 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Implicatiile mecanismului de piata asupra activiatii comerciale
|
|
Coordonatele implicarii statului in formarea mecanismului de piata, caracteristic perioadei de tranzitie spre o economie de piata reala |
|
| Realizarea unei societati cile si promovarea unor actitati economice private bazate pe urmarirea interesului privat reprezinta esenta transformarii sistemului economic, bazat pe ificarea centralizata, in economie de piata. Transformarea respectiva trebuie avuta in vedere ca o tranzitie intre doua sisteme sociale, antagonice: de la "socialism", ca punct de plecare si ca prima faza a erei post-comuniste, la "capitalism", ca forma superioara si dominanta de sist Cadrul de abordare, imperativele perioadei si specificitatea conditiilor de reconstructie socio-economica a tarilor in tranzitie aTŠ Tinand seama de aspectele relatate, datorita conditiilor economice si sociale care predomina in tarile intrate in procesul de transformare, spre deosebire de tarile din cadrul sistemului economiei sociale de piata din Europa de Vest, unde contextul social si economic in care sunt inglobate pietele a rezultat din combinarea unei actiuni spontane cu interventia statului, acestea nu pot astepta irea unor solutii spontane, ceea ce face ca interventia constienta a statului sa dena ineila. intr-un asemenea context, rolul statului nu poate fi doar acela de a se autolichida ca rezultat al limitarii sale la functia de simplu garant al legii si ordinii, fara sa mai interna in scop regulator. Aceasta deoarece forta deosebita atribuita pietelor competitive nu este suficienta pentru a conduce reconstructia socio-economica, iar urgenta unei asemenea sarcini nu permite sa se astepte trecerea timpului de care ar fi nevoie pentru aparitia spontana a proceselor pietei. Se considera ca este nevoie de un stat activ, care sa stimuleze cresterea productiei prin masuri constiente . Pornind de la o serie de elemente avute in vedere chiar si de catre economistii clasici liberali si in a caror conceptie asa-zisa "mana inzibila" atribuita pietelor competitive este mana legiuitorului, a carui sarcina consta in crearea unui cadru legal, care sa excluda posibilitatea ca procesele economice sa produca rezultate incompatibile cu interesul public, autorii lucrarii "Socul pietei" subliniaza ca urmarirea interesului propriu, nereglementat de legi corespunzatoare, nu poate conduce decat la haos. Aceasta insemna, implicit, ca daca fortele pietei nu sunt controlate, se va ajunge la haos economic si, chiar, la dezordini politice. Si, in ideea de a oferi o anumita orientare, in aceasta printa, autorii respecti sugereaza ca incercand sa creeze un echilibru intre interesele private ale subiectilor economici si binele public, statul trebuie sa joace un rol decisiv in orice strategie de dezvoltare, subliniind ca este important ca toti cei care servesc statul, pornind de la propriul interes si, pe baza propriei conngeri, sa impartaseasca o perceptie a realitatii in care sa se atribuie un rol important nu numai concurentei, ci si actiunii statului. Aceasta inseamna consens social, consens ce presupune ca succesul unei politici economice, intr-o perioada de reconstructie, depinde in mare masura de sprijinul primit de la cele mai importante grupuri sociale si de o larga cooperare sociala. aTŠ O problema importanta in realizarea consensului si cooperarii sociale consta in repartizarea echiila a dificultatilor transformarii. in aceasta printa, rolul statului dene extrem de important, obiectivul constand in a pune in concordanta, chiar de la inceputul programului de reconstructie, nivelul de trai cu productia prin stimularea interesului agentilor economici de a-si urmari scopurile lor indiduale. Realizarea obiectivului prind asigurarea concordantei intre nivelul de trai si productie, prin stimularea intereselor agentilor economici, presupune un proces de transformari realizate, proces in cadrul caruia severitatea si durata masurilor preconizate va depinde de calea aleasa pentru transformare. Indiferent insa de calea aleasa, duritatea sau durata cailor de transformare, programele de reconstructie avute in vedere trebuie sa contina trei masuri fundamentale: - liberalizarea economica, fenomen ce are in vedere desfiintarea controlului asupra preturilor si productiei; - silizarea macroeconomica prin controlul masei monetare si prin eliminarea deficitului bugetar; - vanzarea proprietatii de stat catre persoane si corporatii particulare. » Pentru a pune bazele unei bune functionari a economiei fundamentate pe jocul liber al fortelor pietei, autoritatile trebuie sa aiba o prezenta puternica in arena. Aceasta nu