 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» doctrine si curente
» Impactul gindirii economice
|
|
Ce este gindirea economica sl ce importanta are istoria gindirii economice? |
|
| Geneza si izvorul gindirii economice. Gindirea economica este un fenomen complex care se modifica in decursul timpului. Ea este rezultatul procesului de cunoastere a unei laturi distincte a realitatii. Izvorul gindirii economice il constituie viata sau activitatea economica a oamenilor sau, mai pe scurt, economia. Economia reprezinta un domeniu fundamental al existentei si activitatii oamenilor, deoarece in cadrul lui sint create, prin activitatea oamenilor, bunurile materiale si serviciile producti care sint necesare atit pentru satisfacerea nevoilor lor materiale (hrana, adapost, imbracaminte etc), cit si pentru exercitarea activitatii lor politice si spirituale, (cladiri si alte mijloace materiale necesare activitatii lor publice, invatamintului, artei, culturii, in general etc). Definitie. Gind viata economica a societatii (idei, opinii, teorii, doctrine economice), produs superior al unei complicate interactiuni dintre caracteristicile obiecti ale mediului social (si implicit si ale mediului natural) in cadrul caruia se fac aceste reflectii si calitatile subiecti ale celor ce fac respectile reflectii. Calitatea acestor reflectii economice (idei, teorii, doctrine) depinde de multi factori, dintre care trei relativ mai importanti si anume: sfera de cuprindere a acestor reflectii, interesele pe care le exprima si le apara ginditorul respectiv si eruditia lui, gradul lui de inzestrare cu cunostinte de specialitate, inclusiv masura in care el cunoaste istoricul problemei economice la care se refera, capacitatea lui de inovare legata de capacitatea lui de combinare a cunostintelor economice din trecut cu imperativul innoirii lor, ca raspuns la noile provocari ale vietii economice contemporane. Dupa sfera lor de cuprindere, reflectiile economice pot sa se ocupe de activitatea agentilor economici priviti in mod individual (la nil de intreprindere, menaj, familie, nil desemnat cu termenul de microeconomic), de activitatea economica a unor ansambluri (popoare, natiuni, state), mai mult sau mai putin dezvoltate (macroeconomie), de activitatea economica la scara intregii noastre ete (mondoeconomie), inclusiv relatiile economice internationale, sau chiar de activitatea economica a unor subdiviziuni ale acestor ansambluri (fie anumite ramuri economice, fie activitatea economica a anumitor grupuri sociale, ca de exemplu: agricultorii, industriasii, comerciantii, femeile, tineretul, pensionarii etc), activitate denumita cu termenul generic de mezoeconomie. Dupa interesele pe care le exprima si le apara, reflectiile economice se pot referi la probleme particulare, care prisc un numar limitat de indivizi sau grupuri relativ restrinse de agenti economici (de exemplu: patronii, creditorii, speculatorii, rentierii etc.) sau la probleme de interes general (productia, consumul, schimbul etc), national (de ex.: dezvoltarea economica independenta a unei tari), regional (de ex.: relatiile economice dintre tarile mediteraneene), continental (de ex.: cooperarea economica in Europa sau relatiile economice dintre tarile care apartin celor trei Americi, de nord, centrala si de sud) sau chiar global (de ex.:importanta si caile lichidarii subdezvoltarii, problemele economice legate de oceanul etar, implicatiile economice ale cursei inarmarilor si apoi ale dezarmarii, problemele echilibrului ecologic, bazele economice si implicatiile economice ale unei paci mondiale durabile etc). Dupa gradul de patrundere in natura fenomenelor si proceselor economice comentate sau nilul teoretic al ideilor economice, acestea pot sa faca parte din cunoasterea comuna, la care participa toti oamenii in viata de toate zilele, sau din cunoasterea specializata, practicata de persoane care au ales drept domeniu predilect de cercetare viata economica si care au fost denumiti, in cadrul diviziunii sociale a muncii intelectuale, economisti. Profesiunea de economist s-a delimitat si a fost recunoscuta ca o activitate autonomizata abia in epoca moderna, cind a avut loc tranzitia de la feudalism la economia moderna de piata, si de la filosofie, ca suma a cunostintelor despre diferite