 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» bancile in economie
» Activitatea bancara dupa primul razboi mondial, pana la criza economica mondiala 1918 - 1929
|
|
Casa de depuneri si consemnatiuni, importanta sursa de imprumuturi. casa de economie si institutiile de credit pentru agricultura |
|
| Dupa razboi, Casa de Depuneri si Consemnatiuni si-a extins activitatea asupra intregului teritoriu, prezentand, in perioada de depreciere a leului (1921-l928), urmatoarea situatie: Anul Operatiuni in numerar Operatiuni in efecte depuneri restituiri Sold final depuneri restituiri Sold final moneda curenta lei recalculati 1914 moneda 1921 1924 1928 2,7 4,4 5,5 2,7 3,9 5,2 1,2 2,1 3,8 0,07 0,07 0,08 0,7 2,4 3,8 0,5 2,0 3,9 1,3 4,1 4,7 0,07 0,1 0,1 Operatiunile in numerar au inregistrat o crestere de circa 25% atat in moneda curenta, cat si in lei recalculati. Operatiunile in efecte in moneda curenta au marcat o crestere de aproape 4 ori, iar in conditii de recalculare, circa 25%. Operatiunile, in majoritate, erau ocazionate de depuneri ale diferitelor organizatii ale statului si ale administratiilor locale. Industriasii si comerciantii nu depuneau, in mod voluntar, resursele banesti sau in efecte ale Casei de Depuneri si Consemnatiuni, ci le foloseau, cu profituri mari, in actiuni speculative.In aceasta perioada, statul a ramas principalul beneficiar al imprumuturilor Casei de Depuneri si Consemnatiuni. Dupa subscrierea a 815 milioane lei la imprumutul intern din 1920, lansat de stat, in vederea unificarii monetare, impreuna cu cumpararile ulterioare de titluri de stat pe piata, in 1928, Casa tle Depuneri si Consemnatiuni avea in portofoliu titluri de renta 5%, in loare de 1,3 miliarde lei si titluri de renta 4%, in loare de 56,9 milioane lei.In 1925, Casa de Depuneri si Consemnatiuni a infiintat un ghiseu special pentru plata titlurilor iesite la sorti si a cupoanelor ajunse la scadenta. Bonurile de tezaur emise de stat, pe care piata nu le mai putea absorbi, erau preluate de Casa de Depuneri si Consemnatiuni, care le pastra in portofoliu sau, timp indelungat, pana la lichidarea lor, contribuind astfel la consolidarea datoriei flotante interne. Casa de Depuneri si Consemnatiuni platea din fonduri proprii bonurile de tezaur prezentate de particulari la plata, iar anual, Ministerul Finantelor dadea Casei un bon unic pentru toate bonurile ele tezaur platite. Bonurile de tezaur, te de Casa de Depuneri si Consemnatiuni pana la 31 decembrie 1928. au insumat 4~n milioane lei. Casa de Depuneri si Consemnatiuni a participat si la operatiunile ele consolidare a datoriei flotante exierne. punand la dispozitia intreprinderii Comnie Francaise du Lent din Paris efecte de stat de 500 milioane lei, pentru lichidarea datoriei contractate de stat la compania franceza, reprezentand contraloarea unor locomotive furnizate, in loare de 150 milioane franci francezi. Din 1925, plasamentele Casei de Depuneri si Consemnatiuni s-au extins la regiile mixte", in care se impletea capitalul de stat cu capitalul monopolist, cum au fost, de exemplu, Uzinele Copsa Mica - Cugir", care au obtinut de la Casa de Depuneri si Consemnatiuni credite de 165 milioane lei. precum si alte regii mixte". Deoarece legea de organizare nu permitea Casei de Depuneri si Consemnatiuni sa acorde credite intreprinderilor prit - capitaliste sau mixte", Casa si-a depozitat disponibilitatile la vedere la Banca Nationala. Aceste sume erau trecute de Banca Nationala in contul Societati Nationale de Credit Industrial", care le folosea pentru a da credite marilor in-re prinderi. Pana in septembrie 1925, Casa de Depuneri si Consemnatiun. ansase Societatii Nationale de Credit Industrial" (Creditul Industrial"), prin Banca Nationala, 330,6 milioane lei, pentru care Creditul Industrial" platea direct Casei de Depuneri si Consemnatiuni o dobanda de 2% pe an, in timp ce Casa platea depunatorilor sai, la depunerile spre fructificare, o dobanda de 4,5%. Dupa lungi tratative, Creditul Industrial" a acceptat sa plateasca o dobanda de 6% pe an, incepand din iunie 1926. Prin acest sistem, o insemnata parte a disponibilitatilor Casei de Depuneri si Consemnatiuni a ajuns, prin intermediul Bancii Nationale si a Creditului Industrial", sa contribuie la intarirea capitalului monopolist de stat. Aceasta orientare a plasamentelor Casei de Depuneri si Consemnatiiuni s-a dezvoltat mult in perioada urmatoare. Cresterea operatiunilor Casei de Depuneri si Consemnatiuni a condus la cresterea corespunzatoare a beneficiilor acesteia, care, intre anii 1921-l928, au insumat 546,4 milioane lei. Dupa 1921, Casa de Economie a inregistrat o scadere a depunerilor, media acestora, pe un libret, scazand de la 26,90 la 14,80 lei, respectiv pe un locuitor, ele la 0,48 la 0,23 lei. In 1928, comparativ cu 1913, Casa de Economie detinea un loc inferior din totalul depunerilor spre fructificare.Acest impas al Casei de Economic se datora, in afara inflatiei, si situatiei materiale grele a populatiei, cat si puternicei concurente a bancilor comerciale si bancilor populare, care desfasurau o sta activitate pentru primirea depunerilor, prin acordarea de dobanzi ridicate, cu interesul dit de a atrage fonduri pe care sa le speculeze. Institutele bancare pentru creditarea agriculturii si a proprietatilor urbane (Creditul funciar rural, Creditele funciare urbane, Casele rurale, Casele judetene si cooperativele de credit). a caror infiintare si scop au fost prezent; te in modulele precedente, si -- au continuat activitatea si dupa primul razboi mondial. Problemele mai deosebite cu care s-au confruntat aceste unitati, in perioada la care se refera acest modul (1918-l929), au fost urmatoarele:In anii 1919-l922, Creditul Funciar Rural a inregistrat o stagnare, imprumuturile acordate fiind de numai 10 milioane lei, iar volumul ratelor scadente si neachitate au crescut. Proprietarii rurali au inceput sa nu mai ceara imprumuturi pe termen lung. de teama de a nu trebui sa le ramburseze in aur. Concomitent, s-a produs o scadere a cursurilor scrisurilor funciare, care au coborat la