Dezmembrãmintele dreptului de proprietate

DEZMEMBRÃMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE

§. 1. Consideratii generale

Asadar, dezmembramintele proprietatii sunt drepturile reale rezultate prin desprinderea ori limitarea unor atribute din continutul dreptului de proprietate asupra bunurilor. Ele sunt opozabi 333c22d le atat tertilor cat si proprietarului.

Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt: dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de servitute, dreptul de superficie

§. 2.Uzufructul

Definitie, caractere. - Uzufructul este acel drept real principal care confera titularului sau (numit uzufructuar) atributele de posesie si folosinta asupra bunului ce apartine altei persoane (numit nud proprietar) cu obligatia de a conserva substanta. Uzufructul este reglementat de art. 517-564 C.civ. Se poate, deci, spune ca uzufructul este un drept real de folosinta si posesie asupra lucrului altuia.

Caracterele uzufructului sunt urmatoarele:

- este un drept asupra bunului sau bunurilor aflate in proprietatea altuia (ius in re alliena) ; - este un drept esentialmente temporar ; - pe durata sa uzufructul acorda proprietarului bunului puteri reduse ; - uzufructul se poate constitui nu numai asupra unui lucru ci si asupra unui drept ; - este un drept incesibil ceea ce inseamna ca el nu poate fi transmis prin acte si fapte juridice intre vii ori pentru cauza de moarte.

2. Obiectul dreptului de uzufruct. - Potrivit Codului civil 'Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri, mobile si imobile' (art. 520), corporale sau incorporale, fungibile sau nefungibile. De regula el se constituie numai asupra bunurilor neconsumptibile deoarece uzufructuarul are obligatia de a conserva substanta bunului.

3. Constituirea dreptului de uzufruct. - Art. 518 C.civ. statueaza ca 'uzufructul se stabileste prin lege si prin vointa omului'. Actualmente, deoarece constituirea uzufructului prin lege a fost abrogata, el poate fi dobandit fie prin vointa omului (act juridic), fie prin uzucapiune.

Constituirea uzufructului prin vointa omului se poate face in doua moduri: prin conventie si prin testament.

4. Drepturile si obligatiile uzufructuarului. -  el are dreptul sa ceara predarea in folosinta sa a bunului supus uzufructului ; uzufructuarul are dreptul sa se foloseasca de bun precum si de a-i culege fructele; uzufructuarul are dreptul de a ceda beneficiul (emolumentul) dreptului sau de uzufruct dar nu insusi acest drept ; pentru protejarea dreptului sau uzufructuarul are la indemana actiunile posesorii; cand uzufructul are ca obiect bunuri care se consuma prin folosinta (bani, grane, bauturi), uzufructuarul poate dispune de ele dar la sfarsitul uzufructului trebuie sa le restituie in aceeasi cantitate, calitate si valoare ori pretul.

In ce priveste obligatiile uzufructuarului aici vom distinge : uzufructuarul are obligatia de a proceda la inventarierea mobilelor si a constata starea imobilelor (art. 540 C.civ.);  uzufructuarul este obligat de a da cautiune ; uzufructuarul este obligat sa se foloseasca de lucru ca un bun proprietar conform art. 541 C.civ ; obligatia de a aduce la cunostinta nudului proprietar orice incalcari sau uzurpari ale dreptului celui din urma; in caz contrar el va ramane raspunzator pentru toate daunele ce ar putea rezulta pentru proprietar, ca si cum le-ar fi cauzat el insusi;

5. Drepturile si obligatiile nudului proprietar. - In privinta drepturilor distingem:

- dreptul proprietarului de a dispune de lucru dar numai cu respectarea atributelor care revin uzufructuarului; dreptul proprietarului de a exercita toate actiunile care privesc proprietatea lucrului supus uzufructului (de exemplu, actiunea in revendicare sau actiunile posesorii).

Obligatiile nudului proprietar sunt: - o obligatie de garantie prin care nudul proprietar trebuie sa-l garanteze pe uzufructuar impotriva evictiunii; - o obligatie negativa de a nu aduce atingere exercitarii de catre uzufructuar a drepturilor sale.

