 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» doctrine si curente
» Teorii moderne si contemporane despre comertul international
|
|
Modelul ricardian al comertului international sl teoria costurilor comparative de productie sl a avantajelor relative in comertul international precum sl controversele |
|
| Acceptata fara rezerve de gindirea conventionala din tarile occidentale dezltate timp de peste un secol si jumatate, teoria ricardiana a costurilor ative de productie si a avantejelor relative in comertul international a devenit obiectul unor aprinse controverse teoretice si practice in perioada postbelica. Scurt istoric al acestei teorii. Rudimente ale acestei teorii p Cu ajutorul acestei notiuni noi, Ricardo a expus, doi ani mai tirziu (1817), o teorie coerenta asupra comertului international, in modulul VII (Despre comertul exterior) din celebra sa lucrare "Despre principiile economiei politice si impunerii", cunoscuta sub denumirea de teoria costurilor ative de productie si a avantajelor relative reciproce in comertul international. D. Ricardo continua linia de gindire a predecesorilor sai liberali, indeosebi A. Smith, cu care este de acord in multe privinte, dar, in acelasi timp, are o putere mai mare de abstractizare si generalizare, fructifica in masura mai mare valentele cognitive ale metodei deductive, ceea ce-i permite sa ridice teoria economica pe o treapta superioara. Lucrul acesta este mai vizibil in domeniul microanalizei si al mondoanalizei, desi nu lipseste nici in domeniul macroanalizei dinamice. Principiile diferite care guverneaza comertul interior si exterior (international) in viziunea lui D. Ricardo. Din opera lui D. Ricardo rezulta ca schimbul de marfuri este guvernat de legi economice sau principii diferite, in functie de cadrul sau nivelul la care se desfasoara acesta. D. Ricardo este de acord cu A. Smith ca pe piata interna a unei tari schimbul de marfuri este guvernat de legea valorii bazata pe munca, dar spre deosebire de A. Smith care sustine acest lucru pentru orice fel de schimb, la orice nivel, conationalul sau Ricardo sustine ca pe piata mondiala, deci in relatiile comerciale internationale, schimbul de marfuri era guvernat de o alta lege, de un alt principiu si anume principiul costurilor ate sau ative de productie si al avantajelor relative, presupuse a fi, totodata, reciproce. "Aceeasi regula care reglementeaza valoarea relativa (valoarea de schimb sau proportia in care se schimba intre ele doua marfuri - n.ns. - SSS) a marfurilor intr-o tara (adica legea valorii bazata pe munca - n.ns. - SSS) nu reglementeaza si valoare relativa a marfurilor schimbate intre doua sau mai multe tari - scrie D. Ricardo intr-un sistem de perfecta libertate a comertului - continua el - fiecare tara isi consacra in mod natural capitalul si munca acelor genuri de activitati care ii sint cele mai avantajoase. Aceasta urmarire a avantajului individual este admirabil legata de binele universal al tuturor Acest sistem distribuie munca in mod cit mai folositor si mai economicos Acesta este principiul (costurilor ative si al avantajelor relative - n.ns. - SSS) care face ca griul sa fie cultivat in America si Polonia si ca obiectele de metal si alte bunuri (industriale -n.ns. - SSS) sa fie fabricate in Anglia"6. Pasajul citat se refera la cauza diviziunii internationale a muncii si a comertului international, respectiv la criteriul alocarii rationale a resurselor productive (avantajul relativ), cit si la rezultatele acestor activitati, presupuse a fi reciproc avantajoase in conditiile liberalismului economic, reafirmind, intr-o forma mai elevata, ideea autoreglarii economiei de piata si a armoniei sociale dintre parteneri, nu numai la scara nationala, dar chiar si la scara mondiala. Este rba deci de o alta expresie a teoriei lui A. Smith despre "mina invizibila".In ambele cazuri, atit pe piata interna, cit si pe piata mondiala, factorii determinanti ai schimbului (valoarea marfurilor; respectiv costul lor ativ), sint, dupa parerea lui D. Ricardo, de natura obiectiva si determinabili din punct de vedere cantitativ. Faptul