 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Preturile in comert
|
|
Functiile preturilor si ale sistemului de preturi |
|
| Dubla modalitate de abordare a pretului - ca manifestare individuala si in sistem - permite la randul sau formularea unor functii de ordin general, alaturi de altele specifice, care se axeaza atat pe mecanismul preturilor, cat si pe rolul lor economic sau social. Functiile preturilor Literatura economica trateaza, in genere, ca principale functii ale* preturilor : functia de corelare a ofertei cu cererea; functia de calcul sau de masurare a cheltuielilor si rezultatelor; functia de recuperare a costurilor si de restituire a niturilor; functia de stimulare a agentilor economici. . Prima functie, de corelare a ofertei cu cererea, se manifesta pe deplin in economia de piata. Cu toate ca multe aspecte au fost surprinse in paragraful precedent, vor fi reluate si adancite, deoarece singure, cererea si oferta, nu sunt in masura sa dea relatiile necesare cu privire la modul de functionare a mecanismului de Atingerea unui moment de echilibru si stationarea pretului sunt fenomene relati si dureaza foarte putin. De aceea, se considera ca flexibilitatea preturilor in raport cu cantitatile productiei si simultan ale cererii arata posibilitatile de dezvoltare ale economiei. Costurile si beneficiile care afecteaza deciziile de cerere si oferta sunt intotdeauna anticipate . Astfel, producatorii decid cat ofera pentru ca spera sa-si plateasca resursele necesare fabricarii marfii cu o anumita suma si sa primeasca, la vanzare, o suma mai mare decat cea platita pentru resurse, in timp ce cumparatorii marfii spera sa obtina un beneficiu mai mare decat pretul platit la cumparare, prin utilizarea eficienta a marfii achizitionate. Posesia informatiei favorizeaza macanismul de corelare a ofertei cu cererea. Cu toate acestea, informatia devine un bun insuficient daca nu este sustinuta de o persoana, un intermediar - comerciantul, care sa favorizeze raporturile de schimb prin actele de vanzare-cumparare . Informatia se afla strans legata si de speculatie. Ca actiune licita, ea este in esenta o actiune de comercializare in scopul obtinerii de profituri prin modificarea pretului pe piata. Speculatia aduce, totusi, in prim- problema riscului si problema protectiei.In ceea ce priste problema protectiei, se confrunta doua doctrine : "caat emptor" (in grija cumparatorului) si "caat nditor" (in grija vanzatorului). In prima doctrina - "in grija cumparatorului" - riscul este suportat de cumparator. Vanzatorul ramane raspunzator doar pentru acele caracteristici pentru care a dat o garantie expresa. in schimb, conform celei de-a doua doctrine, daca produsul achizitionat prezinta defectiuni, cumparatorul se poate adresa justitiei pentru a cere desubiri. Asemenea doctrine genereaza in viata economica cotidiana situatii diferite privind corelarea ofertei cu cererea in cadrul pietei. Potrivit primei doctrine, cumparatorii sunt obligati sa realizeze costuri ridicate de informare, pentru a se proteja, in timp ce a doua doctrina il obliga pe vanzator la eforturi suplimentare, el confruntandu-se cu probabilitatea sporita pe care o au cumparatorii de a gasi inlocuitori sau substitute mai ieftine. Un pret mai mare ii poate determina pe agentii economici sa gaseasca si sa foloseasca produsul sau produsele inlocuitoare. Cu cat pretul produsului initial va fi mai mare, cu atat se vor folosi mai multi inlocuitori. Producatorilor, in calitate de ofertanti, le trebuie, insa, timp lung pentru a descoperi, a crea, a produce si oferi respectivii inlocuitori. La randul lor si consumatorii au nevoie de timp pentru a observa si a se convinge de utilitatea inlocuitorilor. Drept urmare, cantitatea cu care consumatorii isi maresc sau diminueaza achizitiile, cand se modifica preturile, depinde de perioada de timp in care se observa aceste modificari. Cantitatile cu care consumatorii isi modifica achizitiile, cand pretul se modifica, reprezinta esenta conceptului de elasticitate a cererii in functie de pret, problema tratata intr-un modul anterior. Tinand cont de modul in care are loc corelarea dintre oferta si cerere, prin pret, teoria economica acorda, tot mai mult, pretului un rol important in ajustarea si coordonarea comportamentului oamenilor ca agenti economipi. Pornind de la existenta unor preturi silite pe baza de cerere si oferta alaturi de preturile