 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» bancile in economie
» Activitatea bancara dupa primul razboi mondial, pana la criza economica mondiala 1918 - 1929
|
|
Economia romaneasca dupa primul razboi mondial: banca nationala a romaniei. |
|
| Dupa constituirea statului national unitar roman, refacerea economiei era una din problemele cardinale ale natiunii. Desi marile puteri au recunoscut granitele de nord, de est si de st ale Romaniei, acestea i-au impus obligatii financiare de peste 3 miliarde lei, motivand ca trebuie sa achite o parte din datoriile statului austro-ungar. in calitate de succesoare a acestuia si o serie de alte obligatii economice, in favoarea firmelor din cadrul marilor puteri. De asemenea, cheltuielile de razboi, pierderile materiale si umane, marile Refacerea economiei, in noile conditii, genera sarcini inabile mai mari ca in oricare alta perioada din trecut. Pentru a se defini caile de dezvoltare si profilul economiei nationale, s-au desfasurat aprinse confruntari de opinii in parlament si in presa. Idee-a de fond pria utilizarea creditului autohton sau a celui strain. Disputa a fost darza; in aceasta problema s-au confruntat opinii extreme chiar si in sanul Partidului Liberal, care a dominat econcimia in acea perioada, i. Rrati.inu, de exemplu, era adept al capitalului national preponderent in economic, in timp ce Tancred Constantinescu sustinea avantaje si garantii de pn >fit pentru capitalul strain, considerand ca, fara acesta, economia romaneasca nu se va putea dezvolta.In aceasta perioada, economisti romani de prestigiu (Virgil Madgearu, Victor Slascu, I. N. Angelescu. Mihail Manoilescu, Stefan Zeletin s.a.), au fundamentat gandirea economica cu numeroase teze realiste, de mare valoare, ca o replica la afirmatiile cercurilor de peste hotare, care sustineau ca romanii nu erau apti pentru activitati producti superioare si burghezia romaneasca nu era capabila de a conduce . O buna parte a burgheziei romane - avand in frunte pe Ionel Bratianu, Vintila si Dinu Bratianu, M. Pherekyde, Al. Constantinescu, C. Angelescu si I. G. Duca - a dus o politica de dezvoltare a capitalului bancar-industrial roman. Burghezia industrial-bancara si-a intensificat lupta de aparare a bogatiilor tarii, de valorificare a acestora prin forte proprii, de emancipare a capitalului national, de colaborare conditionata cu finanta internationala, in folosul intereselor nationale. in acest context, s-a subliniat posibilitatea industrializarii, prin valorificarea resurselor naturale de energie, de forta de munca, de capital si avantajele acesteia pentru agricultura, transporturi, comert, finante, nit national, aparare nationala, independenta economica si politica.In domeniul agricol, care concentra principala forta de munca a tarii, s-au intreprins insemnate demersuri legislati si practice pentni modernizarea agriculturii, asigurandu-i-se un caracter intensiv, taranii fiind indrumati prin Consilieratele agricole, extinse, din 1919, in toata tara.In anul 1925, ministrul Al. Constantinescu a sustinut proiectul pentru infiintarea Camerelor Agricole pentru dezvoltarea zootehniei si silviculturii.In anii 1919-l921 si 1925-l928, au fost sustinute mai multe proiecte de legi pentm organizarea invatamantului agricol. Pentru industrie, in perioada 1918-l921, s-au elaborat 63 de legi, regulamente, jurnale ale Consiliului de Ministri si decrete. Pentru sustinerea industriei, s-au preconizat banci specializate in acest scop. Unificarea monetara - prin conrtirea in lei a celor patru monede care circulau in tara fara nici o acoperire - centralizarea si unificarea administratiei cailor ferate si reorganizarea transporturilor feroviare, impozitul pe cifra de afaceri si alte masuri au contribuit la consolidarea statului national unitar si la 0 oarecare usurare a situatiei materiale a maselor. Stradaniile, pe aceasta cale, au dat rezultate poziti, determinand dezvoltarea industriei nationale si reducerea, intr-o anumita masura, a dominatiei capitalului strain. Intre anii 1923 si 1928, industria romaneasca s-a dezvoltat prin sporirea capitalului instit si inzestrarea tehnica, ceea ce a dus la cresterea ponderii industriei in produsul social si in nitul national. Productia industriala era mai mare cu 56%, in 1928, fata de 1919- in 1927, se extrageau peste 2,8 milioane tone lignit, fata de 1.6 milioane tone, in 1921. in 1930. se extrageau 5,18 milioane tone de produse petroliere, fata de numai aproape 1 milion tone in 1918, (Romania ocupand locul 6 in lume in extractia de titei) si 1,2 miliarde nr de gaze naturale, fata de 144,2 