actul normativ. El poate fi exprimat intr-o formula substantiala (Legea apelor, Codul silvic, Legea minelor etc.), dar poate fi prezentat si intr-o formula descriptiva (Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, Ordonanta Guvernului privind regimul juridic al francizei, Ordonanta de urgenta a Guvernului privind rectificarea bugetului asigurarilor de stat pe anul 2004). In cazul actelor normative privitoare la ratificarea unor tratate internationale ori referitoare la aderarea Romaniei la acestea sau la acceptarea ori aprobarea acestora, titlul acestora va indica atat operatiunea prin care Romania devine parte la acel tratat, cat si titlul acestuia. Uneori in titlul legii apare si data si locul semnarii tratatului. Astfel, titlul unor astfel de acte normative va avea o formulare de genul: Lege pentru ratificarea Acordului de comert liber intre Romania si Republica Turcia, semnat la Ankara la 29 aprilie 1997, Lege pentru aderarea Romaniei la Acordul multilateral privind tarifele de ruta aeriana, semnat la Bruxelles la 12 februarie 1981 , Lege pentru acceptarea Protocolului de mentinere in vigoare a Aranjamentului privind comertul international cu textile, incheiat la Geneva la 9 decembrie 1993, Hotararea Guvernului Romaniei pentru aprobarea Acordului de cooperare in domeniul turismului intre Guvernul Romaniei si Guvernul Regatului Maroc, semnat la Casablanca la 22 septembrie 1995.

Titlul ordonantelor Guvernului si al ordonantelor de urgenta ale Guvernului se alcatuieste dupa regulile generale privitoare la titlul legii. In schimb, titlul legii privitoare la ordonante va cuprinde mentiuni referitoare fie la aprobarea ordonantei, fie la respingerea acesteia. Chiar daca aprobarea ordonantei se face cu modificari, in titlul legii de aprobare se va mentiona doar faptul ca legea priveste aprobarea ordonantei, mentionandu-se numarul si anul emiterii acesteia. In astfel de situatii, titlul legii va avea urmatoarea configuratie: Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.60/1997 privind apararea impotriva incendiilor; Lege pentru respingerea Ordonantei Guvemului nr.28/1992 privind accizele la produsele din import si din tara, precum si impozitul pe circulatie la titeiul din productia intena si la gazele naturale.

Regulile privitoare la stabilirea titlului legilor se aplica si in cazul celorlalte acte normative.

O mentiune distincta trebuie facuta pentru actele normative de modificare, completare sau abrogare a unor acte normative. In astfel de cazuri, actul de  modificare sau/si de completare a unor dispozitii dintr-un alt act normativ cu aceeasi forta juridica va purta in titlul sau mentiunea privitoare la modificare si/sau completare, insotita de titlul actului normativ ce urmeaza a fi modificat sau/si completat, precum si de numarul si anul emiterii acestuia, dupa cum urmeaza: Lege pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.32/1995 privind timbrul judiciar; Lege pentru completarea Legii nr .26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane. In cazul in care legea modificata este un cod, precizarea numarului si anului legii nu mai este necesara, titlul rezumandu-se la formula: Lege pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala. In cazurile in care modificarea, completarea sau abrogarea priveste un singur articol al actului normativ, titlul acestuia se va raporta in exclusivitate la articolul in cauza, ori la subdiviziunile acestuia. Aceasta formula se poate folosi si in cazul in care este vorba de doua sau trei articole.

La stabilirea titlului unui act normativ este necesar sa se evite paralelismele denumirilor, fiind interzis de normele metodologice ca doua acte normative, in

2. Preambulul.

O parte constitutiva facultativa a actului normativ o constituie preambulul. In cazul legilor, preambulul este foarte rar intalnit, el fiind insa cu regularitate inscris in actele cu caracter politic ale Parlamentului, ale Camerei Deputatilor ori ale Senatului. Preambulul insoteste uneori si hotararile parlamentare. Preambulul precede formula introductiva si el reda,in mod sintetic, scopul actului normativ sau al actului cu caracter politic si, dupa caz, motivarea acestuia.

