 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Sectorul public in raport cu cel privat
|
|
Un model analitic de alocare ineficienta in sectorul public birocratic |
|
| Activitatea conducerii birocratiei, chemata sa aplice deciziile politice, este dominata de relatiile cu institutiile politice in calitatea lor de organizatii cu drepturi legale de a da ordine, de a dispune si de a aloca resurse bugetare. La randul lor, si organizatiile politice sunt dominate de puterea birocratiei care detine informatiile si expertiza profesionala. Asa cum am mai aratat, intre cele doua tipuri de institutii sunt relatii de monopol bilateral intre care se manifesta conflicte de interese ce nu trebuie ignorate. Pe de o parte, institutiile politice, supuse jocului competitional si al alegeAŽrilor, sunt fortate de alegatori de a exprima preferintele pentru bunurile si serviciile publice la nivelul celor formulate de votantul median. Aceasta inAŽseamna o marime op Pe de alta parte, birocratia, care nu este supusa nici unui joc competitioAŽnal, dar care dispune de forta numerica, informationala si profesionala, face presiuni asupra sectorului politic pentru maximizarea bugetului si, prin aceasta, a productiei de bunuri si servicii publice. Birocratia cere un buget care sa satisfaca nu numai functiile de productie si de cost conform ofertei de bunuri si servicii publice dar si functia de utilitate a birocratilor1. Daca la sectorul politic marimea bugetului oferit birocratiei se inscrie la nivelul cererii votantului median, ceea ce reprezinta nivelul optim din puncAŽtul de vedere al intereselor societatii, la sectorul birocratic - in calitate de producator si ofertant de bunuri si servicii publice, bugetul este supradimenAŽsionat iar oferta depaseste nivelul optim social.Intrebarea este: cu cat bugetul impus si outputul oferit de birocratie sunt mai mari decat cele eluate de institutiile politice? Evident, diferentele de marime care apar intre cele doua institutii reprezinta pierderi pentru socieAŽtate. La aceasta intrebare ne propunem sa raspundem in acest submodul, folosind modelul lui Niskanen. In acest model apar doua functii fundamentale: B - functia outputului bugetar; Ct - functia costului outputului total, la care se ataseaza restrictia prinAŽcipala potrivit careia bugetul trebuie sa fie egal sau mai mare decat costul maxim: B>Ct Descrierea functiilor Pe baza elementelor initiale redate mai sus, sa analizam acum in mod separat cele doua functii fundamentale, precum si functiile lor derite prin care se determina marimile cu care vom opera in model. A. Functia outputului bugetar Din punctul de vedere al birourilor, preferintele exprimate de politicieni sunt rezumate si concretizate in functia outputului bugetar. Orice punct de pe aceasta functie reprezinta bugetul maxim CB) pe care politicienii, daca este necesar, ar dori sa-l acorde biroului pentru un anumit nivel anticipat al outputului (Q). Curba cererii descrisa in grafic este o dreapta descrescatoare. Aceasta inseamAŽna ca marimea bugetului total (B) pe care politicienii sunt pregatiti sa o aprobe avea o crestere proportional mai mica decat cresterea nivelului outputului Q. Deci, la o crestere cu o unitate a lui Q, cresterea lorii lui B fi subunitara. C. Functia costului outputului total Aceasta este relatia importanta in model. Niskanen face o distinctie clara intre sumele de bani pe care politicienii ie aproba pentru buget in scopul obtinerii unui nivel dat al outputului de bunuri si servicii publice si sumele de bani pe care birourile trebuie sa le plateasca pentru procurarea factorilor necesari producerii outputului. Costurile totale ale factorilor in raport cu outputul cresc mai mult decat proportional atunci cand se ia in considerare existenta randamentului des-crescand al factorilor, asa cum s-a procedat in cazul de fata. in asemenea conAŽditii, derita intaia a acestei functii este intotdeauna poziti. De asemenea, derita a doua este, in general, poziti insa, asa cum precizeaza Niskanen, ea poate fi si negati. D. Functia costurilor marginale Din functia costului total se poate deduce costul marginal care exprima marimea minima (extrema) a costului ce revine unei cresteri cu o unitate a outputului Functia costurilor marginale arata o crestere proportionala (liniara) a costului marginal (CJ in raport cu cresterea outputului, proportia acestei cresteri aratand-o