 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Implicatiile mecanismului de piata asupra activiatii comerciale
|
|
Agentii economici care actioneaza in cadrul pietei |
|
| Mecanismul pietei, prin toate componentele sale, presupune, in sfarsit, si prezenta unor agenti economici, economia de piata reprezentand, in esenta sa, un ansamblu complex de relatii intre indivizi si institutii, care efectueaza operatiuni economice legate de productie, investitii, consum si economii. Notiunea de agent economic are in vedere orice persoana fizica sau juridica care joaca un anumit rol in economia unei tari. Potrivit acestei acceptiuni, producatorii de bunuri si servicii, distribuitorii, consumatorii, statul, cumparatorii straini, detinatorii si investitorii de capital constituie agenti economici31. Data fiind complexitatea relatiilor care alcatuiesc economia nationala, agentii economic aTŠ intreprinderile si firmele producatoare au ca principala functie realizarea bunurilor si serviciilor in scop lucrativ. aTŠ Populatia cu gospodariile sale reprezinta o grupa de agenti economici care ofera intreprinderilor factorii de productie (munca si economiile care pot aparea drept componente ale capitalului), prin intermediul carora se obtine un venit ce le permite sa consume intr-adevar. Pentru a-si satisface neile, populatia, gospodariile acesteia trebuie sa-si procure veniturile furnizand celorlalti agenti economici factorii de productie. Membrii gospodariilor primesc salariile in schimbul muncii desfasurate, dobanzi, dividende, chirii si arenzi in contra partilor capitalului pus la dispozitie sau dat cu imprumut Consumul gospodariilor depinde, intr-un asemenea context, de numerosi factori: venituri, preturi, gusturi, obiceiuri de consum etc. aTŠ Administratia publica este formata din organisme care produc si ofera servicii fara scopuri lucrative. Serviciile respective sunt furnizate gratuit sau partial gratuit colectivitatilor sau indivizilor. Este rba de serviciile care asigura satisfacerea neilor care nu fac obiectul interactiunii cerere-oferta. Se au in vedere, in principal, neile de aparare, securitate personala, civism public etc. in unele situatii statul se poate, dupa cum s-a vazut anterior, substitui pietei, asigurand satisfacerea unor nei de invatamant, nei de sanatate, nei de transport etc. in plus, administratia publica participa la repartitia veniturilor prin sistemul impozitelor si al diferitelor sisteme de redistribuire a acestora, sisteme de preluari etc. aTŠ Grupa agentilor externi cuprinde ansamblul agentilor rezidenti in strainatate, care intra in relatie cu economia nationala, indeosebi la nivelul importurilor si exporturilor de bunuri si servicii. aTŠ Institutiile financiare apar, in cadrul pietei, ca urmare a faptului ca intr-o economie moderna, in cursul unei perioade determinate, unii agenti economici au neie de a fi finantati, intrucat investitiile sau cheltuielile pe care trebuie sa le faca sunt superioare economiilor lor. Alti agenti, dimpotriva, degaja capacitati de finantare, ca urmare a faptului ca veniturile si economiile lor sunt superioare investitiilor pe care le fac. Este neie, intr-o asemenea situatie, de un sistem monetar si financiar, care sa asigure compatibilitatea respectivelor nei si capacitati de finantare. Sistemul respectiv acopera o dubla problema: in primul rand, asigura compatibilitatea intre lumele capacitatilor si neile de finantare ale tuturor agentilor economici; in al doilea rand, asigura compatibilitatea preferintelor diferitilor agenti, in functie de orizontul de timp specific diferitelor tipuri de tranzactii. Se ajunge astfel ca agentii financiari si pietele sa constituie doi poli ai sistemului monetar si financiar. intre acesti doi poli ai sistemului se gasesc antrenati diversi agenti care degaja capacitatile si neile de finantare prin fluxurile financiare . Pentru realizarea functiilor fundamentale care revin fiecarei categorii de agenti economici, acestia intra intr-un complex de relatii cu un numar mare de celule economice sau sociale, localizate in diverse domenii economico-sociale ale societatii. Relatiile care intervin intre diferite categorii de agenti economici se materializeaza sub diferite tipuri de piata: piata bunurilor si serviciilor, piata muncii, piata capitalurilor, piata schimburilor monetare. Piata bunurilor si serviciilor reprezinta piata in cadrul careia se determina productia nationala, cererea de bunuri si servicii de consum, precum si nivelul preturilor. Piata muncii sau a factorilor de productie este una dintre cele mai importante, ea permitand