ca cele doua legi sau principii economice difera este explicat de D. Ricardo prin dificultatile mai mari care existau in calea miscarii internationale a capitalului si a muncii (ativ cu miscarea lor pe deplin libera in interiorul economiei nationale). Urmasii lui Ricardo au numit acest argument imobilitatea internationala a factorilor de productie. Continutul teoriei ricardiene despre comertul international. Pe scurt, teoria ricardiana a costurilor ative de productie si a avantajelor relative in comertul international consta in urmatoarele idei: - Ricardo considera ca nu este nici posibil, nici necesar ca fiecare tara sa produca toate felurile de marfuri de care are neie; - mai rational este ca fiecare tara sa se specializeze in producerea anumitor marfuri pentru care dispune de anumite avantaje, fie naturale, fie dobindite; - criteriul acestei specializari trebuie sa fie avantajul ativ, exprimat in unitati de timp de munca sau pe baza legii valorii, intemeiata pe munca cheltuita pentru producerea marfurilor respective; - din explicatiile si exemplele date de D. Ricardo rezulta ca avantajul relativ consta in posibilitatea de a produce (de a obtine) o marfa cu o cheltuiala de timp de munca relativ mai mica in atie cu alta marfa din aceeasi tara, chiar daca pentru aceasta marfa s-a cheltuit mai mult timp de munca decit in alte tari, respectiv chiar daca lumul absolut al cheltuielilor de timp de munca este mai mare decit in alte tari pentru aceeasi marfa. Modelul pe care se bazeaza teoria ricardiana a comertului international si concluziile practice trase din acesta. Pentru a usura intelegerea conceptiei sale, D. Ricardo da urmatorul exemplu cifric ipotetic, cunoscut sub denumirea de modelul ricardian de comert international cu doua tari si doua produse. Din elul nr. 1 rezulta ca Portugalia cheltuia 80 unitati de munca (u.m.) pentru a produce o unitate de vin si 90 u.m. pentru a produce o unitate de stofa, iar Anglia cheltuia 120 u.m. pentru a produce o unitate de vin si 100 u.m. pentru a produce o unitate de stofa. Timpul de munca total cheltuit pe ansamblul celor doua tari este de 390 u.m. in aceasta ipoteza, Portugalia avea un avantaj absolut in producerea ambelor marfuri (deoarece 80 < 120 si 90 < 100 u.m.), motiv pentru care Anglia avea un dezavantaj absolut in producerea ambelor marfuri (deoarece 120 > 80 si 100 > 90 u.m.). Amindoua tarile aveau, dupa parerea lui Ricardo, un avantaj relativ pe baza caruia se impunea specializarea lor in producerea uneia din cele doua marfuri si anume: Portugalia in productia de vin (deoarece 80 < 90) si Anglia in productia de stofa (deoarece 100 < 120). Din elul nr. 2 rezulta ca avantajul reciproc al specilizarii celor doua tari se manifesta in economia de timp de munca cheltuit pentru producerea cantitatii de marfuri obtinute, ativ cu perioada de dinainte de specializare, in sensul ca Portugalia economisea 10 u.m. (170 - 160 = 10 u.m.), Anglia economisea 20 u.m. (120 - 100 = 20), iar pe total se economiseau 30 u.m. (390 - 360 = 30 u.m.). Unele premise pe care este construit acest exemplu ipotetic sint discuile, in sensul ca ele contravin datelor istoriei, cum este, de exemplu, presupunerea nerealista potrivit careia productivitatea muncii din industria tarii agricole ar fi superioara (Portugalia: 90 u.m. pentru obtinerea stofei) productivitatii muncii din industria tarii industriale (Anglia: 100 u.m. pentru obtinerea stofei). in realitate, statistica economica dovedeste ca si in trecut si mai ales in prezent, productivitatea medie a muncii nationale este mai ridicata in tarile industrializate si cu atit mai ridicata este productivitatea muncii din industrie. Aceasta problema este extrem de importanta pentru a determina avantajele reale ale diferitelor tipuri de tari in comertul international. Conditia si consecintele principiului avantajului relativ in comertul international constau, dupa parerea lui D. Ricardo, in practicarea unei politici externe liberschimbiste. in aceasta situatie, avantajul relativ ar fi asigurat in mod spontan, automat, nu numai alocarea rat'.onala a resurselor in productie, deci