 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Relatia reciproca dintre politica si economie
|
|
Statul |
|
| Poate dintre toate categoriile politice strans legate de economie cea mai controversata este cea a statului. in acest submodul vom reda unele conceptii traditionale cu meritele si neajunsurile lor, precum si unele conceptii moderAŽne ce deschid noi orizonturi de reflectie pentru teoria si practica economica.Intelesuri traditionale Folosind o formulare traditionala si foarte larga, statul reprezinta o chinAŽtesenta a puterii politice, o aderata personificare a acesteia. Tot intr-o aseAŽmenea acceptiune, Stiglitz defineste statul ca o organizatie ce are drept caracteristica esentiala puterea de constrangere1. La aceasta se poate adauga ceea ce Theret numeste o forma suprastructurala a intereselor economice si a coeziunii sociale si o entitate organizationala speciala cuAŽprinsa in arhitectura de ansamblu a unui mod de reglare a sistemului economic si social2. Statul isi manifesta aceste calitati prin omniprezenta sa in intreaga viata economica si sociala, omniprezenta pe care Weber o sintetizeaza ast Desi statul are o mare importanta in fiecare economie, fiind mai mult decat un agent economic, teoria economica este departe de a reda in mod satisfacator regulile comportamentale ale acestuia care sa fie abile cu regulile folosite in predictia actiunilor si comportamentelor altor agenti economici cum sunt consumatorii si firmele4. Explicatii privind neglijarea studierii analitice si in forme adecte a roluAŽlui statului deri din cate fapte de necontestat subliniate de Buchanan astfel5: economia clasica, precum si cea marxista au considerat statul ca un element exogen proceselor economice si ca un factor neproductiv; prin foloAŽsirea utilitatii ca functie obiectiv a politicilor economice ale statului, s-a ideaAŽlizat si simplificat obiectivele politice si s-a neglijat structura institutionala care sa oglindeasca realitatile; asezand sub un reflector prea puternic teoria economica prita a lui A. Marshall, a ramas complet in umbra teoria econoAŽmiei publice in care este implicat statul; sub viziunea romantica a statului - aceea de aducator numai de bine in economie sau aceea de despot binevoitor - rolul acestei institutii nu a mai fost supus unei analize critice stiintifice de catre ecoAŽnomisti6 decat mult mai tarziu. Semnul sub care a continuat cercetarea statului este cel de sorginte antro-pomorfica potrivit careia el (statul) este considerat ca o persoana cu scopurile sale proprii fara nici o relatie cu indivizii reali ce compun comunitatea. Statul actioneaza in directia maximizarii propriei sale utilitati sau bunastari in care scop el manipuleaza veniturile si cheltuielile guvernamentale potrivit rationamentelor calculului marginal. Evident, este o viziune pur intelectuala. Nimeni nu stie si nici nu afla vreodata cum arata o functie a bunastarii statului ca persoana, declama cu uimire Downs1. In ciuda acestor neajunsuri si neclaritati, totusi multe din cercetarile efectuate in aceasta viziune au fost utile sub aspectul descifrarii structurii institutionale a statului. Notiuni derite Exista o serie de notiuni legate de structura si activitatea statala si anuAŽme: organizatii, reguli si agenti care au un inteles specific. Organizatiile reprezinta structuri concrete (formale) - aparat administraAŽtiv, justitie, armata, politie, partide politice etc, care au un caracter public (politic) inzestrate cu putere si autoritate (sau se afla in cursa pentru putere cum sunt, de exemplu, partidele politice), fapt ce le deosebesc de cele prite (economice si sociale). Criteriile ce fac sa se deosebeasca intre ele cele doua tipuri de organizatii - publice si prite - constau, deci, in scopurile urmarite, in mijloacele si mecanismele utilizate, precum si in principiile de organizare si de functionare a acestora. Regulile