domenii ale realitatii, la stiintele moderne, care s-au concentrat asupra unor domenii limitate din realitatea complexa. Deosebiri vizibile de nil teoretic exista si in gindirea economica elaborata de economistii specializati in sensul ca unele dintre reflectiile lor au caracter empiric, se bazeaza numai (sau cu precadere) pe datele experientei, iar altele au caracter teoretic sau stiintific, in sensul ca, pentru formularea lor s-a recurs la un instrumentar analitic mai mult sau mai putin sofisticat (de la diferite procedee logice mai simple, la ipoteze complicate, ca de exemplu, modelarea economico-matematica si econometrica destul de complexa). De regula, se apreciaza ca prima categorie de reflectii economice (empirice) fac parte din gindirea economica prestiintifica, iar ultimele (teoretice) din gindirea economica stiintifica. Exista desigur si exceptii, deoarece granita dintre empirism si stiinta este totusi relativa. Nu ne propunem insa sa intram in aceste detalii care au fost elucidate de catre filosofi1 si pentru care nu dispunem de spatiul necesar intr-un curs introductiv de Istoria gindirii economice unirsale si nationale, respectiv de istoria doctrinelor economice. Crearea economiei politice ca stiinta autonoma in epoca moderna (secolele XV1I-XIX) a reprezentat enimentul de virf al istoriei milenare a gindirii economice. Aceasta mare realizare a mintii omenesti nu a simplificat insa evolutia ulterioara a gindirii economice. Dezvoltarea acestei stiinte a fost insotita de aprinse controrse ideologice, metodologice, teoretice si de politica economica, ale caror granite se plaseaza intre ambitia si iluzia ca numai unul dintre aceste puncte de dere ar coincide cu stiinta (transformindu-se intr-o adevarata "ortodoxie" economica) si pozitia sceptica a unor specialisti care subapreciaza rolul de stiinta al economiei politice, incercind sa o tehnicizeze si schimbindu-i chiar denumirea originala (propunind termenul de "economics"), iar uneori contestindu-i statutul de stiinta si reducind-o la o simpla "cutie cu instrumente", colectie de mijloace de instigare a proceselor economice. Vom reni la aceste probleme cu precizari si amanunte, pe intreg parcursul modulelor care urmeaza. Din definitia data notiunii de "gindire economica" rezulta ca genul proxim al acesteia este cultura spirituala a popoarelor, domeniu de mare complexitate si subtilitate al vietii sociale, care ridica multe probleme principiale si metodologice, inclusiv probleme referitoare la limbajul de specialitate al istoriei gindirii economice. Limbajul folosit pentru a exprima si consemna reflectiile referitoare la activitatea economica este extrem de bogat si dirs, iar uneori de-a dreptul derutant, ermetic pentru marele public, greu de inteles chiar si pentru unii specialisti, obositor pentru urmarirea firului logic si al desfasurarii istorice a controrselor din acest domeniu. Daca ne referim la termenii cei mai generali folositi pentru a exprima reflectiile economice ale specialistilor (economistilor), trebuie amintite cel putin notiunile de: idee, parere, opinie, teorie, doctrina, ideologie, gindire economica. Cel mai cuprinzator dintre acesti termeni este acela de "gindire economica", prezent si in denumirea lucrarii de fata, si care insumeaza pe toti ceilalti termeni mentionati. S-ar putea pune, in mod evident, intrebarea daca aceasta multitudine de termeni nu este excesiva si ubitoare pentru economia cunoasterii domeniului abordat? Chiar daca unii termeni sint sinonimi si deci ar putea fi in parte eliminati (de exemplu: opinie sau parere), chiar daca pentru discutiile generale ar fi suficient termenul de "gindire economica", trebuie sa observam ca multi dintre termenii enumerati mai sus aduc precizari utile, nuantari subtile privind intinderea si continutul concret al diferitelor forme de gindire economica. De exemplu, termenii de "idee", "teorie" si "doctrina" (economica) ne dau informatii suplimentare in legatura cu gradul de complexitate al respectilor reflectii economice ("ideea" economica este o reflectie razleata, izolata, simpla, pe cita vreme "teoria" sau "doctrina" economica reprezinta un ansamblu coerent de reflectii economice sau un sistem de idei) si in legatura cu functia lor. "Teoria" economica explica anumite realitati, are un