Legalizarea semnãturilor si a sigiliilor

LEGALIZAREA SEMNÃTURILOR SI A SIGILIILOR

NOTIUNI GENERALE

In considerarea avantajelor pe care le prezinta autentificarea, partile sunt interesate sa intocmeasca actele juridice de o importanta deosebita in forma autentica chiar si atunci cand legea nu impune aceasta conditie  ad validitatem.

O situatie asemanatoare si cu efecte relativ 333g68d aceleasi, apare in situatia legalizarii semnaturilor de pe inscrisuri. In unele cazuri, din motive ce tin de atestarea imprejurarilor potrivit carora semnatarii unor acte sunt aceleasi persoane cu cele indicate in acestea, partile au interesul de a obtine de la notarul public aceasta certificare.

In acest caz, notarul nu mai are obligatia de a constata valabila exprimare a vointei partilor marginandu-se a stabili ca partile sunt aceleasi cu cele au subscris actul.

Avantajul folosirii acestei proceduri consta in simplificarea cerintelor legale atat privitor la actele prealabile incheierii cat si a procedurii propriu-zise, forta probanta a actului rezultat fiind similara cu cea a inscrisului autentic. Astfel, constatarile personale ale notarului, legate de indeplinirea conditiilor esentiale sunt prezumate a fi valabile pana la inscrierea in fals, iar continutul declaratiilor partilor, la fel ca in cazul actelor autentice, fac dovada pana la proba contrarie. Desigur, un act intocmit sub legalizare de semnatura va putea fi atacat mult mai usor pentru vicii de consimtamant decat unul autentic.

In privinta formalitatilor notarul se va margini la constatarea identitatii partilor si sa le intrebe daca au citit actul ce urmeaza a fi semnat, deci, nu va mai fi necesara verificarea scopului urmarit de parti, a raporturilor reale dintre acestea, sau a prevederilor speciale privitoare la valabilitatea respectivelor acte.

Totusi, se apreciaza⁵⁷ ca in baza rolului sau activ si a celui de garant al legalitatii si moralitatii notarul public va verifica suma, va "pipai actul", pentru ca in ipoteza  redactarii acestuia de catre parti, sa nu fie dispuse clauze contrare legii sau bunelor moravuri. Tot in acest sens, datorita principiului eficientei actelor juridice notarul va

refuza legalizarea semnaturilor de pe actele al caror continut include dovada nulitatii sau ineficacitatii sale⁵⁸.

2. PROCEDURA LEGALIZÃRII DE SEMNÃTURÃ.

Regulile acestei proceduri stabilesc ca inscrisul rezultat nu va putea constitui titlu executoriu, iar din cauza motivelor ce tin chiar de denumirea acestei operatii, persoanele care, din orice motive, nu pot semna vor trebui sa apeleze la procedura autentificarii.

Pentru legalizare, partile vor prezenta alaturi de cererea de indeplinire a actului, exemplarele  inscrisului, nesemnate, semnarea lor urmand a se face in fata notarului dupa ce acesta le-a intrebat daca au citit actul. Aceasta intrebare nu trebuie confundata cu o atestare a continutului de catre notar.

La cererea partii, notarul poate legaliza specimenul de semnatura al persoanei care se va prezenta la sediul biroului notarial si va semna  in fata notarului public. Asemanator se va proceda si la legalizarea sigiliului.

Incheierea de legalizare va cuprinde pe langa conditiile comune si aratarea indeplinirii cerintelor art. 49 lit. g:

data : anul , luna si ziua intocmirii;

numele si prenumele partilor si faptul prezentarii lor in persoana.

Pentru ca notarul public este tinut sa verifice calitatea partilor reprezentarea nu poate opera in acest caz, daca mandatarul ar semna actul supus legalizarii aceasta ar avea efect asupra semnaturii sale nu a titularului dreptului.

constatarea subscrierii in fata notarului a tuturor exemplarelor actului.