Statul si dreptul geto-dac

Statul si dreptul geto-dac

Sectiunea I. Statul geto-dac

Statul geto-dac a fost fondat si s-a consolidat sub domnia lui Burebista (82-44 i. e. n.). Saltul calitativ de la societatea gentilica la cea politica a fost determinat de acumularile produse in plan economic si social.

Pe plan economic, in secolul I i. e. n., geto-dacii practicau pe scara larga prelucrarea metalelor fieroase, precum si alte mestesuguri. Pe acest fond de dezvoltare a productiei s-a dezvoltat comertul intern si extern, in special cu grecii si cu romanii, dovada numarul mare de monede romane si grecesti din acea perioada.

Odata cu dezvoltarea economiei de schimb s-a produs procesul de stratificare sociala, atestata de bogatul inventar al unor morminte, de numarul mare de tezaure, de constructiile civile de mari proportii. Stratificarea s-a realizat fie prin acapararea pamanturilor obstilor satesti de catre aristocratie, fie prin insusirea prazii de razboi sau prin extinderea domeniilor private.

Pe de alta parte, formarea statului a fost influentata si de conjunctura externa, avand in vedere ca dupa ce scitii, grecii si macedonenii au decazutin urma luptelor cu romanii, la sudul Dunarii se profila pericolul roman. Romanii au supus pe rand Grecia si Macedonia. Fata de iminenta acestui pericol, triburile geto-dace s-au unit. De altfel, S 555i87f trabo afirma ca Burebista i-a adunat pe toti geto-dacii sub autoritatea sa, i-a disciplinat si i-a deprins cu ascultarea poruncilor intemeind o mare stapanire de care se temeau toti vecinii, inclusiv romanii, aflati in plina expansiune.

Tot asa, in textul inscriptiei de la Dyonisopolis (localitatea Balcic de astazi, aflata in Bulgaria), de la mormantul lui Acornion, ni se transmit informatii cu privire la statul condus de catre Burebista. Acornion a fost un magistrat din Dyonisopolis, trimis de catre concetatenii sai pe langa regele Burebista, pentru a proteja astfel interesele cetatii lor. Laudand faptele lui Acornion, textul mentioneaza ca Burebista a ajuns cel mai mare dintre regii traci, stapan al tuturor tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare, caci statul lui Burebista era marginit la sud de Muntii Balcani, la nord de Carpatii Padurosi, la vest de Dunarea panonica, iar la est de zona cuprinsa intre Bug si Nistru.

Toate cetatile grecesti de la Olbia la Appolonia erau integrate in statul lui Burebista, inclusiv Dyonisopolis.

Esenta statului geto-dac decurgea din existenta proprietatii private si din exploatarea muncii sclavilor, desi la geto-daci sclavia nu a atins niciodata nivelul clasic, in sensul ca productia nu s-a intemeiat, in principal, pe munca robita, ci pe cea libera. Sclavia s-a practicat in special pe proprietatile private si in exploatarile miniere. In paralel, obstea sateasca integrata in statul geto-dac a supravietuit in lupta cu statul, si-a pastrat si cristalizat caracterele, pe care le-a pastrat vreme de milenii. In unele regiuni ale tarii (Vrancea) aceste caracteristici s-au observat pana la inceputul secolului XX.

In legatura cu stratificarea sociala, autori precum Dio Cassius, Dio Crisostomul si Iordanes ne arata ca in statul geto-dac exista o clasificare a persoanelor in oameni liberi si sclavi, iar oamenii liberi, la randul lor, se clasificau in tarabostes (pileati) - nobilii - si comati (capileati) - oamenii liberi, dar saraci. Tot acesti autori ne arata ca dregatorii erau promovati doar din randul tarabostilor, care exercitau in acelasi timp proprietatea privata asupra marilor domenii civile.

