 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Proprietatea, munca si repartitia - elementele de baza in economia romaneasca
|
|
Necesitatea si caile restructurarii proprietatii in romania |
|
| Proces complex, cu profunde implicatii social-economice, restructurarea proprietatii a luat amploare in ultimele doua decenii in multe tari ale lumii. in tarile cu economie de piata avansata s-a considerat, dupa criza din anii 1973-l975 si cea de la inceputul anilor '80 ca una din solutiile iesirii din impas si asigurarii cresterii si dezvoltarii economice este restructurarea formelor de proprietate prin dezetatizare, descentralizare, reprivatizare, privatizare si nu in putine situatii prin demonopolizare si dereglementare2.In tarile in curs de dezvoltare, restructurarea proprietatii este organic legata de extinderea aplicarii mecanisme Criza si falimentul socialismului, orientarea tarilor est si central-europene spre constituirea unei economii de piata avansate au determinat necesitatea restructurarii proprietatii si in aceste tari pentru a asigura pluralismul formelor de proprietate si preponderenta proprietatii private, ca temelie a economiei de piata.In perioada postbelica economia Romaniei s-a caracterizat prin dominatia proprietatii socialiste de stat, prin monopolul acesteia, care si-a pus amprenta asupra functionarii intregului sistem economic.Intr-o economie hipercentralizata ca a noastra, restructurarea proprietatii este o necesitate pentru inlaturarea monopolului statului asupra proceselor decizionale la diferite niveluri de organizare si conducere a actitatii economico-sociale, pentru instaurarea libertatii economice, ca baza a libertatii social-politice a indidului, pentru sporirea interesului de a munci, largirea autonomiei si cresterea responsabilitatii fiecarui agent economic.In restructurarea proprietatii se folosesc cai diferite in diverse tari si in cadrul aceleiasi tari in functie de conditiile economico-sociale si tehnice din tarile respective, din ramuri, subramuri si intreprinderi, de optiunea politica a guvernelor.In Romania, dupa revolutie, restructurarea proprietatii a inceput prin stimularea crearii de unitati economice, proprietate privata pe baza liberei initiative a agentilor economici. Totodata s-a trecut la vanzarea catre populatie a locuintelor din fondul locativ de stat. Dar rolul hotarator in restructurarea proprietatii rene restabilirii dreptului de proprietate privata in agricultura si privatizarii in industrie, constructii, comert, transporturi, sercii. Restabilirea proprietatii private in agricultura. Exemplul oferit de tarile cu economie moderna de piata atesta rolul hotarator al proprietatii private pentru folosirea cat mai eficienta a potentialului economic al pamantului.In anii socialismului cea mai mare parte a fondului funciar a fost socializata in cadrul intreprinderilor agricole de stat si a cooperativelor agricole de productie. Depersonalizarea generalizata a proprietatii a dus la scaderea interesului si responsabilitatii in valorificarea obiectului proprietatii in agricultura. Redresarea agriculturii Romaniei este conditionata in primul rand, de restabilirea dreptului de proprietate privata in agricultura. Legea fondului funciar (legea 18/1991) pune bazele restructurarii proprietatii funciare. Art. 8 din Legea 18/1991 prevede ca Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se face in conditiile acestei legi prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept". De prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre acestea, membrii coperatori care nu au adus pamant in cooperativa si alte persoane anume stabilite.In baza prevederilor aceleiasi legi, terenurile proprietatea statului (deci in principal terenurile actualelor IAS-uri) raman, in continuare, in cadrul proprietatii publice. Prin aplicarea legii fondului funciar, pana la 30 sept. 1992 au aparut circa 5 milioane de noi proprietari, suprafata de teren trecuta in posesia lor fiind de 7,8 mii. ha. in urma aplicarii acestei legi, la sfarsitul anului 1994, 80,35 % din terenul arabil si 70,08 % din cel agricol se afla in proprietate privata'. Ponderi insemnate detine sectorul privat si in zootehnie. La inceputul anului 1995 acest sector detinea 87,8% din numarul bonelor, 56,9% din numarul porcinelor si 90,1% din numarul onelor2. Asigurarea preponderentei proprietatii private in agricultura nu este insa suficienta pentru redresarea agriculturii, pentru cresterea eficientei sale. Modul in care s-a infaptuit restabilirea proprietatii private in agricultura, a avut unele efecte negative: instituirea unei forme de proprietate privata anacronica, de dimensiuni mici, ce nu permite valorificarea potentialului acestei ramuri; distrugerea unei mari parti