jumatate din loarea lor nominala, situatie in care dobanda reala devenea insuporila. Pentru a-si putea achita dobanzile si amortizarea scrisurilor funciare. Creditul funciar Rural a obtinut de la stat un ans de 14 milioane lei, in 1919. iar. in 1922, statul a preluat 450 milioane lei, respectiv 97,2% clin totalul datoriilor catre Creditul Funciar Rural ce greu marea proprietate expropriata.In 22 iunie 1923 s-a adoptat Legea societatilor civile de Credit Funciar Rural, care prevedea, ca principiu fundamental, constituirea acestor societati numai in baza asocierii directe a proprietarilor rurali", in scopul inlesnirii exploatarii solului si produselor lui". Pe baza acestei legi, Creditul Funciar Rural s-a reorganizat, fiind autorizat sa efectueze operatiuni mai multe fata de vechile reglementari. Astfel, pentru formarea mijloacelor de lucru, putea efectua: - emisiune de actiuni nominative a cate 500 lei bucata, in schimbul retinerii obligatorii de 2% din toate imprumuturile ipotecare acordate sau prin subscrierea voluntara a proprietarilor rurali si a asociatiilor agricole; - emisiune de scrisuri funciare, in limita lorii imprumuturilor acordate; - emisiune de obligatii, in limita lorii capitalului reprezentat prin actiuni si obligatiuni speciale, pentru lucrarilc de imbunatatiri funciare; - contractare de imprumuturi in schimbul oricaror garantii ce s-ar cere; - primiri de depuneri spre fructificare la termen sau la vedere, reescont la Banca Nationala, chiar cu o singura semnatura in afara de aceea a societatii.In legatura cu plasamentele, au fost silite urmatoarele: - imprumuturi ipotecare, in primul rand. pe imobile rurale, prin emisiuni de scrisuri funciare, rambursabile in maximum 60 de ani; finantarea intreprinderilor pentru exploatarea solului si industrializarea produselor lui; finantarea si executarea lucrarilor tehnice, privitoare la exploatarile si industriile agricole; - imprumuturi pe gaj de: produse de orice natura ale solului, prinse de radacini, taiate, culese, stranse, depozitate, lucrate etc, precum si deritele lor industriale; semanaturi facute; vite de munca sau prasila si produsele lor; unelte si masini ale exploatarilor agricole, forestiere, viticole, pomicole si de piscicultura; efecte admise de consiliul de administratie. Se mai puteau cere si garantii suplimentare din partea unor persoane solbile sau banci si chiar ipoteci. Conducerea societatii a fost incredintata unui consiliu de administratie format din 8-l2 membri, alesi de adunarea generala a actionarilor pe timp de 4 ani, din care cel putin jumatate trebuiau sa fie din cei imprumutati cu scrisuri funciare. Statul exercita controlul sau la aceasta banca printr-un comisar al guvernului, numit prin decret regal, la propunerea ministrului finantelor. Scaderea cursurilor la scrisuri a provocat o reducere a emisi anilor de scrisuri funciare, proprietarii rurali preferand creditele in numerar fata de cele ipotecare. In 1925, a inceput acordarea creditelor pentru ameliorari funciare, printr-o emisiune de obligatiuni in loare de aproape 200 milioane lei, din care Banca Nationala a preluat 148 milioane lei, la un curs de 65%. Din 1924 si pana in 1929, s-au acordat credite pe gaj de recolte in loare de 540 milioane lei, recurgand, in mare masura si la reescont ui Bancii Nationale. La 31.XII.1929, plasamentul total al Creditului Funciar Rural se ridica la 2,9 miliarde lei . Creditul Funciar Urban Bucuresti si Creditul Funciar Urban Iasi, cu activitatea suspendata pe timpul razboiului, si-au reluat operatiunile de creditare a constructiilor si modernizarii imobilelor din Bucuresti, Iasi, precum si din alte orase ale tarii.In 1926, pe baza experientei clin activitatea anterioara de peste o jumatate de veac, s-a adoptat o noua reglementare a operatiunilor acestor institutii de credit, specializate prin Legea privitoare la societatile civile ele credit timciar urban din 26 martie 1926. Aceasta lege autoriza infiintarea de institutii de credit funciar urban, prin asocierea directa si garantia mutuala a proprietarilor urbani, care urmau a se imprumuta cu ipoteca pe imobilele lor.Infiintarea unei institutii de credit funciar urban se putea face cu aprobarea guvernului, daca se intruneau urmatoarele conditii: - sa se asocieze minimum 200 proprietari urbani, and imobile asigurate contra incendiului de minimum 30 milioane lei si aducand un venit de 3 milioane lei; - sa dispuna de un fond de garantie de 10% din capitalul social; - sa aiba un statut; - sediul societatii sa fie intr-un oras capitala de judet, cu o populatie de cel putin 100 mii de locuitori. Casa Rurala, a carei sarcina principala era de a finanta pe termen lung taranii care achizitionau pamanturile oferite la nzare ele mosieri, si-a micsorat simtitor activitatea, deoarece, in 1918, i s-a ridicat privilegiul de a cumpara pamant si a fost si ea supusa exproprierii pentru terenurile cultibile pe care le cumparase de la mosieri, dar nu apucase sa le nda la tarani. Pana in 1923, Casa Rurala a terminat operatiunile de nzare a mosiilev catre taranii care clepusesera accmturi, inainte ele 1916, pentru cumpararea terenurilor de cultura sau loturilor di' casa. De la infiintare si pana la sfarsitul anului 1923, Casa Rurala a ndut taranilor 6.291 loturi, insumand 28.273 ha, comunelor, 12.682 ha de izlaz si statului, 25.124 ha de padure . In anii 1924-l926, Casa Rurala . dupa incercari nereusite de a modifica scopul societatii, si-a orientat activitatea, cu prioritate, spre imprumuturi pe termen scurt, acordate proprietarilor mari si mijlocii. Extinderea creditului la exploatarile mosierilor a fost determinata de soliditatea garantiilor oferite ele acestia, precum si de faptul ca multi din acestia au devenit membri ai Casei Rurale. A acordat credite ipotecare si obstilor satesti, mai reduse, dar cu tendinta de crestere. A inceput sa finanteze si societati industriale fara legatura cai agricultura. Fondurile, obtinute din exproprierea mosiilor nendute la tarani, au permis Casei Rurale sa-si sporeasca plasamentele, fara a face apel la reescontul Bancii Nationale, sa