In caz contrar, actele normative emise in temeiul unei legi sau al unui act normativ al Guvernului vor avea un preambul care va prelua temeiurile legale ale emiterii actului din formula introductiva, respectiv textele legale pe baza si in executarea carora a fost emis actul in cauza. Potrivit tezei ultime a art.41 alin.(4) al Legii nr .24/2000, actele normative emise de autoritatile administratiei publice centrale de specialitate sau de cele ale administratiei publice locale vor mentiona in preambul si avizele prevazute de lege, de unde se poate deduce caracterul obligatoriu al preambulului in astfel de cazuri. Aceasta obligatie introdusa de art.41 alin.( 4) al Legii privind motivele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative elimina posibilele discutii pe care le genera reglementarea anterioara care se referea la 'avizele obligatorii potrivit legii'.

Astfel, atat pe plan doctrinar, cat si pe plan legislativ avizele pot fi facultative, consultative sau conforme. Avizele facultative pot fi solicitate sau nu, iar continutul lor nu obliga organul emitent al actului juridic. Caracterul de obligativitate este partial in cazul avizelor consultative, deoarece solicitarea acestora la emiterea unui act juridic este obligatorie, in schimb continutul avizului este facultativ pentru organul emitent al actului. In cazul avizelor conforme, atat solicitarea, cat si continutul avizului sunt obligatorii pentru organul emitent.In raport cu prevederile din noile normele de tehnica legislativa, introduse prin Legea nr .189/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr .24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative consideram ca in preambulul actelor normative ale organelor administratiei publice centrale de specialitate sau ale administratiei publice locale trebuie sa se mentioneze toate avizele prevazute de lege, inclusiv cele facultative, deoarece si acestea exprima atitudinea organului emitent fata de organul care avizeaza actul normativ.

O alta exceptie de la caracterul facultativ al preambulului o constituie ordonantele de urgenta ale Guvernului. In astfel de cazuri, preambulul va fi inclus in structura actului normativ in virtutea legii si va cuprinde prezentarea elementelor de fapt si de drept ale situatiei extraordinare ce a determinat recurgerea la aceasta cale de reglementare. Prin aceasta se da expresie cerintei de a motiva urgenta in cuprinsul ordonantei.

3. Formula introductiva.

Sub titlul actelor normative se asaza formula introductiva. Ea 'consta intr-o propozitie care cuprinde denumirea autoritatii emitente si exprimarea hotararii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv' (art.40 alin.(l) din Legea privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative).

Formula introductiva o intalnim atat in cazul legilor adoptate de Parlament, cat si in cazul proiectelor de legi adoptate de una din Camerele Parlamentului. In cazul legilor, formula introductiva imbraca urmatoarea forma: 'Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. ' Atunci cand este vorba de proiecte de lege, formula introductiva este urmatoarea: 'Camera Deputatilor adopta prezentul proiect de lege'; 'Senatul adopta prezentul proiect de lege'.

In cazul actelor emise de Guvern, in formula introductiva se introduce si temeiul actului normativ respectiv. Astfel, in cazul ordonantelor de urgenta ale  Guvernului, formula introductiva va avea urmatorul cuprins: "In temeiuI art.115 1lin.( 4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvemul Romaniei adopta prezenta Ordonanta de urgenta.' Formula introductiva a ordonantelor emise in temeiul unei legi de abilitare va cuprinde atat temeiul constitutional al acestora, dupa cum urmeaza: 'In temeiul prevederilor art.108 din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta', cat si referirea la legea de abilitare in temeiul careia se adopta. Situatia este similara in cazul hotararilor Guvemului cand formula introductiva va avea urmatorul cuprins: 'in temeiul art.108 din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare:'

In cazul ordinelor ministrilor si al altor acte normative, formula introductiva cuprinde autoritatea emitenta, denumirea generica a actului, in functie de natura sa juridica, precum si temeiurile juridice pe baza si in executarea carora actul a fost emis.