includ toate elementele ce se refera la drepturi si la obligatii, precum si la procedurile si strategiile permisibile de a fi utilizate in procesul politic. Statul nu este decat forma legiuita a vietii in comun - subliniaza P.P. Negulescu -, iar aceasta viata nu e posibila fara anumite reguli de conduita pe care le-a silit intreaga experienta a trecutului si pe care le fixeaza traditiile, institutiile si legile. Aceste reguli tind sa infraneze acele porniri si instincte primitive ale individului, care ar putea fi primejdioase pentru semeAŽnii sai si ar face imposibila, daca s-ar generaliza, viata lor laolalta, in socieAŽtate. O societate e dar cu atat mai solida, cu atat mai durabila, cu atat mai puternica, cu cat regulile in chestiune sunt mai respectate2". Regulile de baza sunt cuprinse in constitutie, precum si in legi si norme scrise si nescrise (obiceiuri, credinte). Aceste reguli reglementeaza organizaAŽrea si distribuirea (diviziunea) puterii in stat (intre cea legislati, executi si judecatoreasca, modul de arbitrare a acestora, precum si intre puterea cenAŽtrala si locala), procedurile de votare, regulile si strategiile legislative, graAŽdele permisibile de luarea si executarea deciziilor si de influenta in cadrul mecanismului de functionare a organizatiilor publice. Agentii - reprezinta personalul existent in toate organizatiile politice care actioneaza in directia initiativelor politice - de crestere sau de mentinere a puterii, de a vota legile, de a realiza interesele personale si ale grupurilor3. Structuri institutionale si functii Din dezvoltarile de mai sus reiese ca notiunea de stat poate fi definita prin prisma a doua caracteristici: organizationala si functionala. A. Din perspecti organizationala, statul reprezinta un set de instituAŽ tii de reglementare si guvernare ce au menirea de a produce reguli, de a conAŽ trola si de a indruma sau regla. Asa cum subliniaza Caporaso si Levine, o anumita forma a guvernarii este intrinseca societatii umane intrucat o socieAŽ tate lipsita total de control, de indrumare si de reglementari reprezinta o conAŽ tradictie in termeni1. in raport cu alte institutii si cu societatea in ansamblu, statul modern si democrat se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi funAŽ damentale: a) Reprezinta un set de institutii identificabile si recunoscute ca facand parte din sfera publica spre deosebire de restul societatii care face parte din sfera prita; b) Reprezinta suveranitatea sau puterea suprema, luand decizii pentru intreaga tara (pe intregul teritoriul sau), and capacitatea sa realizeAŽze anumite scopuri si fiind ultima autoritate pentru toate legile si conAŽsolidand sustinerea regulilor prin sanctiuni sau coercitie; c) isi extinde suveranitatea pe intreg teritoriul tarii si la toti indivizii, in mod egal, indiferent de pozitia sociala sau de pozitia oficiala in stat, deci inclusiv la cei care elaboreaza si care aplica legile (este principiul potrivit caruia nimeni nu poate fi mai presus de lege); d) Are capacitatea de a colecta venituri banesti de la populatie prin imAŽpozite in scopul de a finanta activitatile publice. B. Din perspecti functionala, exista doua moduri de abordare si de definire a statului: Primul mod defineste statul ca pe un set de institutii care are grija sa realizeze anumite scopuri sau obiective. Aceasta se mai numeste si abordarea ex ante. Ea considera ca nu printr-o definitie abstracta se poate caracteriza o institutie ca fiind de interes public sau de interes prit, ci daca prin scopul si functia pe care aceasta o indeplineste corespunde sau nu functiei statului. Orice organizatie al carei scop se suprapune cu functiile statului devine, in mod automat, parte componenta a statului2. Cel de-al doilea mod, numit abordarea ex post, defineste statul prin conseAŽcintele pe care le pot avea dezvoltarea sau accentuarea unor functii ori