administrate, in contextul relatiei cerere-oferta, Paul Heyne surprinde existenta unor agenti economici primitori de pret si a altora cautatori de pret. Agentul care nu poate influenta pretul pe piata prin propriile lui actiuni si, in consecinta, trebuie sa-l accepte pe acela care este silit prin actiunile mai multor cumparatori si vanzatori devine un primitor de pret . El se confrunta cu o cerere perfect elastica in raport de pret. Spre deosebire de acesta, exista si un alt tip de agent vanzator, care dispune de o anumita putere de piata. Daca vrea, el poate majora preturile fara a-si crea repercusiuni deosebite asupra vanzarilor. La preturi mai mari va vinde mai putin cantitativ si inrs. El este in aceste conditii un cautator de pret, un cautator confruntat cu dilema dintre dorinta de preturi mari si dorinta unor vanzari cantitati mai mari. Pentru maximizare va cauta pretul si va profita de lipsa confruntarii cu o cerere perfect elastica. Pe pietele primitorilor de preturi, vanzatorii nu au posibilitatea de a creste pretul peste costul marginal; o asemenea posibilitate exista doar pe piata cautatorilor de pret. Daca primitorii de pret permit un schimb reciproc avantajos, cautatorii de pret adesea sunt numiti "adevaratii monopolisti". Relatiile de piata au demonstrat ca, in fond, toate preturile sunt administrate si toate sunt silite in functie de cerere si oferta. Chiar marile corporatii tin seama de cerere si oferta pentru ca oferta este legata de cost, care pentru cautatorul de pret devine baza de calcul, iar de cerere trebuie sa se tina seama, cel putin pentru a se descoperi pretul cel mai profiil. . Functia de calcul sau de masurare a cheltuielilor si rezultatelor reflecta interdependenta preturi-bani si functia banilor de masurare a activitatilor economice, a cheltuielilor si rezultatelor. Pretul, ca expresie a masurarii cheltuielilor si rezultatelor prin intermediul banilor, contine o concentrare de informatii sintetizata din actiunea corelativa a obiectivului si subiectivului din mediul economico-social. Fiecare efort si efect solicitat, respectiv, rezultat din producerea, distribuirea si consumul bunului economic se regaseste in structura oricarui pret prin comensurarea baneasca. Consumul factorilor de productie, relatiile cu bugetul - central sau local - precum si rezultatele economice, se exprima, atat anterior declansarii activitatii economice, cat si posterior acesteia, iar in multe situatii si printr-o estompare de perspectiva. Compararea rezultatelor comensurarii cu obiectile afacerii sau cu interesele urmarite permite formularea deciziei referitoare la declansarea, mentinerea, conturarea sau lichidarea afacerii. Aceasta intrucat pretul in ansamblul sau, cat si prin intermediul principalelor sale componente, motiaza pozitia si actiunea intreprinzatorului. . Functia de recuperare a costurilor si de redistribuire a nitului reprezinta o consecinta a motivatiei si a interesului, precum si o neces . Functia de stimulare a agentilor economici se materializeaza, in primul rand, intr-un nil considerat accepil pentru intrarea si mentinerea unei afaceri. Acest nil presupune recuperarea costurilor si asigurarea unei anumite renilitati. Pragul renilitatii se inscrie in aria deciziilor individuale care se bazeaza pe rationament economic si pe o adevarata doza de subiectivism. Aspectul stimulativ trebuie insa sa-l includa si pe consumator in calitatea sa de cumparator. Nilul pretului accepil pentru vanzator trebuie sa intalneasca astfel si acceptul sau accesibilitatea cumparatorului. Marile diferente in domeniul niturilor si al posibilitatilor de cumparare determina semnificati segmentari in randul cumparatorilor, segmentari care au in dere gama preturilor si structura calitatilor oferite pentru acelasi produs, serviciu, grupa de produse sau servicii. Functiile sistemului de preturi Preturile bunurilor si serviciilor de consum individual, preturile bunurilor de productie, pretul pamantului, pretul muncii si al capitalului, adica sistemul de preturi, actioneaza ca un mecanism rational, reprezentand semnale si mijloace de ghidare a firmelor in organizarea si desfasurarea activitatilor economice, precum si in orientarea relatiilor de piata ale acestora.In literatura economica din cadrul tarilor cu o puternica economie de piata se intalnesc, in principal, doua puncte de dere, sau mai bine spus doua conceptii cu privire la structurarea