4. Partea dispozitiva.

Cea mai importanta parte a actului normativ o constituie partea dispozitiva, care da' expresie continutului normativ al actului emis de autoritatile competente partea dispozitiva a actului normativ este alcatuita din totalitatea prescriptiilor normative si a normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia. Art.42 al Legii privind normele de tehnica legislativa introduce in partea dispozitiva a actului normativ numai normele juridice. In opinia noastra, nu exista acte normative pure, care sa cuprinda numai norme juridice. Dimpotriva, in actele normative vom intalni, alaturi de norme juridice, si alte prescriptii care privesc definirea unor termeni, precizari privind interpretarea normelor, sfera de aplicare a acestora etc. Daca tinem seama de faptul ca partea dispozitiva a actului normativ este doar o forma de exprimare a normelor juridice, care se reduce la articole, atunci putem spune ca ea se compune din articole asezate intr-o anumita ordine, in raport cu o anumita sistematizare a materialului normativ brut.

Articolul este astfel elementul structural de baza al partii dispozitive si el cuprinde, de regula, o singura dispozitie normativa aplicabila unei situatii date art.45 alin.(l) al Legii privind normele de tehnica legislativa).

'Reprezentand subdiviziunea cea mai mica a actului normativ -noteaza profesorul V.D.Zlatescu -articolul trebuie sa prezinte un caracter unitar, exprimand un singur comandament

aceleiasi idei. Un articol eterogen, care incalca ideea de mai sus, este o nereusita tehnica, pentru ca el va fi citat foarte greu, iar eventualele trimiteri ce s-ar face la el in alte texte ar cadea in echivoc.

In cuprinsul unui act normativ poate exista un singur articol sau mai multe, in functie de obiectul si scopul reglementarii juridice.

Pentru identificarea si regasirea cu usurinta a informatiei juridice, actele normative care se compun din mai multe articole cuprind o numerotare a acestora. .De regula, numerotarea se face cu cifre arabe de la 1 la n. Capitolele, titlurile, partile si cartile actului nonnativ se numeroteaza cu cifre romane, iar sectiunile cu cifre arabe. Titlurile acestora redau sintetic materia pe care o reglementeaza.

In cazul in care organul emitent urmareste un scop bine delimitat, circumscris unei singure idei legislative, el va concentra intreaga reglementare juridica intr-un articol unic. Reglementari juridice cu articol unic intalnim in special in cazul legilor de ratificare (in sens larg) a unor tratate intemationale, al legilor de aprobare ori de respingere a unor ordonante sau al celor de abrogare a unor acte normative.

In astfel de cazuri, articolul unic al reglementarii juridice va fi redactat in formule simple, cum ar fi:

I. ' Articol unic.- Se ratifica Acordul de cooperare dintre Guvernul Romaniei, Guvernul Republicii Bulgaria si Guvernul Republicii Turcia in domeniul luptei impotriva terorismului, crimei organizate, traficului ilicit de substante stupefiante si psihotrope, spalarii banilor, traficului de arme si persoane si altor infractiuni grave, semnat la Antalya, la 16 aprilie 1998.'

II. 'Articol unic.- Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvemului nr.87 din 10 iunie 1999 pentru modificarea art.37 din Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr.36/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.270 din 11 iunie 1999. '

III. ' Articol unic.- Se respinge Ordonanta Guvernului nr .123 din 29 august 1998 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.31/1998 pentru aprobarea scutirii de la plata taxei pe valoarea adaugata la unele produse si echipamente importate pentru inzestrarea Ministerului Apararii Nationale, Serviciului de Telecomunicatii Speciale, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Exteme si industriei de aparare, emisa in temeiul art.l pct.18 lit.e) din Legea nr .148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr .328 din 29 august 1998.'