instiAŽtutii, ca de exemplu, cele de mentinere a ordinii sociale, cele de echilibrare a functiei pietei cu cea de interventie a statului, cele de realizare a bunastarii, cele ale echitatii sociale, ale economiei negociate s.a. in acest mod de aborAŽdare statul este identificat cu acel set de institutii sau modele de comportaAŽmente care aduc efectele, respectiv, ale caror caracteristici principale se pot clasifica in urmatoarele directii: fie libertatea individului, fie silizarea ecoAŽnomica si sociala, fie echitatea sociala, fie echilibrul dintre performanta ecoAŽnomica si echitatea sociala. Ideologiile politice au pus si pun un accent deosebit pe ultimul mod de definire a statului. In functie de efectele urmarite se pot determina si orienta politicile practice si, in felul acesta, se poate face o distinctie neta intre difeAŽrite orientari si dimensiuni ale interventiei statului. Care sunt orientarile care dau caracteristicile dominante ale diferitelor tipuri de stat reiesite ca rezultat al accentuarii unor institutii si functii? Prima rezida in rolul statului care asigura un cadru legal pentru viata sociala si economica, dand prioritate legii si ordinii, protejand teritoriul national de agresiuni externe si aparand anumite lori morale traditionale1. A doua consta in interventia statului in sistemul mecanismului pietei ori in diminuarea interventiei statului - prin dereglementari si reforme economice - in vederea sporirii performantelor sistemului economic. Asa cum a dovedit experienta istorica, interventia statului se poate face pe o gama foarte larga de politici - de la interventii minime (strict necesare) pana la inlocuirea mecanismului de piata cu un mecanism ificat centralizat (din ratiuni ideologice), care implica schimbarea tipului de proprietate si schimbarea sistemului de distributie si a celui de alocare a resurselor. A treia consta in demersurile legislative si institutionale in scopul de a modifica, odata cu cea de interventie a statului in economie, si relatiile dintre stat si grupurile de interes in scopul de a trece de la confruntare sau presiune la cooperare prin negociere. Daca vom incerca sa punem in relatie aceste trei categorii de politici priAŽvind modul, gradul si sfera de interventie a statului vom constata existenta unei game largi de sisteme de organizare economica si sociala si de efecte ce caracterizeaza diferitele tipuri de stat - de la cel liberal clasic, la cel neoli-beral, apoi la cel bazat pe negocieri sau corporatist democrat si, de aici, la cel totalitar sau birocratic. O noua abordare a statului In dezvoltarile de mai sus privind definirea, rolul si functiile statului nu s-a facut nici o precizare cu privire la bazele si limitele sale conceptuale. Critica personificarii statului Cei care au atitudinea cea mai critica fata de vechiul concept al personiAŽficarii statului sunt adeptii pluralismului liberal care militeaza pentru recunoasterea diversitatii in teoriile si practicile sociale, politice si institutionale si sustin intaietatea individului si libertatii acestuia in interpretarea fenoAŽmenelor sociale si in directionarea cercetarilor stiintifice si practicii sociale si politice. Ei resping acele concepte si teorii care incearca sa nege sau sa estompeze diversitatea, precum si actiunea si interesele individului in fata colectivitatii. Dunleavy si O'Leary rele existenta unui numar de trei argumente pe care pluralistii le-au folosit in respingerea vechiului concept de stat organicist1: a) Pluralistii prefera sa foloseasca conceptul de guvern sau de sistem guAŽvernamental mai degraba decat cel de stat care le aminteste de cono-tatia pe care acesta o are si anume, aceea de organizatie unificata, monista si centralizata opusa societatii civile, deci, care le aminteste de absolutism; b) Pluralistii resping conceptul de stat ca parte a filosofiei politice norAŽmative pentru a evita dezvoltarea