rol pozitiv, ansamblul teoriilor economice constituie "stiinta" economica, iar "doctrina" economica precizeaza optiunea practica in domeniul economic, are un rol normativ si o puternica incarcatura ideologica, fiind legata nemijlocit de interesele social-politice pe care le apara ginditorul respectiv. Termenii de "ideologie economica" si "stiinta economica" ne dau unele informatii in legatura cu calitatea reflectiilor economice. Prin "ideologie economica" se intelege totalitatea ideilor economice (teoria si doctrina) ale unei grupari socio-politice (clasa, patura, partid), determinate calitativ de interesele specifice acelui grup (de ex.: ideologia burgheziei, ideologia muncitorilor, ideologia micilor producatori etc), entual raportate la o anumita epoca sau la un anumit eniment sau proces istoric (de ex.: ideologiile din timpul revolutiei franceze din anul 1789, ideologia germana din prima jumatate a secolului XIX, ideologiile din tarile romane la 1848, ideologiile din perioada postbelica etc). Prin "stiinta economica" se intelege numai partea valabila si durabila prin care diferite ideologii au contribuit la progresul cunoasterii autentice a economiei societatii, partea denita credibila pentru toti sau majoritatea specialistilor, economistilor. intre stiinta si ideologie (sau cel putin unele ideologii) pot sa existe puncte comune, unele zone in care ele se suprapun, dar ele nu coincid intrutotul. Controrse recente privind raportul dintre "stiinta" si "ideologie" in domeniul economic. Concluziile si ambiguitatile care insotesc folosirea termenilor de "ideologie economica" si "stiinta economica" au ingreunat considerabil comunicarea intre specialistii de diferite orientari din acest domeniu, ca si urmarirea procesului de maturizare a gindirii economice si de dezvoltare reala a stiintei economice de-a lungul timpului. Se pot constata destule cazuri de folosire neriguroasa (imprecisa) a termenilor de ideologie economica, stiinta economica, teorie economica si doctrina economica, in sensul folosirii lor alternati cu semnificatii identice. Cele mai mari dificultati din acest punct de dere, sint legate de sensurile diferite ale termenului de "ideologie economica" si, implicit, raportul dintre "stiinta" si "ideologie". Unii specialisti folosesc termenul de "ideologie economica" intr-un sens general, intelegind prin acesta totalitatea ideilor economice sustinute in interesul unui grup social (clasa sociala, patura sociala, partid politic), fara a preciza valoarea cognitiva si practica a ideilor respecti. Alti specialisti folosesc termenul de "ideologie economica" intr-un sens restrins, cu conotatii peiorati in ce priste continutul sau calitatea respectilor reflectii economice, deci in sensul de idei false, iluzii care deformeaza realitatea sau impiedica procesul cunoasterii ei adecvate. Pentru cei dintii, raportul dintre stinta si ideologie difera in functie de imprejurarile despre care este vorba, mai ales in legatura cu locul si rolul grupului social respectiv in miscarea sociala, in progresul economic. in masura in care o anumita ideologie economica exprima ideile unui grup social preocupat de progresul economico-social, ideologia lui este compatibila cu cercetarea stiintifica obiectiva. in masura in care aceasta exprima ideile unei grupari sociale parazitare sau potrivnice progresului, ideologia ei poate fi nestiintifica sau chiar antistiintifica. Pentru acesti ginditori se pune deci problema delimitarii ideologiilor compatibile (total sau partial) cu stiinta de ideologiile incompatibile cu acestea. Pentru ginditorii care atribuie termenului de "ideologie economica" un sens peiorativ, toate ideologiile sint, in principiu, incompatibile cu stiinta, deci problema s-ar pune, in practica sa se opteze pentru una dintre ele: ori stiinta economica, pentru care se pronunta ei, ori ideologia economica, pe care o repudiaza in mod hement. Pornind de la atitudinea exclusivista a ginditorilor din ultima categorie, s-a discutat foarte mult in perioada postbelica despre destinul ideologiilor si au fost formulate pareri contradictorii in aceasta privinta. Unii autori, mai ales politologul nord-american Daniel Bell (1969) vorbea despre sfirsitul ideologiilor, sugerind scoaterea acestora in afara perimetrului stiintei. El aa insa