OBSTEA SATEASCA SI NORMELE EI DE CONDUITA IN PERIOADA PREFEUDALA

1.Conditiile istorice in feudalismul timpuriu (sec. III - VIII).

Etnogeneza romaneasca

dupa retragerea aureliana (271-275) urmeaza perioada trecerii la feudalism sau a feudalismului timpuriu (sec. III - IV), perioada dominata de obstile satesti, cand noile relatii social-politice devin dominante si se dezvolta in mod unitar in spatiul romanesc;

in materie de drept, izvorul principal de drept este obiceiul pamantului (legea tarii); legea scrisa apare mai tarz 333b18d iu in cele trei tari romane si are un caracter canonic si feudal, consfintind progresul institutiilor juridice si politice romanesti;

istoria statului, dreptului si administratiei romanesti din epoca feudala poate fi periodizata astfel:

-I. Perioada de organizare si functionare a obstilor satesti, a

normelor de conduita in obsti (271/275 - sec. VIII);

-II. Perioada intemeierii si consolidarii "tarilor" si a "legii tarii"

in feudalismul mijlociu (sec. IX - XIV);

-III.Perioada statelor si a dreptului roman in feudalismul

dezvoltat (secolul al XIV-lea  -1821).

Dupa retragerea aureliana (271-275), populatia din fosta provincie romana si-a continuat existenta si evolutia infloritoare, alaturi de populatia libera si Dacia libera, in noile conditii;

au fost desfiintate organele romane centrale ale provinciei; alta organizare politica nu s-a pus in loc;

populatia autohtona s-a eliberat de dominatia straina, dar a slabit unitatea si forta sa de rezistenta in fata migratiilor asiatice;

s-a produs procesul pozitiv de ruralizare ca mod de organizare sociala a stramosilor nostri, proces care va evolua spre statele feudale romanesti si sistemul de drept romanesc unitar;

a continuat colaborarea si bunele relatii cu Roma, pentru apararea imperiului la Dunare, dacii participand la realizarea si apararea complexului de fortificatii militare de pe malul stang al Dunarii;

dacii latinizati si-au continuat apoi legaturile economice si comerciale;

s-a continuat si finalizat procesul de etnogeneza romaneasca prin desavarsirea fuziunii elementului autohton geto-dac cu colonistii romani;

au continuat legaturile si influentele cu lumea romano-bizantina, izvor puternic al alimentarii romanizarii si etnogenezei romanesti;

poporul roman in formare, in paralel, se si crestineaza prin asimilarea invataturii crestine de la apostolul Andrei. Prin urmare, poporul roman s-a nascut crestin.

Romanii au relatii complexe, de regula pasnice, peste prejudiciile cauzale, cu populatiile migratoare. In schimbul tributului in bani sau in produse agrare, poporul din Dacia se bucura de o viata mai libera decat sub autoritatile romane. Migratorii, de regula, stationati in afara spatiului dacic, exercitau o dominatie nominala, care adesea recurgea la raiduri de prada si represiune;

cei care s-au stabilit in Dacia au fost asimilati de populatia autohtona. Romanii insisi, din ratiuni economice si militare, intretineau relatii pasnice cu migratorii. Exemplu - tratatul incheiat cu gotii in anul 360. Aceste relatii pasnice cu Roma au fost inlaturate de huni, care au distrus fortificatiile militare si  au intrerupt legaturile intre Nordul si Sudul Dunarii, legaturi reluate apoi de imparatul Justinian;

in concluzie, procesul aparitiei germenilor feudalismului in Dacia a fost determinat de factorii economico-sociali interni si favorizat de unii factori externi, mai ales de marea migratie si crestinism.

2. Organizarea social-politica si administrativa a Daciei

Organizarea oraselor: orasele in Dacia eliberata isi continuau activitatea anterioara;

conducerea orasului era asigurata de consiliul orasenesc, care exercita atributii administrative, fiscale si de asigurare a ordinii publice;

marile orase: Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Drobeta etc. continua sa-si consolideze fortificatiile militare impotriva populatiilor migratoare;

sub impactul loviturilor puternice si numeroase date de migratori, se constata o decadere treptata a oraselor, iar invazia distrugatoare a hunilor din 376 este una hotaratoare pentru soarta oraselor. Cat timp ele au mai existat, si-au pastrat organizarea traditionala, cu consiliul orasenesc si acei dregatori judiciari (judices) care exercitau si atributiuni administrative.