si raspandirea conceptelor monoAŽlitice ce pot reinvia ideologia si practica totalitara. Stiinta politica studiaza grupurile in competitia lor democratica pentru putere si meAŽcanismele proceselor democratice. in acest cor text conceptul de stat organicist apare ca o simpla fictiune folosita de anumite grupuri penAŽtru a le masca interesele ascunse sub formularea generoasa si plina de candoare a interesului public sau a ratiunii superioare de stat; c) Pluralistii, atunci cand analizeaza sistemele politice, adreseaza intreAŽbarea cine are puterea"? intr-o poliarhie si nu neaparat ce este staAŽtul"? Grupul care detine parghiile puterii este responsabil de decizia politica nu mecanismul in sine luat in ansamblul sau, asa cum fata de un accident rutier responsabil este conducatorul auto nu masina care produce accidentul. Toate acestea nu inseamna ca pluralistii sunt anarhisti din fire. Daca ei nu dau atentie studiului statului in inteleAŽsul sau traditional asta nu inseamna ca ei sunt orbi in fata existentei si necesitatii organizatiei de stat sau in fata conceptiei potrivit careia un stat reprezinta un set de organizatii care detin un monopol legitim al folosirii fortei pe un teritoriu dat impotri acelora care incalca normele sau regulile dinainte convenite. Perspectivele pluralistilor despre stat - afirma Dunleavy si O'Leary - sunt mai subtile decat ar putea realiza chiar ei insisi sau criticii lor2. Tratarea statului, pe de o parte, ca o persoana respecila care ar avea propria sa functie de bunastare, iar, pe de alta parte, ca un monolit intr-o societate structurata pe principii pluraliste apare nu numai ca o fictiune ci ca o contradictie in termeni. Asemenea conceptii nu puteau fi acceptate o perioada prea indelungata. Pe stiintific deja s-au creat conditiile de a discuta frontal si de a intensifica cercetarile pentru a clarifica doua noi mari probleme: prima, de a depasi ideea stanjenitoare a personificarii statului si a doua, cea legata de lamurirea functiei sociale a bunastarii. PionieraAŽtul abordarilor si contributiile la clarificarea acestora o detin, pentru prima, Buchanan, Samuelson, Margolis, Downs, iar pentru cea de a doua, Bergson, Arrow, Downs, Buchanan s.a. Individualismul metodologic Obsernd inconsistenta logica si faptica a personificarii statului, Buchanan a demonstrat inca din 1949 ca numai individul poate avea scopuri (ends) structurate sub forma unor functii proprii de utilitate ori de bunastare iar nu o organizatie cum este statul1.In baza acestei obsertii, Buchanan isi indreapta atentia in directia crearii unei punti de legatura intre calculul optiunii individuale si deciziile colective Statul nu reprezinta nimic prin el insusi, adica separat de indivizi, de inteAŽresele lor. In legatura cu aceasta afirmatie pot aparea doua extreme: a. statul poate fi un instrument in mana unui individ sau a unui grup restrans de indivizi care sa-si declare bunavointa fata de interesele cetatenilor; b. statul poate reprezenta un mijloc pus la dispozitia cetatenilor prin care indivizii pot sa-si satisfaca anumite trebuinte in mod colectiv cu bunuri publice pe care nu le poate oferi piata ci numai statul. Fireste, in prima ipoteza, statul, reprezenAŽtand un instrument in mana unui dictator sau a unei oligarhii, exclude mecaAŽnismul politic al optiunilor individuale ale cetatenilor. in cea de a doua ipoAŽteza, statul - reprezentand un mecanism al functionarii unei societati demoAŽcratice pus in serviciul cetatenilor si condus dupa un set de reguli dinainte convenite - implica prezenta individului cu optiunile sale rationale in proAŽcesul optiunilor colective, precum si prezenta sa in ierarhiile administrative birocratice, in procesul de votare si in cele guvernamentale, cu tiAŽmente specifice fiecarei pozitii mentionate. Referindu-se la cea de a doua ipoteza, Downs subliniaza existenta monopoAŽlului statal