6. Stingerea uzufructului are loc in urmatoarele cazuri:

- prin moartea uzufructuarului; - la implinirea termenului pentru care a fost constituit; - atunci cand uzufructuarul dobandeste si nuda proprietate, adica prin consolidarea dreptului (art. 557 C.civ.); - uzufructul se stinge prin neuz sau prin prescriptie extinctiva; - in cazul in care lucrul a pierit in totalitate; - prin abuz de folosinta daca prin acest abuz uzufructuarul a provocat stricaciuni fondului .

7. Lichidarea uzufructului. - La incetarea uzufructului principala obligatie a uzufructuarului este aceea de a restitui proprietarului posesia bunului respectiv; exceptie, cazul in care uzufructul s-a stins prin consolidare sau prin pieirea totala a bunului din cauze neimputabile uzufructuarului.

§. 3. Dreptul de uz si de abitatie

1. Dreptul de uz este acel drept real principal care confera titularului atributele de posesie si folosinta asupra unui bun proprietatea altuia dar numai pentru nevoile sale si ale familiei .Culegerea fructelor poate fi facuta numai in natura iar daca acestea depasesc trebuintele titularului dreptului si ale familiei sale, ele nu pot fi instrainate. Titular al dreptului de uz nu poate fi decat o persoana fizica; el are un caracter personal.

Dreptul de uz se dobandeste prin conventie, testament si uzucapiune. Dreptul de uz se stinge in aceleasi conditii ca si uzufructul (art. 565 C.civ.) dar de acest drept vor putea beneficia si mostenitorii uzuarului daca asa s-a convenit prin conventie.

2. Dreptul de abitatie este un drept real imobiliar care are ca obiect o locuinta si confera titularului posesia si folosinta acelei locuinte pentru el si pentru familia sa; el este, asadar, un drept de uz care are ca obiect o locuinta.

§. 4. Dreptul de servitute

1. Definitie. Dreptul de servitute este un drept real principal, perpetuu si indivizibil constituit asupra unui imobil numit fond aservit sau dominat pentru uzul si utilitatea altui imobil numit fond dominant, imobile care apartin unor proprietari diferiti.

2. Caracterele dreptului de servitute sunt urmatoarele:

- servitutea este un drept real ; - servitutea este un drept imobiliar ; - servitutea este un drept perpetuu ;- servitutea este indivizibila ;- servitutea nu poate fi instrainata, urmarita sau ipotecata independent de fondul al carui accesoriu este.

3. Clasificarea servitutilor. - Urmarind prevederile Codului civil deosebim urmatoarele servituti:

A. - Dupa originea sau modul lor de constituire (art. 577 C.civ.) servitutile se impart in:

a) servituti naturale adica acelea care isi au originea in situatia naturala a fondurilor, de exemplu: servitutea de scurgere a apelor naturale (art. 578 C.civ.), servitutea izvorului (art. 578 C.civ.), servitutea de ingradire a proprietatii (art. 578 C.civ.);

b) servitutile legale. Acestea sunt cele stabilite de lege precum: servitutea de vedere (art. 611 C.civ.), servitutea de trecere (art. 616 C.civ.), servitutea picaturilor din streasina etc.; 

c) servituti stabilite prin fapta omului (art. 620-643 C.civ.) care se constituie prin conventie, testament, uzucapiune sau prin destinatia proprietarului; ele se mai numesc servituti veritabile sau propriu-zise.

B.- Dupa modul lor de exercitare distingem:

a) servituti continue pentru a caror exercitare si existenta nu este nevoie de fapta actuala a omului. Exemplu, servitutea de scurgere a apei de ploaie (art. 622 alin. 2 C.civ.), servitutea de vedere (art. 622 C.civ.);

b) servituti necontinue pentru a caror existenta si exercitare este necesara fapta omului, de pilda: servitutea de trecere, servitutea de a paste animalele, servitutea de a lua apa din fantana (art. 622 alin. 2 C.civ.) etc.

C.- Dupa felul in care se manifesta:

a) servituti aparente fiind acelea care se cunosc datorita unor semne exterioare, cum ar fi o fereastra, o usa, o carare, un canal (art. 622 alin.3 C.civ.);

b) servituti neaparente sunt acelea a caror existenta nu poate fi cunoscuta printr-un semn exterior, cum este servitutea de a nu cladi sau zidi decat pana la o anumita distanta sau inaltime sau cea de a nu planta la o distanta mai mica decat cea prevazuta de lege etc.

D.- Dupa obiectul lor servitutile se clasifica in:

a) servituti pozitive si negative. b) servituti urbane sau rurale (art. 621 C.civ.) dupa cum ele sunt constituite in folosul unei cladiri sau al unui teren.

