Din punctul de vedere al mecanismelor decizionale actorii economici pot aparea in una din cele doua situatii: ca decidenti independenti si ca decidenti dependenti sau legati de alti actori indiduali ori colecti. In prima situatie, actorul economic nu este obligat sa colaboreze cu altcineva in luarea deciAŽziilor. El se inscrie in modelul traditional concurential.In cea de a doua situatie - de dependenta -, actorul este obligat sa tina seama de existenta altor decidenti cu care sa intre in relatie si cu care sa traAŽteze pana va ajunge la o anumita intelegere asupra unor obiective de interes comun, fie ca acest interes este convergent, fie ca este divergent. Aici apare necesitatea unui alt model teoretic care sa aiba in vedere aceasta interdepenAŽdenta a actorilor economici. in plus, noul model trebuie sa tina seama si de faptul ca structura pietelor moderne s-a schimbat. Datorita concentrarii capiAŽtalurilor, locul numarului mare de firme, ale caror decizii nu pot influenta preturile, a fost luat, asa cum am subliniat mai sus, de un numar redus de monopoluri si oligopoluri. Totodata, in locul persoanelor indiduale au apaAŽrut grupurile sociale organizate si puternice pentru a apara interesele memAŽbrilor componenti ai acestor grupuri. Noii actori economici pot influenta atat pretul produselor si resurselor, cat si alti indicatori, precum si o seama de decizii economice. Prin aceasta ei pot acutiza conflictele dintre diferitele parti si genera influente negative semnificative in ata economica si sociala.
Apare edent faptul ca in asemenea conditii, modelul analizei traditionale prind concurenta, inclusiv cea monopolista, precum si modelul pietelor dis-puile nu mai pot oferi conceptele si instrumentele metodologice adecvate pentru a explica procesele reale si pentru a desprinde anumite tendinte. Ele raman la suprafata fenomenelor. Pentru a cobori in intimitatea lucrurilor s-a simtit nevoia elaborarii si dezvoltarii unui nou model adecvat noilor realitati care sa ia in considerare comunicarea sau schimbul de informatii intre agenAŽtii economici aflati in conflict.In literatura stiintifica asupra negocierii sunt doua categorii de abordari: logico-speculative si empirice.
Abordarile logico-speculative cunosc trei forme principale: a. modele formalizate, dezvoltate de economisti-matematicieni si de teoreticieni in domeAŽniul teoriei jocurilor; b. seturi de idei bazate pe observatii sistematice in domeAŽnii cum sunt relatii industriale, relatii internationale, relatii de schimb s.a.; c. descrierea mecanismului decizional diferit de cel concurential bazat pe preAŽturi sau de cel bazat pe voturi sau pe comanda ierarhica. Acest tip de mecaAŽnism descris de noua teorie caracterizeaza noul stadiu de dezvoltare a strucAŽturii sistemului economic national.
Cercetarile empirice asupra negocierii. Acestea s-au dezvoltat in mod rapid in ultimul deceniu, distingandu-se in aceasta directie doua tipuri: a. studii pe domenii; b. experimentari de laborator. in cadrul acestor cercetari sunt cuprinse studii de caz, seturi de interuri, modele econometrice etc.1.In dorinta de a integra negocierea in mecanismul general de decizii econo-mico-sociale si de a face anumite evaluari pe baza criteriilor redate in capitoAŽlul 11, in acest modul vom incerca sa construim o punte intre diferitele moAŽduri de abordare, oprindu-ne la urmatoarele aspecte: necesitatea comunicarii intre agentii economici aflati in conflict de interese si perspectivele acestei comunicari prin negocieri; definirea negocierii si a factorilor determinanti; acAŽtorii negociatori si conditiile comportamentelor lor; problema puterii de negoAŽciere; nivelul cererii si rata concesiilor; modele prind negocierea economica.
|