IV. ' Articol unic.- Sunt si raman abrogate actele normative prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege.'

Uneori, exprimarea completa a unei idei normative intr-un articol are nevoie de elaborarea mai multor enunturi prescriptive. In astfel de cazuri, articolul se divizeaza in doua sau mai multe subcomponente, care poarta denumirea de alineate. La randul lor, alineatele pot fi subdivizate in alte elemente componente, care pot fi ordonate pe puncte numerotate cu cifre arabe -1, 2, 3 etc. De asemenea, punctele pot fi impartite in mai multe elemente grupate pe litere -a), b ), c) etc. In practica normativa obisnuita, de multe ori subdiviziunile alineatelor sunt marcate cu liniute, procedeu tehnic nerecomandabil prin faptul ca ingreuneaza identificarea subdiviziunii alineatului si impiedica difuzarea exacta a informatiilor privitoare la localizarea acestuia, ceea ce afecteaza procesul de regasire a informatiei juridice in cazul aplicarii, modificarii sau al abrogarii acesteia..

Utilizarea subdiviziunilor alineatelor este intalnita mai ales atunci cand este vorba de operarea unor enumerari in textul legislativ. Normele de tehnica  legislativa atrag atentia ca, in astfel de cazuri, utilizarea liniutelor trebuie evitata. De asemenea, este nerecomandabila alaturarea unei explicatii in cadrul unei enumerari, de regula materializata intr-un nou alineat alaturat unui punct ori unei litere din enumerarea cuprinsa intr-un alineat. In cazul in care o asemenea enumerare este necesara, ea poate fi adaugata la sfarsitul enumerarii, intr-un alineat de sine-statator .

Alineatul, ca subdiviziune a articolului, trebuie sa condenseze, de regula, materialul normativ intr-o propozitie sau intr-o fraza, care sa reglementeze o ipoteza juridica ce tine de specificul articolului din care face parte. In cazul in care ipoteza juridica nu poate fi exprimata intr-o singura propozitie sau fraza, enuntul prescriptiv al alineatului se va diviza in propozitii sau fraze care se adauga unele dupa altele, sub forma unor teze, despartite prin semne de punctuatie, fiind preferabile virgulele. In astfel de cazuri, separarea tezelor se poate face si prin punct si virgula.

Alineatul se evidentiaza in cuprinsul articolului printr-o numerotare corespunzatoare si/sau printr-o usoara retragere a primului rand al enuntului prescriptiv de la aliniamentul textului pe verticala.

In cuprinsul unui act normativ, reglementarea juridica este grupata in mai multe articole si este sistematizata in raport cu exigentele arhitecturii actului formativ. Ca atare, partea dispozitiva a actului normativ complex se va diviza in:

a) dispozitii sau principii generale;

b) dispozitii privind fondul reglementarii sau dispozitii de continut;

c) dispozitii tranzitorii;

d) dispozitii finale.

De regula, actele normative complexe, care contin toate aceste categorii de dispozitii, se caracterizeaza prin faptul ca articolele pe care le contin, in functie de latura lor, se grupeaza in sectiuni, iar acestea in capitole. In cadrul sectiunilor, mai multe articole pot constitui un paragraf. In reglementarile juridice internationale, de regula, paragrafele desemneaza ceea ce in mod obisnuit in dreptu1 intern intelegem prin articole sau alineate. In cazul actelor normative cu un volum mare de reglementari juridice, capitolele se grupeaza in titluri, titlurile in parti, iar partile in articole etc. In ceea ce priveste paragraful sau subparagraful, practica europeana in materie nu este unifonna. Astfel, potrivit normelor de redactare din Belgia, Luxemburg, Ucraina si Uniunea Europeana,

a. Dispozitii sau principiile generale.

