 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Sectorul public in raport cu cel privat
|
|
Redefinirea relatiilor dintre intreprinderea publica si guvern prin sistemul contractelor in scopul ameliorarii performantei |
|
| In cadrul transformarilor ce au loc in sistemul economic din tara noastra, o redimensionare a sectorului public, prin aducerea sa la o structura rationala, abila cu cea a tarilor dezvoltate din Uniunea Europeana, se impune cu atat mai mult cu cat acest sector isi dovedeste incapacitatea de a se adapta la ceAŽrintele economiei de piata si a-si ridica performantele economice. Paralel cu opeAŽratiunile de redimensionare, se impune si adoptarea unui sistem nou de relatii bazate pe libera intelegere prin negociere asupra performantelor si obligatiilor reciproce intre guvern, care actioneaza ca reprezentant al proprietarului, si Prin contractele de performanta se precizeaza si se convine (prin negoAŽcieri) asupra a trei categorii de probleme care intereseaza deopotri guverAŽnul si intreprinderile publice in calitatea lor de parti negociatoare si contractante: 1. intentiile sau obiectivele ce trebuie atinse; 2. obligatiile reciproce; 3. responAŽsabilitatile reciproce. Se considera ca intreprinderea publica se caracterizeaza prin doua compoAŽnente de baza specific etatiste: sistemul de proprietate publica asupra activelor (assets) si sistemul de conducere prin ificare si control direct. IntroduceAŽrea sistemului contractelor de performanta, in locul ificarii si controlului direct, este considerata pritizarea stilului public de conducere. Acest lucru face posibila folosirea stilului prit de conducere in unitatile ramase mai departe in proprietatea publica.1 In sistemul de management aceasta trecere este cunoscuta ca fiind o miscare (mutare) de la sistemul de control prin obiective (sau sarcini) la controlul prin rezultate iar in sistemul de gestiune economica aceasta este considerata ca o actiune de intarire atat a autonomiei, cat si a responsabilitatii unitatilor economice si a sistemului de conducere si de gestionare. Sistemul contractelor de performanta nu poate fi considerat o alternati la pritizare sau o incercare de minimalizare ori de negare a acesteia. El este mai mult o incercare de a constata si intelege bolile de care sufera sectoAŽrul public si cauzele acestor boli si de a gasi solutiile la problemele clasice ale intreprinderilor publice pentru a le asigura conditiile de performanta. GasiAŽrea acestor solutii se face deopotri prin definirea clara, prin contract a reAŽgulilor jocului si a frontierelor de operare, precum si a obligatiilor ce revin, pe de o parte, intreprinderilor, iar, pe de alta parte, guvernului in operarea regulilor convenite prin contractul negociat. Potrivit estimarilor facute, aplicarea sistemului contractelor in tari ca Franta, Coreea de Sud, s.a. a dus la o schimbare vizibila a performantelor intreprinderilor publice.2 De aceea sistemul contractelor de performanta a devenit un obiectiv principal in cadrul reformelor economice, mai ales in tarile in curs de dezvoltare unde, pe de o parte, intreprinderile publice au devenit dominante in sectoarele cheie ale acestor economii, iar, pe de alta parte, decolarea economica (take off) a acestora a inregistrat esecuri.In aceste tari ridicarea performantelor intreprinderilor publice a devenit principala parghie pentru decolarea economica, iar acest lucru este posibil prin utilizarea contractelor de performanta.In ce consta sistemul contractelor de performanta? in cele ce urmeaza vor fi redate pe scurt cele doua riante principale - franceza si sud coreeana - foloAŽsind, in acest scop, mai ales studiile publicate in Memorandum ofUnderstanding, in anul 1990. Sistemul de contractare francez Initial, autorii lor au plecat de la o forma simpla cunoscuta sub denumirea de contrats de silite" prin care ei incercau sa asigure o intelegere asupra controlului