ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Sectorul public in raport cu cel privat
|
|
Elemente introductive |
|
in sistemul democratic reprezentativ deciziile publice sau politice sunt luate de catre politicieni in parlament si in cadrul guvernului, in numele ale¬gatorilor majoritari. Deciziile publice ar ramane simple proiecte fara valoare daca ele nu ar fi puse in practica. Aplicarea deciziilor publice este facuta de catre sistemul administrativ de stat compus din personal de specialitate, institutii si organizatii. Sistemul este cunoscut in literatura stiintifica anglo-saxona sub numele de birocratie. Lantul decizional public este com¬pletat acum cu o noua veriga importanta - cea a aplicatiei - conform sche¬mei din fig. 15.1. Aplicarea deciziilor publice duce la crearea si dezvoltarea unui aparat administrativ de stat central si local specializat si instruit.In contrast cu omniprezenta activitatilor administrative, atat in viata de zi cu zi a indivizilor, cat si in viata economica generala, economistii, in mod traditional, fie au ignorat-o, fie i-au acordat o prea mica atentie. De cele mai multe ori insa ei au luat in discutie fenomenul birocratiei doar la suprafata, adica dupa conotatia sa peiorativa (sinonim cu incetineala, cu procedurile complicate inutil, cu rigiditatea unei activitati sau a unei organizari), mai ales atunci cand ei au considerat acest fenomen doar ca pe o frana in calea functionarii mecanismelor economiei, frana care ar putea fi inlaturata, dupa parerea lor, printr-o perfectionare a institutiilor si printr-o pregatire adecvata a personalului administrativ implicat. Problemele adevarate ale birocratiei sunt insa mult mai complicate, cu cauze mai profunde si cu efecte multiple. Aplicarea deciziei publice de catre sistemul administrativ de stat (birocratic) Preferinte individuale -► Agregarea preferintelor prin votare -► Decizia publica realizata prinIntermediul politicienilor -► . 15.1. Lantul decizional public Procesul luarii deciziilor are doua faze importante: 1. proiectarea politicilor; 2. aplicarea politicilor. Pe stiintific, economistii au acordat mai multa atentie fazei de proiectare a politicilor. Cea de a doua faza - aplicarea politicilor - a fost lasata mai mult pe seama actiunilor concrete, practice ale organizatiilor, fara a fi elaborata o teorie. Tocmai de aceea, adeseori, proiectele ajung in faza de de¬cizii fara o baza stiintifica bine motivata in legatura cu dificultatile si solutiile privind aplicarea lor. Economistul proiecteaza politici cu o solida fundamentare teoretica pe care politicianul le transforma in decizii, ambii (economistul si politicianul) avand in minte organizatii perfecte ori ideale1. in realitate, orice model sau proiect economic ajuns in stadiul de decizie politica, in momentul aplicarii, intampi¬na rezistenta sau constrangeri din partea unor factori cum sunt: timpul, dis¬tanta, formalitatile sau regulile institutionale, complexitatea organizationala si, nu in ultimul rand, interesele proprii (adeseori divergente) ale actorilor principali implicati in aplicarea deciziei. Iata de ce devine obligatorie necesitatea studierii fazei implementarii deci¬ziilor, mai ales atunci cand este implicata birocratia. Mult timp cele mai importante contributii stiintifice la studiul sistemat:; al birocratiei le-am datorat sociologilor si filosofilor sociali, cu toate sem¬nalele evidente si adeseori deosebit de puternice ca aceasta reprezinta ma: degraba o problema economica atat prin cauze, cat si prin efectele produse Doar cu cateva decenii in urma problemele administratiei de stat, an birocratiei, acutizandu-se, au inceput sa trezeasca interes pentru cercetarea economica.Intrucat termenii de birocratie, birocrat etc. in limbajul curent au o conc-tatie peiorativa si reprezinta mai degraba invinuiri, adeseori acestia sunt in¬locuiti cu eufemisme ca administratia publica, functionari sau slujitori public. etc. pentru a evita confuziile, eventualele dispute sterile sau chiar jignirea unei categorii importante socio-profesionale1. Niskanen considera aceasta ca c practica nefericita intrucat asemenea eufemisme tind sa lustruiasca sau ta ascunda diferentele in comportamentul si performanta birourilor ca o forma distincta de organizare. Fiind de acord cu observatia lui Niskanen, in cele ce urmeaza vom folosi termeni adecvati care trebuie luati nu in sensul Io: peiorati ci in conotatia lor stiintifica. |
|
Politica de confidentialitate
|