pentru a dirija si impune, ci pentru a reglementa si crea conditii de desfasurare a mecanismului de piata. O asemenea conceptie este valabila pentru masurile de liberalizare economica, care includ, in primul rand, eliminarea controlului asupra preturilor, introducerea comertului exterior liber prin reducerea sau desfiintarea taxelor vamale, a contingentarilor, a monopolurilor comerciale, precum si prin introducerea unor norme legale, care sa reglementeze proprietatea privata sub forma codului comercial, legii companiei si prin impunerea indeplinirii contractelor cu ajutorul sistemului de drept. » in ceea ce priveste politica de silizare macroeconomica, se are in vedere ca aceasta trebuie sa prevada reducerea sau eliminarea subventionarii preturilor si productiei, devalorizarea cursului de schimb si introducerea convertibilitatii monedei, precum si o politica monetara restrictiva, care sa reduca cererea interna de credit astfel incat sa se poata ajunge la rate pozitive reale ale dobanzii. » Considerand vanzarea proprietatii de stat catre persoane si corporatii particulare ca una din masurile fundamentale ale programelor de transformare, specialistii amintiti au in vedere ca privatizarea intreprinderilor de stat a devenit punctul de referinta al oricaruia dintre programele respective. Se pleaca de la premisa ca intreprinderile de stat trebuie transformate in societati pe actiuni pentru a putea fi vandute catre persoane sau firme particulare. Se considera, in acest sens, ca respectiva privatizare reprezinta, pe de o parte, pentru agentii economici, un stimulent pentru a-i determina la actitati economice prin care sa-si sporeasca bunastarea, iar, pe de alta parte, o cale pe baza careia poate fi edificata ordinea politica a unei democratii bazate pe proprietatea privata . Consonanta masurilor preconizate, cat si criteriile propuse pentru a face parte integranta dintr-un program de transformare cu perspective de succes au fost conturate, sustin autorii lucrarilor amintite, pe baza analizei formarii si a modului de functionare a celor mai dezvoltate economii de piata. Se adauga la analiza respectiva si cea a unor experiente istorice, a unor transformari socio-economice esuate, cum ar fi experienta catastrofala a Europei interbelice si, mai recent, experientele statelor latino-americane care, cu toate politicile de silizare nu au reusit sa realizeze o crestere economica sustinuta prin fortele proprii . In acelasi timp se atrage atentia asupra unor particularitati si indeosebi asupra unor conditii specifice in care a avut loc reconstructia in Europa de Vest sau a unor tari din Asia - Japonia, Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud si Taiwan - reconstructie ce s-a bazat in mod edent pe fortele pietei. Intre respectivele particularitati sau conditii specifice in care a avut loc respectiva reconstructie sunt subliniate: - introducerea treptata, pe parcursul unei perioade de 40 de ani, a celor trei masuri preconizate pentru programele de transformare - liberalizarea economica, silizarea macroeconomica, privatizarea; - conturarea unui proces de reconstructie bazat pe un sistem cuprinzator de reglementari si masuri de control care au mentinut inflatia si salariile la niveluri mici si, in deosebi, a permis controlul asupra cursului de schimb, ratei dobanzii si preturilor produselor de baza, concomitent cu existenta proprietatii de stat; sistemul respectiv a fost abandonat pe parcurs, ca urmare a dezvoltarii increderii in capacitatea fortelor pietei de a solutiona problemele; - ajutorul extern, primit in procesul de reconstructie, din partea Statelor Unite ale Americii prin Planul Marshall si diferite alte programe speciale, fenomen ce a atenuat penuria de deze necesare reconstructiei si modernizarii atat a infrastructurii, cat si a capacitatilor de productie; - infiintarea Uniunii Europene de Plati - pe baza fondurilor prevazute de Planul Marshall - sub forma unui mecanism care a facut posibila compensarea multilaterala a balantelor comerciale in cadrul zonei geografice a tarilor aflate in reconstructie, fara a se recurge la restrictii in comertul bilateral; ' - in sistemul economiei sociale de piata din Europa de Vest, contextul social si economic in care sunt inglobate pietele a rezultat din combinarea actiunilor spontane cu interventia statului; - in sistemul puternicelor economii de piata din Asia - Japonia, Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud si Taiwan - nici una din tarile respective nu a renuntat vreodata - in numele apararii mecanismului sacrosanct al pietei - la interventii de politica economica; aceasta a facut ca, "guvernand piata" si invatand pragmatic de la aceasta, sa