 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» doctrine si curente
» Liberalismul - principala tendinta din gindirea economica
|
|
Metamorfozele liberalismului economic clasic dupa d. ricardo |
|
| Amploarea schimbarilor internite in economiile occidentale dezvoltate, ca de altfel, si in economia mondiala in ansamblu, in procesul desfasurarii si apoi al incheierii revolutiei industriale, precum si inmultirea atacurilor impotriva liberalismului economic clasic in ultimele doua treimi ale secolului XIX au atras dupa ele importante mutatii in gindirea economica liberala, care continua sa fie totusi principala megatendinta din acest domeniu. Repetarea si adincirea unor dezechilibre economice sub forma crizelor de supraproductie, dintre care unele cu caracter mondial, accentuarea inegalitatilor in repartitia nitului national, agravarea luptei de concurenta si a luptei pentru piete externe, adincirea contradictiilor dintre metropole si colonii sint numai citeva dintre problemele gra pentru care liberalismul economic nu aa niste raspunsuri convingatoare. Pe acest fond s-au inmultit si s-au agravat atacurile impotriva liberalismului atit din interiorul lui (protectionistii nordamericani si cei din Europa centrala si rasariteana), cit mai ales din afara lui, din partea diferitelor categorii sociale nemultumite de realitatea din cadrul economiei moderne de piata (diferite categorii de socialisti si radicali), culminind, desigur, cu critica marxista, care se va transforma treptat in cea de-a doua megatendinta din gindirea economica moderna. In fata acestor multiple sfidari, exponentii liberalismului de dupa Ricardo au adoptat atitudini foarte dirse, in functie de specificul momentului respectiv si al tarii in care traiau, precum si de propriile lor interese, de particularitatile opticii lor. Pe continentul european, indeosebi in Franta, se trece la elogiul sau chiar apologia liberalismului de catre autori cum au fost F. Bastiat si F. Leroy-Beaulieu. in Marea Britanie se incearca o apropiere a doctrinei economice liberale de realitatea mai complicata decit a prezentat-o liberalismul clasic, sub doua aspecte: pe de o parte, se incearca instigarea minutioasa a unor probleme extrem de dificile, cum a fost si este si in zilele noastre, problema preturilor si a circulatiei monetare, iar pe de alta parte, se incearca un compromis intre postulatele fundamentale ale liberalismului economic (indeosebi respingerea interntiei statului in economie si ideea autoreglarii economiei de piata) si rendicarile justificate ale maselor populare pentru un trai mai omenesc, mai bun. Pentru primul aspect este semnificativa lucrarea voluminoasa si documentata a lui Thomas Tooke (1774-l858) intitulata "Istoria preturilor", publicata in 6 volume intre anii 1838-l857). Pentru cel de-al doilea aspect este semnificativa pozitia lui J.St. Mill (1806-l873) concretizata indeosebi in lucrarile "Citeva probleme nerezolvate ale economiei politice" (scrisa intre anii 1829-l830 si publicata in 1844) si mai ales "Principii de economie politica impreuna cu unele din aplicatiile lor la filosofia sociala" (1848). Printre incercarile lui J.St. Mill de a face un compromis intre diferitele curente din cadrul liberalismului economic se numara si preocuparea lui de a impaca teoria obiectiva a valorii sustinuta de D. Ricardo cu teoria subiectiva a valorii sustinuta de J.B. Say. Ca c expresie a compromisului pe care-l incearca J.St. Mill intre liberalismul economic si criticii lui radicali si socialisti, poate fi amintita ruptura pe care o face J.St. Mill intre productie si repartitie, considerind ca prima ar fi gurnata de legi naturale, unirsal valabile, iar a doua de norme sociale diferite in timp si spatiu, admitind si interntia statului in acest domeniu. Nemultumiti de astfel de tentati de compromis, unii adepti ai liberalismului vor proceda la revolutionarea metodologiei de analiza, dind nastere unui nou curent in cadrul liberalismului si anume marginalismul sau neoclasicismul, iar altii vor incerca, pe ul politicii economice, recuperearea unor rendicari radicale si socialiste in favoarea liberalismului, propunind o serie de reforme economice-sociale pe care sa le intreprinda statul pentru a atenua presiunea maselor nemultumite de situatia lor. Acest curent, prezent mai ales in Germania, a fost denumit socialism de stat si socialism de catedra. Metamorfozele liberalismului se vor dirsifica si mai mult in secolul XX, asa cum se va arata in modulele viitoare. Din sinul liberalismului neoclasic se va desprinde o categorie de ginditori eterodocsi, care vor critica unele parti slabe ale liberalismului (J.A. Schumpeter, K. Wicksell, G. Bernacer), pregatind terenul pentru un viitor curent partial antiliberal si neconntional (dirijismul consacrat pe teoretic de J.M. Keynes). Ulterior, o serie de ginditori antiliberali (dirijisti) vor determina o revigorare a interesului pentru gindirea economica a liberalilor clasici, cu precadere pentru teoria obiectiva a valorii din opera lui D. Ricardo (indeosebi postkeynesistul, P. Sraffa, lansind o sfidare stiintei economice contemporane ale carei implicatii nu s-au consumat inca). Pe terenul tranzitiei tarilor din Europa Rasariteana la economia de piata au reizbucnit cu o forta sporita controrsele in jurul valorii, pretului si niturilor. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