milioane nr, in 1921.In 1928, existau 3-966 intreprinderi industriale mari, cu un capital de 39,8 miliarde lei si 208 mii salariati, fata de 2.747 intreprinderi cu un capital de 2,8 miliarde lei si 157 mii salariati in 1919.In aceasta perioada, s-a accelerat procesul de concentrare si centralizare a productiei si capitalului: intre 1924 si 1928, capitalul social-industrial a crescut de la 18,8 miliarde lei la 46,1 miliarde lei. Au sporit societatile cu capital de peste 100 milioane lei, in 1928 detinand peste 73% din totalul capitalului. Numarul personalului din industria extractiva si prelucratoare a sporit de la 234 mii in 1922, la 450 mii in 1930 Se poate afirma ca, in perioada 1922-l929, capitalul national a demonstrat capacitatea de expansiune in cadrul propriei economii nationale. Dezvoltarea foitelor de productie a dat un impuls industriei prin mari institii, prin cresterea nilului tehnic al intreprinderilor, cresterea fortei de munca si valorificarea productiei. S-au resilit caile de comunicatie, s-au asigurat balante comerciale excedentare; in agricultura, progresul a fost mai putin evident. Si dupa primul razboi mondial. Banca Nationala a Romaniei a fost prezenta in efortul general de refacere si insanatosire a economiei, prin activitatea de creditare si de mentinere a silitatii monetare. Astfel, la 12 mai 1919, a acordat statului un credit de 1,5 miliarde lei, fara dobanda, pentru retragerea biletelor de banca, emise sub ocupatia germana de catre Banca Generala Romana, pe care, asa cum s-a aratat, ocupantii au folosit-o ca banca de emisiune. Ca acoperire, statul a cedat Bancii Nationale drepturile ce urmau a fi recunoscute asupra depozitelor ele la Reichsbank, care au garantat emisiunile Bancii Generale Romane, precum si alte desubiri ce urmau a fi acordate de Conferinta de la Paris. Creditul a fost utilizat, insa, pentru acoperirea altor cheltuieli, necesitate de organizarea si apararea statului national unitar proaspat constituit; la 16 octombrie 1919, a acordat statului un nou credit de 1 miliard lei. fara dobanda, Banca acoperind, din disponibilitatile sale, 1/3, iar statul obligandu-se sa cedeze disponibilitatile sale, prezente si entuale, in devize. Aceasta conntie s-a modificat la 30 octombrie 1919, cand statul a dat Bancii Nationale un bon de tezaur in aur, in valoare de 333 milioane lei. pentru acoperirea emisiunii determinata de creditul acordat.In anii 1920-l921, Banca Nationala a acordat statului doua imprumuturi pentru unificarea monetara si lichidarea haosului monetar: - 5,0 miliarde lei, prin conntia din 11 iunie 1920; - 2,5 miliarde lei, prin conntia din 5 ia Haosul monetar a fost provocat de circulatia a cinci mc nede (cele al Bancii Nationale, ale Bancii Generale. coroanele austro-ungare si rublele rusesti Romanov si Lwow). Valoarea monedelor preschimbate a insumat 1,7 miliarde lei, necesitand o emisiune corespunzatoare de bilete ale Bancii Nationale, care, cu aceasta ocazie, a fot autorizata sa emita bilete de 1, 2 si 5 lei, in suma de 175 milioane lei, peste limita prevazuta de legea din 19 decembrie 1916. Cu toate ca preschimbarea monedelor straine s-a facut cu intarziere, ceea ce a dat nastere la introducerea in tara prin frauda, a mari cantitati de ruble si coroane, al caror curs avantajos a dus la speculatii, totusi unificarea monetara a pus ordine in circulatia monetara si a favorizat dezvoltarea activitatii economice. - La 24 iunie 1920, in derea insamantarilor, statul a contractat cu Banca Nationala un imprumut de 200 milioane lei, pentru a-l pune la dispozitia Casei Centrale a Bancilor Populare; - la 30 iulie 1921, Banca a acordat statului un imprumut de 200 milioane lei, primind gaj aurul de la Banca Austro-Ungara, iar la 30 iulie 1921, inca doua imprumuturi, fiecare de cate 200 milioane lei. De asemenea, nevoile de credit ale provinciilor alipite au determinat o sporire considerabila a creditelor; la sfarsitul anului 1921, acestea ajunsesera la 2,06 miliarde lei.In anul 1921 aceste imprumuturi ale Bancii Nationale se cifrau la 12,4 miliarde lei. Concomitent, banca a dat un sprijin larg activitatii economice, in special la lichidarea datoriilor (in moneda straina) ale comerciantilor, datorii care crescusera considerabil, ca urmare a deprecierii leului. Expresia acestui sprijin a fost cresterea portofoliului comercial de la 1,8 miliarde lei, la sfarsitul anului 1921, la 9,4 miliarde lei, la linele anului 1928. Banca a acordat importante credite industriei; la un moment dat, aceasta detinea 50% din portofoliu, din care o buna parte pentru operatiuni care necesitau credite pe termen