coeficientul d din ecuatia costului marginal. Optimul birocratic in raport cu cel politic La analiza optimului se porneste de la doua premise importante aflate intr-o stransa legatura. Prima priveste relatiile bazate pe monopolul bilateral dintre grupul birocratic si cel politic. Fiind excluse relatiile de subordonare si cele de cooperare, fiecare parte cauta sa-si impuna obiectivele (interesele proprii in functie de raportul de forta existent intre acestea. A doua premisa priveste diferenta dintre functiile obiectiv ale celor doua grupuri. Managerii birourilor administrative urmaresc maximizarea bugetuAŽlui sau beneficiului care sa le asigure nu numai (sau nu atat) obligatiile fata de preferintele votantului median ci si (ori mai cu seama) acele interese proprii care depasesc necesarul optim, indiferent de nivelul costurilor suplimentare pentru cresterea prestigiului, a puterii, a conditiilor de lucru. Managerii birouAŽrilor nu sunt interesati sa urmareasca sau sa dea atentie raportului dintre maAŽrimea outputului si costurile reale. in contrast cu acestia, politicienii, ca repreAŽzentanti alesi pe termen limitat, sunt interesati sa impuna si sa urmareasca obtinerea unor programe economice care sa satisfaca cererea votantului median cu un buget cat mai mic si cu un volum minim al costurilor pentru output inAŽtrucat aceasta inseamna ca alegatorii platesc impozite reduse. Functiile obiectiv specifice fiecarui grup duc la optimuri proprii acestor grupuri. Sa determinam optimul birocratic in raport cu cel al politicienilor folosind atat relatiile algebrice din model, cat si cele geometrice prezentate in graficele din . 15.7.a. si 15.7.b. si explicate mai sus. A. Optimul politic sau social Acest tip de optim este legat de functia obiectiv a politicienilor in calitatea lor de reprezentanti ai votantilor majoritari. Potrivit relatiilor algebrice preAŽzentate in sectiunile anterioare si a relatiilor geometrice prezentate in graficele din . 15.7a si 15.7b, optimul politic (social) se realizeaza acolo unde diferenta dintre beneficiul total (reprezentat de ecuatia costului total) este maxima, adica, din punct de vedere geometric, acolo unde panta tangentei la curba Ct este egala cu panta tangentei la curba B (punctele M s\N). Nivelul optim social urmarit de politicieni are loc acolo unde eluarea marginala a outputului (Vm = dB/dQ) este egala cu costul marginal al oferte. (Cm = dCt/dQ), adica acolo unde costurile sunt minime si beneficiile sur.: maxime, ca urmare a egalarii deritelor cu zero. Relatiile deduse din functia bugetului total si din functia costurilor totale, prin derire, schimba continutul noilor riabile. Ele iau forma asa-numite-lor marimi marginale. Cand pantele celor doua curbe ale functiilor derite sunt egale, inseamna ca, implicit, in aceleasi puncte apare egalitatea marimiAŽlor marginale. B. Optimul birocraticIn constrast cu politicienii, conducerea birocratica este mult mai interesaAŽta de cresterea beneficiilor decat de reducerea costurilor. Explicatia este urAŽmatoarea: pe de o parte, sporirea beneficiului se poate realiza relativ usor prin presiuni asupra institutiilor politice pentru sporirea bugetului; pe de alta parte, cresterea bugetului si, prin aceasta, a costurilor bunurilor si serviAŽciilor publice nu afecteaza birocratia asa cum afecteaza pe votanti si politiAŽcieni. Un buget mai mare, care sa acopere costurile suplimentare pentru buAŽnuri si servicii publice, inseamna: pentru votanti, impozite si taxe mai mari. iar pentru politicieni, voturi mai putine. in cererea insistenta pentru sporirea bugetului, managementul birocratic, de regula, face abstractie de sacrificiile la care sunt expusi politicienii atunci cand acestia le satisfac cererile, precum si de sacrificiile pe care le fac platitorii de impozite. Singurul lucru de care tine seama conducerea birocratiei este acela ca toate costurile reale sa fie acoAŽperite de buget1. cu conditia ca bugetul aprobat de politicieni sa fie cel putin egal cu totalul costurilor implicate. Prin urmare, totalul costurilor pentru producerea bunuAŽrilor si serviciilor publice nu poate depasi totalul veniturilor. Acest lucru este consemnat prin egalitatea dintre costurile totale (Ct) si veniturile totale de la bugetul alocat Graficul din . 