 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
|
|
Continutul si formele proprietatii in economiile de piata dezvoltate |
|
| intr-o acceptie larga, proprietatea exprima relatiile ce se silesc intre oameni in legatura cu aproprierea (insusirea) bunurilor rare. Studiul proprietatii include obiectul si subiectul proprietatii; conceptii despre proprietate ; structura raportului economic de proprietate ; formele de proprietate. Obiectul si subiectul proprietatii. Proprietatea are la baza doua elemente esentiale : obiectul si subiectul ei. Obiectul proprietatii il formeaza bunurile, acestea prezentandu-se sub forma unor entitati identificabile si masurabile economic. in economia de piata prezinta interes deosebit bunurile ec Obiectul proprietatii nu poate fi redus la bunurile de productie ci se extinde asupra tuturor bunurilor. Subiectii proprietatii sunt agentii vietii economice, care pot fi persoane fizice, socio-grupurile si organizatiile. Persoanele fizice sunt subiecti ai proprietatii, fie ca producatori, fie ca neproducatori. Indivizii, ca producatori, isi lorifica liber forta de munca de care dispun si isi utilizeaza direct obiectul proprietatii; in cazul in care nu sunt producatori, indivizii, subiecti ai proprietatii pot utiliza bunurile prin angajarea fortei de munca, iar rezultatele obtinute se impart intre proprietari si salariati. Sociogrupurile sunt constituite din mai multi indivizi, reuniti pe baza unor interese comune intr-o mare rietate de unitati economice : asociatii familiale, cooperative, societati comerciale. Organizatiile, ca subiect al proprietatii, sunt uniuni de intreprinderi constituite pe ramuri, sectoare de activitate, zone teritorial-administrative. Statul, ca subiect al proprietatii poate fi considerat o organizatie nationala. Prin intermediul administratiei publice, statul detine, utilizeaza si gestioneaza diferite bunuri existente in societate. in afara de organizatiile nationale, exista si organizatii internationale, constituite prin participarea unor organizatii si intreprinderi din mai multe tari. Conceptii despre proprietate. Continutul proprietatii a fost interpretat diferit pe parcursul dezvoltarii economico-sociale, conturandu-se mai multe sensuri de abordare: economic, juridic, filosofic, politic. in sens economic proprietatea este definita ca totalitatea relatiilor dintre oameni in legatura cu insusirea bunurilor, relatii reglate de norme sociale specifice diferitelor perioade istorice ale dezvoltarii societatii1. Proprietatea apare ca un sistem de relatii sociale speciale. Pentru ca relatiile sociale de proprietate sa dobandeasca sensul lor economic este necesar ca acestea sa fie relatii efective de exercitare a atributelor de proprietar asupra unor bunuri identificabile si masurabile in mod direct si nemijlocit. Ca raport social-economic real proprietatea exprima: a) o apropriere, o insusire a unui bun fizic sau a unuia incorporabil; b) subiectul, titularul ei exercita atributele sale prin puterea proprie, el supunandu-se doar cadrului legal; c) subiectul sau titularul proprietatii isi realizeaza atributele in interesul sau. Structura raporturilor social-economice de proprietate. Odata cu cresterea complexitatii vietii economice, cu dezvoltarea obiectului proprietatii, raporturile social-economice dintre subiectii proprietatii cu privire la obiectul proprietatii s-au diversificat. Raporturile actuale de proprietate au o structura complexa: a) raporturile cu privire la aproprierea, ca posesiune a bunurilor; b) raporturile cu privire la utilizarea bunurilor; c) raporturile cu privire la gospodarirea, administrarea si gestionarea bunurilor; d) raporturile cu privire la dreptul de dispozitie asupra bunurilor; e) raporturile cu privire la culegerea roadelor utilizarii obiectului proprietatii. Aceste atribute ale proprietatii reprezinta monopolul proprietarului si se exercita potrivit legislatiei fiecarei tari. instrainarea tuturor atributelor proprietatii genereaza relatii economice de nzare-cumparare, de donatie si de mostenire, instrainarea separata a anumitor atribute ale proprietatii sta la baza altor relatii economice cum sunt relatiile de inchiriere, de arenda, de credit, de locatie a gestiunii, raporturi manageriale etc. Relatiile economice de proprietate sunt reflectate in normele juridice, care cuprind totalitatea prerogativelor asupra obiectului proprietatii. in sens juridic proprietatea exprima relatia de posesiune a ce (a unui bun) de catre cine (o persoana fizica sau juridica). Raportul juridic de proprietate este un raport intre oameni, mai precis un raport intre titularul dreptului de proprietate, ca subiect activ si toate celelalte persoane, ca subiecte pasive si nedeterminate, care au indatorirea de a nu face nimic de natura a stanjeni exercitarea de catre subiectul activ a dreptului sau. A stapani un lucru in sens juridic inseamna a avea un titlu just, respectiv un act de cumparare, donatie, mostenire sau o doda de confectionare proprie a obiectului proprietatii; a dispune juridic de titlu prin decizii privind: nzarea, schimbul in natura, mostenirea, donatia, amanetarea, inchirierea si concesionarea ; a dispune material de obiectul proprietatii prin decizii de casare, consum, modificare etc.; a obtine si a dispune de veniturile fizice sau banesti ori alte antaje pe care le aduce folosirea acelui obiect. Intre relatiile economice de proprietate si relatiile juridice de proprietate exista o stransa interdependenta. Deciziile pe care le iau oamenii, in orice sistem economic, depind, dupa cum afirma Paul Heyne, intr-o masura cruciala de drepturile de proprietate silite si acceptate de acea societate1. Relatiile economice