obtina beneficii mari si sa-si sporeasca rezervele. in 1926, fondul ele rezer intrecea cu peste 50% capitalul social, sporind, in mod deosebit, operatiunile, orientand amplasamentele spre credite ipotecare. La inceputul anului 1928, inaintea crizei, plasamentele bancii insumau 286 milioane lei". Casele Judetene de imprumut pe Gaj si-au continuat activitatea. Din 1922, limita maxima, pana la care se putea ridica totalitatea creditelor acordate de aceste Case, a fost majorata la suma de 300 milioane lei. Din aceasta suma, au fost finantati micii producatori rurali, cu imprumuturi pe termene de 3-0 luni si rar. pana la 9 luni, garantate cu gaj de produse agricole, recolte, semifabricate si efecte publice, cu dobanzi de 5-6% pe an. Cuantumul acestor credite era de 600 lei pe jugar, respectiv 1.000 lei pe hectar si cel mult 20.000 lei pe proprietar. Ulterior, aceste Case si-au orientat plasamentele spre alte scopuri decat cele avute in vedere la infiintarea lor. Ele au devenit instrumente de finantare a mosierimii si burgheziei rurale .In ceea ce priveste Cooperatia ele Credit, urmarirea autonomiei sale organizatorice a condus la infiintarea. in 1918, la Iasi, a unei asociatii a federalelor de credit care a editat revista Viata Cooperati si a unui birou central al federalelor, cu concursul ardeleanului V. Osda. Din initiati biroului central, in 1918, s-au organizat sfaturi ale federalelor la: Barlad, Roman si Bucuresti. In 1919, s-au intocmit primele statute tip oficial pentru federale, iar in 1928, prin codul cooperatiei, s-a trecut asupra federalelor si controlul legal al cooperativelor de credit. Dupa 1918, federalele au sporit numeric ca si cooperativele afiliate. Cooperativele de credit au avut o tendinta mai accentuata de federalizare decat celelalte cooperative. Resursele financiare ale federalelor erau constituie, in proportie de 80%, din credite obtinute de la Banca Centrala Cooperati. Plasamentele lor -aproape in totalitatea resurselor - erau formate din credite acordate bancilor populare. In Codul cooperatiei din 1928, Centrala Bancilor Populare a fost trecuta la Ministerul Muncii, Cooperatiei si Asigurarilor Sociale si i s-a majorat capitalul la 200 milioane lei, subscris, in parti egale, de stat si ele organizatiile cooperatiste. S-a infiintat si o comisie de cenzori, dintre care 2 erau alesi. Institutia a ramas, totusi, de stat. Prin legea pentru organizarea cooperatiei din 1929, Centrala Bancilor Populare a fost transformata intr-o institutie de drept prit, sub numele de Banca Centrala Cooperati. Legea din 1929 a cautat sa evite amestecul statului in viata cooperativelor de credit, desi acesta avea rol hotarator la Banca Centrala Cooperati, din al carei capital de 1 miliard lei, suma de 500 milioane lei constituia aportul statului. Totalul creditelor acordate agriculturii prin bancile populare, se cifra in, 1926, la suma de 2,4 miliarde lei", reprezentand aproape 1/4 din totalul creditelor acordate agricultur:' prin banci, dar nevoile de credit ale micilor gospodarii erau cu mult mai mari. Profesorul Virgil Madgeam. facand o apreciere asupra acestei categorii de credite, scria: ,,.. datorita lipsei unei structuri cu aderat cooperatiste, precum si a practicilor de credit favorizand mai mult creditele de consumatie decat de productie si mobilizarea lor sistemul hancilor populare taranesti nu era complet adect nevoilor de credite ale taranimi, lipsita de credit de inzestrarea, cat si de posibiliiati de finantare a recoltelor'' . Marea finanta clin Romania, dupa primul razboi mondial, s-a intarit prin amplificarea activitatii bancilor vechi si prin crearea unor noi organizatii bancare. Bancile, care formau marea finanta din Romania in 1922, se prezentau astfel: A. FINANTA NATIONALA, Banci vechi: ' Banca Romaneasca; ' Banca Agricola; ' Banca de Scont a Romaniei; ' Banca Generala a Tarii Romanesti; ' Banca Comertului din Craio Banci noi sau transformate: ' Banca Natiunii; ' Banca Taraneasca; ' Banca Chrissoveloni; ' Banca Sindicatului Agricol Ilfov; ' .Banca Sindicatului Agricol Ialomita; ' Banca Franco-Romana Banci cu caracter specializat: ' Banca Viticola a Romaniei: ' Banca Cerealistilor; ' Creditul Extern; ' Creditul Tehnic; ' Creditul Minier; ' Creditul pentru intreprinderi electrice. B. FINANTA 1NTF.RNATIONALA, Banci vechi: ' Banca Marmorosch Blank &Co ' Banca de Credit Roman - Banca Comerciala Romana: Banci nou create: - Banca Comerciala Italiana si Romana; - Banca Romana de Comert si de Credit din Fraga. Sucursale ale bancilor straine: - The Bank of Roumania Limited; - Dresdner Bank din Berlin; - Banque Belge pour l'Etranger. Imediat dupa razboi, datorita nevoilor crescute ale economiei romanesti, atat bancile din marea finanta nationala, cat si cele straine au adus importante cresteri de capitaluri. ativ cu anii 191'4 si 1918, surplusul de capital, la cele 5 banci comerciale importante cu capital romanesc, era foarte mare. Marea finanta internationala a avut, de asemenea, importante cresteri de capital.In ceea ce priveste fondul de rezei atat la finanta nationala, in mod deosebit, cat si la cea internationala, in anul 1920 fata de anul 1919, se constata o scadere in raport cu capitalul social si capitalul \arsat, datorita sporurilor mari de capital si numamlui mare al intreprinderilor bancare noi care nu aveau fond de rezer. In legatura cu angajamentele marei noastre finante, profesorul Victor Slavescu facea urmatoarele constatari: Pentru prima oara, in istoria organizatiei noastre de credit, gasim angajamente cu caracter extern, de proportia celor aratate: caracterul acestor angajamente reprezinta, pentru moment, un antaj, in sensul ca reprezinta capitaluri straine ieftine, care se vor transforma, cu vremea, in defavoarea economiei nationale generale, cand vor servi la plata exportului produselor ce vom trimite peste frontiera". Din modul, in care institutiile bancare si-au constituit si intrebuintat resursele, in primii doi ani dupa razboiul mondial, se poate caracteriza intreaga infatisare a economiei nationale. Dupa stagnarea vietii economice din