Cu privire la organizarea statului, la nivel central, puterea in stat era exercitata de catre rege, aflat in varful ierarhiei nobiliare. Regele exercita atributii legislative, administrative, militare si judecatoresti. Vechii autori ne arata ca la geto-daci aveau vocatie la succesiunea tronului fiii regelui, fratii regelui, marii preoti. Astfel, Burebista si Decebal au fost fii de regi, Diurpaneus a venit la succesiunea lui Scorrilo in calitate de frate al regelui, Decebal, fiul lui Scorrilo, l-a mostenit pe unchiul sau, Diurpaneus, iar Deceneu a venit la succesiunea lui Burebista in calitate de mare preot. Retinem ca la geto-daci atributiile laice si religioase, la nivel central, erau exercitate fie de aceeasi persoana fie de catre persoane diferite. Astfel, Deceneu si Comosicus, erau in acelasi timp si regi si mari preoti, pe cand in timpul lui Burebista mare preot era Deceneu, iar in vremea lui Decebal mare preot era Vesinas.

Monarhia geto-daca se mai caracterizeaza si prin caracterul ei pronuntat militar, fata de faptul ca functia de aparare a statului devenise preponderenta in conditiile expansiunii romane. Conform relatarilor lui Strabo, dacii aveau o armata de peste 200000 de luptatori, care a impresionat pe toti contemporanii, caci vreme de doua secole nu a putut fi infranta.

Regele geto-dac era si proprietarul minelor de aur.

Tot la nivel central isi desfasura activitatea si un aparat de dregatori, proveniti din randul aristocratiei, aparat ierarhizat, ce desfasura o activitate continua. In acest sens, mentionam ca in inscriptia de la Dyonisopolis se spune despre Acornion ca era cel dintai si in cea mai mare cinste in aristocratia geto-daca. Pe de alta parte, Iordanes si Dio Cassius arata ca la geto-daci marele preot exercita atributii foarte importante.

Marele preot era un adevarat vicerege, pentru ca la geto-daci s-a acreditat ideea ca dreptul este de origine divina, iar interpretul vointei divine este marele preot, care recurgea chiar si la magie pentru a-i determina pe supusi sa respecte dispozitiile normelor de drept.

Alti autori, spre exemplu Suidas si Kriton, ne vorbesc despre organizarea locala in statul geto-dac. Conform acestor autori, unii dintre nobili erau pusi mai mari peste treburile agricole, iar altii, din jurul regelui, erau impartiti la paza cetatilor. De aici rezulta ca exista un aparat administrativ, la nivel local, ce coordona activitatea economica, in special cea agricola, si un aparat administrativ, tot la nivel local, cu atributiuni militare. De aici rezulta, pe de o parte, importanta acordata agriculturii de catre statul geto-dac, iar, pe de alta parte, ca geto-dacii aveau un vast sistem de aparare in centrul caruia se aflau cetatile.

Din datele istorice rezulta ca societatea geto-daca a fost organizata in epoca istorica situata intre domnia lui Burebista si cea a lui Decebal intr-un sistem de sine statator, avand la baza criteriul stratificarii sociale si cel al teritorialitatii. Procesul de consolidare a statului geto-dac a fost intrerupt de ocupatia romana, dar existenta sa a avut puternice ecouri in istoriografia epocii.

Sectiunea a II-a. Dreptul geto-dac

In ceea ce priveste dreptul geto-dac, acesta a fost exprimat fie in forma nescrisa a obiceiului juridic, fie in forma scrisa, intrucat o serie de obiceiuri (acelea care erau convenabile clasei dominante) au fost preluate si sanctionate de catre statul geto-dac, devenind norme de drept. In paralel, in procesul diversificarii si consolidarii sistemului sclavagist, s-au format noi obiceiuri, care au fost sanctionate de catre stat si au dobandit pe aceasta cale valoare juridica. De asemenea, asa cum spune Iordanes, geto-dacii au cunoscut si dreptul scris. Aceasta idee se bazeaza pe relatarile lui Iordanes, conform carora regele Burebista a dat poporului sau legi scrise, care nu erau codificari ale obiceiurilor juridice, ci erau porunci ale regelui. Iordanes, care a trait in secolul VI e. n., marturiseste ca a citit acele legi, ce fusesera transmise din generatie in generatie. Dar, din nefericire, ele s-au pierdut, astfel incat reconstituim fizionomia institutiilor juridice geto-dace fie pe baza unor izvoare indirecte, fie pe baza urmelor lasate de catre aceste institutii asupra dreptului nostru de mai tarziu.