Potrivit art.50 al Legii privitoare la normele de tehnica legislativa, dispozitiile generale cuprind prevederi care orienteaza intreaga reglementare, determina obiectul si principiile acestuia, precum si aria de reglementare juridica, subiectii de drept ce cad sub incidenta sa si intelesul unor termeni utilizati in cuprinsul actului normativ. Importanta dispozitiilor generale deriva din faptul ca ele slujesc la interpretarea intregului act normativ, fiind un indrumar pretios pentru cel chemat sa aplice legea.

b. Dispozitiile defond sau de confinut ale actului normativ sunt destinate reglementarii propriu-zise a relatiilor sociale ce formeaza obiectul actului normativ. Asamblarea lor trebuie sa tina seama de logica desfasurarii activitatii reglementate si sa urmareasca parcurgerea diferitelor etape ale acestei activitati in ordinea succesiva a acestora.

In cadrul sectiunilor sau capitolelor consacrate dispozitiilor de fond este necesar sa se delimiteze reglementarile de drept material de cele de ordin procedural.

Sub aspectul tehnicii legislative este preferabil ca textele specifice dispozitiilor de fond sa grupeze la nivelul articolelor si alineatelor toate elementele structurii logice a normei juridice. In cazul in care acest lucru nu este in intregime realizabil, normele juridice care instituie diferite forme ale raspunderii juridice se cer a fi grupate in sectiuni sau capitole distincte, situate inaintea dispozitiilor tranzitorii si finale.

Normele de tehnica legislativa statueaza ca textele care reglementeaza similar ipoteze cuprinse in mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot fi grupate in structuri distincte, denumite 'dispozitii comune'.

Potrivit noilor reglementari, introduse prin Legea nr .189/2004, in cazul actelor normative care transpun in dreptul intern in mod direct si integral norme comunitare, dupa partea dispozitiva a acestora se face o mentiune privitoare la elementele de identificare a actului comunitar care a fost preluat, dupa cum urmeaza:

'Prezenta/prezentul (se arata tipul actului normativ) transpune Directiva nr / privind , publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. / '

In cazul in care in actul normativ se transpune doar partial un act comunitar, in mentiune se specifica in detaliu textele (sectiuni, articole, paragrafe, dupa caz) transpuse in dreptul intern.

c. Dispozitiile tranzitorii.

Introducerea unei noi reglementari juridice in sistemul dreptului reprezinta adesea o ruptura cu vechile reglementari pe care le inlocuieste. Pentru ca aceasta ruptura sa nu se faca simtita este necesar ca noua reglementare, prin normele sale tranzitorii, sa instituie o punte intre trecut si momentul aplicarii noilor norme legale, punte care sa permita trecerea de la vechile reglementari juridice la noile reglementari.

Dispozitiile tranzitorii sunt necesare si pentru a preveni si elimina eventualele conflicte intre normele juridice ale celor doua reglementari succesive. Ele sunt in egala masura chemate sa evite retroactivitatea noii reglementari juridice, ca si ultraactivitatea celei vechi.

Uneori, punerea in aplicare a noii reglementari juridice presupune trecerea unei perioade de timp, perioada necesara asigurarii conditiilor necesare implementarii noului act normativ. In astfel de cazuri, normele tranzitorii sunt necesare pentru a asigura reglementarea juridica a relatiilor sociale pe perioada dintre abrogarea vechii reglementari juridice si intrarea in vigoare a celei noi.

d. Dispozitiile finale.

In partea finala a actului normativ, un numar mai mare sau mai mic de forme juridice sunt destinate reglementarii masurilor necesare pentru implementarea actului normativ. Este vorba de masuri de ordin organizatoric, de conditiile care trebuie create pentru ca noua reglementare juridica sa poata fi aplicata. In aceeasi parte a actului normativ care la intrarea sa in vigoare, daca aceasta precizare este necesara. Partea cea mai mportanta a dispozitiilor finale are in vedere implicatiile noii reglementari juridice Asupra altor acte normative. In randul acestora intra abrogarea unor acte normative ,au a unor dispozitii cuprinse in acestea, modificarea ori completarea acestora. De egula, actele normative de modificare sau/si completare a altor acte normative stabilesc in dispozitiile lor finale prevederi privitoare la republicarea acestora.