o diviziune internationala optima a muncii, ci si avantajul reciproc al tuturor partenerilor, realizind armonia universala a intereselor acestora. Teoria costurilor ative de productie si a avantajelor relative in comertul international a devenit suportul ideologic al politicii externe liberschimbiste promovata de Anglia industrializata, atit impotriva tendintelor conservatoare ale marilor proprietari funciari din interior, cit si impotriva tarilor mai putin dezltate, cu profil preponderent agrar, care incercau sa se apere de concurenta puternica a Angliei care domina piata mondiala. Un argument in plus incat de Ricardo pentru a sustine virtutile echilibrante ale pietei mondiale si avantajele decurgind din liberul schimb 1-a constituit concepti Citeva aprecieri critice privind modelul ricardian si teoria lui Ricardo despre comertul international. Cum poate fi apreciata teoria ricardiana a comertului international daca o privim in perspectiva istorica?In atie cu predecesorii (A. Smith) si contemporanii sai (R. Torrens, Th. R. Malthus si J. B. Say), D. Ricardo a realizat progrese substantiale in teoria economica, inclusiv in teoria relatiilor economice internationale. D. Ricardo a imbogatit, fara indoiala, instrumentarul analitic al stiintei economice in ce priveste investigarea relatiilor economice internationale cu astfel de termeni cum sint: cost de productie (explicat cu ajutorul timpului necesar de munca pentru producerea marfurilor); cost relativ sau ativ de productie (raportat la costul altor marfuri sau exprimat in atie cu costul altor marfuri); avantaj relativ (expresie a celui mai mare avantaj absolut sau a celui mai mic dezavantaj absolut). D. Ricardo a intuit faptul ca piata mondiala este mai complexa decit piata nationala, ca are unele particularitati ativ cu pietele nationale din timpul sau si s-a straduit sa descopere trasaturile ei constante, legaturile ei durabile, legile care guvernau miscarea ei, dar, in acelasi timp si unele abateri de la legile economice si de la principiile stiintifice. Dind dovada de probitate stiintifica, Ricardo a recunoscut faptul ca pe piata mondiala se schimbau adeseori cantitati neechivalente de munca, ceea ce nu se intimpla, de regula, pe piata interna a unei tari. llustrind prima constatare, Ricardo, scria ca "produsul muncii a 100 de englezi poate fi dat pentru produsul muncii a 120 de locuitori din India de Est". Referindu-se la legile schimbului echivalent de pe piata interna a statelor nationale din timpul sau, Ricardo adauga insa ca "munca a 100 de englezi nu poate fi data pentru aceea a 80 de englezi". Aceste reflectii ale marelui clasic liberal merita o atentie mai mare din partea specialistilor contemporani, chiar daca el nu a reusit sa explice si sa rezolve in mod consecvent si riguros stiintific toate aspectele problemelor complexe abordate, inclusiv originea, continutul, particularitatile comertului international si urmarile acestora.In masura in care nu s-a preocupat indeajuns sau chiar deloc de istoria proceselor economice cercetate si de latura lor calitativa, Ricardo nu a reusit sa dea un raspuns convingator unor probleme dificile din practica reala a comertului international (de exemplu: schimbul neechivalent), considerindu-le simple exceptii sau abateri de la regula sau cel mult rezultatul unor politici economice gresite, deci expresia subiectivismului si a luntarismului unor factori de decizie.In masura in care a absolutizat fie unele fapte reale, dar neesentiale (dificultatile existente in calea circulatiei internationale a capitalurilor), fie unele instrumente de investigatie (conceptul de avantaj relativ), Ricardo s-a mentinut la suprafata unor probleme complexe de interes general pe care le-a pus in discutie, nereusind sa descopere cheia explicarii lor profunde. Printre acestea se numara si influenta comertului international asupra dezltarii diferitelor categorii de tari pe termen lung, indeosebi asupra tarilor cu profil economic unilateral, preponderent agrar, problema care va fi pe larg dezbatuta mai ales dupa cel de al doilea razboi mondial. Exista, din pacate, si