sa se determine nivelul salariilor, folosirea fortei de munca si, prin diferenta, limitarea somajului. Piata capitalurilor, o piata care, reflectand natura intereselor agentilor economici, reuneste doua importante functii: asigurarea posibilitatilor contractarii unor imprumuturi pentru obtinerea resurselor financiare de catre agentii economici interesati; crearea cadrului necesar acordarii de catre banci si de alte tipuri de unitati similare a unor credite de refinantare si revanzare a creantelor lor prin intermediul altor institutii financiare. Ca si piata muncii, piata capitalului prezinta o importanta deosebita in cadrul pietei globale, influentand, indeosebi, asupra pietei bunurilor si serviciilor. Bineinteles si aceasta piata, la randul sau, completeaza impactul benefic al primelor doua prin economiile si disponibilitatile de capital degajate de catre acestea. Piata schimburilor monetare este o piata prin intermediul careia se asigura schimbul monedei nationale din cadrul fiecarei tari contra ansamblului de devize si determina nivelul de schimb prin silirea numarului unitatilor de moneda straina, care se poate obtine pentru o unitate de moneda nationala. Caracteristic acestei piete este faptul ca nu este limitata din punct de vedere geografic. Datorita imbunatatirii continue a sistemului de comunicatii, transferul telegrafic al depunerilor bancare a devenit principalul activ utilizat in tranzactiile realizate in cadrul pietei schimburilor, ceea ce contribuie la o dezltare considerabila a schimburilor de bunuri si servicii, contracarand tendinta de monopolizare a pietei respective, inasprind concurenta si imbunatatind sistemul de aprovizionare a diverselor piete nationale.Intrucat piata este un loc al schimburilor, iar pentru fiecare dintre agentii economici un loc privilegiat unde acesta intalneste alti agenti economici , am considerat necesar ca, in continuare, sa se analizeze mecanismele structurale ale acesteia - sub forma unor circuite economice - pornind de la prezentarea diferitelor tipuri de piata si a functiilor acestora, prezentate mai sus. Pentru aceasta, data fiind importanta cunoasterii unui asemenea circuit economic, in vederea dimensionarii si orientarii activitatii comerciale, se va prezenta, in continuare, sub o forma simplificata, schema unei piete globale in care actioneaza agentii economici din toate categoriile analizate anterior. Tinand seama de modul de combinare, in cadrul pietei globale a fluxurilor reale (bunuri de consum, bunuri de utilizare productiva, factori de productie) cu fluxurile monetare, se incearca, in continuare, o analiza macroeconomica a unei economii de piata bazate pe trei categorii de agenti, aducandu-se, astfel, in discutie, in profil structural, piata bunurilor si serviciilor, piata factorilor de productie si piata capitalur Analiza are in vedere participantii - in calitate de agenti economici in cadrul pietei globale intreprinderile producatoare si firmele comerciale, populatia cu gospodariile! sale si administratia publica. Analiza macroeconomica efectuata asupra structurii de piata are in vedere urmatoarele ipoteze de lucru si de calcul: a- Ipoteze de lucru: » S-a avut in vedere o piata cu trei categorii de agenti. » S-a presupus ca populatia nu cheltuieste in intregime veniturile sale pentru a-si asigura consumul, ci reuseste sa realizeze o serie de economii. in aceste conditii veniturile populatiei se r imparti, ipotetic, intre consum si economii (10000 = 8000 + 2000). Economiile, astfel realizate, r putea fi folosite pentru a cumpara actiuni sau obligatiuni emise de intreprinderi, care, la randul lor, prin sumele incasate, r putea cumpara diferite bunuri de investitii. Aceleasi economii ale populatiei pot fi plasate in institutii financiare, urmand a fi imprumutate intreprinderilor care au neie pentru a investi. » S-a presupus ca intreprinderile varsa sub forma de venituri totalitatea productiei. Dar, pentru a produce bunuri de consum in valoare de 10000, respectivele intreprinderi au neie de factori de productie (in special de munca). Populatia vinde acestor intreprinderi forta de munca in contrapartida cu un venit de 10000, care ii permite, potrivit ipotezei de mai sus, de a consuma si economisi. in aceasta combinatie a celor doua ipoteze, vanzarea fortei de munca este un flux real, iar venitul realizat, prin aceasta vanzare, un flux monetar. » S-a presupus ca statul, cel de-al treilea agent economic introdus in circuitul economic, prin unitatile sale de administratie publica, va afecta, in mod general, activitatile si circuitul economic. In acest