timpul razboiului, a inceput o aderata era economica, care trebuia sustinuta si alimentata de organizatiile de credit. Daca agricultura a fost stingherita (reforma agrara, greutati in exploatare etc), initiati s-a indreptat spre industrie si comert pentru obtinerea unor rezultate, ceea ce a dus la scaderea portofoliului de scont, in favoarea conturilor curente, acestea devenind aproape operatiuni de capetenie. Dintre bancile vechi din marea finanta romaneasca, un rol relent 1-a jucat, dupa razboi, Banca Romaneasca, atat in activitatea interna, cat si in cea internationala. in interior, ea a participat, impreuna cu alte banci, la finantarea, prin participatii, a unei retele largi de banci mijlocii si mici, precum si infiintarea de .sucursale proprii in majoritatea judetelor tarii. Asa cum s-a mai aratat, pe calea participatiilor a finantat crearea si transformarea in mari intreprinderi industriale, agricole si de transport - ca societati anonime - a unor unitati economice care functionasera anterior ca firme individuale cu activitate redusa. in acest cadru, a finantat, impreuna cu alte banci, dezvoltarea marilor societati uzinale si domeniile din Resita, Astra-Vagoane din Arad si Steaua Romana din Campina. Pe extern, Banca Romaneasca a intretinut relatii cu multe tari din toate continentele, unde era cunoscula ca una dintre cele mai mari banci din Romania. Din arhivele bancii, rezulta ca a efectuat operatiuni bancare cu Algeria, Anglia, Australia. Austria. Belgia. Bulgaria, Cehoslocia, Egipt, Elvetia, Finlanda, Franta. Grecia. India. Italia, Iugoslavia, Liban, Olanda, Palestina, Polonia, Portugalia. Spania. Statele Unite, Suedia, Tunisia, Turcia, Ungaria, Uniunea Sovietica, Uniunea Sud-Africana, Venezuela . Dezvoltarea activitatii acestei institutii bancare cu capital romanesc rezulta, in mod evident, din dinamica resurselor sale financiare si a plasamentelor in perioada 1921-l928. Reiese ca, in perioada analizata, resursele au crescut mai mult decat dublu atat prin sporirea capitalului si a fondului de rezer, cat si a angajamentelor in creditori, depuneri spre fmctificare si reescont la Banca Nationala a Romaniei, toate aceste sporuri exprimand extinderea activitatii Bancii si increderea de care se bucura d:n partea publicului romanesc si a Bancii Nationale a Romaniei. In paralel, au sporit si plasamentele, indeosebi sub forma de imprumuturi in cont curent cu garantii de materii prime, marfuri si imobile. O crestere marcanta a avut-o scontarea efectelor comerciale ale clientelei bancii, care formau portofoliul sau de scont, cu un salt deosebit in anul 1928, cand afacerile au atins un ritm foarte inalt. Banca a plasat insemnate fonduri si in cumpararea titlurilor din imprumuturile lansate de stat, precum si a unor actiuni aie unitatilor economice, la a caror infiintare sau dezvoltare era participanta.Increderea in activitatea acestei unitati bancare se degaja si din faptul ca numeraose banci mari si mijlocii din Romania au cumparat actiuni ale Bancii Romanesti, pe langa o serie de industriasi, comercianti, personalitati politice si intelectuale ale vremii. Astfel, la adunarea generala a actionarilor de la inceputul anului 1922. intrunita pentru a analiza bilantul si darea de seama a Bancii Romanesti pe anul 1921, asa cum rezulta din dosarele citate de la Directia Generala a Arhivelor Statului, printre detinatorii cei mai mari ai actiunilor acestei Banci ura Banca de Credit Roman (18.055 actiuni), Banca Franco-Romana (17.130), Banca Generala a Tarii Romanesti (9.520), Banca Urbana (7-348), Banca Fortuna (6.875), bancherul L. Berkowits (6.560), Mitita Constantinescu (5.00(0, Eugen Staia (5.000), Isac M. Lewy (4.135), Dumitru Constantin Angelescu (3.225), Al. Stefanescu (2.500), C. Cociasu (2.309), CM. Bolintineanu (1.885), D. Matak (1.511) s.a. Amploarea operatiunilor Bancii Romanesti a plasat-o pe locul al doilea ia Casa de Compensatii, operatiunile evoluand de la 2,1 miliarde lei, in 1920, la 7,3 miliarde lei, in 1921, 3,2 miliarde lei, in 1922 si, respectiv, 3,1 miliarde lei, in 1923, niveluri influentate de cerintele vietii economice, in conditiile ele inflatie monetara din acei ani. In consiliul de administratie al Bancii gasim ca presedinte pe C.N. Bagdat - prim presedinte onorofic al inaltei Cuiti de Justitie si de Casatie din Bucuresti, ca vicepresedinte pe Dr. G. I. Stoicescu - profesor universitar onorific, ca membri pe: I. C. Gradisteanu, Stefan C. Pop, Vasile Sassu - fosti ministri, D.D. Bragadiru - industrias si altii. Dintre bancile romanesti nou create dupa razboi, cele cu capital social mai mare, asupra carora ne vom opri, au fost Banca Chiissoveloni si Banca Franc o-Romana. Banca Chrissoveloni a luat fiinta in anul 1920, prin transformarea in societate anonima a vechii case de banca N. Chrissoveloni, societate in nume colectiv. Ca societate anonima, banca a pornit cu un capital de 100 milioane lei, repartizat in 200 mii de actiuni la purtator. Capitalul a fost majorat la 200 milioane lei, in 1923, apoi la 300 milioane lei, in 1924, respectiv 350 milioane lei, in 1928. Banca avea dreptul sa emita si obligatiuni, in conditiile prevederilor din codul comercial. Operatiunile, prezute in statutul bancii, erau: efectuarea pe cont propriu sau pe contul altora, a oricaror operatiuni financiare si de banca sau asocierea la asemenea operatiuni, cuprinzand si operatiunile de comision si ansuri asupra marfurilor, a infiintarii si altor case de banca, cumparari si exploatari de imobile, exploatari de paduri, de vii. constructii de cai ferate, societati de navigatie, sosele, canaluri. mine, fabrici, intreprinderi de ciocuri, orice alte intreprinderi comerciale si industriale de orice natura si asocierea, sub orice forma, la anumite intreprinderi. Primul consiliu de administratie a fost constituit din: Jean N. Chrissoveloni, Dimitrie N. Chrissoveloni, principele dr. G. Soutzo, Ioan Boamba, baron Leon Economii, Era. Pantazi, I. L. Chrissoveloni, N. Kalergi, P. I. Vassalopoulos. Banca a infiintat sucursale la Sibiu, Galati, Braila, Cluj si Constanta si agentii la