Servitutile naturale si servitutile legale. Servitutile naturale. - Asa numitele servituti naturale sunt urmatoarele:

a) servitutea de scurgere a apelor naturale (art. 578 C.civ.) ;

b) servitutea izvoarelor (art. 575-583 C.civ.);

c) dreptul de granituire (art. 584 C.civ.) ;

d) dreptul de ingradire (art. 585 C.civ).

Servitutile legale. - In art. 586-619 C.civ. sunt reglementate servitutile legale si anume:

a) distanta plantatiilor 

b) distanta si lucrarile intermediare cerute pentru unele constructii 

c) servitutea de vedere (art. 611-614 C.civ.) ;

d) picatura streasinilor (art. 615 C.civ.);

e) servitutea de trecere (art. 617-619 C.civ.).

f) prin legi speciale sunt reglementate si alte servituti in domeniul apelor, padurilor, cele aeronautice ca si servituti de utilitate publica

Servitutile stabilite prin fapta omului. - Aceste servituti sunt reglementate in art. 620-643 C.civ. si sunt singurele servituti veritabile, adevarate dezmembraminte ale dreptului de proprietate.

Constituirea servitutilor : prin titlu, prin uzucapiune, prin destinatia proprietarului

8. Exercitarea dreptului de servitute. - Drepturile si obligatiile generale ale proprietarului fondului dominant sunt: de a face toate lucrarile necesare pentru conservarea si exercitarea servitutii; de a nu face lucrari care ar antrena schimbari impovaratoare pentru fondul aservit.

Drepturile si obligatiile generale ale proprietarului fondului aservit: - proprietarul aservit are obligatia de a face unele cheltuieli ; el nu poate face nimic pentru a scadea sau ingreuna intrebuintarea servitutii;

9. Stingerea servitutilor. - Dreptul de servitute se poate stinge in urmatoarele moduri:

- prin confuziune adica prin reunirea ambelor fonduri in patrimoniul aceluiasi proprietar;

- prin neuz sau prescriptie extinctiva ceea ce inseamna ca ea nu se exercita timp de 30 de ani;

prin pieirea fondului aservit;

- prin renuntarea dreptului la servitute;

- prin revocarea, rezilierea sau anularea dreptului care a intemeiat servitutea.

§. 5. Dreptul de superficie

1. Definitie. - Dreptul de superficie este acel drept real principal care consta in dreptul de proprietate al unei persoane numita superficiar asupra constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari care se afla pe un teren care apartine altei persoane si asupra caruia superficiarul are un drept de folosinta ; el este un drept real imobiliar.

2. Caracterele juridice ale dreptului de superficie:

- este un drept real imobiliar avand ca obiect constructii, plantatii sau lucrari asezate pe sol; este un drept perpetuu ;  este un drept care confera superficiarului un drept de folosinta asupra terenului pe care se afla constructiile sau plantatiile ; este un drept imprescriptibil asa incat actiunea confesorie poate fi oricand intentata.

3. Constituirea dreptului de superficie. - Dreptul de superficie se dobandeste prin titlu, prin uzucapiune sau prin lege. De regula constituirea acestui drept se face prin conventie incheiata intre constructor si proprietarul terenului pe care s-a ridicat constructia.

4. Exercitarea dreptului de superficie. - Superficiarul este proprietarul constructiilor, plantatiilor sau al lucrarilor executate. Asadar el exercita asupra acestora atributele dreptului de proprietate, adica posesia, folosinta si dispozitia. Asupra terenului are doar un drept de folosinta circumscris scopului exercitarii acestui drept (inclusiv ridicarea constructiei. O data cu instrainarea constructiei se va transmite dobanditorului si dreptul de folosinta asupra terenului. Dreptul de superficie este transmisibil prin orice act juridic ; el poate fi grevat de sarcini reale sau de dezmembraminte ale dreptului de proprietate; el poate constitui obiectul urmaririi silite imobiliare.

5. Stingerea dreptului de superficie. - Acest drept inceteaza in urmatoarele doua situatii: 1) cand constructia, plantatia sau lucrarea au pierit sau a fost desfiintata de superficiar si 2) cand proprietarul terenului devine - prin conventie, succesiune, uzucapiune - si proprietar al constructiei, plantatiei sau lucrarii respective ; 3) prin expropriere.