preturilor de catre stat. intre timp, sistemul a evoluat, capatand o mai mare coerenta. Totusi, el a ramas, pana la inceputul anilor '80, subordonat sistemului de ificare francez. in urma Raportului lui Nora, sistemul a capaAŽtat o forma noua construita pe baza contractelor program ce au in vedere urmaAŽtoarele principii: 1) cresterea autonomiei operationale a intreprinderilor puAŽblice; 2) restrangerea rolului statului in fixarea regulilor jocului. Raportul a reAŽcomandat ca statul sa decida ce obiective ar trebui sa urmareasca o intreprinAŽdere, care sunt frontierele legale pentru operatiunile sale si sa lase libertatea intreprinderii de a realiza aceste obiective fara un amestec din partea statului. Sistemul de contractare francez, fara a avea o forma standard, incorporeaAŽza patru elemente esentiale: 1) Strategia intreprinderii publice pentru un termen mediu (de la trei la cinci ani) bazata pe proiectia guvernamentala macroeconomica din ul de dezvoltare; 2) Propuneri formulate de intreprinderi pentru adaptarea acestei strategii la obiectivele fundamentale ale politicii economice guvernamentale franceze; 3) Domeniile relatiilor financiare cu guvernul, in special sarcinile financiaAŽre ale intreprinderilor; 4) Obligatiile guvernului de a acoperi costul aditional al obiectivelor si proAŽcedurile relente pentru realizarea acestui angajament reciproc.1 Trivedi subliniaza ca motitia principala a promorii sistemului de conAŽtractare in Franta a fost legat de reorientarea managementului intreprinAŽderilor publice care sa le permita trecerea de la sistemul de control a priori (prin obiective) la cel a posteriori (prin rezultate). Trecerea la sistemul de conAŽtrol a posteriori accentueaza cresterea deopotri a autonomiei si a responsaAŽbilitatii manageriale. Asigurarea introducerii cu succes a sistemului de contractare la unitatile publice necesita existenta unor preconditii fundamentale care se refera fie la criterii, fie la institutii. Printre preconditiile cele mai insemnate sunt mentioAŽnate urmatoarele: 1. Criteriile de performanta incluse in contract trebuie sa fie clar definite si usor de inteles; 2. Criteriile de performanta sa nu nedreptateasca pe manager; 3. Criteriile de eluare a performantei intreprinderii publice sa nu neAŽdreptateasca economia nationala; 4. Sarcinile privind performanta sa fie negociate cu managementul intreAŽprinderii publice la inceputul anului nu impuse arbitrar de catre guvern; 5. Odata ce sarcinile de performanta sunt fixate si acceptate, managerii intreprinderilor publice trebuie lasati sa conduca afacerile in cadrul general al parametrilor siliti si conveniti prin contract; 6. Managementul intreprinderii publice trebuie analizat la sfarsitul anului dupa rezultatele obtinute in raport cu sarcinile negociate si acceptate la inceputul anului; 7. Pentru a realiza eluarea performantei este necesara o balansare sau o simetrie in ce priveste disponibilitatea informatiei atat la eluator, cat si la eluat. 8. Pentru a conta sau a lua in considerare eluarea rezultatelor privind performanta intreprinderii publice, sunt necesare, in primul rand, ca eluarea sa fie realizata de un corp respecil de experti care pot cere informatii si pot face recomandari conditionate (binding recommendations), iar, in al doilea rand, performanta sa fie legata de un sistem de stimulente si de constrangeri. Sistemul de contractare a fost promot si extins atat in Franta, cat si in alte tari, in riante adecte, pentru ameliorarea performantelor sectorului public. Dupa o experienta de peste un deceniu, au fost constatate anumite ameAŽliorari, insa, asa cum vom vedea mai jos, ele nu sunt pe masura asteptarilor. Sistemul de semnalare sud coreean Obiectivul acestui sistem este de a trimite semnale potrivite managerilor pentru a-i calauzi in acele decizii care sa aiba in vedere interesul national si recompensarea lor pentru acest fapt. Contractul