din obiectul proprietatii cooperativelor agricole de productie. Consecinta directa a acestor neajunsuri este obtinerea unor randamente mai mici in sectorul privat din agricultura decat in sectorul de stat. Afirmarea agentilor economici din agricultura constituiti prin inlaturarea structurilor de proprietate caracteristice socialismului solicita un sustinut sprijin financiar si material din partea statului, masuri care sa stimuleze dezvoltarea exploatarilor taranesti, practicarea unor forme de organizare a muncii in agricultura care sa tina seama de traditiile taranimii si de necesitatea crearii unor exploatari agricole competitive. Printre formele de organizare a proprietatii in agricultura cele mai importante sunt: ferma familiala, asociatiile sau cooperativele create la initiativa si dorinta taranimii ce pot folosi pe scara larga si mai eficient mijloacele agrozootehnice moderne; fermele care vor folosi munca salariala; societati mixte, create cu participarea proprietarului privat si a sectorului public. Sectorul de stat din agricultura ca si unitatile economice de stat din celelalte ramuri ale economiei nationale s-au reorganizat, in baza legii 15/1990 in regii autonome si societati comerciale. Una din cele mai importante cai ale restructurarii proprietatii este privatizarea. Privatizarea este actiunea de trecere in proprietate privata a unor bunuri si actitati ce s-au aflat in proprietatea publica si administratia statului. Privatizarea nu este un scop in sine, ci un mijloc de sporire a eficientei economice. Extinderea proprietatii private pe aceasta cale contribuie la o mai buna alocare a rezultatelor, incurajarea concurentei, cresterea initiativei, dezvoltarea pietei capitalului si a pietei fortei de munca. Datorita complexitatii sale, privatizarea nu poate fi declansata mecanic, ci necesita o analiza si pregatire atenta, existenta unei strategii corespunzatoare. Strategia privatizarii include: a) cuantificarea reala a patrimoniului intreprinderii; b) etapizarea procesului; c) selectia intreprinderilor; d) stabilirea prioritatilor intre ramuri; e) asigurarea unor specialisti care sa conduca lucrarile; f) asigurarea cadrului legislativ necesar; g) aspecte de ordin social. Experienta mondiala pune in edenta existenta mai multor metode de privatizare, ce prezinta importanta si pentru infaptuirea acestui proces in tara noastra: - oferta publica de actiuni (vanzarea de catre stat a unor actiuni); - vanzarea directa de actiuni catre particulari (consta in vanzarea totala sau partiala de catre guvern a actiunilor pe care le detin intr-o intreprindere de stat unui anumit cumparator sau unui grup de cumparatori desemnati anterior); - vanzarea efectiva a activului (vanzarea materiala a bunurilor statului); /> - reorganizarea intreprinderilor prin dizare (segmentarea prin reorganizarea unei societati de stat, ceea ce conduce la infiintarea mai multor societati independente, care reprezinta o forma de restructurare pregatitoare a procesului de privatizare; - atragerea de noi investitii private in intreprinderile de stat, ceea ce implica o diluare a dreptului de proprietate; - achizitionarea unei intreprinderi de stat de catre propria conducere si de catre salariati; - contractul de leasing sau de management (desi nu presupune transferuri de proprietate ci doar ale dreptului de utilizare si de management pe durata contractului, este considerata o metoda premergatoare procesului de privatizare efectiva); - diferite forme de concesionari in domeniul serciilor publice. Experienta tarilor capitaliste dezvoltate in domeniul privatizarii nu poate fi imtata automat in fostele tari socialiste, deoarece continutul procesului este diferit. Nu exista o experienta a trecerii de la proprietatea socialista la cea capitalista.In tarile din Europa Centrala si de Est in tranzitie spre economia de piata se privatizeaza ceea ce s-a acumulat prin munca acestor popoare. Conditiile specifice din aceste tari genereaza unele particularitati in infaptuirea privatizarii. intregul proces de restructurare a proprietatii trebuie axat pe relatia continuitate-discontinuitate. Realizarea continuitatii--discontinuitatii este reflectata in: dinamica formelor de proprietate, prin care se asigura preponderenta proprietatii private, dar si functionarea proprietatii publice; pastrarea si dezvoltarea obiectului proprietatii; evolutia structurii dimensionale a obiectului proprietatii; evolutia structurii proprietatii dupa formele de organizare a subiectilor proprietatii. Daca optam pentru realizarea unei econranii moderne de piata, este necesara stimularea organizarii proprietatii indeosebi sub forma societatilor pe actiuni. La noi au proliferat societatile de persoane sub forma SNC sau SRL1. Alegerea