15.7a, arata ca optimul birocratic este asigurat atunci cand curba outputului bugetar (B) este intretaiata de curba costurilor totale (0^. Optimul birocratic este situat acolo unde diferenta (distanta) dintre suma pe care politicienii vor sa o aprobe si stima pe care birocratii vor sa o cheltuiasca pentru a-si realiza obiectivele este egala cu zero. in acest punct birocratii maximizeaza atat bugetul, cat si volumul outputului. Este important sa subliniem ca volumul outputului pe care vor sa-l realiAŽzeze birocratii Q2 =(a-c)/(b + d) este de Facand eluarea acestor relatii in termeni marginali, rezulta ca marimea costurilor marginale ale outputului de bunuri si servicii publice este cea de la punctul F din graficul din . 15.7.b. Aceasta marime dorita de birocrati depaseste cu mult loarea reprezentata de eluarile marginale (pretul maxim eluat) ale bunurilor si serviciilor dorite de politicieni. Sau, cu alte cuvinte, costurile marginale depasesc beneficiile marginale cu o diferenta egala cu EF. in termeni economici, aceasta diferenta inseamna pierderi. De aici rezulta ca, in atie cu optimul politic, realizarea optimului biroAŽcratic aduce pierderi de resurse (de bunastare) egala cu suprafata hasurata EFG din graficul redat in . 15.7.b. Situatia preferata de politicieni este aceea ca volumul productiei de bunur: si servicii publice sa se inscrie in limita costurilor marginale si a eluarilor marginale care corespund marimii cererii votantului median. Reprezentanti: birocratiei, bazandu-se pe situatia lor favorabila rezultata din asimetria cuAŽnostintelor, informatiilor si expertizei, impun cresterea outputului de bunur: si servicii cu o acoperire bugetara corespunzatoare aflata cu mult dincolo de nivelul optim politic. Dupa cum s-a mentionat mai sus. raportul teoretic calAŽculat dintre cele doua optimuri este de 1:2. sistemului birocratic Modelul prezentat are menirea doar de a atrage atentia asupra unor comporAŽtamente ale birocratiei si de a explica, mai mult sub forma unor exercitii teoretice, relatiile dintre riabile si ale unor indicatori care ar putea sta la baza unor calcule aprofundate de apreciere a eficientei sectorului administrativ de stat in ansamblu. Realitatile sunt mult mai complicate si mai nuantate decat au putut fi ele redate in inile anterioare si chiar decat cele redate in cadrul unor studii de mare amploare ale unor economisti de prestigiu - Niskanen, Jackson, Tullock, Downs, Buchanan, Van Den Doel, Breton, Wintrobe, Williamson s.a. Din toate studiile, chiar si cele cu caracter tehnic, referitoare la mecanisAŽmele de functionare a sistemului birocratic, reiese in mod clar urmatoarea concluzie fundamentala: sistemul birocratic, in calitatea lui fie de generator, fie de implementator de decizii, reprezinta mecanismul cel mai greoi, mai deformat si mai risipitor de resurse dintre toate mecanismele cunoscute si practicate pana in prezent. A devenit clar faptul ca nu calitatea personalului este cea care afecteaza calitatea procesului decizional din sfera birocratica, ci insasi fundamentele pe care se construiesc mecanismele acestui sistem, funAŽdamente pe care multe studii si multi practicieni le ignora. Chiar si acele stuAŽdii teoretice critice care resping ideea ca sistemul birocratic - sub cele doua laAŽturi ale sale - ar fi o fatalitate a economiilor si societatilor democrate moAŽderne, nu sesizeaza lipsa acestor fundamente. Asemenea studii, precum si o seama de oameni politici si de stat cu profunde convingeri reformatoare cred ca doar printr-o legislatie bine pusa la punct care sa sileasca un sistem clar de reguli, precum si printr-o responsabilitate a personalului de toate graAŽdele si, in primul rand, a celui aflat la conducerea politica si administrati ar fi posibil sa schimbe in mod radical comportamentele sistemului birocratic, sa-l fluidizeze, sa-l faca mai eficient. Fara a nega rolul important al acestor demersuri, totusi, ele sunt insuficiente si fara efecte semnificative intrucat impulsurile nu vin din cadrul sistemului ci sunt impuse din afara lui. Ceea ce trebuie schimbat sunt insasi fundamentele pe care se sprijina meAŽcanismele de functionare a sistemului. Pe aceasta linie se pot remarca doua directii importante. Prima directie se refera la descentralizarea sistemului decizional si a suAŽportului sau financiar. Printr-o larga descentralizare a deciziilor nu numai in sistemul politic si administrativ ci si in cel al veniturilor si cheltuielilor (bugeAŽtar) se realizeaza o legatura