Dispozitiile finale ale actului normativ temporar vor cuprinde dispozitii privitoare la perioada de aplicare sau data incetarii aplicarii sale.

Potrivit art.53 alin.(3) din Legea nr.24/2000, in cazul legilor prin care se aproba sau se resping ordonantele de urgenta, dispozitiile tranzitorii ale acestora vor cuprinde, daca este cazul, si masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.

Gruparea materialului normativ pe articole, sectiuni, capitole etc. este de natura sa asigure sistematizarea acestuia. Atingerea aceluiasi scop este dependenta de operarea unor legaturi exprese intre textele ce formeaza continutul actului normativ, dar si intre acestea si alte acte normative. Aceste relatii de complementarietate intre prevederile unui act normativ si intre acestea si alte acte nonnative se realizeaza prin intennediul normelor de trimitere. Potrivit art.48 din Legea privitoare la normele de tehnica legislativa, daca o norma este complementara altei norme, pentru evitarea repetarii in text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o contine, fiind interzisa trimiterea la o norma de trimitere in opinia noastra, trimiterea se poate face nu numai la o norma, ci chiar la un capitol sau la un intreg act normativ. Acest lucru este valabil in cazul in care reglementarea juridica a unei institutii juridice este supusa unui regim juridic deja reglementat printr-un alt act normativ.

In cazul trimiterilor la un act normativ, indicarea elementelor de identificare a acestuia, a titlului, numarului, datei si locului publicarii este obligatorie. In cazul in care actul la care se face trimitere se modifica, completeaza ori se republica, aceste evenimente se vor mentiona in actul care face trimiterea. Daca actul la care s-a facut trimitere a fost intre timp modificat, completat ori republicat, este necesar sa se precizeze si soarta normei de trimitere.

In cazul actelor normative de modificare sau/si completare a altor acte normative, numerotarea articolelor se face cu cifre romane, fiecare articol fiind consacrat modificarii sau/si completarii unui singur act normativ. In cuprinsul articolului, punctele care indica modificarea sau/si completarea diferitelor articole ale altui act nonnativ se numeroteaza cu cifre arabe.

5. Formula de atestare a autenticitatii actului normativ. ,

In forma anterioara modificarii Legii nr .24/2000, aceasta formula avea un sens restrans, ea fiind denumita 'formula de atestare a legalitatii adoptarii legii'. In noua redactare, art.38 al Legii nr.24/2000 precizeaza ca in randul partilor constitutive ale actului nonnativ intra si formula de atestare a autenticitatii actului, ceea ce este un lucru pozitiv, deoarece nu se limiteaza la lege, ci se extinde la toate celelalte acte normative. Cu toate acestea, in art.44 al Legii nr.24/2000, termenul de 'autentificare' este inlocuit cu cel de 'legalitate', desi dupa parerea noastra intre cei doi termeni exista deosebiri de continut. Primul ne indica faptul ca legea publicata in Monitorul Oficial a fost adoptata de autoritatea publica stabilita de Constitutie sau de alta lege, pe cand cel de al doilea ne indica faptul ca actul nonnativ a fost adoptat cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Formula de atestare a legalitatii actului este utilizata atat in cazul proiectelor de lege adoptate de o Camera, cat si in cazul legilor ce urmeaza a fi promulgate.

In primul caz, formula de ate stare a legalitatii proiectului de lege va avea doua forme, dupa cum este vorba de proiecte adoptate prin vot ori respinse sau nevotate, dar considerate adoptate de catre Camera de reflectie.

Atunci cand proiectul de lege a fost adoptat prin vot de Camera Deputatilor sau de Senat, cu sau fara amendamente, formula va avea urmatorul cuprins:

'Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputatilor/Senat in sedinta din.. cu respectarea prevederilor art.76 alin.(l) sau, dupa caz, art.76 alin.(2) din Constitulia Romaniei, republicata.'