lung. Pentru a degaja portofoliul sau de imobilizari in astfel de credite, banca a sprijinit infiintarea, in 1923, a Societatii Nationale ele Credit Industrial -institut specializat in creditarea pe termen lung a industriei - la al carui capital, Banca Nationala a participat cu 30%. Agricultura a primit sprijinul Bancii Nationale, mai ales prin intermediul creditului cooperatist, caruia i-a acordat aproape 2 miliarde lei, la sfarsitul anului 1928, cu un scont redus. Numeroasele credite, acordate statului si pietei, au sporit circulatia monetara de la 578 milioane lei, la sfarsitul anului 1914, la 12.7 miliarde lei, la 31 decembrie 1921.In urma inflatiei produse de masile imprumuturi acordate si a deficitului balantei comerciale, cursul leului a scazut, deprecierea fiind de 92,6%, la sfarsitul anului 1921. Cu toate ca din 1922 s-au luat masuri de incetare a inflatiei, nemaiemitandu-se bilete de banca decat pentru necesitati economice, leul a continuat sa se deprecieze datorita dezechilibrului balantei comerciale. Pentru a opri scaderea leului, prin legea din 23 februarie 1923, s-a restrans dreptul de a face comert cu devize, autorizandu-se numai un anumit numar de persoane si institutii de a practica acest comert, unele operatiuni fiind supuse autorizarii prealabile a Oficiului de control al devizelor de pe langa Banca Nationala, in anii urmatori legii, leul a avut variatiuni in jurul unui nil aproape sil. incepand din 1926, s-a produs chiar o urcare a valorii leului, cursul lui variind in jurul cifrei de 100 Ici pentru un dolar, fata de 216 lei, in martie 1923-In 1925, pentru oprirea emisiunilor de bilete de banca in interesul statului si trecerea la lichidarea datoriei acestuia, s-a elaborat Conntia cu privire la "lichidarea emisiunii de stat si circulatiei fiduciare", silindu-se: - crearea unui fond de lichidare, alimentat din anumite nituri, pentru stingerea datoriei statului, intr-un termen de 15 sau 20 de ani; - ietragerea din circulatie a biletelor de banca, emise pentru stat, in raport cu sumele varsate la fondul de lichidare si tinand seama de nevoile economiei; - limitarea emisiunilor Bancii Nationale la nilul atins la sfarsitul anului 1924, pana la reluarea conrtibilitatii biletelor sale; - intarirea acoperirii circulatiei monetare. Fondul de lichidare a datoriei statului a fost alimentat cu regularitate -insumand 3,1 miliarde lei, la sfarsitul anului 1928. Biletele in circulatie s-au mentinut sub limita silita, prin conntia clin 1925. dar apropiata de ea, necesitatile pietei impunand o circulatie mai mare. Limita a fost suprimata, prin legea din 28 iulie 1928 care autoriza Banca Nationala sa cumpere devize, in mod nelimitat, in derea realizarii silizarii, de fapt, premergatoare silizarii legale. Prin alta conntie, din mai 1925. se predea prelungirea privilegiului de emisiune a biletelor de banca pe inca 30 de ani (adica pana la 31 decembrie 1955) si in continuare din 5 in ^ ani. claca, intre timp, o lege nu ar dispune altfel. Prin aceasta conntie, s-au adus si unele modificari legii de organizare a Bancii Nationale: - sporirea capitalului de la 12 la 100 milioane lei; - resilirea participarii statului la capitalul Bancii, acordandu-i-se actiuni in valoare de 33,5 milioane lei - aprobarea ca, pana la reluarea conrtibilitatii, 50% din acoperire sa fie constituita din devize aur; - largirea sferei operatiunilor Bancii Nationale cu operatiunile pe warante; - sporirea numarului directorilor si cenzorilor Bancii Nationale si prelungirea duratei mandatului acestora; - obligatia Bancii Nationale ca, in termen de 5 ani, sa infiinteze cate un sediu in fiecare capitala de judet; - obligatia Bancii Nationale de a face operatiunile de trezorerie pentru stat, in mod gratuit. Preocupata in aceasta etapa de silizarea valorii leului, Banca Nationala a actionat in continuare, ceea ce a avut ca efect cresterea acoperirii in aur, de la 495 milioane lei, in 1921, la 571 milioane lei, in 1928, iar in devize aur de la 4,6 miliarde lei, la 6,6 miliarde lei, in aceeasi perioada. In aceasta perioada, in timp ce Banca Nationala a dus o politica ponderata, de acoperire a circulatiei monetare, sistemul bancar - care a luat o mare dezvoltare, uneori chiar exagerata prin setea de castig - desi artizat de Banca Nationala la prudenta in acordarea creditelor, nu a luat in consideratie semnalul dat, ceea ce a condus la criza sistemului bancar din 1931. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
Despre activitatea bancara dupa primul razboi mondial, pana la criza economica mondiala 1918 - 1929 |
||||
Stiu si altele ... |
||||
|
||||