sens, s-a avut in vedere faptul ca statul preleva impozite si taxe unice asupra veniturilor populatiei, in cazul de fata valoarea acestor impozite s-a luat in mod ipotetic egala cu 1500. De asemenea, s-a presupus ca statul efectueaza si o serie de cheltuieli proprii, ale caror efecte se rasfrang asupra pietei. In principiu, s-a avut in vedere faptul ca statul poate efectua doua categorii de cheltuieli: a) cumparari de bunuri si servicii de la intreprinderi (materiale de intretinere, furnituri de birou, mijloace de transport etc); ele se numesc cheltuieli publice si genereaza o activitate de productie, in cazul de fata fiind la originea unei redistribuiri a veniturilor in valoare de 1000; b) asigurarea unor anumite indemnizatii pentru diverse categorii de populatie (alocatii familiale, indemnizatii de somaj etc.) fara cerinte de activitate in compensatie; in cazul analizat, valoarea acestor indemnizatii a fost egala cu 500. Aceasta inseamna ca, pe ansamblu, statul modifica situatia structurii veniturilor populatiei' cu -l000 (-l500+500=-l000), pentru simplificarea calculelor ulterioare, s-a considerat ca singurul element influentat in urma acestor redistribuiri va fi consumul, care se va situa la 7000 si nu la 8000 cum s-a prevazut prin ipoteza initiala. B Ipoteze de calcul, pornind de la cele patru ipoteze de lucru: Circuitul economic poate fi structurat astfel: Productie = X = Venit cererea de consum: C = X = cumparari de marfuri:C + cererea de investitii:I = X = + economii:E + cererea publica: P = X = + impozite fiscale:F - diferite indemnizatii :D C+I+P =X= C+E+F-D Trecand la valori cifrice, se ajunge la urmatorul rezultat: 7000+2000+1000 = 7000+2000+1500-500 Potrivit ipotezelor de lucru, cat si celor de calcul, reiese ca interventia statului si integrarea sa - prin institutiile sale de specialitate - in mecanismul pietei modifica circuitul schimburilor, teoretic considerate directe in jocul fortelor cererii si ofertei. Productia se descompune, in urma interventiei respective, in trei componente, fiind destinata a satisface trei tipuri de cerere finala: cerere de consum, cerere de investitii, cerere publica (X=C+I+P). La randul sau, venitul, rezultat din vanzarea fortei de munca si din indemnizatiile primite de la stat, este folosit pentru plata impozitelor, cumparari de marfuri destinate consumului si constituirea economiilor (X+D^F+C+E). Cele doua relatii, generate de interventia statului in cadrul pietei (relatia productiei si venitului) pot fi reunite si redate printr-o singura relatie: X+D=C+F+E sau, mai clar, prin intermediul relatiei X= C+F+E-D, in cadrul careia indemnizatiile platite de stat populatiei, in cazuri fortuite, apar ca o influenta negativa asupra circuitului economic real ce se desfasoara in cadrul pietei. Conectarea pietei interne a unui stat la circuitul extern si modernizarea acesteia implica introducerea in cadrul analizei macroeconomice a pietei globale si a implicatiilor interventiei agentilor externi, discutati anterior. Introducerea acestora in circuitul economic genereaza o serie de modificari in modelul de calcul, prezentand urmatoarele aspecte specifice: X+M = C+I+P+Y productia totala = cererea finala totala oferta totala = cererea globalaIn cadrul noului model apar doua noutati suplimentare, care implica cateva explicatii. Prin M au fost notate importurile de marfuri, care sunt considerate a fi bunurile si serviciile ce vin din afara, spre a intregi oferta asigurata de productia interna; produsele respective nu creeaza un venit in economia nationala. Prin Y au fost notate exporturile, respectiv bunurile si serviciile realizate pe teritoriul national, care urmeaza sa fie livrate in exterior; respectivele produse sunt creatoare de venituri in economia nationala, dar nu fac obiectul cheltuielilor de consum sau de investitii materializate in cadrul pietei interne.In conditiile in care venitul creat prin exporturi este superior nivelului cheltuielilor generate de importuri, efectul net (Y-M) va constitui o crestere a productiei si a veniturilor realizate in interior, iar exporturile r constitui o componenta a cererii finale. Fenomenul se poate petrece si invers, in acest caz importurile devenind o componenta a cererii finale. Ambele fenomene pot fi surprinse prin intermediul aceleiasi relatii: X = C+I+P+(M-Y)In cadrul careia se va modifica doar semnul rezultatului dintre M si Y, in functie de rezultatele din economie, semn care isi pune amprenta pe elutia pietei interne, precum si asupra relatiei dintre aceasta si piata mondiala. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