asupra unor servicii oferite indivizilor - securitate personala si a dreptului de proprietate, aparare nationala, sanatate, educatie, cultura etc. Statul urmareste nu maximizarea profitului ci doar cerinta de a se acoperi costurile pe termen lung nu prin plata directa de catre consumatorii efectivi ci prin taxe si impozite pe care indivizii le platesc in mod obligatoriu in calitaAŽtea lor de virtuali consumatori1. Asupra caracteristicilor categoriei de bunuri publice, a modului de a beneAŽficia de ele si de a plati pentru utilizarea lor, precum si asupra procesului de luare a deciziilor publice se ridica numeroase probleme. Ceea ce cred ca ar trebui retinut aici este faptul ca gestiunea acestei categorii de bunuri face parte din mecanismele publice desfasurate dupa reguli democratice cu impliAŽcarea individului. Pot fi trecute oare unele dintre bunuri in gestiunea prita bazata pe relaAŽtiile de piata?; ce antaje si ce neajunsuri au cele doua tipuri de gestiune? sunt probleme care vor fi analizate mai tarziu. Guvernul ca decident politic efectivIn considerentele critice de mai sus s-au scos in evidenta falsitatea personificarii si separarii statului de individ generata de credinta ca statul este aparte de oameni - indivizi sau ca el este mai presus de acestia. Dezvoltand teoria individualismului metodologic s-au facut pasi importanti in directia punerii individului in drepturile sale si a noii interpretari date statuAŽlui, insa introducerea individualismului in mecanismele optiunii publice desi foarte necesara, este totusi un lucru incomplet. Individualismul reprezinta doar o fata a monedei. Cealalta fata o reprezinta structurile institutionale in cadrul mecanismului politic. Reducand explicatia intregului mecanism al optiunii publice la individualismul metodologic nu facem altce decat sa ne inscriem fara sa vrem in randul reductionistilor. Credem ca nu trebuie sa uitam in aceasta privinta avertismentul lui Knut Wicksell dat inca din 1896 conform caruia politica economica este facuta de catre politiceni care sunt participanti intr-un proces legislativ si ca economistii nu pot ignora aceste fapte elementare. in aceasta ordine de idei merita sa fie amintita si afirmatia lui Buchanan dupa care politica guvernamentala izvoraste dintr-o inalta comAŽplexitate si complicata structura institutionala populata de oameni foarte diferiti de noi, restul2. Prin urmare, in modelul politic trebuie inclus cel ce raspunde de deciziile lui in fata individului-cetatean alegator. Cel ce raspunde este coalitia sau partidul format din grupuri organizate care, castigand alegerile, preia controlul asupra aparatului de stat (institutii, personal administrativ speciaAŽlizat si mijloace tehnice) in vederea guvernarii tarii. In asemenea impreAŽjurari, nu cetateanul-individ face optiuni publice ci grupul care il reprezinta pe cetatean si care este investit cu autoritatea necesara. Deci, guvernul reAŽprezentativ este acela care ia deciziile de interes public. Din cele relatate mai sus rezulta ca este vorba de conturarea a doua moAŽdele: primul, - modelul lui Buchanan - care are o viziune individualista asupra societatii fara a lua in considerare problemele reprezentarii; al doilea, - modelul lui Downs - care incearca sa construiasca o teorie a guvernului, analog cu teoria pietelor, concentrandu-si atentia asupra comportamentului partidelor politice. Principalele elemente ale primului model, ca si limitele sale, au fost expuse in paragraful anterior. Ramane ca, in continuare, sa reAŽdam pe scurt trasaturile de baza ale celui de al doilea model. Dupa cum subliniaza Downs, acest model este bazat pe urmatoarele supoAŽzitii: 1. Fiecare guvern cauta sa maximizeze suportul sau politic intrucat, pe de o parte, existenta sa este legata de alegeri periodice si, pe de alta parte, scopul principal al oricarui partid de guvernamant este realegerea, iar cel al partidelor aflate in afara puterii (in opozitie) este alegerea lor. And un asemenea scop, guvernul capata comportament rational in competitia pentru putere in cadrul statului democrat. 