in dere numai pe adrsarii gindirii economice conntionale din occident, cu precadere pe marxisti si pe radicali, nu si gindirea neoclasica si neoliberala. Alti autori mai realisti, fie ca este vorba de filosofi cum a fost K.R.Popper (1934), fie de economisti de talie mondiala, cum a fost J.A. Schumpeter (1950), sau politologi de data mai recenta ca J.Galtung (1977, 1980), admit ca subiectivitatea este un impediment mai mult sau mai putin pronuntat in cercetarea stiintifica, dar, in acelasi timp, recunosc ca aceasta nu poate fi inlaturata cu desavirsire, ca ar fi, deci, o naivitate sau o lipsa de realism sa se ceara inlaturarea ideologiilor din cercetare, atita timp cit exista si se mentin mari deosebiri intre indivizi si grupari sociale, intre interesele pe care le promoaza acestea. Deci, indiferent de stiinta pe care o am in dere, de la fizica la economia politica si de la filosofie la politologie, nu este nici posibila, nici necesara eliminarea ideologiei din cercetarea stiintifica. Problemele reale care se pun, totusi, in legatura cu acest raport (stiinta/ideologie) este sa fie depasite aspectele lui aberante ("politizarea" gindirii, "ideologizarea" stiintei si invatamintului, "indoctrinarea" specialistilor si a marelui public etc.) si sa fie evitate "capcanele" pe care le ascunde discutarea la modul general a acestui raport, respectiv exclusivismul si intoleranta unora, pentru ca acestea incalca principiul democratic al libertatii de opinie. 1.5. De ce este importanta cunoasterea istoriei gindirii economice? in esenta, deoarece societatea omeneasca nu sta pe loc, se misca, se dezvolta, de regula progreseaza, uneori stangenaza sau regreseaza, in functie de un complex de imprejurari. Dezvoltarea societatii este strins legata de modificarile pe care le cunoaste, in timp, economia societatii: structurile in cadrul carora se desfasoara ea (forme de proprietate, clase si grupari sociale, tipuri de gospodarii sau intreprinderi etc), tehnicile de productie, transport si comunicatie pe care le foloseste, tipul de mecanism de functionare a economiei (descentralizat, centralizat), regulile de repartizare si circulatie a resurselor si a rezultatelor activitatii economice, relatiile economice dintre oameni (indivizi, clase, paturi), inclusiv relatiile dintre diferite categorii de agenti economici si puterea politica (statul), precum si relatiile economice dintre popoare si state, raportul dintre activitatea economica a oamenilor si mediul natural in care se desfasoara aceasta etc. Dezvoltarea societatii omenesti atrage dupa sine modificarea continua atit a obiectului de observatie si studiu al gindirii economice, cit si a capacitatii de intelegere a oam Obiectul de studiu al gindirii economice are caracter istoric in sensul ca el cunoaste in permanenta modiflari cantitati si calitati. Obiectul reflectiilor economice ale oamenilor s-a extins mereu de la fenomene intimplatoare la anumite constante si regularitati. La inceput predominau reflectiile din sfera microeconomica, dar ele se impleteau, in mod episodic, si cu reflectii din sfera macroeconomica si mondoeconomica, pentru ca in epoca moderna sa se delimiteze mai clar patru sfere distincte de analiza economica si anume: microanaliza, macroanaliza, mondoanaliza si analiza din domeniul mezoeconomiei. Diferita a fost si perspectiva temporala a reflectiilor economice. Unii autori puneau accentul pe enimentele imediate (statica economica), iar altii pe procesele de lunga durata (dinamica economica); unii autori au instigat economia in mod retrospectiv (istoria economica), altii s-au ocupat cu precadere de economia prezentului (analiza actuala) sau de analiza prospectiva, de ipoteze, scenarii si perspecti pentru viitor (viitorologie) etc. Fizionomia si structura stiintei economice din epoca moderna s-au modificat in functie de relatiile care s-au silit intre cele patru componente si cele trei perspecti ale analizei economice intr-un secol sau altul, intr-un moment sau altul. Capacitatea de intelegere (perceptie, descriere, analiza, sinteza) a oamenilor, inclusiv a specialistilor (economistilor) a crescut considerabil de-a lungul timpului, mai ales in ultimul secol. A fost acumulat un imens material faptic (informatii istorice si date statistice sistematizate); a crescut puterea