dintre intreprinderile puAŽblice si guvern reprezinta o parte componenta a acestui sistem. El este consiAŽderat o dezvoltare a sistemului de contractare francez. Sistemul de semnalare se bazeaza pe aceleasi preconditii mentionate mai sus si se compune din trei subsisteme: de informatie; de eluare; de stimul A. Subsistemul de informatie asupra performantei este compus din-tr-un complex de indicatori reprezentativi care caracterizeaza principalele asAŽpecte ale activitatii intreprinderii publice (inputuri si outputuri) care servesc la negocierea obiectivelor (sarcinilor) si la monitorizarea performantelor. Acest subsistem isi propune sa asigure o balanta rezonabila de informatii intre guvern si intreprinderile publice. Aceasta balanta se asigura intr-un mod satisfacator si obiectiv prin computerizarea completa a sistemului de inAŽformatii,1 acesta devenind una dintre cele mai importante preconditii ale conAŽtractului atat in Coreea de Sud, cat si in alte tari care aplica acest model. B. Subsistemul de eluare a performantei consta, pe de o parte, inIdentificarea si definirea corecta a celor mai reprezentativi indicatori primari si deriti de masurare a rezultatelor economice si loarea fondurilor dispoAŽ nibile raportate la inputurile intreprinderilor publice, iar pe de alta parte, inInregistrarea corecta a informatiilor primare necesare. Indicatorii de eluare cei mai reprezentativi se refera la: 1) Eficienta statica ce exprima raportul dintre rezultatele economice -beneficiul brut, beneficiul net etc. raportate la costuri sau / si la stocurile de resurse date (utilizate sau disponibile);2 2) Eficienta dinamica ce exprima raportul dintre efectele si costurile viiAŽtoare ca urmare a unor decizii luate in prezent. Deci, faptul capata relenta in cazurile cand trebuie alese deciziile care pot asigura o eficienta economica in viitor. Ele se refera adeseori la proiectele de investitii si la diferite dezvolAŽtari de afaceri. 3) Indicatori ce caracterizeaza realizarea unor obiective necomerciale (mai ales proiecte cu caracter social si de protectie a mediului) care cer eforturi ce trebuie masurate si finantate. Dificultatea principala in constructia si maAŽnipularea indicatorilor de eluare consta in faptul ca nu toate procesele eco-nomico-sociale pot fi exprimate cantitativ si ca unele rezultate economice exAŽprimate prin indicatori pot fi conflictuale. De asemenea, indicatorii privind costurile si efectele calculate la nivelul intreprinderii publice pot fi diferiti de cei calculati la nivelul societatii (al economiei nationale), in special din cauza externalitatilor. Tocmai acest fapt implica necesitatea unei analize suplimenAŽtare a indicatorilor dupa anumite modele convenite. De asemenea, este neceAŽsara luarea in considerare a aspectelor calitative atat la modulul costurilor, cat si la cel al efectelor. C. Subsistermul de stimulare a performantei este cea de a treia comAŽ ponenta a sistemului de semnalare. El este important intrucat creaza legaAŽ tura necesara a intereselor individuale cu rezultatele economice obtinute in productie sau cu eforturile depuse pentru obtinerea performantelor econoAŽ mice. Subsistemul de stimulare cuprinde, pe de o parte, sistemul de recomAŽ pense compus din salarizare (retele tarifare, indicatoare de calificare si norme de munca sau sarcini de serviciu) si premiere, iar pe de alta parte, sistemul punitiv (retineri din salarii, amenzi etc.) pentru neindeplinirea obiectivelor silite sau pentru rezultate negative. Eluarea rezultatelor Sistemul contractelor a fost introdus in scopul de a imbunatati perforAŽmantele intreprinderilor publice. Potrivit eluarilor efectuate rezulta o anuAŽmita dezamagire in ce priveste rezultatele obtinute, precum si anumite rezerAŽve in ce priveste potentialul oferit de acest sistem, mai ales de rianta franAŽceza. De exemplu, guvernul francez continua sa plateasca sume insemnate pentru