Cert este ca in materia bunurilor, geto-dacii au cunoscut proprietatea privata, ce se exercita asupra unor exploatari miniere, vite, sclavi, unele domenii civile si private. Totodata, ei au cunoscut si proprietatea obstei teritoriale, obste care exercita o proprietate colectiva asupra pamantului impletita cu folosinta individuala, asa cum rezulta din a III - a oda a lui Horatiu - "Bine-i scitilor cei din camp/ Care au din stramosi carele drept salas;/ Getii aspri au traiul bun:/ Roata dand belsug glia cea far' de hat/ Strang recolte obstesti cu sarg,/ Iar pe ogor nu-i mai prinzi anul de cum s-a dus./ Sortu-i face egali in drept:/ Treaba ti-ai ispravit? Altul sa vina-n loc".

De aici putem trage unele concluzii:

- Horatiu ii confunda pe geti cu scitii, ceea ce nu trebuie sa ne surprinda, deoarece Tucidide afirma ca getii si scitii au aceleasi obiceiuri;

- in obstea sateasca se exercita proprietatea colectiva, deoarece getii "strang recolte obstesti cu sarg";

- folosinta are caracter individual, caci terenul obstei satesti era impartit in loturi individuale, atribuite anual fiecarei familii, prin sistemul sortiului - "iar pe ogor nu-i mai prinzi anul de cum s-a dus".

Tot Horatiu ne transmite informatii cu privire la viata de familie: "Blanda-i soata cea de a do' avand /Grija pruncilor mici fara de mam' ajunsi./ Zestrea-i nu-l face rob pe sot/ Traiu'n dar nu si-l da tanarului cel stricat./ Caci virtutea e zestrea ei:/ Iubitoare-i de sot, poftele infranand./ Crima-i patul cel pangarit,/ Fapta are ca pedeapsa moartea, din mosi-stramosi".

De aici rezulta ca:

- geto-dacii cunosteau familia monogama;

- monogamia era pazita strasnic, de vreme ce adulterul era pedepsit cu moartea;

- geto-dacii cunosteau institutia dotei (zestrei), desi nu bunurile erau principala zestre, ci tinuta ei morala - "zestrea-i nu-l face rob pe sot (.) caci virtutea e zestrea ei".

Alte dispozitii privesc materia obligatiilor. Din sursele indirecte rezulta ca obligatiile izvorau fie din contracte, fie din delicte.

Contractele aveau caracter solemn si erau de doua feluri:

- contracte solemne in forma religioasa;

- contracte solemne in forma scrisa.

In domeniul dreptului penal, cele mai importante dispozitii incriminau infractiunile contra statului, proprietatii private si persoanei

Cu privire la sistemul judiciar (procesual), atributiunile privind solutionarea litigiilor au fost preluate de organele specializate ale statului. In fruntea acestui aparat se afla fie regele, fie marele preot. Nu stim cu exactitate daca in varful ierarhiei judiciare se afla regele sau marele preot, pentru ca in unele izvoare ale vremii se mentioneaza ca la geto-daci Comosicus a fost judecator suprem, dar nu se precizeaza daca in calitate de rege sau in calitate de mare preot. Izvoarele istorice ne mai releva ca s-au pastrat urme ale razbunarii private in forma legii talionului si sistemul duelului judiciar.

Geto-dacii au cunoscut si norme de drept international public, pe care le aplicau in relatiile cu alte popoare, in special cu ocazia incheierii conventiilor cu alte state.