Organizarea obstii satesti: obstea sateasca este forma de organizare social politica a societatii romanesti premergatoare intemeierii statelor feudale.

ea a aparut cu secole inainte, s-a generalizat in procesul "ruralizarii" Daciei eliberate si reprezinta comunitatea administrativ - teritoriala reprezentativa pentru perioada romaneasca prefeudala;

se deosebeste de obstea gentilica: apartenenta in obstea gentilica se baza pe rudenia de sange, pe cand in obstea sateasca are ca fundament stapanirea in comun a teritoriului obstei;

in obstea sateasca un rol deosebit revine familiei pereche, care devine o subdiviziune a acesteia;

obstea sateasca are o structura omogena in plan social, functioneaza ca o forma a democratiei pe baze colective si se autoadministreaza, alegandu-si singura organele de conducere.

este condusa de consiliul oamenilor buni si batrani, organ format din locuitorii obstii cu atributii judiciare si decizionale, care se bucurau de prestigiu in comunitatea obstei. Alaturi de consiliu, juzii, conducatori militari si obstesti se ocupa de indeplinirea sarcinilor gospodaresti, de asigurarea ordinii publice, de judecarea pricinilor din obste si de apararea militara-armata.

Confederatia de obsti satesti : - obstea sateasca, in lipsa unei puteri de stat, avea in stapanire deplina teritoriul sau. Pentru nevoile de aparare sau pentru rezolvarea unor probleme care depaseau competenta unei obsti (stapanirea unei vai sau a unui masiv etc.), obstile satesti s-au unit intre ele, pastrandu-si autonomia, organele si randuielile proprii. Aceasta forma superioara de organizare a fost denumita "obstea de obsti" , "uniunea", "confederatia de obsti" etc. In Vrancea o astfel de uniune a 12 sate s-a numit "republica Vrancea", una similara s-a atestat in zona Dragoslavele. Obstile satesti vor coexista indelung cu aceste structuri mai mari;

Confederatia de obsti era condusa de "sfatul cel mare", format din reprezentantii obstilor, care hotaraste in probleme administrativ -gospodaresti comune, rezolva litigiile intre obsti, stabileste contributiile acestora la apararea armata a comunitatii.

Consolidarea si dezvoltarea continua a "uniunilor" si "federatilor de obsti", odata cu progresul economic si social, reprezinta sensul devenirii firesti a societatii romanesti spre intemeierea statelor feudale romanesti si legea tarii.        

Asimilarea crestinismului in Dacia

Cand crestinismul s-a desprins de iudaism, a fost considerat o societate secreta si a intrat sub interdictia statului roman, ca religie "ilegala", o amenintare pentru siguranta statului roman, pentru ca atribuia suveranitate exclusiva lui Cristos, in detrimentul imparatului;

Crestinii nu se inchinau la altarele imparatului, nu serveau in armata romana si aveau mare trecere la clasele de jos si sclavi;

Nero si Domitian au fost mari persecutori ai Bisericii crestine, in acea perioada au murit apostolii Petru si Pavel, iar apostolul Ioan a fost exilat in insula Patmos unde a scris Apocalipsa, s-au emis edicte de pedepsire a crestinilor, intemnitarea si distrugerea prin foc a scripturilor.

in 313 persecutia a incetat prin edictul de la Milan al imparatului Constantin care dadea libertate tuturor religiilor . Vedenia crucii si victoria impotriva rivalilor sai i-a inspirat toleranta; Crestinismul s-a raspandit apoi cu mare viteza. Enclave de pagani (paganus=sat) au mai ramas in satele izolate.

la daci crestinismul a patruns in secolul I prin predica Sf.apostol Andrei si a ucenicilor Sf. apostol Pavel in Dobrogea. Crestinarea romanilor a durat pana la sfarsitul sec.VI, iar romanii, dupa greci, sunt cel mai vechi popor crestin din Europa .

