Legalizarea copiilor dupã inscrisuri

LEGALIZAREA COPIILOR DUPÃ INSCRISURI

1. NOTIUNI PREALABILE

Prin copie, in acceptiunea doctrinei, se intelege transpunerea literala a unui inscris, facuta dupa originalul acestuia si fiind folosita in general, ca instrument probator.

In cazul  inscrisurilor autentice, potrivit art. 1188 C.civ., forta probanta se apreciaza dupa cum actul original mai exista sau nu. Astfel:

a)     In cazul existentei actului original, copiile legalizate ale acest 919b19j ora au aceasta forta probanta ca si originalul, in vederea consolidarii garantiei de sinceritate a acestora, putand fi oricand ceruta prezentarea inscrisului autentic.

b)    Daca actul original nu mai exista:

duplicatele intocmite in baza art. 97 din Lege, dupa inscrisurile autentice au aceeasi forta probanta ca si originalul, prin urmare putandu-se efectua copii legalizate dupa acestea;

prin copiile legalizate se poate proba existenta unui act original numai dupa 30 de ani de la eliberare. Daca termenul prevazut nu   s-a  scurs, acestea nu folosesc decat ca un inceput de dovada scrisa;

copiile legalizate de un organ necompetent constituie doar inceput de dovada scrisa, chiar si dupa implinirea termenului de 30 ani;

copiile efectuate dupa copiile legalizate nu au nici un fel de forta probanta.

Daca actul supus copierii este sub semnatura privata, in cazul existentei  acestuia situatia este similara, printr-o extensie de interpretare a art. 1188, cu cea a inscrisului autentic, iar daca actul nu exista, copiile dupa acesta nu mai prezinta nici o forta probanta, intrucat ceea ce da forta probanta inscrisului este semnatura partii, in acest caz inexistenta.

Cu privire la actele pentru care se poate cere legalizarea copiilor, reglementarea actuala nu prevede alte restrictii decat in privinta actelor ce contin corecturi sau stersaturi sau alte particularitati suspecte daca acestea nu sunt confirmate de semnatura partilor sau sigiliul autoritatii emitente.

PROCEDURA LEGALIZÃRII COPIILOR

Cererea de legalizare va cuprinde atat aratarea actului cat si numarul de exemplare cerute de parte; un exemplar va ramane in arhiva biroului notarial.

In caz ca pentru confruntarea sigiliilor originale cu copia legalizata este ceruta o pregatire de specialitate eliberarea acesteia se va face doar cu avizul unui expert care va semna incheierea alaturi de notar.

Dupa colationarea copiei cu originalul, notarul public va proceda la eliberarea copiei legalizate aratand in incheiere, potrivit art. 49 lit. g, indeplinirea conditiilor de fond si forma dupa cum urmeaza:

atestarea conformitatii copiei cu originalul;

starea in care se afla inscrisul;

semnatura secretarului care a facut colationarea.

Pe langa aceste aspecte vor fi incluse si cele prevazute pentru indeplinirea in general a incheierii.

Daca se cere legalizarea copiei de pe un inscris intocmit in alta limba, incheierea va fi semnata de notarul instrumentator in cazul ca acesta cunoaste acea limba, iar daca nu o cunoaste, de catre traducatorul autorizat. Traducatorul va semna incheierea in fata notarului in afara de situatia in care specimenul sau de semnatura este depus la biroul notarial.

Incheierea se va scrie pe versoul copiei inscrisului ce se legalizeaza, daca acesta are o singura fila, sau la finele textului daca aceasta se intinde  pe mai multe pagini.

Copiile legalizate de pe actele autentificate aflate in arhiva biroului notarial se elibereaza doar partilor, succesorilor sau reprezentantilor acestora precum si celor ce justifica un drept legitim. In acest caz, se va face o mentiune despre provenienta actului.

O competenta speciala in rezolvarea acestei proceduri este stabilita de Lege (art. 21 lit. b) pentru notarul stagiar delegat de notarul public, acesta putand legaliza copiile dupa inscrisuri, legalizarea cuprinzand pe langa semnatura sa si sigiliul notarului public indrumator.