In cea de a doua situatie, formula va fi urmatoarea:

'Acest proiect de lege se considera adopt at de Camera Deputatilor/Senat in forma initiala, in conditiile art.75 alin.(2) teza a IlI-a sau ale art.115 alin.(5) teza a IlI-a, dupa caz, din Constitutia Romaniei, republicata.'

In cazul legilor, dupa epuizarea partii dispozitive se trece formula de atestare a legalitatii adaptarii legii.

In cazul legilor constitutionale aceasta formula imbraca urmatoarea forma:

' Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, cu respectarea prevederilor art.151 alin.(I) din Constitutia Romaniei, republicata.' In aceasta formula, alineatul ( 1) al art.151 se mentioneaza in cazul in care legea constitutional a a fost adoptata in aceeasi forma de ambele Camere ale Parlamentului sau cand s-a ajuns la o forma unica in urma derularii procedurii de mediere.

In cazul in care procedura de mediere esueaza, legea canstitutionala va fi adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere, iar formula finala va consfinti acest lucru, facand referire la dispozitiile alineatului (2) al art.151.

In cazul legilar organice si ordinare, formula de atestare a legalitatii adoptarii legii va avea urmatoarea configuratie:

"Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art.75 si art.76 alin.(I) sau alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata."

Trimiterea la alineatul (1) al art.76 din Constitutie are rolul de a ne atrage atentia ca suntem in prezenta unei legi organice, adoptata cu votul majoritatii membrilor Camerei decizionale. In schimb, trimiterea la alineatul (2) al art.76 ne indica faptul ca este vorba de o lege ordinara. Textul art.76 nu a fost modificat si nici nu a fost corelat cu dispozitiile art.75 din Constitutie, care admite ideea potrivit careia Camera de reflectie poate sa nu voteze proiectul de lege sau propunerea legislativcl, dar este abligata sa o transmita celeilalte Camere dupa 45 sau, organice si cele ordinare sa fie votate In ambele Camere cu o majoritate absoluta sau relativa, au un caracter ideal.

In sfarsit, unele legi pot fi adoptate in sedinta comuna a celor doua Camere (Legea bugetului de sstat, Legea bugetului asigurarilor sociale -legi ordinare -si Legea privind statutul deputatilor si senatorilor, singura lege organica supusa acestei prevederi parlamentare speciale). In astfel de cazuri, formula de atestare a legalitatii adoptarii legii va fi urmatoarea:

'Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art.65 alin.(2) si ale art.75 alin.(I) sau (2), ori art.148 alin.(I) sau art. 149, dupa caz, din Constitutia Romaniei, republicata. '

Trimiterea la dispozitiile art.65 din Constitutie ne indica faptul ca legea a fost adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului. Referirile la dispozitiile alineatelor (I) si (2) ale art.76 ne indica caracterul organic si, respectiv, ordinar al legii respective.

Invocarea art. 148 din Constitutie in cadrul acestei formule ne atrage atentia ca este vorba de Legea de aderare a Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene. In schimb, referirea la art.149 din Constitutie ne indica Legea de aderare a Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord.

Aceste formule finale ale legii au rostul de a confirma faptul ca legea a fost adoptata cu respectarea prevederilor constitutionale, a celor legale sau regulamentare. Totodata, formula ne permite sa descoperim cu usurinta natura legii: trimiterea la art.151 din Constitutie ne indica o lege constitutionala; raportarea la art.76 alin.(I) din Constitutie ne arata ca este vorba de o lege organica, iar trimiterea la art.76 alin.(2) ne indica o lege ordinara.

In sfarsit, formula de ate stare a legalitatii adoptarii proiectului de lege ne ofera informatiile necesare pentru a descoperi data la care acesta a fost adoptat, data care prezinta importanta, sub aspect constitutional, pentru respectarea procedurii legislative in Camera de reflectie a Parlamentului si in Camera sa decizionala.