Misionari importanti : Sf.Sava, goticul, in sec IV, in Dacia ocupata de barbari, este inecat in apa Buzaului, la 372 ; episcopul Niceta din sudul Dunarii a adus o contributie remarcabila la crestinarea daco-romanilor de pe ambele maluri ale Dunarii, predica in limba latina si a fost considerat ca "apostolul nostru national" (C.C. Giurescu) , fiind si daco-roman prin nastere.

Cuvintele romanesti privind credinta sunt de origine latina (biserica-basilica, Dumnezeu-domine, cruce-crucem, crestinism-cristianus, rugaciune -rogationem);

Crestinismul nostru ca si graiul nostru religios au un preponderent latin;

Poporul roman s-a nascut crestin -este un adevar de necontestat. Conjunctia vitalismului dacic cu ratiunea romana a avut ca liant crestinismul.

Preceptele crestine se aseaza la intemeierea normativitatii vicinale si a dreptului cutumiar romanesc; sunt integrate organic dreptului romanesc;

Preceptele crestine stau la baza principalelor institutii de drept:

Disparitia poligamiei in familia daco-romana si romaneasca, intemeierea ei pe canoanele bisericesti; este o dovada certa a elementului crestin la baza casatoriei si familiei;

Spiritul de solidaritate in obste si pastrarea devalmasiei sunt legate de preceptele crestine;

Procedura de judecata, sistemul probator sunt strict inraurite de crestinism;

Preceptele crestine au fundamentat institutia domniei, ca institutie centrala si fundamentala a dreptului romanesc: inscaunarea, legitimitatea de necontestat, provenita de la divinitate, exercitarea prerogativelor absolute ca si respectarea poruncilor;

Biserica a fost reazem de nadejde al statelor iar statele au sprijinit-o; doua institutii de importanta vitala pentru poporul roman.

Normele de conduita in cadrul obstei satesti

natura normelor de conduita in cadrul obstei este una democrata rezultata din caracterul comunitar al obstei, din comunitatea teritoriala, din proprietatea devalmasa asupra pamantului si din munca in comun.

normele vizeaza: statutul persoanei, familia, casatoria, bunuri si obligatii, diferende si procedura de rezolvare;

sistemul normativ romanesc al obstei satesti din perioada prefeudala poarta pecetea spiritualitatii romanesti in vatra stramoseasca dacica, reprezinta o dovada a continuitatii poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic si constituie o componenta importanta a cutumei traditionale, a obiceiului pamantului la romani;

acest sistem normativ elementar, specific obstilor satesti, pentru ca lipseste organizarea statala, nu are continutul si functiunile caracteristice suprastructurii juridice a societatii romanesti;

a) Normele privind statutul persoanelor:

exista un statut al persoanei, care presupune norme de conduita, confera si obligatii fiecarui membru al obstei si se intemeiaza pe egalitatea intre membrii obstei satesti, pe proprietatea in devalmasie asupra pamantului si participarea in comun la faurirea bunurilor;

sistemul asigura posibilitatea fiecarei persoane de a participa la conducerea comunitatii obstei;

exista un cadru democrat iar egalitatea se manifesta si in rezolvarea obiectivelor stabilite de conducerea obstei satesti;

a fost lichidat statutul juridic din perioada dominatiei romane intemeiat pe inegalitati politico-sociale si s-a instituit un sistem bazat pe egalitatea in drepturi si obligatii intre membrii obstei satesti.

b) Norme privind relatiile de familie:

principiul egalitatii domina si relatiile de familie;

familia monogama in feudalismul timpuriu, caracteristica romanilor, prin functiile ei complexe, intemeiate pe solidaritatea membrilor ei, constituie un factor primordial in dezvoltarea si consolidarea obstei satesti;

izvorul drepturilor si indatoririlor membrilor familiei se afla in solidaritatea familiala, prezenta si in intretinerea reciproca intre soti cat si intre parinti si copii;

regimul normelor traditionale de familie s-a format si sub influenta preceptelor crestine, prezente in civilizatia stramosilor nostri de la inceputurile crestinismului si insotind de la inceput etnogeneza romaneasca.

