 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Relatia reciproca dintre politica si economie
|
|
Caracterul relativ si schimbator al teoriilor privind politica economica |
|
| Pornind de la observatia pertinenta a lui Schumpeter ca exista mai multe sisteme ale economiei politice conforme cu diversele orientari si doctrine politice, subliniam mai sus ca teoria politicii economice nu are si nici nu poate avea un caracter unitar cu care toata lumea sa fie de acord. Aici este poate domeniul cel mai fertil pentru diversitatea de curente si doctrine care pleAŽdeaza pentru anumite principii - liberale, etatiste, corporatiste etc.Insa, in asemenea conditii, un tanar care incepe sa se initieze in stuAŽdiul economiei, precum si un cititor de alta profesie fara cunostinte de epistemologie, pot ramane dezamagiti in legatura cu relatitatea accenAŽtuata a teoriilor politicii economice. Fata de o atare situatie, in mintea lor poate ap Cauze ale caracterului relativ si schimbator al teoriilor Relatia dintre economia concurentiala de piata si interventia puterii puAŽblice in economie pare sa fie cazul tipic care favorizeaza caracterul relativ si schimbator al teoriilor. Constituind domeniul economic cel mai disputat din cauza atat a valului ignorantei1, cat si a unor inclinatii ideologice ale cercetaAŽtorilor economisti, in abordarile subiectelor din acest domeniu fie a predomiAŽnat criteriul politico-social (echitate, ordine, control, ierarhie etc), fie rationaAŽlitatea economica (eficienta, performanta, competitie etc), fapt care a mentiAŽnut caracterul relatist al unor sustineri teoretice. in ultimul secol asistam ia adevarate aventuri teoretice. La inceput, ignorand interventia statului datorita principiilor liberale clasice, apoi vazand statul ca pe un adevarat salAŽvator al economiilor de la falimentul adus de mecanismele pietei, aceeasi teoAŽrie economica a trecut, in ultimele decenii, la o ofensiva in directia sublinierii deficientelor puterii publice si redescoperirii rtutilor mecanismelor pietei. Confirma oare asemenea peripetii si cai intortocheate caracterul relatist al teoriilor economice sau pur si simplu este o inconsecventa a cercetatorilor, precum si o mentinere a valului ignorantei? Dintre acestea se pare totusi ca principiul insusi al relatitatii poate oferi o buna parte a explicatiilor neceAŽsare evolutiei teoriilor economice. Referindu-se, de exemplu, la relatitatea uniAŽversului fizic al lui Einstein2, Cullis si Jones fac urmatoarea afirmatie: daca la stiintele tari" (hard) cum sunt cele ale naturii se justifica pozitia neabsolu-tista sau relatista, la stiintele slabe" (soft), cum sunt cele sociale, pozitia relatista dene si mai usor de acceptat3. intr-adevar, ceea ce vede un cerceAŽtator in universul economic, social si politic depinde de pozitia lui, de modul si de limitele lui de a judeca. De exemplu, asa cum subliniaza Cullis si Jones, conngerile si scrierile cercetatorilor din stiintele sociale stau martore la urmatorul fapt: modul cum este interpretata lumea depinde de modelul de fundamentare sau, in principal, de paradigma prin care autorul incearca sa potriveasca faptele sau observatiile4. Nu este, deci, surprinzator ca oamenii, folosind diferite modele, se gasesc in dezacord unii cu altii in termenii analiAŽzelor, predictiilor si sugestiilor lor politice. Ceea ce poate parea totusi surprinAŽzator este faptul ca acei care folosesc aceleasi metode, de asemenea, se pot afla intr-o situatie asemanatoare celei de mai sus. Nu trebuie uitat totusi ca aceleasi unelte construiesc diferite perspective, in functie de cei ce le folosesc. Perspectivele, la randul lor, pretind un sprijin mai mare sau mai mic in funcAŽtie de o multime de factori istorici si de alta natura6. Daca vom analiza prin aceasta prisma o seama de curente economice, disAŽcipline sau subdiscipline, cum sunt, de exemplu, economia neoclasica, institu-tionalismul, economia bunastarii, alegerea publica etc. ce populeaza o buna parte din teoria politicii economice contemporane si daca vom incerca sa le am cu realitatea, nu numai ca vom putea explica ratiunea existentei lor dar vom reusi totodata sa le evaluam prin prisma diferitelor criterii. Insa asa cum in ata de toate zilele se intalnesc supraevaluari, tot asa si in cea stiintifica se constata exagerari, de exemplu, in ce priveste modelul neoclasic in raport cu alte modele, fapt care creaza confuzii si neajunsuri dezvoltarii teoriei politicii economice si altor discipline. Teoria politicii economice in conul de umbra al teoriei neoclasice Datorita unora din calitatile sale stiintifice superioare (subiectele abordaAŽte, tehnicile analitice penetrante, adancimea analizelor etc.) modelul neoclasic s-a impus in stiinta economica atat de puternic incat, inca din secolul trecut, el a inceput sa constituie in mod nejustificat un concurent puternic al altor modele de pe piata stiintifica si in special al modelului teoriei politicii econoAŽmice. Astfel, datorita gorii sale, din pacate mai mult aparenta sau formala, acesta (modelul neoclasic) a reusit, in scurt timp, fie sa inlature, fie sa impinAŽga in umbra alte modele sau curente fara sa preia insa rolul sau sarcinile acestora. Edent, economia neoclasica are atat merite cat si limite. Bazele stiintifice ale explicarii functionarii pietelor produselor si serciilor au fost puse de