 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Relatia reciproca dintre politica si economie
|
|
Distinctia dintre scop si metoda si semnificatia epistemologica |
|
| in literatura prind teoria politicii economice contemporane apare un numar mare de idei si curente sustinute de diversi cercetatori. Aceasta diverAŽsitate poate fi clasificata pe anumite platforme doctrinare avand ca principale criterii nu atat gradul de implicare a statului in economie cat mai ales princiAŽpiile ideologice si scopurile politice urmarite. Implicarea statului in economie in diferite moduri si intensitati apare ca o metoda sau ca un mijloc tehnic prin care se pot atinge scopurile politice.1 Aceste aspecte den extrem de imAŽportante nu numai din perspectiva lamuririi problemelor, cat mai ales din perspectiva separarii laturii ideologice de cea tehnica pentru ca deciziile sa poata fi fundamentate atat printr-o analiza politica (ideologie), cat si pe baza existentei unor conditii reale de a atinge scopurile esentiale. in felul acesta deciziile pot deveni obiective. A. Scopurile politice urmarite Acestea reprezinta atitudini ideologice si optiuni politice pe baza carora se elaboreaza modelul si strategia de actiune. Scopurile formeaza caracteristicile fundamentale ale doctrinelor politice care fac sa se deosebeasca unele de altele diversele partide sau formatii politice.2 Barr caracterizeaza scopurile politice ca avand o gama extrem de larga. El este insa de acord ca, in societatile contemporane, exista scopuri politice majore ce pot defini caracteristicile de baza ale doctrinelor politice si anume: eficienta in folosirea resurselor; prezervarea libertatilor indiduale; echitatea sau dreptatea (justice) in distribuirea veniturilor; egalitaAŽtea indizilor.3 Aceste scopuri insa - continua Barr - pot fi definite in diferite moduri si li se pot conferi diferite ponderi. La un liberal, adept al utilitarismului, scopul politic este de a maximiza bunastarea totala; la un liberal libertarian scopul politic exclusiv este libertatea indiduala; pentru Rawls1 - considerat neoliberal - unul dintre scopurile politice fundamentale este dreptatea definita intr-un mod specific de acesta; pentru un socialist scopul politic prioritar este egalitatea,2 precum si fraternitatea sau soliAŽdaritatea. B. Metode de atingere a scopului politic ales Atingerea scopului politic se poate realiza fie pe calea folosirii alocarii reAŽsurselor prin mecanismele pietei, fie pe calea alocarii resurselor prin mecaAŽnismele puterii publice (prin interventia statului). Cu toate ca se incearca o politizare a acestor alternative, la o analiza atenta a problemelor, rezulta ca alegerea metodelor este mai mult de natura tehnica legata, in ultima inAŽstanta, de caracteristica bunurilor si serciilor sau a domeniului de aplicare, precum si de eficienta. Asa cum vom vedea mai jos, in economie sunt categorii de bunuri si serAŽcii sau categorii de procese care impun producerea si valorificarea prin sisAŽtemul relatiilor de piata iar alte categorii care impun interventia statului intrucat ele nu pot fi nici produse in sistemul privat si nici distribuite prin intermediul pietei. De exemplu, daca productia si schimbul bunurilor alimenAŽtare si a celor de imbracaminte sunt proprii sectorului privat si relatiilor de piata, apararea nationala, producerea legilor, apararea drepturilor de proAŽprietate etc. sunt proprii sectorului public. De asemenea, inlaturarea dezechiAŽlibrului macroeconomic se poate realiza numai prin aplicarea unor politici guvernamentale adecvate. A nu tine seama de specificul bunurilor, serciilor si proceselor in adoptarea uneia sau alteia dintre solutii ar insemna nu numai diminuarea eficientei ci si provocarea unor perturbatii in ata econoAŽmica si sociala si afectarea performantelor sistemului pe termen lung. Distinctia dintre scopuri si metode este problema fundamentala. De acest lucru trebuie sa se tina seama in deciziile de politica economica. Pentru a sublinia acest lucru Barr pune urmatoarele doua intrebari la care tot el formuleaza raspunsurile: 1. Cat de mare trebuie sa fie redistribuirea venituAŽrilor, avutiei sau puterii ?; 2. Cum trebuie sa functioneze mai bine economia pentru a realiza scopul politic mentionat ? Edent, prima intrebare reprezinta o problema practica ce tine de decizia politica legata de ridicarea bunastarii, de echitate si de realizarea participarii la decizia politica, iar cea de a doua este problema tehnica de alegere a uneia dintre cele trei metode care poate asigura cel mai bine realizarea scopului politic: relatiile de piata, ificarea sau economia mixta (interventia guverAŽnamentala).1 Multitudinea de scopuri politice cu solutiile de aplicare a lor genereaza o mare diversitate de idei si curente sustinute de diferiti cercetatori. Aceasta diversitate poate fi cuprinsa in mod sistematizat in urmatoarele curente sau platforme doctrinare fundamentale: liberalism, neoliberalism, socialism deAŽmocrat si socialism marxist. Fiecare dintre aceste curente doctrinare pune acAŽcentul pe un anumit principiu sau scop politic care, pe de o parte, dene doAŽminant, iar pe de alta parte, ne in conflict cu alte principii sau scopuri poliAŽtice in cadrul sistemului. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