6. Semnatura reprezentantului legal al emitentului.

Legea se semneaza de presedintii celor doua Camere sau de vicepresedintele care a condus sedinta. Semnatura lor are rolul de a atesta ca legea a fost adoptata cu respectarea procedurilor parlamentare si de a confinna ca textul semnat este textul adoptat de Parlament.

Vicepresedintii semneaza legea in cazul in care ei au condus sedinta finala de adoptare a legii prin vot.

7. Numarul si data actului normativ.

Dupa promulgare, legea, impreuna cu decretul Presedintelui Romaniei care atesta aceasta operatiune, se trimite Camerei Deputatilor. Aici ea primeste un numar si se inscrie in Registrul legilor. Numarul este insotit de data inregistrarii, data care devine data legii.

Ordonantele si hotararile Guvernului poarta semnatura primului-ministru. Potrivit art.108 alin.(4) din Constitutie, hotararile si ordonantele nu pot fi semnate decat de primul-ministru si contrasemnate de ministrii care au obligatia punerii lor in executare. De la aceasta regula Constitutia nu adrnite nici o derogare. Aceste acte poarta data sedintei de Guvrn in care au fost aprobate si primesc un numar care se consemneaza separat in registre destinate fiecarei categorii de acte normative.

Numerotarea actelor normative se face pe ani calendaristici, incepand cu numarul I.

8. Anexele actului normativ.

Artificiile tehnicii legislative au nascut si ideea anexelor legii. In cazurile in care materialul normativ include elemente purtenice (harti, desene, tabele etc.), pentru a nu se afecta fluenta discursului normativ, aceste elemente se grupeaza, in functie de obiectul lor, in anexe ale legii, ordonanei ori ale hotararii Guvemului.

Anexele, asa cum le spune numele, sunt paqi exterioare legii, dar fac parte integranta din acesta, ele fiind consecutive ultimei pagini a textului normativ, pagina pe care se trece formula de atestare a legalitatii adoptarii legii. Ele sunt numerotate cu cifre arabe ( daca exista o singura anexa, aceasta nu se numeroteaza) si foqa lorjuridica nu se deosebe~te de cea a textelor normative din cuprinsullegii. Pentru a se sublinia acest aspect, In cadrul dispozitiilor finale se precizeaza, de regula, ca anexele fac parte integranta din legea respectiva, dispozitie ce este de natura sa elimine orice dubiu privitor la forma juridica a prevederilor cuprinse in anexe. De aici deriva si ideea ca modificarea, completarea sau abrogarea anexelor nu poate face abstractie de regulile generale care guverneaza interventia unor astfel de evenimente cu privire la actul nonnativ propriu-zis. Cu alte cuvinte, o anexa nu poate fi modificata, completata sau abrogata decat printr-un act normativ care are aceeasi forma juridica sau o forma juridica superioara. Numai cine poate modifica legea, poate modifica si anexele acesteia.

Anexele unei legi sau chiar ale unei hotarari parlamentare pot avea continutul unor reglementari juridice de sine-statatoare, care trebuie insa sa fie aprobate de Parlament sau de una din Camerele acestuia. Un exemplu edificator in acest sens il constituie regulamentele parlamentare, care trebuie aprobate printr-o hotarare parlamentara, instituindu-se In anexe ale acesteia. Uneori In anexe pot fi cuprinse statute, nonne metodologice ori alte norme cu caracter tehnic preponderent.

Cea mai cunoscuta lege cu anexe si cu cel mai mare numar al acestora o constituie Legea bugetului de stat. Aceasta lege este anuala si ea are un numar impresionant de anexe, In care se det.aliaza prevederile legii bugetare, privitoare la venituri si cheltuieli, pe ordinatorii principali de credite.

Fiecare anexa poarta o denumire de sine-statatoare, care reda sintetic continutul materialului nonnativ pe care il contine.