Constanta, Bucure.sti-Obor si Grivita. In strainatate, a infiintat sucursale la: Paris, Viena, Constantinopol, New York si a colaborat cu importante banci din Viena, bruxelles, Gene, Londra si New York . Cu ocazia sporirii capitalului in 19-8, sporul, de 100 milioane lei, a fo Banca Franco-Romana. Desi s-a infiintat, ca societate anonima, la 20 mai 1914, cu un capital de 10 milioane lei (de catre N.N. Seceleanu - proprietar, dr. CI. Istrate, M. Berceanu - avocat, M. Bolintineanu - proprietar, ing. P. Panaitescu, I. Staicovici - proprietar si I.D. Protopopescu), nu si-a desfasurat activitatea decat dupa 1918. Banca a fost infiintata in scopul dezvoltarii comertului, industriei si intreprinderilor de tot felul. Fondatorii urmareau crearea unei institutii puternice la Bucuresti, care sa aiba sprijin pe piata franceza. La o luna dupa infiintarea bancii, a izbucnit primul razboi mondial, ceea ce a provocat greutati in obtinerea aportului francez, la care se spera. Primul consliu de administratie a fost format clin fondatori. In 1919, capitalul a sporit la 25 milioane lei si s-au creat sucursale in provincie, prin fuziune cu Banca Magurele-Giurgiu, Banca Oltului, Banca Romanati, Banca Rosiori, Banca Alexandria, Banca Slobozia, Banca lanca si Banca Campina. Urmare a acestor fuziuni, s-au creat sucursalele din Turnu Magurele, Alexandria, Rosiori, Zimnicea, Slatina, Caracal, Campina, Slobozia, Draganesti, Costesti, Gaesti, Vidra, Faurei, Corabia. Sucursala Constanta s-a infiintat prin preluarea sediului Bancii de Comert Dobrogean, mutata la Bazargic. Sucursala Timisoara s-a infiintat in 1921, prin fuziunea cu Societatea Patria Timisoara. Intre timp, s-au dus tratative cu Banque de Credit Francais de la Paris, pentru participarea acesteia la marirea capitalului Bancii France-Romane, de la 25 milioane lei la 50 milioane lei.In septembrie-octombrie 1924, s-a tratat fuziunea cu Banca de Comert si Industrie si de Credit din Praga, dar fuziunea nu a avut loc. in decembrie 1924, capitalul a fost marit la 120 milioane lei. Sucursalele Turnu Severin si Strehaia s-au infiintat in 192". prin fuziune cu Banca Severinului. Sucursalele Oravita si Moldo Noua au rezultat din fuziunea cu Banca Taranilor din Oravita. Prin fuziune, s-a absorbit Banca Teleormanului din Rosiorii de Vede si sucursala Craio a Bancii Romanesti . Din finanta internationala veche, dupa Marea Unire, Banca Marmorosch Blank & Co a revenit in Bucuresti si a inceput o activitate postbelica mai intensa, intrand in randul asezamintelor de credit mondial. Pentru prima oara, o banca din Romania s-a instalat pe piata Parisului si a trecut oceanul, urmand deplasarea centrului de greutate al finantei mondiale la New York, unde s-a stramutat, dupa razboi, parghia vietii financiare. Pe masura largirii activitatii, pe langa sucursalele Braila si Galati si agentiile Constanta, Sulina, Tulcea, Girgiu, Turnu Magurele, Bucuresti-Grivita, Silistra, Bazargic, infiintate in anii 1905-l913, Banca Marmorosch Blank a infiintat sucursale la Cernauti, Ismail, Constantinopol si Paris - in 1919, la Arad, Brasov, Cluj, Oradea Mare, Tg, Mures si New York si o agentie la Instanbul - in 1920 si o sucursala la Chisinau - in 1922. Potrivit principalelor operatiuni din perioada 1905-l930, evolutia acestei banci se prezenta astfel: conturile curente creditoare au crescut ele la 0,9 miliarde lei, la 1,7 miliarde lei; portofoliul de efecte comerciale de la 0,3 miliarde lei, la 1,8 miliarde lei; ansurile pe efecte publice, polite, cereale si ipoteci ele la 0,8 miliarde lei, la 1,2 miliarde lei; participatiunile de la 0,1 miliarele lei, la 0,4 miliarde lei. In operatiunile Casei de Compensatiuni clin Bucuresti, ponderea principala o avea Banca Marmorosch Hlank & Co S.A Casa de pensiuni Maunciu Blank'' a fost printre primele institutii sociale din tara, and, in anul 1922. un fond de pensii de 12,8 milioane lei, din care 5,7 milioane lei in numerar si 7,1 milioane lei in efecte. Banca Marmorosch Blank & Co S.A. a avut importante participari de capital la bancile existente sau la infiintarea unora noi, precum si in alte activitati - industrie, comert etc. - asa cum am aratat intr-un modul separat. Dezvoltarea Bancii Marmorosch Blank & Co S.A. a creat posibilitatea ca aceasta sa-si construiasca, cu ajutorul arhitectului Petre Antonescu si sub supravegherea lui Angliei Salignv. intre 1912 si 1916, o cladire, in prezent declarata monument de arhitectura. in care functioneaza actuala Banca Romana de Dezvoltare (strada Doamnei nr. 4). in 1922, s-a inceput si constructia aripei, in care functioneaza astazi intreprinderea de comert exterior Industrial-importexportIn toata existenta sa, Banca Marmorosch Blank a cautat sa atraga in conducere personalitati ale vietii publice romanesti si straine, pentru a solutiona, corespunzator interesele sale, problemele ce se ridicau in raporturile cu statul si cu alte tau. Printre acestea, s-au aflat economistul P.S. Aurelian, juristul si omul politic Take Ionescu, Vaida Voevod, generalul C. Coanda, fosti ministri ca: Nicolae Filipescu, Al. Constantinescu, C. Banu, I, G. Duca, constructorul de loare mondiala Angliei Saligny.In 1923, consiliul de administiatie al Bancii se compunea, printre altii, din urmatorii: Mauriciu Blank - bancher; M. Desliu - fost vicepresedinte al Camerei Deputatilor; vicepresedinti: And re Benac - administrator k. Banque de Paris et des Pays Bas" si la Societe Generale pour favoriser la developpement du Commerce et de l'lndustrie en France" Paris; C. Argetoianu - fost ministru; g-ral C. Coanda - fost presedinte al Consiliului de Ministri, fost presedinte al Senatului; Andre Homberg - presedinte al consiliului de administratie la Societe Generale pour favoriser la developpment du Commerce et de l'lndustrie en France" Paris; Gr. Iunian ' deputat; Theodore Laurent - presedinte al societatii Usines Saint Chamond", Paris; Baron I. V. Starcea - fost ministu; Toma Stelian - fost ministru; Achille Levy-Strauss - consilier al Comertului Exterior al Frantei, Paris; Al. Vaida Voevod - fost prim-ministru, deputat si altii Pe langa