mentinerea in functiune a unor intreprinderi publice. in 1983 suma s-a ridicat la 7,8 miliarde dolari SUA. S-a obsert ca exista o stransa legatura intre rezultatele economice obtinute in aplicarea sistemului contractelor si fazele ciclurilor economice. De asemenea, exista o diferenta noila intre exiAŽgentele teoretice (preconditiile) de aplicare a sistemului contractelor si modul real de aplicare a acestora la diferite firme. Se pastreaza o lipsa de explicitare a obiectivelor urmarite, o lipsa de silire a responsabilitatilor reciproce in cazul nerealizarii unor obligatii, o asimetrie intre guvern si intreprinderi in ce priveste disponibilul de informatii, atat in faza pregatirii incheierii conAŽtractelor, cat si in cea a raportarilor, informatiile fiind mult mai deficitare la nivelul guvernului decat la cel al intreprinderilor publice.Eluarile facute scot in evidenta, in acelasi timp, rezultate mai bune obtinute de sectorul public din Coreea de Sud, sector care reprezinta 9% din PIB al acestei tari. Ca urmare a introducerii sistemului de contractare, incepand din 1986, in Coreea de Sud a fost eliminat deficitul sectorului public,1 mai ales datorita aplicarii lui mai riAŽguroase impuse de computerizarea informatiilor, de coerenta sistemului si apliAŽcarea stimulentelor in raport de performantele obtinute.2In toate tarile in care se aplica sistemul contractelor de performanta (cu exceptia Coreei de Sud), sectorul productiv public intampina o seama de obstacole in desfasurarea activitatii tocmai datorita existentei unor mecaAŽnisme defectuoase generate chiar de acest sector, ceea ce-l face neperformantIn raport cu sectorul productiv prit. Neajunsurile in functionarea acestor mecanisme se datoresc mai multor factori cum sunt: incompleta definire a obiectivelor, mentinerea starii conflictuale dintre obiective, absenta unei resAŽponsabilitati si a unei autonomii manageriale depline, amestecul guvernaAŽmental excesiv in managementul de zi cu zi, suprapunerea, adeseori contraAŽdictorie, a instructiunilor (indrumarilor) date de diferite organizatii guvernaAŽmentale, scheme inadecte de personal si de stimulente, procese de finanAŽtare si de aprovizionare complicate, politici inadecte (improprii) de silire a sistemelor de preturi si de credite. La toate acestea se adauga greutatile venite din partea mecanismelor birocratice generate de insusi sectorul public.In Romania, ca si in alte tari ex-socialiste, asemenea neajunsuri si obstacole sunt foarte puternice, impuse in special de ponderea inca foarte ridicata a secAŽtorului public in economie si de pastrarea inca a unor mecanisme economice vechi si a unor mentalitati centraliste, paternaliste si birocratice a personalului din intreprinderile publice si din aparatul administrativ local si central. La acestea se mai adauga exagerarile unor sindicate in raporturile lor cu un patronat slab, insuficient motit, gata oricand sa cedeze revendicarilor salariale. Fireste, redefinirea relatiilor dintre intreprinderile publice si guvern prin adoptarea sistemului contractelor de performanta intr-o rianta cat mai bine definita sub aspectul obiectivelor, responsaibilitatilor si balansarii inforAŽmatiilor ar putea sa contribuie la ameliorarea performantelor sectorului puAŽblic productiv. Raman totusi o serie de cauze sau surse obiective (naturale) care fac sa se mentina la un nivel mai scazut performantele economice ale sisteAŽmului public ativ cu cel prit. Acestea sunt reprezentate de doua categorii de factori fundamentali ce tin de insasi structurile sistemelor anaAŽlizate si care se refera la motitie si la mecanismul de conducere si de luare a deciziilor. in acest modul vom face cate consideratii asupra problemelor motitiei, ramanand ca cea de-a doua categorie sa fie analizata intr-un modul separat intrucat implica o analiza mai ampla si mult mai complexa. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
