 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Sectorul public in raport cu cel privat
|
|
Preferintele, agregarea preferintelor si majoritatea |
|
| Intr-o societate democrata deciziile publice trebuie sa se bazeze pe prefeAŽrintele individuale. Luarea in considerare a acestora este criteriul fundamenAŽtal al constructiei sistemului decizional public democrat. in caz contrar, deciziile au un caracter fie arbitrar, fie pur si simplu dictatorial. Pentru ca preferintele individuale sa devina baza decizionala publica, ele trebuie agregate la nivelul intregului grup social. Daca preferintele indiviAŽduale ar fi omogene, problemele agregarii nici nu s-ar pune. Ele (preferintele) sunt insa neomogene, fapt ce impune generarea unui mecanism cu proceduri de agregare care sa faca posibila decizia publica. in societatile democrate tarea constituie unica procedura care asigura infaptuirea deciziilor publice derivate din preferintele individuale. Multimea indivizilor isi exprima prin t di Motivatia actului de tare Calauzit de interesul personal - element central al sistemului motivatio-nal, - fiecare individ teaza pentru acel partid sau pentru acel candidat care, crede el, ii va oferi cele mai mari beneficii. Din activitatea guvernului si a autoritatilor publice locale, precum si din oferta politica a partidelor aflate in competitie, cetatenii isi pot da seama cat de mult au beneficiat sau cat de mult ar putea beneficia de bunurile si serviciile publice daca s-ar imbunatati gospodarirea resurselor si s-ar aplica politici mai eficiente. Setul de bunuri si servicii publice pe care cetatenii il au in vedere este desAŽtul de larg, el cuprinzand: siguranta nationala, linistea publica, garantarea si apararea dreptului de proprietate, dezltarea stiintei, invatamantului, culturii si artei, repararea drumurilor si strazilor, aprovizionarea cu apa si gaze, iluminatul public, purificarea apelor uzate, colectarea gunoaielor, curaAŽtenia strazilor, ingrijirea parcurilor, mai buna functionare a serviciilor soAŽciale. Tot in categoria bunurilor si serviciilor publice sunt cuprinse si efectele obtinute din dinamizarea mecanismelor de functionare a economiei (reduceAŽrea somajului, dezltarea economica, diminuarea ratei inflatiei etc), din crearea unui mediu economic prielnic pentru desfasurarea unor afaceri profiAŽile si cu risc redus si din adoptarea unui sistem de impozitare stimulator si a unui sistem judiciar adecvat care sa sanctioneze aspru incalcarea contracAŽtelor economice, furturile, inselaciunile si coruptia.Intre efectele acestor categorii de bunuri si servicii publice - numite beneficii directe si indirecte - sunt mari deosebiri calitative. Ele pot fi aduse la un singur numitor comun prin adoptarea unui instrument metodologic adecvat, numit utilitate. Definind castigurile de utilitate ca pe un flux de beAŽneficii directe si indirecte de tipul celor de mai sus, Downs propune masuAŽrarea acestora in rate ale fluxului total de beneficii exprimate valoric in uniAŽtatea de timp determinata de intervalul dintre alegeri. Unitatea de timp poate cuprinde fie perioada curenta, fie perioada viitoare.In cadrul sistemului competitiv, fiecare partid prezinta cate o oferta poliAŽtica de administrare a tarii si de punere in valoare a resurselor nationale, oferta cu anumite efecte numite avantaje sau beneficii. Tocmai de aceea, fieAŽcare dintre partidele ofertante apare in ochii cetatenilor tanti ca o varianta reprezentand un anumit castig de utilitate, varianta pe care acestia o au ir. vedere la luarea deciziei de tare. Pentru a fixa mai bine rationamentele pe care le fac cetatenii in pregatirea deciziei lor de a alege o varianta sau alta, m defini mai jos, prin simboluri, cateva notiuni si instrumente de calcul cum sunt: U - castigul de utilitate total reprezentand fluxul de beneficii; G - partidul de guvernamant; O - partidul de opozitie; E - valoarea asteptata (anticipata); t - perioada curenta; t + 1 - perioada viitoare. Motivatia cetateanului de a ta pentru o varianta izraste, in ultima instanta, din neia de a satisface trebuintele. in conformitate cu aceasta cerinta, se contureaza pe ul constiintei cetateanului tant aspiratia reAŽprezentand impulsuri cu caracter proiectiv, anticipativ si intentional expriAŽmate intr-o forma preferentiala. Cetateanul tant anticipeaza nu numa: satisfacerea trebuintelor ci si nivelurile la care trebuie sa ajunga in satisfaAŽcerea trebuintelor si esalonarea lor in timp, creindu-se pe mental proiecAŽte de satisfacere a acestora si de organizare a unor activitati adecvate. Aspiratia - definita ca dorinta de a realiza un scop, intr-o anumita perioaAŽda de timp - constituie un element motivational important. Conform definiAŽtiei, aspiratiile