activitatea poziti desfasurata 75 de ani, dupa 1923, cand Banca Marmorosch Blank a atins apogeul existentei sale, aceasta, afectata si de inflatia monetara prin care trecea tara, dar mai ales, de usurinta cu care a facut unele operatiuni, a inceput sa aiba pierderi, pe care, in .oc sa le recunoasca si sa ia masuri austere de indreptare, pentru a-si mentine prestigiul din trecut, a incercat sa le acopere prin bilanturi falsificate, dupa cum urmeaza: - 1926, Banca Marmorosch-Blank a pierdut mai mult de 53,5 milioane lei, totusi arata in bilant un castig de 6() milioane lei, prin operatia de ameliorarea" bilantului. O ameliorare" de 214 milioane lei, prin crearea unui beneficiu fictiv, pus la dispozitie de Banca Industriala, prin debitarea acesteia si creditarea Bancii Marmorosch-Blank; - in .1927, Banca a pierdut 80,7 milioane lei. A aratat totusi un beneficiu de 54 milioane lei, ceea ce reprezenta o falsificare a bilantului cu 135 milioane lei, prin supraeluarea terenului Bordei cu 71 milioane lei si printr-o noua contributie la beneficii fictive, de la Banca Industriala, de 49 milioane lei; - in 1928, a aratat un beneficiu fictiv de 270 milioane lei. sub numele comision de finantare", constituit dintr-o asazisa datorie a Bancii Industriale catre Banca Marmorosch Blank.In afara acestor falsuri, Banca a uzat si de alte abuzuri, incheiate cu pierderi, in dauna celor ce si-au depus, cu incredere, economiile lor: - pierderi de milioane lei pentru sustinerea la bursa a cursuluui actiunilor Bancii Marmorosch Blank, inregistrate la satelita sa, Banca Industriala, chiar sub titlul pierderi la sustinerea actiunilor Bancii Marmorosch-Blank"; - datorii facute de conducatorii bancii prin imprumuturi luate de la banca, pe car; nu le-au mai achitat, ci au fost lichidate prin contul beneficii si pierdet i" al Bancii Industriale: » la 31 decembrie 192 i unul din directorii bancii, Soepkez, ura cu un debit de 4,1 milioane lei, care se amortizase prin contul de rezultate; » la 31 martie 1928, Tabacovici datora Bancii Industriale 2.8 milioane lei, pentu vila Tabacovici din parcul Filipescu, datorii lichidate camuflat, prin pierderile Bancii Industriale. - infiintarea, in Elvetia, a societatii Lugano", la care membrii familiei Blank '80% clin actionarii Banui Marmorosch Blank) si-au transportat 93,5 mii actiuni si careia i s-au dat credite de Banca Blank, pe care ie incasau tot membin familiei Blank. Da.orita acestor abuzuri si imobilizarilor in imprumuturi pe termen lung, in 193j, cand sub impactul crizei economice s-a produs alansa cererilor de restituire a fondurilor de catre creditorii si depunatorii de sume spre fructificare, Banca Marmorosch Blank n-a mai putut face fata platilor, fapt care a dus la lichidarea sa, treptata, in anii urmatori. Dupa primul razboi si pana la inceputul crizei din 1929, un rol important, pe pia:a bancara romaneasca. 1-a avut, in continuare, capitalul strain, care a cautat sa patrunda cat mai profund in economia proaspat formata si neconsolidata, cu largi posibilitati de castiguri. F.ste semnificati, in acest sens. parerea profesorului Victor Slavescu, care scria: Cum vedem, piata romaneasca prezinta o indemnata atractie pentru capitalurile tarilor occidentale" . Acest modul a actionat, v. in inainte de razboi, sub doua mari forme: - prin participari la bancile mari din Romania, asa cum am aratat mai inainte; - prin infiintarea de sucursale ak- marilor banci de peste hotare, ca de exemplu: Sucursala Dresdner Bank din Bucuresti, care a fost infiintata in 1918, in timpul ocupatiei germane Dupa retragerea germanilor, a fost pusa sub sechestru timp de 2 ani, dupa care a fost scoasa de sub sechestru, devenind, intre cele doua razboaie, una dintre bancile mari din Romania, principala ei tendinta fiind promorea comertului romano-german. Centrala din Berlin a garantat statului roman capitalul de 5 milioane lei destinat sucursalei din Bucuresti. A functionat ca sucursala straina pana in 1929, cand a fost transformata in Societatea Bancara Romana S.A, cu un capital de 250 milioane lei, subscris de: Dresdner Bank", Commerz unei Pritbank" din Berlin, S. Japhet & Co Limited" clin Londra, .Amsterdamsche Bank" din Amsterdam, Bankhaus ). H. Stein" din Koln si Bankhaus Simon Hirschland" din Essen. La finele anului 1929, Societatea bancara Romana S.A.R. a preluat, prin fuziune, afacerile Bancii de Credit din Transilnia, cu sediul la Arad. Sucursala Banque Belge pour L'etranger", infiintata in 1921, a jucat, in Romania, cel mai mare rol dintre toate celelalte sucursale de banci straine, prin importantele capitaluri de exploatare pe care le-a plasat pe piata romaneasca. in 1923, a deschis agentia din Braila pentru finantarea exportului. In martie 1929, Banque Belge pour l'Etranger, din Bruxelles a cedat sucursala si agentia ei, din Romania, Bancii Comerciale care a centralizat, prin aceasta preluare, toate interesele capitalului belgian in Romania.In cadrul actiunilor capitalului strain de patrundere in economia Romaniei, se inscrie initiati Bancii Comerciale Italiene din Milano de a constitui, la 28 iulie 1920, Banca Comerciala Italiana si Romana, and ca fondatori: Banca Commerciak- Italiana SA din Milano, reprezentata prin subdirectorul acesteia, Adolfo Rossi, prin Elly Berkowits, J. I. Chrissoveloni, general C. Coanda, general O. Zampolli, Duiliu Zamfirescu, ing V. Besso, A. Gussi, C. Mendell, Ferrero Micea. Scopul bancii era ca, prin efectuarea de operatiuni de banca (comerciale, financiare si industriale), sa dezvolte relatiile economice dintre Romania si Italia. Capitalul initial de 50 milioane lei. a fost sporit, in 1923, la 100 milioane lei, din care 60,35% era detinut de Banca Commerciale Italiana clin Milano. Dintre principalii actionari, 68,35% isi aveau sediul sau domiciliul in strainatate . Din componenta Consiliului de administratie al Bancii Comerciale Italiene si Romane se desprind, in mod dit, posibilitatile de influentare a economiei romanesti, indeosebi, in domeniul bancar, de asigurari si al economiei forestiere. Astfel, din primul consiliu de administratie