functiilor sistemului de preturi. O prima abordare, mai dura, dar reala, conceptualizata de Robert Dorfman in lucrarea "Sistemul preturilor" si alta mai temperata, mai formalizata, conceptualizata de Cedric Standford, in lucrarea "Social Economics" . O succinta atie a celor doua conceptii privind functiile sistemului de preturi este prezentata in ura 7-l. Dupa cum se observa, ambele abordari sunt orientate spre cerintele economiei de piata si surprind implicarea sistemului de preturi in organizarea si conducerea activitatilor economice. Prima functie din abordarea "A", desi este dura, atentioneaza asupra necesitatii obtinerii unor nituri prin munca, pentru a exista astfel posibilitatea accesului la bunurile economice. Cea de-a doua functie, expusa in aceeasi abordare, are darul de a sublinia, indirect, corelarea accesului la bunuri, atat cu dimensiunea niturilor, cat si cu dinamica lor. Din ambele abordari rezulta, totusi, si obligatia producatorilor de a tine seama in organizarea productiei de cererea de marfuri manifestata pe piata. Rolul sistemului de preturi in managementul afacerii si coordonarea actiunilor, prezent in ambele abordari, ridica functia la rang de necesitate. O asemenea importanta se confrunta insa, destul de des, cu limitele sistemului de piata. . Astfel, mecanismul pietei este incapabil sa faca fata ofertei acelor bunuri si servicii, mai ales bunurile publice pure, unde beneficiul este difuz si intamplator. in plus, sistemul de preturi necontrolat omite externalitatile sau efectele de proare; cumpararea unui bun poate proa ube altor consumatori. La fel, un producator poate folosi diferite resurse intr-un mod care ar cauza ube altor producatori. O asemenea stare tinde sa imbrace forma unei globalizari a proceselor de poluare a mediului. Prin reglementari adecvate, se poate insa transfera un efect al externalizarii in cost intern. Reglementarile internationale si, din ce in ce mai mult, cele interne tind sa introduca asemenea practici in sustinerea politicii lor de protectie a mediului. De asemenea, trebuie subliniat faptul ca, desi se pare paradoxal, totusi externalitatile si efectele lor de proare se pot regasi si in unele beneficii in favoarea altor utilizatori sau consumatori. De exemplu, unele cheltuieli pentru serviciile de educatie si sanatate favorizeaza localizarea unor beneficii la nilul comunitatii. . Eficienta mecanismului preturilor este redusa si de existenta unor imperfectiuni pe piata. Mecanismul de raspuns la schimbarile pretului implica existenta unei competitii efecti. Aceasta inseamna ca acolo unde exista monopol sau practici restricti oferta nu raspunde la schimbarea de pret. in acelasi context este necesar a se sublinia si ca prezenta unui inalt grad de incertitudine conduce la decizii nepotrivite. in acest sens este posibil ca piata sa nu poata fi in stare a sustine furnizarea unui fond de institii pentru procese tehnologice de varf daca factorul de risc este greu de estimat. . Inegalitatile in distributia niturilor limiteaza, la randul lor, campul de actiune a functiilor sistemului de preturi. Pretul muncii reprezinta nitul salariatului, iar pretul capitalului nitul proprietarului. Aceasta inseamna ca, in general, niturile populatiei depind de valoarea pe care societatea o acorda activitatilor desfasurate in cadrul pietei. in aceste conditii mecanismul stimulator al pietei depinde de schimbarile preturilor factorilor de productie. Daca are loc o crestere a cererii pentru un anumit produs, va aa loc si o crestere a cererii de munca pentru realizarea acelui produs, ceea ce inseamna ca plata acestei munci va creste. Pana acum, daca cererea pentru produsul respectiv va scadea, se va reduce si cererea de munca, cu toate consecintele de rigoare. Aceste schimbari in niturile relati ale acelor salariati nu au nici o legatura cu meritul sau efortul celor implicati. Diferentele de nituri in plus tind sa genereze diferente de are, are apta pentru o translatie, prin succesiune, unor persoane care nu au avut nici o contributie directa. Fenomenul sesizat se intalneste in mod frecnt si in evolutiile tarilor cu economie de piata dezvoltate, unde frecnt sunt intalnite cicluri ale comertului, caracterizate prin fluctuatii ale niturilor, productiei, preturilor si somajului, intrucat operatiile libere de pe piata au tendinta de a genera o accentuata insilitate. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