Incheierea casatoriei se baza pe liberul consimtamant al sotilor, care necesita si binecuvantarea bisericii ortodoxe romane;

Divortul era dominat de aceleasi principii de egalitate a sotilor in privinta motivelor invocate;

Descendentii aveau o vocatie egala la mostenirea bunurilor familiei, drept recunoscut si sotului supravietuitor;

c) Norme privind proprietatea si obligatiile:

membrii obstei satesti cunosteau sistemul proprietatii devalmase asupra fondului funciar. Loturile pentru agricultura erau desemnate anual prin tragere la sorti iar padurea, izlazurile, apele etc. erau folosite in comun.

stapanirea devalmasa asupra pamantului, pe care il locuia si muncea obstea, insemna dreptul de stapanire de-a valma (in comun), el constituind mosia devalmasa .Unele parti ale mosiei vor devenii, cu aprobarea obstii, in folosinta personala.

nimeni nu putea instraina parti din mosie, ea ramanea unitara si in folosinta integrala a tuturor;

alte bunuri devalmase erau turmele, fondul de rezerva pentru anii rai, moara comuna, subsolul exploatat pentru minereuri si cuptoarele pentru minereuri.

Stapanirea personala : -se instala asupra unui bun aflat in devalmasie -padure, ape, pasune, care prin munca proprie a fost amenajat si a dobandit o valoare noua, cu acordul conducerii obstii, care incuraja astfel de initiative;

primul astfel de bun a fost casa si curtea, iar semnul ca sunt personale este gardul care le separa de terenul comun;

apoi s-au delimitat loturi de pamant, repartizate de obste unei familii pentru totdeauna;

padurile defrisate printr-o munca uriasa -curaturi, runcuri-devin ogoare, vii, pometuri, tarina, prisaca, ca bunuri personale;

amenajarile pe ape -iazuri  de peste, vaduri, mori, pive etc. devin proprietate personala.

privind bunurile, se facea distinctia intre cele miscatoare si cele nemiscatoare. Nu numai oamenii puteau fi stapanii bunurilor ci si duhurile. Locurile nimanui (hotare, paduri, ape etc.) aveau un regim normativ special;

se practica metoda delimitarii loturilor agricole prin semne de hotar, recurgandu-se si la ajutorul spiritelor locului;

membrii obstei, oamenii liberi si cu drepturi egale, puteau incheia tranzactii cu privire la bunurile miscatoare. Contractele erau de regula verbale iar partile se legau prin cuvant si datul mainii, ambele procedee avand si sensuri magice;

vanzarea era contractul cel mai raspandit, el fiind translativ de proprietate prin simplu consimtamant al partilor;

raspunderea pentru daunele provocate altuia, conflictele dintre membrii obstei se rezolvau in cadrul acesteia, pe temeiul solidaritatii rudelor, a talionului si compozitiei. Raspunderea solidara exista si in cazul in care se produceau daune obstilor invecinate;

aceste norme se completau cu reguli promovate de biserica ortodoxa romana .

d) Norme penale si procedura de judecata

in epoca predominau infractiunile contra persoanei si nu cele contra patrimoniului;

insusirea roadelor pentru consumul pe loc nu era pedepsita. Pedeapsa pentru hot era purtarea lui prin sat cu bunul furat, ceea ce echivala cu moartea civila;

cea mai aspra pedeapsa pentru criminali nu era moartea ci izgonirea lor din cadrul obstii satesti. Opinia publica ii pedepsea supunandu-i in diferite ocazii oprobiului public pe infractori (strigarea peste sat sau la hora cu porecle etc.). Desconsiderat si povestit continuu, infractorul trebuia sa paraseasca obstea sateasca;

pentru cauzele civile si penale erau aceleasi instante de judecat: Judele era nume care arata continuitatea acelor "dumviri jure dicundo" din vremea romana; sfatul era format din oameni buni si batrani; Aceste instante cercetau infractiunea savarsita, putand decide alungarea din obste a celor vinovati de crime. Exista, desigur, si un sistem probator corespunzator exigentelor obstei. Acest sistem probator cunoaste si juramantul utilizat in rezolvarea pricinilor civile.