faceau parte: dr. E. Beu, senator, presedintele Bancii ..Albina" clin Sibiu, ing. V. Besso. directorul general al Societatii Romane de Asigurari Generala" din Bucuresti, C. Castiglioni, presedintele Societatii Lemnul Romanesc" si vicepresedinte al Societatii Foresta" din Milano, dr. O. (loldfinger, administrator delegat pentru Romania al Societatii Foresta" Bucuresti s.a.Intre cele doua razboaie, aceasta banca a devenit una din bancile mari ale Romaniei. Prin plasamentele efectuate, aceste banci straine, au cautat, in primul rand, o renilitate mai mare decat in tarile de origine, facand operatiuni cu caracter comercial de scurta durata, deci de mare lichiditate. Beneficiind de resurse ieftine de la bancile carora apartineau, sucursalele straine nu au apelat, in genere, la reescontul Bancii Nationale. Urmarind o lichiditate maxima, ele tineau, in casa si la B.N.K., stocuri mari de disponibilitati. Atentia acestor sucursale era indreptata, cu precadere, spre afaceri de comision, incasso, devize etc, cu caracter international, care aduceau importante venituri. Este elocvent cazul sucursalei Banque Belge pour l'Etranger, care, in 1925-l926, a realizat un beneficiu net de 23%; si mai semnificativ este cazul lui Bank of Roumania Limited Bucuresti, care, in 1925, a realizat beneficii nete de aproape 200%, iar in 1926, ele 100% fata de capitalul social . Penetratia strainilor, cu toate barierele puse, a continuat prin depuneri, cumpararea de obligatii romanesti si, in special, prin credite acordate bancilor in care aveau participarii sau sucursalele directe pe care le aveau in Romania. Plasamentele in banci, realizate de capitalurile engleze, franceze, franco-belgiene, italiene, elvetiene, maghiare, suedeze, germane, austriece, cehosloce si poloneze au sporit, in loare absoluta, de la 13,2 miliarde lei, in 1922, la 19,6 miliarde lei, in 1927, desi ca pondere au scazut, ca urmare a antului luat de bancile romanesti liberale, reducandu-se de la 1/3, in 1922, la numai 1/4, in 1927. Profiturile trecute peste granita, intre 1922-l928, de pe urma capitalului strain investit in bancile romanesti, au insumat 14,5 miliarde lei (700 milioane lei silizati) beneficii nete, plus 13,8 miliarde lei (dobanzi si comisioane la creditele acordate), ceea ce a constituit o frana puternica in dezvoltarea economiei si in cresterea nivelului de trai in Romania". Creditul Industrial", prima institutie specializata de creditare pe termen lung a industrieiIn perioada urmatoare razboiului, finantarea industriei alaturi ele finantarea agriculturii, a constituit o problema de prima importanta pentru dezvoltarea economiei romanesti. Cu toate ca, pentru dezvoltarea economiei, industria beneficia de o serie de imprejurari favorabile, se simtea tot mai mult necesitatea unei organizatii de credit industrial, motita de mai multe considerente: - resursele de finantare erau intamplataore sau prea scumpe; - nu se putea asigura un volum mare de fonduri in conditii antajoase, in momentul cand necesitatile erau presante; -bancile nu dispuneau de specialisti pentru analize tehnice fundamentate in termene scurte, care sa constituie temeiuri de incredere pentru acordarea operati a creditelor. O institutie specializata, care sa raspunda acestor deziderate, precum si strategiei de dezvoltare a anumitor ramuri industriale de importanta pentru economia si apararea tarii, care sa acorde creditele necesare pe termene corespunzatoare si in conditii cat mai antajoase, era tot mai mult resimtita, ceea ce a determinat interventia acti a statului in crearea a cioua institutii specializate de credit: Societatea Nationala de Credit Industrial si Banca intreprinderilor Aurifere si Miniere. Prin legea, din 19 iunie 1923, a luat nastere Societatea Nationala ele Credit Industrial" sau, pe scurt, Creditul Industrial". Pe structura acestei banci, a luat fiinta actuala Banca de Dezvoltare, asa cum vom vedea mai tarziu. Scopul legal al societatii era: acordarea de credite pentru industrie, inlesnirea mobilizarii creantelor industriale, incurajarea dezvoltai ii industriale in Romania.Infiintarea societatii a fost incredintata Ministerului de Finante, Ministerului Industriei si Bancii Nationale a Romaniei. Capitalul social s-a silit la 50 milioane lei, din care particularii participau cu 50%, statul cu 20% si B.N.R. cu 30%, and posibilitatea de a ceda din subscriptia lor. dar cu obligatia de a pastra o cota minimala de participare, fixata la 5% pentru stat si 10" > pentai banca Nationr.la. Pentru completarea resurselor de finantare, au fost silite urmatoarele: - capitalul societatii putea fi sporit, prin decizia adunarii generale si cu aprobarea Consiliului ele Ministre Vechii actionari aveau preferinta intre minimum 25% si maximum 50% din emisiunile noi. Actiunile erau nominative si se atribuiau sau se transmiteau numai cetatenilor romani. Actiunile societatii erau primite ca garantie la licitatiile publice la care participa detinatorul; - emisiunea de scrisuri industriale, pana la loarea imorumuturilor ipotecare cu anuitati, acordate intreprinderilor, cu termene de rambursare in maximum 20 de ani. Scrisurile erau la purtator. Aceste scrisuri, ca si obligatiunile, erau privilegiate, in rang egal, asupra intregii averi a societatii; - emisiunea de obligatiuni, pana la concurenta capitalului si rezervelor, a lori, imobilelor si a creantelor ipotecare ale Societatii, a efectelor publice garantate de stat si a oricarei alte averi a societatii. Obligatiunile dadeau dreptul la o dobanda fixata ele consiliul ele administratie si urmau a fi rambursate in termen de maximum 15 ani. Ca si scrisurile industriale, obligatiunile erau primite ca garantie la casele publice si la licitatii, fiind admisibile si la lombardul Bancii Nationale. in aceste titluri, se puteau plasa averile minorilor si inlerzisilor, averile dotale si disponibilul Casei de Depuneri: - emisiunea de bonuri de casa, pana la concurenta a 75% clin capitalul rsa:. Aceste bonuri nu se puteau emite decat cu acoperirea imprumuturilor pe gaj real, urmand a purta numarul contractului, pe baza