normala reciproca intre sistemul politic si cel economic. Preferintele alegatorilor concretizate in cereri ale votantului meAŽdian pot sa-si gaseasca solutionarea in cadrul aplicarii deciziilor datorita apropierii dintre votant, politician si functionarul care aplica decizia politica. Votantul si politicianul pot exercita controlul asupra modului de aplicare a deciziilor politice de catre functionarul public si asupra modului de cheltuire a banilor publici si a altor resurse. Cea de a doua directie se refera la trecerea unor sectoare ale adminisAŽtratiei de stat si a unor activitati economice publice de la sistemul bugetar de stat la forme de organizare concurentiale de piata sau cu puternice elemente ale economiei de piata. in lume s-a acumulat o sta experienta in atare directie. De exemplu, reformele care au avut loc in anii '80 si '90 in cele mai multe tari privesc nu numai descentralizarea politica si economica in alocarea resurselor si in reorientarea veniturilor si cheltuielilor bugetare, ci si pritizarea, extinderea relatiilor contractuale, introducerea unor mecanisme concurentiale in sectoarele publice cum sunt intamantul, sanatatea si anuAŽmite domenii din administratia de stat s.a. Acestea s-au produs fie ca urmare a venirii la putere a unor partide cu orientare liberala in toate tarile capitalisAŽte dezvoltate, fie ca urmare a schimbarii regimurilor sau sistemelor politice. Toate reformele initiate ori infaptuite se inscriu in curentul general al sfarsitului de mileniu, de extindere a sistemelor de decizii bazate pe relatiile conventionale de piata pe seama reducerii drastice a sistemului de decizi: birocratice si o restrangere semnificati a celui bazat pe negocieri. LibertaAŽtea economica - subliniaza Lee - are ca obiectiv de a reduce cat mai mult posibil ponderea statului in societate si de a creste domeniul pietei, intrucat expansiunea guvernului atrage dupa sine, in mod automat, cresterea grupuriAŽlor de interes corporative cu privilegii speciale"1. in aceasta privinta Lee are in vedere, in primul rand, restrangerea la minim a dimensiunii sectorului public din economie, concomitent cu introducerea unor elemente concurentiaAŽle in administratia de stat, incercand astfel sa materializeze unele sugestii vechi ale lui Niskanen cum sunt: a) promorea competitiei intre diferite timente administrative prin crearea unor activitati paralele in domeniile cheie, cu programe alternative2; b) acordarea, functionarilor superiori, de recompense reprezentand un anumit procent din costurile economisite peste bugetul initial aprobat si legarea oportunitatii de promore de criteriul reducerii costurilor bugetare; c) producerea unor bunuri si servicii publice de catre firme prite pe baza de contract incheiat cu autoritatea publica, cum sunt servicii postale, produse de aparare, pompieri, transport public, servicii locale, constructii si intretineri de drumuri publice si exploatarea lor s.a.In al doilea rand, Lee are in vedere reducerea risipei la cheltuielile publice in scopuri sociale prin introducerea asa-numitului impozit negativ pe venit3 si sistemului creditelor prin certificate (vouchers) pentru educatie si ingrijirea sanatatii1. Insa dincolo de amanuntele cu caracter mai mult tehnic redate aici, ceea ce apare deosebit de important este faptul ca teoria alegerii publice, alaturi de o seama de lucrari de referinta ale doctrinei liberale si neoliberale scrise de von Mises, Hayek, Friedman, Alchian, Nozick, Becker s.a. reusesc sa de-mistifice statul bunastarii. Totodata, teoria alegerii publice reuseste sa atraga atentia atat economistilor, cat si politologilor ca o interventie publica peste masura de acti - dincolo de limitele rationale - ofera nu numai antaje pentru o parte a populatiei, ci antreneaza si costuri greu de suportat care nu pot fi compensate de antaje iar, in perspecti, provoaca un aderat deAŽzastru, afectand multe resorturi ale vietii economice si sociale si fiind o sursa majora a stagnarii economice si a inflatiei2: cresterea in proportii mari a poverii impozitelor pe umerii populatiei active, diminuarea posibilitatilor investitionale ale agentilor economici, reorientarea fluxurilor capitalurilor catre alte tari cu antaje ative mai ridicate din punct de vedere al impozitarii, o sporire a birocratiei statale care incatuseaza initiati prita. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