economistii neoclasici cu o mare forta analitica si creatoare - Walras, Pareto, Marshall - carora, le-au urmat, ceva mai tarziu, economistii analisti de aceeasi profunzime cum sunt Frisch, Samuelson, Leontief, Koopmans, Georgescu-Roegen, Wald, Debreu, Hicks, Chamberlin, Kaldor s.a. Acestia au extins studiile nu numai in perspectiva statica ci si in cea dinamica la nivel micro si macroeconomic, pe faze ale proceselor economice - productie, circuAŽlatie, repartitie si consum. Totodata, ei au dezvoltat si rafinat subiectele si aspectele traditionale si ale unor modele de baza. Teoria neoclasica, cu o reAŽmarcabila consistenta logica si forta analitica a ramas insa un model predoAŽminant abstract bazat adeseori pe postulate restrictive pentru a folosi intens instrumentele marginaliste si pe cele analitice (matematice) avansate. Ea explica mecanismele care guverneaza preturile, nivelul productiei si alocarea resurselor in Regenerarea teoriei politicii economiceIn ciuda acestor dificultati si neintelegeri, totusi teoria politicii economice AĢ-a regenerat ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa ca urmare a unor conAŽtributii teoretice remarcabile care nu mai seamana cu cele ale vechii economii politice clasice sau cu cele ale economiei marxiste. Au fost luate in consideare nu numai noile cerinte ale unei realitati schimbate si mai complexe ci si noi concepte si instrumente de analiza ale teoriei neoclasice, cum sunt, de exemAŽplu, marginalismul scolii austriece, optimizarea paretiana, teoria echilibrului, teoria jocurilor, modelarea matematica si au fost create si utilizate noi conAŽcepte cum sunt costurile de tranzactie, alegerea publica s.a. Exista doua categorii de contributii: 1. Prima categorie poate fi caracterizata mai mult ca niste antecedente teoretice sau contributii disparate, singulare ale unor autori care si-au depaAŽsit epoca in care au trait si ale caror lucrari de avangarda si singulare au ramas, mult timp, fie necunoscute, fie neluate in considerare de contemAŽporani. Nu ne propunem sa facem o analiza a acestor contributii ci doar sa amintim doua cazuri mai importante in legatura cu subiectul nostru. Primul caz se refera la Knut Wicksell si Erik Lindahl care au extins analiza mar-ginalista la actitatile publice1. Desi Wicksell, de exemplu, a adus contributii insemnate in dezvoltarea teoriei economiei publice prin care subliniaza puternica prezenta a statului in economie si, totodata, masoara consecintele impozitelor asupra functionarii pietelor private, a trebuit sa treaca mai mult de o jumatate de veac pana cand aceste contributii au fost puse in valoare de catre James Buchanan, unul dintre intemeietorii teoriei alegerii publice2. Al doilea exemplu este cel al lui Coase care, in articolul sau Natura firmei", puAŽblicat in 1937, a demonstrat ca formele de organizare a productiei cu impact asupra structurii pietelor nu sunt dictate de ratiunile tehnologice ci de cele economice. Astfel, folosirea relatiilor de piata nu este gratuita ci antreneaza asa-numitele costuri de tranzactie, diferentierea acestor costuri este principala responsabila pentru alegerea unui anumit mod de organizare care inseamna si constituirea unor ierarhii organizationale - corporatii, oligopoluri, holdinguri etc. - in scopul economisirii costurilor de tranzactie; pietele si ierarhiile orgaAŽnizationale constituie instrumente alternative ale coordonarii productiei1. De-abia dupa o perioada de 35 de ani de tacere2 aceasta contributie avea sa duca la crearea unei adanci brese in teoria neoclasica si la o adevarata revolutie in gandirea institutionalista3 care formeaza unul din stalpii teoriei politicii economice. 2. A doua categorie de contributii poate fi caracterizata prin conturarea si dezvoltarea unor curente de gandire bine structurate in jurul unor subiecte sau subdiscipline, uneori animate de personalitati stiintifice cu importante contributii initiale in domeniu (deschizatori de drumuri), care fie coordoneaza cercetarile, fie organizeaza dezbateri stiintifice. Caracteristicile acestora sunt in special: abordarea pluridisciplinara a subiectelor; o apropiere de realitati; dezvoltarea lor de sine statatoare fara incercari de a le sintetiza intr-un sisAŽtem articulat.In scopul nu numai de a asigura logica expunerii, de a respecta veridiciAŽtatea sustinerilor si a concluziilor teoretice, ci si in incercarea temerara de a articula sau structura o seama de teorii separate si specializate intr-o noua disciplina de sinteza - teoria politicii economice - in urmatoarele doua sectiuni ale acestui modul, precum si in modulele urmatoare vom sistematiza cele mai importante cai si moduri de abordare a teoriei politicii economice, princiAŽpalii stalpi de sustinere a acestei discipline. Totodata, vom releva cele mai valoroase contributii aduse de reputati economisti si politologi in domeniile de care ne ocupam in lucrarea de fata si anume: sistemul institutional ca un cadru de baza a functionarii sistemului economic de piata; neajunsurile ecoAŽnomiei de piata si necesitatea interventiei statului; neajunsurile functionarii sectorului public si redescoperirea rtutilor economiei de piata; problema distribuirii puterii economice si sistemul de relatii intre grupurile de interese intr-o societate democrata cu economie de piata. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