reuseasca sa creeze conditii social-economice ce au stimulat dezvoltarea capacitatilor de productie si au sporit competititatea intr-un mod spectaculos. aTŠ Analizand specificitatea conditiilor in care s-a desfasurat procesul de reconstructie si de creare a sistemului economiei sociale de piata in zonele si respectivele tari, apar cateva aspecte demne de luat in consideratie, cu prire la modul de implicare a statului in formarea mecanismului de piata, caracteristic perioadei de tranzitie spre o economie de piata reala. » inainte de a proceda la asemenea selectari si integrari este necesar a se aminti faptul ca unele din respectivele aspecte, cum ar fi cele referitoare la perioada foarte larga de reconstructie de circa 40 de ani, sau spontaneitatea prezenta in programele amintite, nu mai pot fi luate in discutie, dat fiind decalajul mare creat intre economiile tarilor estice si cele vestice, decalaj ce pune in discutie insasi crearea oricaror institutii continentale moderne si eficiente. O alta serie de aspecte, cum ar fi cele referitoare la controlul cursului de schimb, ratei dobanzii si al preturilor, concomitent cu existenta proprietatii de stat, si-au pierdut din intensitatea impactului benefic asupra reconstructiei, devenind perimate si chiar incomode pentru formarea unui mecanism de piata corespunzator. in sfarsit, altele, indeosebi cele referitoare la ajutorul extern, infiintarea unor uniuni zonale de plati si in special interventiile de politica economica, trebuie, in intregime, reconsiderate si redimensionate. » La toate acestea se adauga o serie de elemente noi, care contribuie la crearea cadrului actualei reconstructii economice a tarilor aflate in tranzitie. Astfel, spre deosebire de contextul international, cu care s-au confruntat, atat tarile din Europa de Vest, cat si cele din Asia, in timpul procesului de reconstructie, un context caracterizat prin conditii concurentiale foarte asemanatoare, tarile aflate acum in tranzitie se confrunta cu un context mult mai complex si deosebit de acutizat din punct de vedere concurential. in actuala perioada, tarile aflate in tranzitie trebuie, pe de o parte, sa inlature ubele cauzate de sistemul comunist, iar, pe de alta parte, trebuie sa faca fata intensei concurente internationale a tarilor cu Tinand seama de toate fenomenele analizate, avute in vedere drept coordonate ale procesului de tranzitie si cadru de reconstructie a contextului social si economic in care sa fie inglobate pietele tarilor Europei Centrale si de Est, specialistii apreciaza ca este nevoie de formularea, fundamentarea si promovarea unor politici active, din partea statului, zand crearea unui context socio-economic adecvat, indispensabil functionarii cu succes a mecanismelor de piata in procesul de transformare a fostelor economii de comanda in democratii de piata libera. Domeniile de implicare a statului in formarea mecanismului de piata caracteristic perioadei de tranzitie Potrit conceptiei specialistilor amintiti anterior sunt supuse atentiei cinci grupe de probleme ce trebuie avute in vedere la fundamentarea si elaborarea diferitelor masuri de interventie politica activa si adecvata, promovata prin intermediul programelor concrete de transformare. Este vorba de: crearea contextului socio-economic; crearea pietei; inlocuirea distrugerii cu productia; trecerea de la criza economica la cresterea economica; crearea contextului international. » Cu prire la crearea contextului socio-economic, se are in vedere ca transformarea prin care se realizeaza trecerea de la o economie ificata la o economie de piata este echivalenta cu o schimbare radicala a contextului socio-economic, care creeaza o noua conditionare a comportamentului fiecarui cetatean. Un asemenea context socio-economic, intr-o schematizare pragmatica, poate fi redus la patru elemente de baza: o perceptie realista, general acceptata, a realitatii, perceptie care sa poata sta la baza deciziilor si actiunilor indiduale; institutiile-piete, legi, decrete, norme, obiceiuri etc. - care influenteaza pozitiv sau negativ deciziile si actiunile; recompensa rezultatelor obtinute indidual, exprimata in preturi si venituri relative; actiuni politice care incearca sa influenteze perceptia realitatii, institutiile create si recompensa rezultatelor obtinute indidual. Autoritatea publica - statul - trebuie sa aiba in vedere ca numai atunci cand actiunea convergenta a acestor elemente va fi perceputa de oameni drept context social, care le recompenseaza propriile actiuni, se poate ajunge la reconstructie, investitii, folosirea fortei de munca si la cresterea productiei de valori. » Referitor la actiunile prind crearea pietelor este subliniat