nu sunt egale la toti indivizii tanti intrucat nici trebuintele nu sunt egale. in intampinarea acestor aspiratii inegale ale cetatenilor vin atat realizarile partidului de guvernamant, cat si proiectele de oferta ale parAŽtidelor politice din opozitie. Pentru simplificare, sa presupunem ca in comAŽpetitie se afla numai doua partide. Cetateanul tant, pentru a decide asupra tului intre aceste doua partide aflate in competitie, trebuie sa faca compaAŽratii intre performantele acestora: intre cel aflat la guvernare (G) si cel aflat in opozitie (0). atiile care au loc nu se fac in mod abstract, ci strict prin prisma aspiratiilor fiecarui tant. Calculul asupra performantelor se refera la castigurile de utilitati supliAŽmentare (diferentiale) pe care tantii cred ca le realizeaza in fiecare dintre cele doua cazuri redate mai jos: Asa cum subliniaza Downs, daca tantul este rational, el stie ca nici un partid nu va putea sa faca absolut tot ce spune ca va face. De aceea nici rezultatele calculelor privind performantele asteptate nu sunt mai mult decat ipoteze pentru ambele partide competitoare. Un tant rational tine seama de rezultatele obtinute in estimarile facute la cele doua variante atunci cand se hotaraste sa teze un anumit partid. In cazul cand in ambele situatii aratate mai sus, diferentele sunt negative (-A, sau 'At+1) inseamna ca utilitatea asteptata oferita de partidul de opozitie este mai mare decat cea oferita de partidul de guvernamant si, prin urmare, tul va fi dat partidului de opozitie. Daca diferentele sunt pozitive tul va fi dat partidului aflat la putere. Marimea diferentelor la cele doua variante masoara gradul de motivatie a populatiei pentru tare. Cu cat diferentele sunt mai mari cu atat motivatia pentru tare este mai puternica. O diferenta nesemnificativa dintre cele doAŽua variante sau lipsa oricarei diferente conduce la starea de indiferenta fata de tare. La determinarea unui cetatean de a ta sau de a se abtine de la t acAŽtioneaza un complex de factori atat economici, cat si psihologici. Acestia sunt evaluati de cetateni si cuprinsi sub forma unor variabile intr-un model de analiza cost-beneficiu la nivel individual. Modelul este cunoscut si sub nuAŽmele de functie de decizie a tantului1. Factorii respectivi sunt definiti in felul urmator: B - beneficiul diferential pe care tantul il primeste de la succesul candiAŽdatului sau preferat asupra celui mai putin preferat sau beneficiile potentiale ale bunurilor publice din actiunea intreprinsa. B are un continut comun cu A . definit mai inainte; P - probabilitatea de crestere a acestor beneficii daca este intreprinsa actiunea: C - costul actiunii; D - satisfactia personala pentru participarea la alegeri sau beneficii priAŽvate complementare din actiunea intreprinsa. Functia de decizie a tantului sau modelul deciziei individuale are urmaAŽtoarea forma: R = P-B + D-C.In studiile referitoare la acest subiect, diversi economisti au dat variaAŽbilelor mentionate m Indiferenta pentru tare provine, in principal, din faptul ca partidele sau candidatii proa aceeasi politica din punctul de vedere al tantului indiviAŽdual, ceea ce inseamna lipsa oricarei diferente de beneficiu dintre variante, adica B = 0. Votantul poate realiza insa o satisfactie personala pentru particiAŽparea la t si, ca atare, este posibil ca: R > 0 intrucat D - C > 0. Alienarea pentru tare apare atunci cand distanta dintre asteptarea proAŽprie fata de anumiti candidati sau fata de anumite partide si ceea ce ei, pracAŽtic, pot oferi este atat de mare incat depaseste un anumit punct critic. AceasAŽta se poate traduce prin relatia D = 0. Chiar si in acest caz tantul poate constata ca o anumita diferenta de programe politice asigura o diferenta de beneficii si, ca atare, este posibil ca: R > 0 intrucat P-B - C > 0 Deci, tantul alienat poate ta numai atunci cand el va fi convins ca B este suficient de mare incat sa se poata realiza inegalitatile de mai sus, mai ales daca tinem seama ca marimea probabilitatii depinde de marimea grupului social1. Ceea ce am redat mai sus, reprezinta doar o descriere sumara a atitudinii rationale fata de decizia de a ta a unui cetatean pentru o anumita varianta. O varianta de politici continuta in oferta unui partid poate sa ajunga in stadiul de aplicare numai ca urmare a deciziei publice exprimata prin tul majoritatii indivizilor. Deci, are loc o transformare a deciziei individuale in una colectiva sau publica. Modul cum se transforma decizia individuala in decizie publica este descris in inile ce urmeaza. Paradoxul tarii Asa cum s-a mai afirmat, pentru a se ajunge in situatia de a lua o decizie publica, este neie de a agrega preferintele individuale neomogene prin foloAŽsirea unor