destule idei si probleme clare si corect expuse in opera lui D. Ricardo care au fost minimalizate sau chiar deformate de diferite categorii de interpreti, complicind si mai mult controversele in jurul problemelor de comert international. Ca si in alte situatii asemanatoare se impune si in acest caz o noua lectura a operei originale a lui D. Ricardo si o repunere in drepturi a ideilor lui profunde si deschizatoare de noi orizonturi in gindirea economica. Reactii sociale, nationale si intelectuale fata de teoria ricardiana despre comertul international. Realitatea complexa si contradictorie din comertul modern -interior si international - a prilejuit numeroase critici din partea unor ginditori cu vederi eterodoxe si contestatare. Criticile vizau atit aspecte de disfunctionalitate din desfasurarea comertului (manifestari de concurenta neloiala si urmarile lor sociale negative), cit si parti vulnerabile ale teoriei liberalismului clasic despre comert, in special cel exterior (international). Socialistii utopici asociationisti (Ch. Fourier si R. Owen) au denuntat abuzurile comerciantilor in numele libertatii si iluziile legate de libera concurenta, respectiv exploatarea producatorilor si a consumatorilor de catre negustori, practicile frauduloase din domeniul concurentei, cresterea mizeriei maselor populare, neechivalenta schimburilor, intuind pericolul concentrarii puterii economice si al amenintarii libertatii altor categorii de oameni. Romanticii din gindirea economica (indeosebi J.Ch.L. Simonde de Sismondi) semnaleaza o serie de contradictii intre cresterea bogatiei si sistemul repartitiei venitului in cadrul economiei moderne de piata din care decurg dificultatile in realizarea (vinzarea) produselor. in legatura cu aceasta el subliniaza pericolul repetarii crizelor economice si importanta "tertelor persoane" (micii producatori) si a pietei externe pentru functionarea economiei moderne de piata. Promotorii intereselor nationale ale unor tari mai putin dezltate sau care au pornit mai tirziu pe calea dezltarii economiei de piata (Germania, SUA) au criticat politica externa a liberului schimb, motivind necesitatea protectionismului vamal pentru dezltarea fortelor productive nationale, mai ales urgenta si importanta industrializarii tarilor lor. Pe aceasta linie s-au remarcat indeosebi germanul Fr. List cu lucrarea "Sistemul national de economie politica" (1841) si americanul S.N. Patten cu lucrarea "Bazele economice ale protectionismului" (1890).In tara noastra, s-au pronuntat in faarea protectionismului si a industrializarii ginditori din secolul XIX cum a fost D. P. Martian, M. Kogalniceanu, G. Barit, B. P. Hasdeu si mai ales P. S. Aurelian, A. D. Xenopol si M. Eminescu in publicistica politica. O dubla reactie - sociala si intelectuala - impotriva teoriei liberalismului economic clasic despre comertul international gasim in opera lui K. Marx, indeosebi in lucrarile "Contributii la critica economiei politice" (1859), "Capitalul" (mai ales i. I si III, 1867, 1894), "Teorii asupra plusvalorii" (1905-l910) ca si in conferinta "Discurs asupra liberschimbismului" (1848). Desi referirile lui K. Marx la problematica pietei mondiale sint fragmentare, aceasta parte a lucrarii sale economice raminind nefinisata, specilistii eterodocsi si radicali apreciaza in mod deosebit valoarea lor principial-metodologica, aportul lui K. Marx la noi deschideri fertile in teoria comertului international si politica economica externa. Pe aceasta linie sint mentionate ideile lui in ce priveste rolul comertului exterior in geneza si functionarea economiei moderne de piata, particularitatile actiunii legii valorii pe piata mondiala, formularea bazelor teoretice ale schimbului neechivalent, respectiv ale exploatarii tarilor agrare de catre tarile industrializate pe calea comertului exterior, legatura dintre contradictiile interne ale economiei moderne de piata si tendintele expansioniste ale tarilor dezltate, industrii izate, precum si radacinile social-economice ale liberului schimb si ale protectionismului. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