de abstractizare si generalizare a economistilor, ceea ce le-a permis sa treaca de la aspectele de suprafata ale proceselor economice spre zone mai profunde si sa descopere o serie de regularitati sau "legi economice"; a fost-imbogatit mereu instrumentarul analitic al stiintei economice, inclusiv tehnicile de prelucrare si interpretare a datelor statistice (modelarea economico-matematica), s-au dezvoltat stiintele despre informatie si comunicare, s-au dezvoltat stiintele de granita care au favorizat noi "aliante" metodologice etc. ^, Eficienta practica a acestor progrese indiscuile a fost, din pacate, mult diminuata pentru procesul cunoasterii de valul deformator al ideologilor care au dus, adeseori, la crearea unor zone opace (neinteligibile pentru marele public si reticente pentru specialisti) atunci cind anumiti specialisti sau anumite curente de gindire economica au arborat in mod triumfalist o atitudine exclusivista si intoleranta fata de alte puncte de dere.In tot decursul istoriei omenirii, dar mai ales in ultimele cinci secole (XVI-XX) s-a acumulat un material imens privind reflectiile economice ale oamenilor. Pentru a putea fi folosit in mod eficace in cunoasterea si rezolvarea problemelor economiei actuale, acest imens material trebuie ordonat, sistematizat dupa criterii adecvate si prelucrat in asa fel incit sa se asigure delimitarea valorilor autentice de falsele valori, a conceptelor si teoriilor care au marcat progrese reale in cunoastere de balastul ideologic generat de interese inguste si trecatoare de grup. O stiinta sociala relativ recenta (de cea. doua secole) are menirea sa rezol aceste sarcini. Este vorba de Istoria gindirii economice care studiaza etapele maturizarii gindirii economice, urmarind cel putin trei aspecte: obiectul de studiu, mijloacele cele mai eficiente de instigare a proceselor economice si rezultatele obtinute in procesul acestei cunoasteri (metode, categorii, legi, strategii, politici etc). Cind accentul este pus in mod selectiv pe anumite rezultate ale acestei istorii, disciplina corespunzatoare este denumita doctrine si/sau curente din gindirea economica. Chintesenta acestor trepte de maturizare a gindirii economice este cuprinsa in acel ansamblu de principii si metode de la care pleaca o generatie de economisti, o scoala economica sau un curent de gindire economica, pe care cunoscutul istoric al stiintei, nordamericanul Thomas S. Kuhn 1-a denumit cu termenul de paradigma2. incercind sa identificam specificul diferitilor economisti sau a variatelor doctrine si curente de gindire economica va trebui sa incepem, deci, cu caracterizarea paradigmei de la care pornesc ei. Corespondentul didactic al acestei noi stiinte sociale este disciplina unirsitara Istoria gindirii economice, de fapt, o introducere in aceasta stiinta si o prezentare selectiva a unor teme majore din aceasta stiinta, de interes mai mare pentru economistii din zilele noastre si chiar pentru marele public, bombardat zilnic cu intrebari "socante" privind viitorul economic al tarii noastre si chiar al etei, fara a fi fost inzestrat in prealabil cu cunostintele fundamentale necesare intelegerii si participarii in cunostinta de cauza la rezolvarea cit mai eficienta a acestor probleme - dileme. Daca demonstratiile din modulele care urmeaza vor reusi sa trezeasca interesul si sa culti gustul pentru problemele economice si dezbaterea lor democratica, argumentata si tara prejudecati de casta sau de grup, sa culti simtul responsabilitatii civice si al rigorii stiintifice in caracterizarea unor procese economice si a opiniilor/teoriilor despre ele, putem considera ca aceasta lucrare si-a atins scopul propus. Dezvoltarea si maturizarea gindirii economice si apoi a stiintei economice au avut loc in strinsa legatura cu alte domenii ale vietii sociale, indeosebi politice, cu precadere politica economica, si cu alte domenii ale culturii si stiintei, indeosebi filosofia, logica, sociologia si psihologia, precum si istoriile lor. Exista numeroase do in acest sens. Alegem trei care ni se par reprezentati si anume, lucrarile publicate in perioada postbelica de logicianul si filosoful francez de origine romana Stephane Lupasco3, viitorologul francez Bertrand de Jounel4 si sociologul francez Paul-Henry Chombart de Lauwe5. Numerosi