mecanisme si proceduri reprezentate de procesul de tare. In teoria economica, discutia privind agregarea preferintelor individuale s-a desAŽfasurat in special in jurul problemei functiei bunastarii sociale, a calcularii acesteia pe baza regulilor majoritatii simple. insa reputatii matematicieni De Borda, De Condorcet, Laplace si Dodgson atrasesera atentia, cu mult timp inainte, asupra posibilitatii aparitiei paradoxului tarii. Disputele in jurul acestei probleme au fost mult inviorate si chiar au produs o adevarata deruta in materie, prin formularea si dezltarea de catre Arrow a asa-numitei teoreAŽme a imposibilitatii2. El a demonstrat teoretic ca regulile tarii majoritatii simple pot conduce la asemenea contradictii incat nu pot fi construite functii ale bunastarii rezonabile si ca in asemenea conditii exista posibilitatea luarii unor decizii sociale inconsistente. S-a precizat ulterior insa ca de fapt este rba de o teorie formala a taAŽrii care analizeaza relatia dintre regulile de tare si proprietatile cerute pentru o decizie publica. Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca funcAŽtia de bunastare sau decizia publica - numite criterii ori conditii pentru reAŽgulile alegerii publice - pot fi de o mare varietate insa toate au ca izr coAŽmun judecatile de valoare, fapt ce imprima acestora un puternic caracter relativ si subiectiv.In majoritatea lucrarilor in care se descrie paradoxul tarii se da exemAŽplul clasic cu un numar de trei tanti notati prin I, II si III, precum si cu un numar de trei alternative marcate prin A, B si C care pot reprezenta trei politici referitoare, de exemplu, la cheltuielile bugetare: » prima alternativa (A) poate insemna cheltuielile bugetare inalte; » a doua alternativa (B), cheltuielile bugetare moderate; » a treia alternativa (C), cheltuielile bugetare scazute. Ordonarea preferintelor fiecarui individ este revelata pe rangurile: preferinta inalta (prima alegere); preferinta moderata (a doua alegere); preferinta joasa (a treia alegere). Ordonarile acestor preferinte sunt conAŽsemnate in elul 14.1. Tabelul 14.1. Ordonarea preferintelor individuale pentru variantele cheltuielilor bugetare Votanti Preferinte inalta (prima alegere) Moderata ( a doua alegere) Joasa (a treia alegere) I A B C II C A B III B C A Ordonarea preferintelor individuale pentru cele trei variante se poate infatisa in trei forme: logica, grafica si prin punctaje. Forma logica are urmatoarea exprimare: I A>B>C II C>A>B III B > C >A. Pe baza acestei forme se analizeaza masura in care se poate ajunge sa se desemneze majoritatea simpla clara. Din informatiile expuse in aceasta forma rezulta urmatoarele: 1. A este preferat lui B de doua ori (tantii I si II); 2. B este preferat lui A odata (tantul III) conform supozitiei de tranzitivitate; 3. B este preferat lui C, de doua ori (tantii I si III); 4. C este preferat lui B, odata (tantul II) conform supozitiei de tranzitivitate; 5. C este preferat lui A, de doua ori (tantii II si III); 6. A este preferat lui C odata, (tantul I) conform supozitiei de tranzitivitate. Daca m evalua ordonarea preferintelor cu ajutorul punctajului lui De Borda, m putea vedea mai bine daca ordonarile respective asigura sau nu realizarea unei majoritati clare. in acest scop, m nota preferintele prin urAŽmatoarele numere: preferinta cea mai inalta, 3; preferinta moderata, 2; prefeAŽrinta cea mai joasa, 1. Pe baza acestui punctaj se poate construi elul 14.2 Tabelul 14.2. Ordonarea preferintelor cu ajutorul punctajului conform metodei lui De Borda Votanti Alternative A B C I 3 2 1 II 2 1 3 III 1 3 2 Total 6 6 6 Din analiza logica, din analiza grafica, precum si din analiza elului inAŽtocmit pe baza punctajului cu ordonarea preferintelor celor trei tanti pe cele trei alternative rezulta ca nu exista o majoritate. Aici este evidenta cicli-citatea tarii. Prin intermediul celor trei feluri de exprimari ale loului preferintelor este scoasa in evidenta existenta paradoxului alegerii. El arata imposibilitatea gasirii unui castigator care sa intruneasca majoritatea. Din analiza apar asa-numitele majoritati ciclice de urmatorul tip: A este preferat lui B, B este preferat lui C iar C este preferat lui A. Ar fi gresit insa sa se creada ca ciclicitatea ar reprezenta o regula geneAŽrala. Potrivit aprecierilor lui Frey, rezultatul poate fi irational si arbitrar din cauza ordinei in care alternativele sunt prezentate. Ordinea este aceea care poate fi decisiva mai degraba decat preferintele individuale si proAŽcedura democratica.1 Tocmai acest lucru dovedeste ca exista posibilitati eviAŽdente de manipulare in cadrul acestui proces prin care sa poata evita paraAŽdoxul tarii. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
