Efectuarea si legalizarea traducerilor

EFECTUAREA SI LEGALIZAREA TRADUCERILOR

1.NOTIUNI GENERALE

Pentru ca, de multe ori, actele incheiate intr-o limba straina sunt necesare in cadrul raportului de drept roman sau pentru ca actele intocmite in limba romana sunt necesare in strainatate, persoanele de 737j97h tinatoare ale acestora au interesul ca traducerea acestora sa aiba aceasta forta probanta ca si originalul.

Traducerile pot fi efectuate de notarul instrumentator daca cunoaste limba straina din care sau in care se face traducerea sau de catre traducatorul autorizat salarizat in cadrul biroului notarial sau in regim de colaborare.

Pentru traducerea doar a unei parti din inscris traducatorul trebuie sa aiba in vedere ca prin extragere intelesul textului integral sa nu sufere modificari, in acest caz, fiind obligat sa faca mentiune intr-o nota.

PROCEDURA DE LEGALIZARE A TRADUCERII

In functie de persoana care efectueaza traducerea (notarul  public sau traducatorul), incheierea prin care aceasta este constatata este de legalizare a traducerii sau numai de legalizare a semnaturii traducatorului.

Considerandu-se ca traducatorul are obligatia de a reda fidel textul si pentru ca raspunderea autenticitatii acestuia ii revine, notarul public nu va face altceva decat sa legalizeze semnatura acestuia in conditiile expuse la procedura respectiva. Prin derogare, daca specimenul de semnatura este depus la biroul notarial, traducatorul nu mai este obligat sa semneze in fata notarului public.

Pentru incheierea de legalizare a traducerii efectuate de notarul public, pe langa respectarea dispozitiilor comune, se va preciza limba in care s-a efectuat aceasta. Daca insa se traduce din limba romana intr-o limba straina sau dintr-o alta limba intr-o limba straina, atat certificarea traducatorului cat si legalizarea semnaturii traducatorului se va face si in limba in care s-a efectuat aceasta.

Potrivit art. 21 lit. c din Lege si notarul stagiar este competent a legaliza semnatura traducatorului.