cercetatori au atras atentia, in ultimul timp, asupra puternicei influente pe care au exercitat-o asupra gindirii economice stiintele naturii, indeosebi din punct de dere metodologic. Daca in secolul XIX a prevalat influenta mecanicii, in secolul XX se accentueaza influenta biologiei, iar matematica le-a insotit pe amindoua. Marturie despre impactul acestor influente pe metodologic si despre metamorfozele stiintei, inclusiv ale stiintei economice in derea infaptuirii unei "noi aliante intre om si natura" spre folosul lor reciproc, stau lucrarile recente ale ale lui N. Georgescu-Roegen, matematician economist si statistician american de origine romana', ca si ale biofizicienilor si chimistilor belgieni Ilya Prigogine si Isabelle Stengers, primul - leaureat al Premiului Nobel pentru chimie (1977)7. La rindul ei, gindirea economica a influentat puternic politica, indeosebi cea economica si a oferit un material util pentru noi generalizari in celelalte stiinte, mai ales in filosofie. Avantajul practic al studierii disciplinei unirsitare de "Istoria gindirii economice" si forma ei mai restrinsa de "Doctrine economice" consta in largirea substantiala a orizontului cultural al viitorilor economisti, cit si in economia de timp, intrucit aceasta stiinta specializata ofera cunostinte sistematizate, ordonate si comentate care permit delimitarea mai usoara si mai rapida a valorilor autentice de falsele valori din domeniul gindirii economice in diferite etape istorice, respectiv evitarea unor capcane legate fie de complexitatea problemelor economice in sine, fie de balastul ideologic si excesul terminologic care au insotit controrsele teoretice, metodologice si de politica economica din acest domeniu in ultimele 2-3 secole. Surse fundamentale de informare. Exista o serie de lucrari celebre de Istoria gindirii economice pe mondial care usureaza informarea in aceasta directie. Am in dere, in primul rind, monumentala "Istorie a analizei economice" elaborata de economistul nordamerican J.A. Schumpeter (1883-l950) si publicata dupa moartea lui (1954). Dintre lucrarile de specialitate mai recente, publicate in limba engleza, amintim in mod deosebit, pe cea publicata de B.B.Seligtnan sub titlul "Principalele curente in stiinta economica moderna. Gindirea economica de dupa 1870" (1962), pe cea publicata de Mark Blaug sub titlul "Teoria economica in retrospectiva" (ed. I 1962, ultima editie, 1985)8, pe cea publicata de J.W. Hutchison sub titlul "Despre revolutii si progres in cunostintele economice" (1978/1979). Dintre lucrarile in limba franceza amintim mai ales pe cele publicate de Ch. Gide si Ch. Rist sub titlul "Istoria doctrinelor economice de la fiziocrati pina azi" (1 ed. in 1907, ultima editie in 1959), Emile James sub titlul "Istoria gindirii economice in secolul XX" (1955), Henri Denis, sub titlul "Istoria gindirii economice" (ed. 1, 1966, ultima ed. 1971), Andre Piettre, sub titlul "Gindirea economica si teorii contemporane" (ultima editie 1979), Alain Barrere sub titlul "Istoria gindirii economice si analiza contemporana" (1973). Deosebit de utila este lucrarea "Enciclopedia economiei. Prezentul in discutie" (1978) semanta de economistii francezi Andrea Brignone, Jean Lambert, Alain Martinet si Henri Savall, deoarece inmanuncheaza, intr-o forma sistematica si densa, atit probleme de metodologia si istoria stiintei economice, cit si probleme privind fundamentele acestei stiinte (microeconomic macroeconomie si economie internationala, inclusiv economia intreprinderii si conilitatea nationala). Exista numeroase lucrari de prezentare rezumativa a istoriei mondiale a gindirii economice intr-o forma mai accesibila marelui public, ca de exemplu, cele semnate de E.Roll, E. James, D.Villey, J.Lajugie, iar mai recent lucrarea in doua volume semnata de Jean-Marie Albertini si Ahmed Silem intitulata "Sa intelegem teoriile economice" (voi. 1 "Chei pentru lectura", voi. 2 "Mic ghid al marilor curente" - 1983). Lucrarea si mai recenta (1988) intitulata "Istoria gindirilor economice" publicata in doua volume independente ("Fondatorii" si "Contemporanii") sub conducerea economistului francez Alain Geledan aduce atit o informatie mai bogata si mai recenta, in atie cu cele mentionate inainte, cit si nuantari multiple in aprecierea marilor