in modulul precedent a fost analizat mecanismul decizional existent in conditiile functionarii concurentei in cadrul diferitelor forme ale pietei. Ana¬liza a inclus si acele probleme ale monopolurilor, monopsonurilor si oligopolu-rilor, care presupun existenta concurentei doar pe o parte a pietei, adica fie in sfera cererii, fie in cea a ofertei.
Exista insa un segment important din economia de piata unde concurenta este in intregime absenta in ambele parti ale pietei - atat in sfera cererii, cat si in sfera ofertei. Acest segment este reprezentat de asa-numitul monopol bi¬lateral. Coddington vede acest tip de monopol ca paradigma unei clase largi de situatii sociale, implicand atat interese mutuale (cooperative), cat si inte¬rese opuse (conflictuale)1.In mod traditional, monopolul bilateral a fost prit de catre economisti ca nedeterminat si, deci, imposibil de explicat si de facut predictii asupra evolutiei si comportamentului sau. De aceea, mult timp, el a fost ignorat de catre cercetarea economica. S-a constatat insa ca nedeterminarea nu se datoreste realitatii data de existenta insasi a monopolului bilateral ci limitei cadrului teoretic deoarece acesta din urma se rezuma la analiza mecanismului decizio¬nal din cadrul pietei concurentiale, inclusiv al celei monopoliste. Caracterul nedeterminat a durat atata timp cat teoria economica nu a incercat sa explo¬reze teritoriile aflate dincolo de structura concurentiala a situatiilor de piata. Teoria economica traditionala - numita de Harsanyi ordinara sau curenta -nu este capabila sa faca predictii asupra termenilor in care intelegerile tind sa ajunga in cazurile oligopolurilor si monopolurilor bilaterale si, in general, in situatiile la care intelegerile trebuie sa ajunga cu ajutorul (implicit sau explicit) al negocierilor. Cu atat mai putin capabila este teoria economica cu¬renta de a prezice in ce termeni intelegerile tind sa ajunga in situatiile in care una sau cele doua parti negociatoare folosesc presiunea politica drept una dintre armele de negociere1. Caracterul nedeterminat a inceput sa ia sfarsit odata cu punerea bazelor teoretico-metodologice ale procesului de ne¬gociere. Odata cu dezvoltarea teoriei negocierii a inceput sa se gaseasca expli¬catii si sa se formuleze predictii prind conditiile schimbului in situatia mo¬nopolului bilateral.
Monopolul bilateral este prezent pe toate pietele (de produse, de forta de munca, de capital) si este reprezentat teoretic in forma polara sau perfecta asa cum apare, de exemplu, concurenta in conditiile sale teoretice generaliza¬te numita concurenta perfecta. Existenta monopolului bilateral aduce atat in practic, cat si in teoretic ideea de putere de negociere de la periferia preocuparilor tocmai in centrul acestora - subliniaza Coddington, facand refe¬riri la unele observatii ale lui Galbraith in legatura cu conceptul de compen¬sare (contracarare) a puterii2.
Dene pe deplin indreptatita intrebarea: de ce sistemul de negociere ne pe primul in cadrul mecanismului de luare a deciziilor in cazul aparitiei si extinderii monopolului bilateral? Cautand sa dea un raspuns cat mai perti¬nent, multi autori introduc in logica explicatiilor notiunea de conflict de inte¬rese. Se stie ca mai in toate sferele etii social-economice exista conflicte de interese. Totusi, trebuie avut in vedere ca in cazul monopolurilor bilaterale aceste conflicte au alte dimensiuni si alte mecanisme de solutionare, asa incat ele nu se mai pot rezolva automat prin jocul concurentei, adica prin adaptarea spontana a celor doua variabile fundamentale - preturile si canti¬tatile. Mecanismele de solutionare potrite sunt reprezentate de procesele de negociere.
|
