 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Sectorul public in raport cu cel privat
|
|
Esenta optiunilor pentru sectorul public |
|
| Pentru a crea analizelor care urmeaza un cadrul rational si cat mai apropiat de realitati, inca de la inceput ar trebui lamurita o chestiune cardinala: daca optiunea pentru extinderea sectorului public are un caracter pur politic sau un caracter pur tehnic-metodologic. Pentru a da un raspuns cat de cat satisfacator acestei intrebari ar trebui sa ne referim la ordinea fireasca in care actioneaza partidele politice in concordanta cu definirea doctrinelor lor politice si cu pu¬nerea lor in practica. Partidele isi fixeaza, in primul rand, scopurile esentiale, scopuri care tin de filozofia lor doctrinara si care dau sensul sau orientarea generala a actiunilor, precum si motivatia acestora. In baza acestor scopuri de esenta doctrinara guvernele isi definesc metodele sau tehnicile pe care le r utiliza. In aceasta privinta cred ca poate fi edificator si urmatorul rationament al lui Barr atunci cand explica continutul sectiunilor sale "Teoria economica a statului bunastarii". El apreciaza ca locul corespunzator al ideologiei consta in alegerea scopurilor si, in special, in definirea justitiei sociale aflata in conflict cu eficienta economica.1 Fiecare partid cade de acord asupra scopurilor politicilor esentiale si da aces¬tora diferite interpretari si ponderi si, totodata, face compromisurile cores¬punzatoare intre obiectivele aflate in conflict - eficienta/echitate/libertate individuala. insasi scopurile politice esentiale si in special cele privind echitatea, egalitatea, libertatea individuala r varia destul de mult de la un partid la altul datorita interpretarilor lor diferite ale diverselor teorii adoptate. Pentru a indeplini sau a atinge scopurile fundamentale formulate, par¬tidele isi definesc si isi aleg procedeele de actiune disponibile. Odata ce s-a cazut de acord asupra scopurilor politice esentiale, alegerea metodelor va trebui privita mai degraba ca o problema tehnica decat ca una ideologica, precizeaza Nicholas Barr.2 Dar ce se intelege aici prin metode? Metodele reprezinta un set de tehnici disponibile de actiune care concura la atingerea scopurilor politice si se refera, de exemplu, fie la interventii guvernamentale indirecte, fie la interventii direc¬te in relatiile de piata prin reglementari, redistributii ale veniturilor, la folosi¬rea unor parghii financiare, la aprovizionarea si la productia publica de bunuri si servicii, la restrangerea proprietatii publice prin privatizare s.a. Preocuparea pentru o marime adecvata a sectorului public este, intr-o masura semnificativa, o problema tehnica mai degraba decat una ideologica, subliniaza Musgrave.1 Punerea in practica a metodelor mentionate inseamna, in ultima instanta, exprimarea uneia dintre cele doua optiuni posibile: - extinderea sectorului public; - extinderea sectorului privat in cadrul sistemelor economice mixte unde are loc impletirea celor doua tipuri de sectoare care isi modifica ponderea.In caracterizarea celor doua tipuri de sectoare, prin traditie, teoria economi¬ca a adoptat urmatoarele ipoteze globale; a) sectorul privat, (sistemul de alocare al pietei concurentiale) asigura eficienta economica maxima; b) sectorul public, (sistemul de alocare prin interventia statului) asigura echitatea sociala si egalitatea sociala.In virtutea acestor ipoteze globale, pur teoretice, s-a dezltat o impor¬tanta literatura si s-au format curente economice si politice. Unele dintre partide isi fundamenteaza doctrinele lor tocmai pe aceste ipoteze, urmarind atingerea scopurilor politice prin dezltarea unuia sau altuia dintre aceste sectoare. Evident, a fundamenta orientarea generala a politicii economice pe aseme¬nea ipoteze teoretice, globale este o eroare. Singurul fapt care poate demonstra in mod satisfacator efectele pozitive si negative asupra economiei si vietii so¬ciale pe care le pot avea extinderea sau restrangerea sectorului public in raport cu cel privat este analiza fiecareia dintre elementele componente ale celor doua sectoare atat prin prisma trasaturilor tehnice si economice ale bunurilor si serviciilor produse si livrate (in raport cu relatiile de piata), cat si prin prisma aranjamentelor institutionale (in raport cu mecanismele de functionare a econo¬miei). Numai daca m supune unei analize obiective structura interna si com¬portamentul sectorului public in raport cu cel privat si numai daca m evalua efectele pozitive si/sau negative pe care le-ar avea schimbarea elementelor lor componente (bunuri, servicii si institutii) asupra sistemului economic si asupra mecanismelor de functionare a economiei, m putea raspunde cu o anumita pre¬cizie la urmatoarele intrebari: daca este sau nu avantajoasa extinderea sectorului public?; care anume elemente sunt adecvate sectorului public si care elemente sunt adecvate sectorului privat?; care sunt limitele acestor extinderi?; ce forme intermediare intre sectorul public si cel privat si ce forme de organizare pot lua nastere in urma unor combinari de elemente si institutii?In cele ce urmeaza m cauta sa raspundem la unele dintre aceste intrebari. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