curente de gindire economica moderna si contemporana, pledind in mod convingator pentru pluralismul de opinii si toleranta democratica in gindirea economica. Unii autori contemporani imbina prezentarea modulelor fundamentale ale economiei politice cu istoria ideilor referitoare la acestea. Asa procedeaza, de exemplu, Gilbert Abraham Frois in lucrarea "Economie politica" (1988). Pentru cei care se initiaza in domeniul cuprinzator si complicat al istoriei gindirii economice este foarte important sa retina ca exista o mare dirsitate de opinii in rindul exegetilor sau interpretilor (istoricilor) acestui domeniu, ca alaturi de punctul de dere traditional, dominant, denumit, de regula, conntional (sau "ortodox", "standard", "neoclasic") in care se incadreaza majoritatea covirsitoare a lucrarilor citate mai sus, exista si istorii neconntionale a gindirii economice: eterodoxe, ca cele semnate de J.K. Galbraith si Lester Thurow, radicale, ca lucrarile semnate de Samir Amin, Marc Linder si A. Emmanuel, si marxiste ca cele semnate de I.G. Bliumin , A. Pesenti, A.B. Frumkin, P. Bocara, Ch. Bettelheim, Chr Palloix etc. Pentru a surprinde deosebirile substantiale dintre opiniile conntionale si cele neconntionale referitoare la istoria gindirii economice, este utila lectura lucrarilor lui J.K. Galbraith "Stiinta economica si intersul public" (1971/1980) si "Stiinta economica in perspectiva.O scurta istorie" (1987), precum si lucrarea lui Lester C.Thurow "Curente periculoase. Starea stiintei economice" (1983). Pentru a evita sindromul triumfalismului, al exclusivismului si al intolerantei fata de oponenti in istoria gindirii economice, prezinta interes lucrarile care expun in mod paralel (ativ) teorii si doctrine economice adrse, cum procedeaza publicistii nord-americani Richard D. Wolff si Stephen A. Resnick in lucrarea intitulata "Stiinta economica marxista fata de stiinta economica neoclasica" (1987). Deosebit de elocnte pentru intelegerea unor subtilitati ale gindirii economice contemporane sint lucrarile care contin minimonografii ati asupra celor mai reprezentati personalitati din istoria moderna si contemporana a gindirii economice cum sint, de exemplu, lucrarea lui J.A. Schumpeter "Zece mari economisti de la Marx la Keynes" (1952) sau mai recent, lucrarea "Doisprezece economisti contemporani" (1981-l983) editata de J.R. Schackleton si G. Locksley. Un test extrem de elocnt cu privire la valoarea practica a diferitelor teorii si doctrine economice, relatia lor reciproca si raportul lor comun cu viata economica reala il constituie maratonul ziaristului italian Arrigo Levi care a intervievat peste treizeci de economisti celebri din Statele Unite ale Americii si citeva tari europene din rasaritul si apusul continentului, publicind concluziile in lucrarea "Calatorie printre economisti" (1970). Prin intrebarile incitante si raspunsurile date din perspectiva unor tari foarte diferite si prin optici care cuprind evantaiul principalelor pozitii ideologice din stiinta economica actuala (liberali si socialisti, neoclasici, postkeynesisti, eterodocsi, marxisti si radicali etc), lucrarea Iui A. Levi este un adevarat barometru pentru directia in care batea vintul stiintei economice cu putin inainte de criza petroliera (1973). Dupa douazeci de ani de la acea data, directia vintului s-a modificat intrucitva in stiinta economica (predomina curentul dinspre st spre est si dinspre nord spre sud), intrebarile puse atunci continua insa sa fie actuale, iar raspunsurile date atunci dodesc cit de perisabile pot fi afirmatiile care iau in calcul numai prezentul si subapreciaza perspectile pe termen lung ale economiei si ale omenirii. Este o lectie complexa din care se pot trage multe invataminte utile pentru sarcinile si pentru prestigiul durabil ale stiintei economice si ale istoriei acesteia.Insemnate contributii la dezvoltarea gindirii economice contemporane si a istoriografiei acesteia au adus si o serie de economisti din diaspora romaneasca, printre care N. Georgescu-Roegen, Oreste Popescu si Anghel N. Rugina, in lucrari ca "Legea entropiei si procesul economic" (1970), "Introducere in stiinta economica contemporana" (1964) si "Principia oeconomica. Baze noi si chi ale analizei economice" (1984/1992). |
|
|
Politica de confidentialitate
|