faptul ca privatizarea indiduala a unitatilor de productie, fara asigurarea unui set complet de relatii de piata, caracteristic pentru intreprindere in sistemul de piata, este ineil sortita esecului. Tinand seama de acest aspect, statul, pentru a asigura succesul transformarii, trebuie sa preia raspunderea activa a crearii sistemului de piata. Un asemenea sistem nu trebuie sa fie o abstractie economica, ci o retea existenta, in mod real, de mari piete cu ridicata sau retele de vanzatori si timente de vanzare ale unor firme mari existente in orice economie capitalista. » O problema aparte o constituie inlocuirea distrugerii cu productia, in aceasta printa se considera ca cel mai important obiectiv al oricarui program de transformare il constituie sporirea cantitatii si imbunatatirea calitatii bunurilor si serciilor oferite consumatorilor. Un asemenea obiectiv nu poate fi realizat doar prin simpla eliminare a ificarii centralizate, liberalizarea preturilor si privatizarea intreprinderilor de stat. Fara prezenta unor actiuni de sprijinire a formarii pietei si a creatorilor de piata masurile respective pot conduce la scaderea productiei si a standardelor generale de ata. in aceste conditii statul trebuie sa aiba in vedere ca prioritatea de baza in introducerea sistemului de piata o reprezinta oprirea si reversia actualului declin al economiei. Pentru aceasta el are la indemana posibilitatea alcatuirii si derularii unor programe de urgenta pentru productie, precum si crearea unui sistem de drept, axat nu numai pe contracte de proprietate asupra unor active reale, ci si pe contracte prind prestatii itoare, sistem care sa prevada, in acelasi timp, si instrumente specifice pentru urmarirea indeplinirii acestora. Referitor la acelasi obiectiv se aduc in discutie si o serie de aspecte prind controlul din partea statului, preconizandu-se, indeosebi, legarea controlului si a raspunderii de stimulente financiare si respectarea responsabilitatilor asumate prin contractele prind diverse prestatii itoare. » Una dintre cele mai importante teme cu prire la elaborarea programelor concrete de transformare, ce intra in preocuparile economice ale statului in perioada de tranzitie, o constituie trecerea de la criza economica la cresterea economica. Implicarea statului in rezolvarea problematicii unei astfel de teme ridica aspecte deosebit de complexe, aspecte ce privesc politica monetara si fiscala, politica industriala, o anumita ziune cu prire la politica de dezvoltare regionala si organizarea financiara regionala. - Se considera ca asigurarea cadrului de functionare a unei politici monetare si fiscale reprezinta o chestiune foarte dificila, ea presupunand existenta unor institutii de politica monetara si fiscala functionala care, adesea, nu exista sau abia trebuie sa fie introduse ca parte a insusi programului de transformare. Dar trebuie avut in vedere ca introducerea, atat a sistemelor fiscale, cat si a celor financiare va avea o influenta directa asupra structurii economice si capacitatii ei performante. - In legatura cu politica industriala se preconizeaza necesitatea formularii a catorva considerente cu prire la rolul acesteia in retalizarea procesului de transformare in diverse zone ale teritoriului national, sau in diverse domenii macrosociale si economice. Problemele din acest domeniu sunt grupate in doua categorii: sarcini sectoriale si sarcini functionale. Dintre cele sectoriale sunt edentiate in special: dezvoltarea infrastructurii, reorganizarea sectorului energetic, dezvoltarea sectorului de sercii care sustin productia, reducerea consumului de materii prime, energie si a degradarii mediului inconjurator in acele sectoare de productie cunoscute ca mari consumatori. in ceea ce priveste sarcinile functionale, se au in vedere: descentralizarea monopolurilor, cresterea productitatii, crearea unei retele de intreprinderi mici si mijlocii in cooperare cu intreprinderi mari, silirea de legaturi cu furnizorii si cu reteaua de desfacere, atragerea unor parteneri de cooperare autohtoni si straini, calificarea si recalificarea fortei de munca in toate domeniile tinand seama de exigentele calificarii modeme, specificarea sarcinilor managerului si restructurarea ambientului muncii si productiei. Realizarea respectivelor sarcini - din ambele grupe - reclama un cadru institutional eficient. Drept urmare, la nivel national, statul trebuie sa asigure elaborarea unui Program cuprinzator de restructurare, care sa sileasca directia principala de angajare a capitalului si cadrul industrial dorit. Ca instrumente de realizare sunt edentiate: silirea unei liste de prioritati sectoriale; instituirea unei edente clare si corecte a