de proprietate se realizeaza prin relatiile juridice, reglementate de normele de drept. Daca normele legale cu privire la proprietate nu sunt axate pe relatiile economice acestea se deruleaza prin incalcarea lor. Sensul filosofic al proprietatii are la baza Interpretarea problematicii proprietatii prin prisma intereselor diferitelor grupuri sociale, a partidelor politice, se reflecta in existenta diferitelor conceptii politice cu privire la proprietate - conceptia liberala, conceptia social-democrata etc. Formele de proprietate. Raporturile sociale de proprietate, fiind extrem de complexe, de diverse si dinamice, se concretizeaza intr-o multitudine de forme de existenta. Conditiile social-economice au impus in decursul istoriei doua tipuri fundamentale de proprietate : proprietatea prita sau particulara si proprietatea publica, ambele organizate si folosite in diferite riante. Proprietatea prita ocupa locul central in tarile cu economie de piata. in cadrul proprietatii prite se disting mai multe forme de insusire, posesiune si folosire a bunurilor: proprietate prita individuala, personala sau familiala, caracterizata prin aceea ca administrarea bunurilor se poate face fie de catre proprietar sau de alte persoane silite de proprietar; proprietatea prita asociati, forma principala actuala de proprietate particulara, este prezenta in diferite asociatii - societati comerciale de persoane, societati comerciale de capitaluri, asociatii familiale, cooperative. Acestea se deosebesc intre ele prin modul de constituire a patrimoniului, de conducere, de asumare a riscurilor si impartire a profiturilor. Rolul hotarator al proprietatii prite in functionarea economiei de piata rezulta din antajele pe care le genereaza. Astfel, proprietatea prita asigura autonomia reala a unitatilor economice, permitand descentralizarea deciziilor; stimuleaza libera initiati pe tehnic, comercial, managerial; genereaza o concurenta reala intre agentii economici ; determina o cointeresare si o motitie intensa in directia muncii prin diferentierea veniturilor, riatia si nesiguranta lor; asigura cresterea raspunderii agentilor economici pentru lorificarea obiectului proprietatii; permite o mai buna adaptare la cerintele pietei, diminuand riscul economic. Totodata proprietatea prita are si anumite limite: tendinta expansiunii si posibilitatea formarii de monopoluri, cu urmari negative asupra mecanismului de functionare a legilor pietei; determina tendinta de crestere a discrepantei dintre veniturile diferitelor categorii ale populatiei; determina o stare de nesiguranta si de neliniste in randul proprietarilor mici si mijlocii in lupta de concurenta.In estomparea acestor neajunsuri social-economice un rol important revine statului ce actioneaza cu ajutorul parghiilor economico-financiare. Proprietatea publica, prezenta in diferite proportii in toate tarile, se concretizeaza prin aceea ca bunurile, indeosebi factorii de productie se afla in proprietatea organizatiilor statale, privite ca subiecti de proprietate. Ea se constituie la nivel nationala si la nivelul administratiei publice locale. in tarile dezvoltate s-a conturat tendinta de crestere a ponderii institutiilor si organelor locale in obiectul proprietatii, ceea ce influenteaza pozitiv asupra utilizarii si gestionarii lui. Proprietatea publica este prezenta in ramuri strategice ale economiei cum ar fi industria de armament, energetica, exploatarea miniera, transporturile feroviare, posta, precum si in domenii ce furnizeaza bunuri materiale si servicii cu destinatie culturala si sociala. Proprietatea publica permite organizarea unor activitati cu riscuri mari care necesita insemnate investitii si ofera posibilitati limitate de castig (cercetari fundamentale, exploatari miniere etc.); este cadrul favorabil pentru existenta si dezvoltarea unor sectoare de larga utilitate publica: transportul si distributia gazului metan, apa, canalizare, electricitate, transport aerian si feroviar, amenajari funciare, industrii antipoluante etc. ; garanteaza functionarea in bune conditii a sectoarelor de aparare si a unor ramuri de rf; permite o acoperire mai echilibrata a unor nevoi sociale in intamant, cultura, arta, sport; favorizeaza economii la scara care ii maresc eficienta ; ofera o mai mare silitate a locurilor de munca. Printre limitele generate de proprietatea publica se inscriu : franarea initiativei, a creativitatii si a spiritului de inotie, favorizand in consecinta comoditatea, rutina si indiferenta ; admite nerenilitatea unor intreprinderi, care supravietuiesc prin subventii de la bugetul de stat; poate duce la aparitia fenomenelor de monopol ce franeaza desfasurarea concurentei, favorizeaza centralismul in procesul decizional si aparitia fenomenelor birocratice ; poate determina fenomenul de instrainare a lucratorilor de obiectul proprietatii manifestate in scaderea interesului si raspunderii pentru folosirea si lorificarea factorilor de productie. Neajunsurile proprietatii publice nu se manifesta pretutindeni si intotdeauna cu aceeasi intensitate1. area celor doua forme de proprietate - prita si publica - pune in evidenta ca numai un sector prit dominant poate crea conditii favorabile pentru functionarea unei economii eficiente si democratice. Sublinierea rolului hotarator al proprietatii prite nu inseamna subaprecierea rolului proprietatii publice, care continua sa fie prezenta, in proportii diferite, in economiile de piata ale tuturor tarilor dezvoltate. intre diferite forme ale proprietatii, se realizeaza in aceste tari o conlucrare si complementaritate efecti, realizata pe baze strict economice. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
