 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Relatia reciproca dintre politica si economie
|
|
Problema consensului |
|
| In lul sinoptic de mai sus am redat punctele caracteristice care despart principalele grupuri de partide din punctul de dere al doctrinelor lor de politica economica. Deosebirile prisc atat scopurile politice esentiale, cat si politicile aplicate in derea realizarii acestor scopuri. Totodata, deosebirile se refera la ordinea de prioritate, precum si la ponderile pe care le au unele dintre scopuri si politici. . Zona de consens In competitiile la care se angajeaza, partidele subliniaza existenta acestor diferentieri, de multe ori chiar in mod exagerat in scopuri tactice, de a cuceri puterea politica. Fireste, diferentierile sunt normale si ele trebuie scoase in evidenta intr-o societate democrata bazata pe o structura pluralista. Este stiut insa ca un grup nu poate sa-si asigure continuitatea pe termen lung atunci cand el se bazeaza numai pe deosebiri atat la nilul indivizilor, cat si la nilul grupurilor si o Punctele de conrgenta existente in viata economico-sociala nu puAŽteau lipsi din doctrinele economice ale partidelor, tinand seama ca aceste doctrine reprezinta, intr-o forma concentrata, principalele cerinte ale dezvoltarii economico-sociale. De aceea, cu toate diferentierile dintre doctrine, exista totusi numeroase puncte de consens. Acest teritoriu comun este garantat sau aparat printr-un set de norme sau reguli cunoscute sub dirse denumiri cum sunt: contract social, reguli de baza ale ordinii sociale, reguli constitutionale, contract constitutional1. PuncAŽtele de consens ale grupurilor doctrinare cuprinse in ultima coloana a taAŽbloului sinoptic de mai sus, care reflecta pe politic realitatile si cerintele vietii economico-sociale reale, au ca suport regulile de baza ale ordinii sociale asupra carora s-a connit fie in scris, fie in mod tacit. Fundamentarea teoretica a consensului Exista astazi multe studii si chiar subdiscipline specializate care analiAŽzeaza problema consensului. De exemplu, stiinta economica constitutionala, desprinsa din teoria alegerii publice, a inceput sa cuprinda aproape intregul program de cercetare aplicativa privind consensul1. Pentru studiul consensului politologii folosesesc stiinta politica constitutioAŽnala, insa, asa cum subliniaza Buchanan, acest termen atrage atentia asupra fenomenelor relevante respecti insa el nu reuseste sa exprime relevanta si aplicabilitatea stiintei economice ca o disciplina de baza in examinarea si evaAŽluarea regulilor fundamentale ale ordinii sociale. Tocmai de aceea Buchanan si-a insusit propunerea lui McKenzie din 1982 de a folosi termenul de stiinta economica constitutionala2.In fapt, termenul de constitutional a fost utilizat de Buchanan si de Tullock, inca din 1962, care intelegeau prin el un set de reguli asupra carora se convine in prealabil si in cadrul carora se vor desfasura ulterior actiunile3. Pentru studiul consensului Frey foloseste notiunea de contract constitutional, interpretat ca un instrument al politicii economice, considerand ca stiinta ecoAŽnomica insasi este mai mult o stiinta a contractului decat o stiinta a alegerii, adica asa cum a inteles-o si a descris-o Robbins4. Atat stiinta economica traditionala neconstitutionala cat si teoria alegeriAŽlor publice arata ca agentii economici si politici sunt condusi in actiunile si deciziile lor dupa interese individuale si de grup. in acest context toti deci-dentii economici si politici urmeaza fara oprelisti doar propriile lor interese. Daca lucrurile ar sta cu adevarat chiar asa, viata economica si politica a societatii ar deni un calvar, ea s-ar desfasura intr-o dezordine insuporila care, probabil, nu s-ar putea deosebi prea mult de viata junglei, unde ar aa loc numai conflicte care mai de care mai surprinzatoare, mai feroce si cu importante pierderi pentru unii si castiguri nejustificate pentru altii. Studiul atent al faptelor reale facute cu ajutorul stiintei economice constitutionale ne arata ca lucrurile