2. Partidul care primeste cele mai multe voturi la alegeri (nu neaparat majoritatea) controleaza intregul guvern pana la urmatoarele alegeri. 3. Partidul de guvernamant are o larga libertate de actiune circumscrisa totusi in limitele prevederilor constitutionale. Una dinAŽtre cele mai importante limite ale guvernului (partidului de guvernamant) se refera la interdictia de a stanjeni sub orice forma activitatile celorlalte partide politice in competitia lor pentru putere1. In stat exista mai multe agentii sociale sau organizatii. Ceea ce diferenAŽtiaza guvernul de restul agentiilor este dimensiunea puterii. Din acest punct de vedere, Dahl si Lindblom definesc guvernele ca organizatii care au un monopol al controlului, suficient pentru a impune o solutionare a disputelor cu alte organizatii in domeniu Cel care controleaza guvernul, de obicei, are ultimul cunt intr-o anumita chestiune; acela care controleaza guvernul poate impune decizii asupra altor organizatii in domeniu"2. Potrivit principiului diviziunii muncii, in cadrul modelului lui Downs, guAŽvernul este o organizatie ce reprezinta locul esential al puterii in societate si garantul fundamental al coercitiei. El poate exercita puterea si constranAŽgerea asupra tuturor grupurilor sociale care trebuie sa asculte de deciziile sale, de legile tarii. Prin urmare, se poate afirma ca guvernul are o functie sociala specializata. in cadrul diviziunii muncii, el poate adopta organizaAŽrea anumitor activitati ale cetatenilor, interzice alte activitati, cere participarea obligatorie la anumite actiuni, initia proiecte de legi si executa bugetul tarii1. In modelul sau, Downs da o atentie speciala analizei relatiilor dintre cetateni - in calitate de alegatori -, guvern si partidul de guvernamant. El sesizeaza contradictia dintre interesul liderilor partidelor - acela de a maxiAŽmiza voturile2 pentru a ajunge la guvernare - si interesul cetatenilor, chiar si a celor din propriul partid, - acela de a ameliora starea sociala si economica3. In modelul lui Downs si in dezbaterile stiintifice ulterioare un loc imporAŽtant il ocupa si problema separarii intereselor dintre guvern, ca agent decizioAŽnal dispus sa produca schimbari conform programului partidului de guvernaAŽmant si cetatenii aflati in serviciile administratiei guvernamentale care, in general, nu sunt membri ai partidului respectiv. in principiu, acestia se opun schimbarilor initiate de guvern, ei and in vedere alte obiective cum sunt: maAŽximizarea bugetului, extinderea serviciilor administrative, sporirea prestigiului personal si a veniturilor. De aici apare impactul negativ pe care il are aparatul administrativ (birocratia) asupra politicii guvernamentale, asupra schimbarilor democratice si asupra reformelor economice si politice in general. Unele dintre aspectele contradictorii (cu efecte negative mentionate mai sus) au un impact defavorabil asupra sectorului public. Ele constituie arguAŽmente puternice privind limitele si deficientele sectorului public in activitatea de gestionare. Relatia dintre cetateni si reprezentantii alesi4 Atat in modelul lui Downs cat si in alte lucrari importante sunt abordate doar relatiile dintre cetateni si guvern fara sa fie luate in considerare relatiile cu institutia fundamentala a oricarei democratii constitutionale - parla- mentul. De exemplu, Downs subliniaza ca cetatenii aleg in mod rational si eficient guvernul1 iar Schumpeter arata ca singurul scop al alegerilor intr-o democratie este alegerea unui guverna Aici amandoi d relatia directa dintre cetatean si guvern, facand abstractie, in procesul politic, de relatia cu reprezentantii alesi. Schumpeter arata ca membrii aceluiasi partid actioneaAŽza