 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» doctrine si curente
» Reactii sociale si nationale fata de liberalismul economic clasic
|
|
Alte forme de reactii fata de liberalismul clasic: radicalismul liberal, socialismul de stat sl socialismul de catedra, institutionalismul |
|
| Sustinind economia moderna de piata si liberalismul economic, dar in acelasi timp, recunoscind unele imperfectiuni si neajunsuri ale acestora, o serie de ginditori liberali din a doua jumatate a secolului XIX, au formulat critici la adresa lor si unele optiuni de politica economica ce contrazic sau incalca, in parte, liberalismul economic clasic. Principala critica la adresa economiei moderne de piata facuta chiar din interiorul liberalismului a constituit-o contrastul suparator intre bogati si saraci, respectiv prezenta unor paturi sociale cu cistiguri mari si in crestere, care nu izvorau din munca lor, ci se bazau pe niste monopoluri, ca de exemplu, monopolul proprietatii private asupra unor factori naturali, mai ales pamintul. Consecinta practica a acestei critici a fost propunerea unor masuri de politica economica menite sa limiteze astfel de situatii privilegiate si nituri nemuncite, incepind cu fixarea unui impozit funciar unic, care trebuia sa duca la confiscarea rentei funciare, considerata nit nemuncit, si folosirea ei de catre intreaga societate prin intermediul statului, si terminind cu diferite variante de nationalizare a pamintului, pentru a desfiinta categoria sociala privilegiata a rentierilor care aau cistiguri mari fara a fi obligati sa munceasca. Astfel de opinii si propuneri pot fi intilnite in scrierile economistului german H. Gossen (1810-l858), ale economistului francez Leon Walras (1834-l910), dar mai ales in lucrarea publicistului nordamerican Henry George (1839-l897), intitulata "Progres si saracie" (1879) ca si in lucrarea naturalistului englez A.R. Wallace (1823-l913), intitulata "Nationalizarea pamintului, necesitatea si scopurile ei". Primii doi au pregatit terenul, iar Walras a contribuit in mod direct si hotaritor la o importanata reactie intelectuala fata de liberalismul clasic, la conturarea unei trepte noi a liberalismului, cunoscut, ulterior, sub denumirea de liberalism neoclasic. O caracteristica a ginditorilor liberali radicali o constituie apelul lor insistent la interntia statului liberal pentru a atenua contrastul ingrijorator intre bogati si saraci, pentru a adopta anumite masuri practice, de politica economica, mai ales in domeniul repartitiei si redistribuirii nitului national. Pentru ca aceste masuri trebuiau sa imbunatateasca situatia materiala a celor mai saraci, autorii lor au fost calificati drept "socialisti". In aceasta grupare larga si eterogena se incadreaza socialistii "de catedra", socialistii de stat, socialismul municipal etc. Socialismul de "catedra" a fost sustinut de o serie de membrii ai celor doua Scoli istorice germane care au propovaduit doctrina interntiei statului pentru atenuarea contrastelor sociale, atit in publicistica timpului, cit si de la catedrele unirsitare pe care le ocupau, fapt care explica denumirea ce li s-a dat ulterior. Esenta socialismului de catedra consta intr-un ansamblu de reforme sociale, sintetizate in "Manifestul de la Eisenach" (1872), elaborat de seful noii Scoli istorice germane, G. Schmoller. in acest document i se cerea statului sa asigure ordinea publica si sa-i protejeze pe indivizi de nedreptati si abuzuri, procedind, printre altele, la inspectarea uzinelor, controlul bancilor si al asigurarilor sociale, studierea problemelor sociale acute si adoptarea de masuri pentru solutionarea lor. Socialismul reformist, denumit uneori si socialism de stat se apropie de socialismul de catedra prin rolul deosebit pe care il atribuie statului in studierea si solutionarea contradictiilor sociale si a unor forme socante de saracie a unor paturi muncitoresti. Filosoful german J.G. Fichte (1762-l815) este considerat precursorul acestui curent, iar reprezentantii lui cei mai cunoscuti aau extinse legaturi cu miscarea sindicala a muncitorilor. in Germania el este reprezentat de J.K. Rodbertus Jagetzow (1805-l875) si F. Lassalle (1825-l864), acesta-din urma fiind fondatorul Asociatiei muncitorilor germani (1863), iar in Anglia el este reprezentat de socialistii fabieni (S. si B. Webb, G. Bernard Shaw, J. Hobson etc.) Dintre toate formele de socialism care au reactionat fata de liberalismul clasic, cea mai influenta si mai deosebita a fost socialismul marxist, care va fi prezentat in modulul urmator. Institutionalismul american este o forma specifica de influenta a Scolii istorice germane asupra gindirii economico-sociale din S.U.A. Dezaprobind imaginea simplificata a agentilor economici de catre liberalismul clasic si neoclasic sub denumirea de "homo oeconomicus", institutionalistii propun ca in centrul stiintelor sociale sa stea "omul sociologic", deci ca agentii economici sa fie studiati in strinsa legatura cu mediul in care isi desfasoara activitatea, cu institutiile in cadrul carora se misca. De la acest element deriva insasi denumirea curentului. Institutionalistii recomanda folosirea metodei inducti si inteleg prin institutii ansamblul regulilor juridice, precum si modul de gindire si de comportare ale indivizilor, intreprinderilor, grupurilor sociale si ale administratiei, considerind ca studierea acestora permite mai buna intelegere a functionarii si evolutiei economiei de piata. Thorstein Veblen (1857-l929) a fost cel mai de seama reprezentant al institutionalismului american. El si-a expus ideile in lucrari ca: "Teoria clasei inacti" (1893), "Teoria intreprinderii de afaceri" (1904), "Inginerii si sistemul preturilor" (1921). Printre elementele negati din capitalism pe care le critica el se numara: crizele economice si prezenta unor paturi parazitare, precum si comportamentul nerational al oamenilor de afaceri. Dezvoltarea tehnicii si tehnologiei impune, dupa parerea lui, necesitatea unui comportament mai rational in economie, sustine ca dezvoltarea si perfectionarea viitoare a economiei sint legate de dezvoltarea stiintei si tehnicii si de cresterea roului economistilor si inginerilor. Wesley C. Mitchell (1874-l948) a subliniat importanta acumularii de date statistice sistematice cu privire la economie si dezvoltarea ei, ca premise pentru formularea unor ipoteze si masuri practice pentru viitor. El a deschis calea studierii cantitati a istoriei economice, s-a ocupat de teoria ciclurilor economice, insistind asupra fluctuatiilor preturilor. J. M. Clark (1884-l963) este adept al marginalismului si institutionalismului. El apara caracterul stiintific al inductiei si preconizeaza o abordare interdisciplinara a problemelor social-economice. il preocupa interdependenta dintre cererea si oferta de marfuri si cercetarea problemelor economice din perspectiva macroeconomica. Este adeptul interntiei publice (a statului) in economie pentru a asigura dezvoltarea echilibrata a acesteia. Gindirea lui economica a fost una din sursele de inspiratie ale politicii economice dirijiste din perioada interbelica, promovata de presedintele F.D. Rooselt sub denumirea de "New-Deal" (noul curs). |
|
|
Politica de confidentialitate
|