se desfasoara intr-o cu totul alta maniera. Agentii econoAŽmici si politici fac optiuni pe baza variatelor seturi de stimulente si in cadrul unui sistem politico-economic interdependent cu o seama de restrictii si in care gurnul este o parte componenta endogena1. Trebuie atrasa atentia ca stiinta economica constitutionala nu o substituie pe cea neconstitutionala sau traditionala. Cercetatatorii trebuie sa analizeze optiunile decidentului prin prisma ambelor tipuri de discipline.In cazul economiei neconstitutionale cercetatorul presupune ca alegeAŽrea este facuta in cadrul unor constrangeri impuse exogen celor ce fac alegeAŽrea. Constrangerile pot fi impuse de natura, de istorie, de optiuni trecute, de persoane, de obiceiuri sau conntii, de restrictii bugetare in cadrul functiei cererii s.a.2.In cazul economiei constitutionale cercetatorul isi indreapta atentia spre problemele de alegere a unor reguli fundamentale de functionare a ecoAŽnomiei - aranjamente institutionale - care sa asigure agentilor economici un mediu prielnic de a opta pentru actiuni care sa le asigure minimizarea costuriAŽlor de tranzactie. Analiza economiei constitutionale incearca sa explice proprieAŽtatile de functionare a setului de reguli legale (constitutionale) care constrang optiunile si activitatile agentilor economici si politici, reguli care definesc cadrul in care sunt facute optiunile obisnuite ale agentilor. in acest sens, stiinta economica constitutionala implica un nil mai inalt al cercetarii decat stiinta economica traditionala; ea trebuie sa incorporeze si rezultatele cercetarii regulilor fundamentale impreuna cu multe subdiscipline mai putin sofisticate3.In concluzie, obiectul de studiu al stiintei economice constitutionale il constituie regulile de a lua deciziile. Pe de o parte, postularea regulilor resAŽpecti intra in sfera optiunilor constitutionale. Pe de alta parte, principala motivatie a indivizilor si a grupurilor de indivizi de a recurge la aceste reguli este de esenta economica, dorinta de a reduce costurile de tranzactie. Daca optiunile curente (obisnuite) prisc fiecare individ in mod izolat, optiunile pentru reguli prisc toti indivizii ce compun grupul sau organizatia, ele devin o problema de interes colectiv. Dar, intr-o soAŽcietate democrata, pentru a adopta asemenea reguli inseamna ca inAŽdivizii ce compun grupul social sau organizatia trebuie sa cada de acord asupra acestora inainte ca actiunile sa fie intreprinse4. Iata de ce aici apare necesitatea consensului general. in caz contrar, survine in mod iminent pericolul de a adopta reguli care sa genereze, ulterior, nemultuAŽmiri si insilitate economica si sociala.In asemenea imprejurari - pentru economisti - se nasc doua mari categorii de probleme ce trebuie supuse unor cercetari sistematice: motivatia optiunii colecti si implicatiile economice ale consensului. Motivatia optiunii colecti Prima categorie de probleme este aceea privind trecerea de la activitatea individuala spontana, numita optiunea individuala, la activitati de interes colecAŽtiv supuse unor reguli connite numite optiuni colecti - fie de cooperaAŽre de tip corporativ (semipublic), fie publice. La intrebarea, ce-l deterAŽmina pe individ sa treaca de la optiunile individuale la cele colecti, economistii au dat un raspuns raspicat si, anume, ca in societatile democrate este si treAŽbuie sa fie vorba in cea mai mare parte de o motivatie economica a indivizilor respectivi. De aceea, la trecerea de la optiunile individuale la cele colecti nu trebuie sa se regaseasca neaparat motivatii ideologice specifice ci mai ales motivatii economice consensuale Trecerea la optiunea colectiva se face in masura in care aceasta aduce avantaje economice individului prin reducerea costurilor sociale sau de tranzactie (ori ceea ce utilitaristii numesc maximizaAŽrea utilitatii), inclusiv prin diminuarea riscului sau nesigurantei actiunilor. Un aspect important ce trebuie retinut pentru analiza optiunilor este urmaAŽtorul: trecerea de la un tip la altul de optiune nu este