formelor privatizarii depinde de conditiile concrete din tara, din ramura sau chiar din intreprinderea respectiva. O importanta deosebita din acest punct de vedere o are nivelul de dezvoltare economica si situatia lichiditatilor financiare. Principalele surse ce pot fi folosite in procesul privatizarii sunt: disponibilitatile banesti ale populatiei, imprumuturile pe termen lung, profitul agentilor economici privati si capitalul strain. Alta problema importanta ce se pune in legatura cu privatizarea este eficienta acesteia. Eficienta privatizarii depinde de formele de proprietate privata pe care le dezvolta si de dimensiunea proprietatii. Progresul fiecarei unitati economice si al societatii in ansamblul ei depinde de dezvoltarea proprietatii private bazata pe munca. Dupa dimensiunea cantitativa a proprietatii distingem marea proprietate, proprietatea mijlocie si mica proprietate. Dimensiunea optima a proprietatii trebuie evaluata neaparat in contextul unei anumite ramuri, subramuri si al economiei unei tari. Plecand de la o structura a proprietatii in cadrul careia dominau intreprinderile foarte mari si mari, in tara noastra ca si in alte tari foste socialiste, era firesc sa se manifeste o tendinta de crestere a numarului unitatilor mici si mijlocii, care intre altele, prezinta avantajul de a se adapta mai usor la evolutia fluctuanta specifica economiei de piata. insa evolutia tuturor ramurilor economiei nationale edentiaza superioritatea marii proprietati fata de cea mica indeosebi in agricultura si principalele ramuri industriale. Acest adevar elementar a fost neglijat in procesul de privatizare a obiectului proprietatii din cooperativele agricole de productie si se contureaza o asemenea tendinta si pentru privatizarea obiectului proprietatii multor intreprinderi de stat. Faramitarea obiectului proprietatii, mai ales prin proliferarea exagerata a unitatilor mici, influenteaza negativ eficienta economica a actitatii, ceea ce deja se confirma in agricultura noastra in ultimii ani. De asemenea, tendinta mentionata limiteaza posibilitatile de participare favorabila a tarii la relatiile economice internationale.In tara noastra, cadrul juridic pentru transferul proprietatii de stat din societatile comerciale din toate ramurile catre sectorul privat este asigurat de Legea privatizarii nr. 58/1991 si Legea 55/1995 prind accelerarea privatizarii. Potrit legislatiei noastre, privatizarea societatilor comerciale se infaptuieste prin oferte de actiuni catre public; vanzarea de actiuni pe baza de licitatie deschisa cu participanti prestabiliti; vanzarea de actiuni prin negociere directa; vanzarea de active ale societatilor comerciale. Totodata au fost infiintate institutiile specializate implicate in procesul privatizarii: Agentia Nationala de Privatizare, Fondul Proprietatii de Stat, care initial detine 70% din capitalul societatilor comerciale si Fondurile Proprietatii Private, care initial detin 30% din capitalul social al societatilor comerciale organizate conform Legii 15/1990. in schimbul carnetelor cu certificate de proprietate si a cupoanelor de privatizare primite de cetatenii majori, in conditiile prevazute de lege si subscrise la societatile comerciale cu unic actionar statul, cetatenii primesc actiuni. Cele cinci Fonduri ale Proprietatii Private se vor transfera in Societati Financiare de Investitii. Crearea cadrului legal necesar restructurarii proprietatii in Romania in corelatie cu celelalte transformari pe care le implica tranzitia la economia de piata au permis extinderea proprietatii private. ELUL I Ponderea sectorului privat in produsul intern brut si in valoarea adaugata a ramurilor' (%) 1989 1995 Produsul intern brut - total 12,8 45,0 - valoarea adaugata in agricultura 69,8 89,0 - valoarea adaugata in industrie 3,7 29,0 - valoarea adaugata in constructii 3,7 60,0 - valoarea adaugata in sercii 2,6 60,0In anul 1995, ponderea sectorului privat in PIB a ajuns la 45% fata de 12,8% cat reprezenta in anul 1989, iar in valoarea adaugata a ajuns la 89,0% in agricultura, 60,6% in constructii, 60,0% in sercii si doar 29,0% in industrie. Restructurarea proprietatii, imbinarea acesteia cu retehnologizarea pe parcursul infaptuirii reformei, creeaza premise favorabile pentru conturarea unui nou sistem economico-social -sistemul capitalist. Dar societatii nu-i este indiferent ce fel de sistem capitalist se va crea. De aceea, in procesul restructurarii proprietatii trebuie sa se ete concentrarea exagerata a obiectului proprietatii dar si faramitarea exagerata a acestuia, sa stimuleze schimbarile calitative din economie concretizate in cresterea eficientei economice si ridicarea standardului de ata al populatiei. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