caruia au fost emise. Statul garanta bonurile de casa emise, la fel cum garanta cupoanele obligatiunilor simple sau ipotecare. Toate titlurile societatii se bucurau de toate privilegiile rentelor de stat si anume: - primirea de depozite pe termen (nu si la vedere), cu o dobanda fixata de consiliul de administratie; - reescontarea portofoliului la Banca Nationala, cu o singura semnatura, fara alta garantie decat aceea a societatii; - contractarea a orice fel de imprumuturi in lei sau in luta straina, caz conditionat de avizul Bancii Nationale si numai pentru a acorda industriasului devizele necesare pentru achizitionarea utilajului industrial si a materiilor prime. Plasamentele, pe care le putea efectua Creditul Industrial, erau: - imprumuturi pe termen scurt - pana la maximum 6 luni, cu posibilitati de reinnoire, garantate cu efecte comerciale de origine industriala si cu gaj de materii prime si produse si, in general, cu orice avere mobila a industriasului, aflata in fabrici, in depozite sau in curs de transport, care privea industria sa. Gajul putea fi inlocuit printr-o garantie de banca sau putea fi cumulat cu aceasta garantie. Se califica drept abuz ele incredere, instrainarea, risipirea, sustragerea sau distrugerea, totala sau partiala, a obiectului gajat, dupa efectuarea imprumutului; - imprumuturi pe termen lung - pana la maximum 20 de ani - garantate cu ipoteci asupra imobilelor sau imobilelor prin destinatie (culturi nerecoltate, arbori, animale de productie, utila] agricol etc), aflate in uzul unei industrii sau destinate acesteia. imprumuturile ipotecare se puteau acorda numai in primul rang si numai pana la concurenta a 50% din loarea bunurilor, silita prin expertiza. Ipotecile erau dispensate de reinnoire. in caz de concurs de urmarire, societatea avea privilegiul, inaintea oricarui alt creditor, afara de stat, pentru impozite datorate si afara de creditorii privilegiati, prezuti in codul civil (cheltuieli de judecata facute in interesul comun al creditorilor, salariile oamenilor ele serviciu pentru anul trecut si restul pentru anul curent, salariul pe 6 luni al calfelor si salariul pe o luna al lucratorilor cu ziua, pretul obiectelor de subzistenta date debitorului si familiei sale s.a.). O procedura sumara si severa asigura urmarirea accelerata a bunurilor ipotecare sau gajate: - imprumuturi garantate, cu efecte publice sau actiuni ale soicetatilor industriale, admise de consiliul de administratie; - imprumuturi acordate cooperativelor industriale sau institutiilor care urmareau finantarea si ajutorarea industriei mici. Se infiintase o sectie speciala de credite pentru mica industrie, dotata cu un fond de rezer special; - inlesnirea mobilizarii titlurilor de expropriere a proprietarilor agricoli expropriati, in vederea participarii lor la activitatea industriala. Societatea lombarda aceste titluri, urmarind ca fondurile sa fie utilizate in afaceri industriale. La randul ei, titlurile le lombarda la Banca Nationala, cu 22% sub taxa obisnuita a lombardului Bancii Nationale; - participatie la infiintarea de industrii de interes general, societatea and dreptul sa urmareasca, sa indrume si sa ajute orice infiintare de noi industrii. Societatea beneficia si de alte privilegii: nu i se putea pune sechestru pe averea sa mobila sau imobila; creantele sale nu erau supuse legii falimentelor; timp de 30 de ani, pentru creantele, documentele, scrisurile funciare, certificatele si actele societatii; drepturile de timbru si inregistrari: erau reduse cu 50%; falsificarea scrisurilor, obligatiunilor sau bonurilor de casa era supusa acelorasi penalitati ca si aceea a titlurilor statului. Conducerea societatii era formata dintr-un consiliu de administratie, compus din 10 membri: 3 delegati de consiliul general al Bancii Nationale, 4 alesi de actionari, 2 membri de drept (directorul conilitatii publice din Ministerul Finantelor si directorul industriei clin Ministeru: Economiei Nationale) si 1 reprezentant al industriei, numit de Ministerull Economiei Nationale, Ministerul Finantelor mai numea un comisar al guvernului, cu drept de control si de supraveghere a tuturor operatiunilor. In 1925, consiliul de adminsitratie al Creditului Industrial era format din: Oscar Chiriacescu - presedinte; dr. Stefan Cerkez - administrator - delegat; membri: Al. Athanasovici, Grigore Eremia, N. Ioanovici, ing. M. Manoilescu, ing. Chr. Pennescu-Kertsch, ing. Cezar Popescu, ing. Anghel Saiigny, Rudolf Totis. Directoail general era ing. inspector general Gh. Popescu; directori: ing. inspector general L. Erbiceanu si Victor Slavescu. Secretar general - G. D. Dimitriu. Cenzori erau: dr. Gheron Netta, C. Oromolu, Leon Sculy Logothety, iar comisarul guvernului - dr. I. N. Angelescu. De la inceputul activitatii sale, Societatea Nationala ele Credit Industrial a creditat 243 de intreprinderi (din totalul de 3.480), care au realizat. in acelasi an, o productie de 8,8 miliarde lei, respectiv 21% din totalul de -ii miliarde lei productie anuala industriala. In 1928, anul de prosperitate maxima, Creditul Industrial, finanta 490 de unitati, din totalul de 3-966 intreprinderi existente in Romania; acestea au realizat 19,3 miliarde lei productie industriala, adica 30,8% din totalul anual de 62,6 miliarde lei. Odata cu cresterea numarului, a crescut si capitalul social, atat prin constituirea de banci noi, cat si prin majorarea capitalului bancilor existente. Este de remarcat ca, in timp ce numarul de banci a crescut de 2,2 ori, capitalurile s-au majorat de l-t.3 ori in 1929, fata ele 1919- De asemenea, desi numeric societatile bancare au crescut numai de 2,2 ori, totalul operatiunilor a crescut de la 5,6 miliarde lei in 1919, la 103,7 miliarde lei in 1929, deci o crestere de 18,5 ori, ceea ce denota o etapa de progres capitalist. Trebuie, insa, subliniat ca aceasta crestere a mers paralel cu scaderea lorii leului. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
Despre activitatea bancara dupa primul razboi mondial, pana la criza economica mondiala 1918 - 1929 |
||||
Stiu si altele ... |
||||
|
||||