irersibila, deci nu are un cara Implicatiile economice ale consensului A doua categorie de probleme ce si le pun economistii se refera la impliAŽcatiile economice ale aplicarii consensului, pe care le redam pe scurt in cele ce urmeaza. O parte a activitatii umane organizata pe baza unor reguli individuale sau voluntare a optat pentru forme bazate pe reguli colecti. In acest context individul a fost pus in situatia de a se confrunta cu alternatile individual /colectiv, andu-le din mai multe puncte de dere (criterii), din care, prevaleaza cel al costurilor. El a putut gasi ca este avantajos sa exploreze posibilitatea organizarii unor activitati in mod colectiv intrezarind ca in felul acesta el isi poate spori utilitatea. Dupa Buchanan si Tullock, utilitatea indiAŽviduala poate sa fie sporita prin actiunea colectiva, avand doua feluri de efecAŽte distincte: 1. Pe de o parte, eliminarea unor costuri externe pe care actiunile individuaAŽle, voluntare ale altor indivizi le impun asupra individului in cauza; 2. Pe de alta parte, realizarea unor castiguri externe ce nu pot fi reaAŽlizate stand izolat, deci actionand in mod individual.In urma atiei si insumarii algebrice a castigurilor si costurilor, reAŽzulta asa-numitele costuri directe nete ale optiunii colecti1. Trecerea si practicarea optiunilor colecti prin consens politic necesita chelAŽtuieli de organizare numite costuri de luare a deciziilor colecti sau de consens. Acestea trebuie ate cu costurile directe nete ale opAŽtiunii colecti. Din insumarea algebrica a celor doua categorii imporAŽtante de costuri rezulta, in final, costurile totale pe care Buchanan si Tullock le numesc costurile interdependentei sociale iar Coase, North si alti cercetatori neoinstitutionalisti le numesc costurile de tranzactie1. Decidentul interesat va considera ca este avantajos sa cada de acord cu anumite reguli atunci cand el poate anticipa ca, prin aplicarea acestora, castigurile vor depasi costurile. Pentru a se putea aplica, regulile respecti trebuie sprijinite de toti membrii comunitatii prin mecanismele politice demoAŽcrate - vot, referendum etc. Procesul de extindere a activitatii colecti pe cale democratica este in fond un proces de optimizare. El rezulta din caracterisAŽticile evolutiei costurilor si din mecanismele democratice2. Consensul este un proces necesar care se manifesta atat in viata economi-co-sociala generala, cat si pe ul doctrinelor politice. Trebuie sa se retina faptul ca in termenii stiintei economiei constitutionale, consensul nu este un proces fara costuri (sau cu costurile egale cu zero). El este un proces care implica, pe de o parte, avantaje, iar pe de alta parte, costuri de organizare si de infaptuire a consensului. Decidentul - individul interesat direct, ori politiAŽcianul care concepe si aplica doctrina unui partid - este pus in situatia de a opta fie pentru acceptarea, fie pentru respingerea unor optiuni ce prisc reglementari colecti, luand ca criteriu de apreciere principiul sanatos al costurilor. Optiunile bazate pe acest criteriu impun realizarea pe zone relativ intinse a consensului intre doctrine diferite. De aici se poate trage o concluzie importanta. Consensul nu este o idee utopica. El are o puternica motivatie economica atat la nilul individului, cat si la nilul grupurilor sociale: doAŽrinta de economisire a costurilor sociale (de tranzactie). Asemenea model, care a capatat o extindere si o audienta mai mult in luAŽmea academica, poate constitui nu numai o explicatie ci si un indemn catre elitele politice pentru adoptarea unor rationamente de baza in doctrine si in programe, care sa vizeze actiuni politice pentru realizarea reformelor econo-mico-sociale privitoare la regulile fundamentale ce tin de ordinea sociala. In societatile democrate asemenea institutii fundamentale nu reprezinta un cadou oferit sau un lucru impus societatii. Ele rezulta dintr-un proces natural de dezbateri organizate de indivizi liberi in incercarea lor de a formula reguli accepile, in general, din perspectiva interesului lor