in armonie", intocmai ca niste asociatii comerciale, iar Downs subliniaza ca toti membrii partidelor sunt la fel, adica au functii de utilitate identice. Ca rezultat, procesul de luare a deciziilor nu este analizat in relatie cu politicile publice iar rolul reprezentantilor alesi, cum am spus, nu este luat in consideAŽrare3. Pentru a obtine o mai buna alegere a proceselor politice reale nu putem face abstractie de aceste aspecte. intr-ader, studiind relatia cetatean-repre-zentant ales - vom putea scoate in evidenta, in mod corect, distinctia dintre guvern (executiv) si adunarea reprezentantilor (parlament), distinctie ce treAŽbuie facuta pe baza diviziunii competentelor fiecareia din cele doua institutii politice fundamentale. Cu peste un secol in urma, John Stuart Mill a sublinat existenta a doua functii autonome a adunarii reprezentantilor: 1. sa efectueze supravegherea si controlul guvernului; 2. sa constituie arena in care se prezinta si se confrunta nu numai opinia generala a societatii ci si opinia fiecarui segAŽment al acesteia, produsa in plina lumina si sub forma unor discutii provocaAŽtoare, asa incat fiecare persoana din tara sa-si gaseasca omologul care sa expriAŽme gandurile sale sau chiar sa vorbeasca mai bine decat ar putea el sa o faca4. Cand voteaza sau, cu alte cuvinte, cand se angajeaza in actiunea politica -subliniaza si Breton - cetatenii cauta, in primul rand, sa dea expresie si sa sprijine una sau mai multe opinii politice iar, in al doilea rand, sa aleaga un guvern. Dupa Mill, alegerea guvernului nu este altce decat un produs seAŽcundar (subprodus) al opiniilor cetatenilor. Dupa cum rezulta din cele de mai sus, cetatenii au relatii nu numai cu reprezentantii alesi in parlament ci si cu guvernul. Insa ele sunt cu totul diferite de la un caz la altul. Astfel, in cadrul relatiilor cu guvernul cetatenii apar ca simpli primitori de politica, deci, cu putine sanse de influentare direcAŽta, iar in cadrul relatiilor cu parlamentul (cu reprezentantii alesi), cetatenii sunt producatori de politica5, deci, cu o doza mai mare de influentare. In paragrafele de mai sus am incercat sa ne familiarizam cu cate conAŽcepte si institutii de baza ale sistemului politic si cu unele aspecte privind modul de functionare a mecanismului politic. intrucat prezenta lucrare este dedicata studiului aplicarii mecanismului politic in domeniul economic si a metodologiei economice in domeniul politic este necesara totodata si incercaAŽrea de a ne familiariza cu unele conceptii privind sfera economica si cu unele concepte si institutii economice. Aceasta ne permite sa intelegem mai bine necesitatea, posibilitatea si limitele deciziei politice in sfera economica, preAŽcum si limitele si neajunsurile sferei economiei publice. Puterea politica exercita influenta asupra tuturor proceselor economice si sociale. Statul ia decizii labile nu numai pentru sfera economiei publice ci si pentru cea a economiei prite fie pentru garantarea drepturilor de proAŽprietate si crearea unui mediu prielnic de functionare a pietei, fie pentru exAŽtinderea ori limitarea^ sa, fie, in sfarsit, pentru aplicarea unor politici de reAŽglare a sistemului economic si de ajustare a unor relatii sau institutii de piata. Ce directii pot fi urmate si ce optiuni pot fi adoptate, aceasta depinde de anumite premise de ordin doctrinar-politic. Un economist analist nu se poate multumi insa cu situatia de a considera premisa doctrinara ca pe un u. El vrea sa stie in ce raport se gaseste aceasta premisa faAŽta de rationalitatea economica si fata de motitia ori de interesul economic. Aceasta constituie in fapt cheia de bolta a teoriei politicii econoAŽmice, deci si a lucrarii de fata. Pentru a ne angaja la un asemenea demers este necesar sa analizam pe scurt cate conceptii, concepte si institutii ecoAŽnomice de baza. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