unitatilor de productie si sercii; decizii prind silirea intreprinderilor care urmeaza sa fie descentralizate, precum si cu prire la unitatile care urmeaza a fi dezvoltate sau inchise; decizii prind determinarea sectoarelor si zonelor in care trebuie sa fie amplasate si sprijinite, in mod special, noi intreprinderi; uri prind necesarul de forta de munca si poiecte concrete pentru infiintarea de centre de calificare si de recalificare; directionarea fluxurilor financiare spre cele mai importante domenii de productie prin subventii si o politica de credit selectiva; sprijinirea infiintarii de noi intreprinderi in domeniile prioritare ale productiei si serciilor. - Complexe apar si aspectele prind politica de dezvoltare regionala. Se pleaca de la ideea potrit careia ar fi necesara o deplasare a centrului de greutate al politicii actuale de la perspectiva ingusta a cresterii eficientei firmelor indiduale la crearea unor conditii favorabile, la nivelul unor complexe industriale sectoriale sau regionale. in aceasta printa se sugereaza crearea unor agentii de dezvoltare regionala, ca organizatii cu dublu caracter: public si privat Asemenea agentii ar urma sa se constituie din managementul firmelor locale, consiliile intreprinderilor, oameni politici locali, organizatii ale consumatorilor si formatiuni ecologice. Existenta lor apare ca necesara pentru a edentia complementaritatile si, drept urmare, potentialul de cooperare existent in baza industriala regionala. Aceeasi politica de dezvoltare regionala este necesar sa aiba in vedere si proiectele de investitii ale unor mari firme occidentale, proiecte care ar trebui sa asigure atat un transfer de capital, cat si transferul celui mai nou know-how tehnic si organizatoric, precum si remodelarea structurii sectoriale si teritoriale a economiei tarilor in tranzitie. - Cu aceeasi acuitate apare, in ceea ce priveste trecerea de la criza economica la cresterea economica, si organizarea financiara regionala. Solutionarea problemei respective consta in constituirea unui sistem de banci de comert si dezvoltare care sa dea posibilitatea agentului economic indidual sa actioneze printr-un rol creator de piata. Respectiv, va putea apela la banci pentru finantarea unor cumparaturi de marfa en-gros care sa poata fi distribuita esalonat in timp sau teritoriu, in locuri diferite. Aceasta va face ca anumite tipuri de instrumente financiare, precum politele financiare, sa poata fi folosite pentru finantarea productiei neterminate a firmelor producatoare si a intreprinderilor agricole. in acest fel, schimbul bazat pe relatiile de piata va crea activul care, la randul sau, poate ser drept garantie pentru credite la banci. Si un fenomen foarte important, prin acest mod de lucru, se creeaza posibilitatea de a pastra atat controlul local si cunoasterea exacta a clientilor - doua caracteristici ale sistemului de banci mici, care este protejat puternic in SUA - cat si avantajele de pret si raza de actiune a bancilor mari care ofera, fara restrictii, toate tipurile de actitati financiare. Ca o conditie obligatorie pentru realizarea unei bune si stranse relatii, precum si un larg schimb de relatii intre banci si consiliile Agentiilor de Dezvoltare Regionala. » Ca un corolar al primelor patru grupe de probleme ce alcatuiesc tematica prind elaborarea masurilor de interventie politica activa si adecvata in cadrul programelor concrete de transformare apare crearea contextului international de actiune. O asemenea necesitate este generata de faptul ca modernizarea si expansiunea economiilor, din tarile in tranzitie, nu pot fi finantate exclusiv din resurse interne, fiind obligatoriu importul de capital strain. Respectiva necesitate apare cu mult mai pregnanta daca se are in vedere deriva aparuta din liberalizarea, sau mai bine spus din nereglementarea comertului intre fostele tari membre CAER, problema ce reclama masuri urgente de retalizare a comertului multilateral si a cooperarii economice la toate nivelurile. in asemenea conditii apar ca obligatorii o serie de masuri atat la nivel national,in fosta zona CAER -, cat si la nivel international - dincolo de zona CAER.Se amintesc in acest sens: necesitatea mentinerii comertului intra-regional prin crearea unei Uniuni Est-Europene de Plati sau a unei Zone a Cornetului Liber si, ca o actiune de mai mare amploare la nivel international, introducerea unei structuri echivalente, respectiv a unei Uniuni de Plati sau de Clearing, care sa asigure o repartizare echiila a costurilor transformarii intre tarile cu excedent de deze, apartinand lumii industrializate, si fostele economii ificate din Europa Centrala si de Est . |
|
|
Politica de confidentialitate
|