pe termen lung', dezAŽbateri conduse si mediate de partidele politice cu doctrine care reflecta interesele grupurilor sociale pe care le reprezinta. Partidele au obligatia fata de electorat de a ajunge la consens in punctele de interes vitale pentru socieAŽtate, puncte care reprezinta aspectele fundamentale ale ordinii sociale. Bruno Frey subliniaza ca pentru o mare parte a problemelor economico-sociale pot fi realizate aranjamente sociale unanim acceptate de care ar beneficia oricine. El distinge trei domenii importante de aplicare a unor aseAŽmenea aranjamente1: » determinarea regulilor politice fundamentale si a institutiilor prin gaAŽrantarea acestora cum sunt cele privind drepturile si libertatile individuale si structura statului; » determinarea rolului si diviziunii muncii dintre sistemele fundamenAŽtale socio-economice de luare a deciziilor vizand reguli, reglementari si institutii la nil constitutional care - intrunind consensul - arata cum pot fi depasite neajunsurile sistemului de decizii ale unei socieAŽtati democrate in domeniile pietei, democratiei si gurnului, aparaAŽtului administratiei de stat si grupurilor de interes; » determinarea regulilor fundamentale de alocare, de distribuire si de silizare economica prin protectia si corectarea functionarii defecAŽtuoase a pietelor, prin controlul sectorului public si limitarea unor initiati gurnamentale, prin reglementari privind politicile nituAŽrilor monetare si fiscale.In multe tari democrate asemenea reglementari fac parte din zona de conAŽsens a doctrinelor politice ale partidelor si, totodata, ele sunt inserate in textele constitutiilor. Acest lucru are o semnificatie aparte intrucat ceea ce este esential si de importanta primordiala pentru economie si societate sunt tocmai acele aspecte economice si sociale care trebuie sa uneasca partidele si societatea, nu sa le diferentieze sau sa le indeparteze unele de altele. 1. intr-un sistem constitutional, partidele politice constituie forta moAŽtrice a societatii, precum si placa turnanta a schimbarilor in cadrul sistemului politic si economic al unei tari. Ele asigura functionarea mecanismului de condueere democratica a tarii si au functia de gaAŽrant al relatiilor normale dintre reprezentantii alesi si alegatori; 2. Rostul existentei mai multor partide concurente cu doctrine si prograAŽme diferite, cat mai bine diferentiate este acela de a acoperi tot specAŽtrul politic al unei tari intrucat numai in acest fel toate grupurile de alegatori pot fi reprezentate in conducerea tarii, pot lua parte la luarea deciziilor politice; 3. in viata politica din Romania, ca si in spatiul euroatlantic s-a contuAŽrat existenta a trei grupuri (arhetipuri) importante de doctrine politice: neoliberalism, crestin-democrat si socialist-democrat, din care fac parte mai multe partide ce se deosebesc prin anumite nuante si accente asupra scopurilor politice esentiale si asupra cailor si metoAŽdelor folosite pentru a atinge aceste scopuri. In elul sinoptic preAŽzentat mai sus s-au redat principalele caracteristici ale grupurilor de doctrine ce le deosebesc unele de altele, precum si principalele puncte ale spatiului de consens al acestor grupuri; 4. Din tendintele manifestate in ultimele doua decenii si mai ales din exAŽperienta tarilor ex-socialiste, se observa formarea unui puternic curent de opinii pe teoretic si pe cel practic in favoarea inviorarii comAŽpetitiei si a extinderii relatiilor de piata libera in detrimentul sectorului public, ca un mijloc de ridicare a performantelor sistemelor economice; 5. In modul s-a abordat problema consensului ca un factor pozitiv care vine sa cimenteze coeziunea sociala si sa asigure forta sinergetica necesara pentru realizarea marilor proiecte de reforma si pentru cresAŽterea performantei sistemului economico-social. Consensul nu este o idee utopica. El are o puternica motivatie economica atat la nilul individului, cat si la nilul grupurilor sociale prin economisirea cosAŽturilor sociale (de tranzactie). |
|
|
Politica de confidentialitate
|
