 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Sistemul resurselor economice
|
|
Continutul, structura si importanta resurselor naturale. situatia lor in lume si in tara noastra |
|
| Activitatea economica, oricare ar fi natura, specificul si complexitatea ei este dependenta de atragerea si utilizarea resurselor naturale. Acestea sunt constituite din obiectele si fortele mediului natural al tarii cum ar fi: terenurile cultite si cultibile, padurile, apele si potentialul hidroenergetic, stocul cinegetic si piscicol, zacamintele de minereuri s.a. Pentru unele activitati economice dependenta de resursele naturale este directa, puternica si indubiila. Astfel stau lucrurile in agricultura, silvicultura, industria extracti etc. in general ceea ce formeaza sectorul primar al economiei. Este important sa retinem ca fara acest sector primar, chiar daca el a trecut cum pe un secundar" sub aspectul participarii la producerea PNB, in mod Resursele naturale, ca baza a productiei si in final a consumului au constituit in toate timpurile, desigur in diferite feluri, obiect al interesului diriguitorilor politici, intreprinzatorilor si chiar diferitelor comunitati. Dominanta a fost tendinta de a acapara prin intermediul fortei armate resurse naturale ce apartineau unora, de catre altii care se considerau indreptatiti sa posede si sa consume mai mult. Motive pentru a-i pizmui" pe altii exista, daca tinem cont de raspandirea neuniforma a resurselor naturale, cu mare rol economic, in mod foarte discriminator", pe suprafata etei - dar la fel de clar este si faptul ca nici conflictele n-au fost, vreodata, in masura sa instaureze o situatie mai buna. Se pare ca perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial a evidentiat, caile pasnice si antajoase majoritatii partilor, pentru folosirea resurselor naturale, de catre cei care au cele mai performante conditii de utilizare. Avem in vedere, in sistemul economiei de piata, amplificarea relatiilor comerciale, de cooperare si mai ales trecerea lor pe un superior, prin integrarea economiilor nationale. Cu siguranta insa ca si in conditiile pasnice" accesul la resursele naturale nu este la indemana oricui, mai ales dupa ce omenirea a fost zguduita de cele doua socuri ale petrolului, din deceniul al 8-lea, care au constituit trecerea de la era risipei de resurse, la era economisirii foarte drastice a acestora. in aceasta noua situatie, tarile bogate in resurse naturale, mai ales daca stiu si pot sa le si lorifice, au o situatie privilegiata. Este cunoscut cazul tarilor OPEC care, cu toate diferentele ce s-au creat, au dobandit lori imense din exportul titeiului, multe dintre ele ridicandu-se la un stadiu de civilizatie materiala, nevisat cu cate decenii in urma. Pentru majoritatea tarilor insa scumpirea resurselor naturale ridica mari obstacole in calea dezvoltarii lor. Daca ne referim doar la agricultura, constatam ca, pentru a o practica, in forme moderne, trebuie sa se asigure carburanti pentru mecanizare, ingrasaminte pentru amendarea calitatii solului, insecticide si fungicide, energie electrica pentru irigatii si pentru multe alte activitati. Este lesne de apreciat cat de mare este pora" acestor resurse in bugetul oricarui intreprinzator.In plus, o directie mai noua, ce trebuie urmata de fiecare intreprinzator, este consacrata", in lumea de astazi, pentru existenta unui maine", masurilor de protejare a naturii, a pretioaselor sale resurse. Asta inseamna ca, spre exemplu, daca vrem lemn, trebuie sa cheltuim din plin si pentru tarea suprafetelor defrisate si pentru stoparea ploilor acide si pentru combaterea unor daunatori biologici, extrem de ..expansivi si de voraci" in conditiile actuale. Resursele naturale pot fi grupate folosind diferite criterii. Dupa modul de existenta, deosebim resurse materiale (solul, flora, fauna, minereurile, lemnul etc), resurse energetice (caderea apelor, energia solara, mareele, energia eoliana, reactiile chimice si nucleare s.a.). Dupa posibilitatea reproducerii si durata folosirii lor se grupeaza in : resurse regenerabile (solul, apa, fondul cinegetic etc.) si resurse neregenerabile (mineralele etc). Dupa posibilitatile de recuperare, distingem : resurse recuperabile, resurse partial recuperabile si resurse nerecuperabile (in special combustibilii fosili). in functie de destinatia si rolul pe care-l joaca in satisfacerea trebuintelor, intalnim resurse de mijloace de subzistenta (utilizabile direct sau dupa o anumita prelucrare pentru consumul omului) si resurse de mijloace de productie (utilizabile in activitatea economica). Este imperios necesar sa privim acum la sfarsitul mileniului al doilea aceste resurse economice-naturale cu alti ochi. in primul rand, nu le mai putem considera infinite si neglijabile in proiectele noastre. in al doilea rand, trebuie sa stim ca este mult mai ieftin sa le protejam, sa le ferim de degradare - in special acest imens rezervor de resurse pe care ni-l pastreaza, cat mai poate, oceanul etar, dar si alte componente ale ecosistemului etar. in al treilea rand, se constata, din practica deja acumulata ca, cel mai bine fac fata crizei de resurse cei care si-au adaptat tehnologiile si produsele noilor conditii, aplicand consecvent cuceririle din stiinta si tehnica. Pornind de la aceste realitati, cunoscutul viitorolog american Herman Kahn declara intr-un interviu acordat revistei Entreprise" : Desi problemele cu privire la poluare si la necesitatile energetice si de nutritie sunt foarte complicate, progresele constante ale tehnologiei permit sa se creada ca vor fi gasite solutii". Ca doda a faptului ca solutiile tehnico-stiintifice moderne atenueaza din impactul crizei de resurse avem evolutiile unor economii puternice cum sunt cele ale Germaniei si Japoniei, care s-au redresat rapid exercitand in continuare acelasi rol dominant pe pietele internationale1. De altfel, nu putem spune in prezent, la peste doua decenii de la primul soc petrolier, ca raportul dintre preturile materiilor prime si cele ale produselor industriale complexe s-ar fi modificat in favoarea primei categorii si aceasta deoarece cresterile de preturi la resurse au fost treptat urmate de cresteri, cel putin compensatorii, la produsele manufacturate. Este evident ca in aceste conditii cel mai greu se descurca tarile sarace, care, efectiv, nu mai au cum sa-si procure substantele de baza necesare activitatilor economice fundamentale. Solutiile moderne, menite sa atenueze deficitul de resurse naturale, la un moment dat, sunt la randul lor costisitoare (schimbarea multor tehnologii, atragerea unor resurse alternative - mai ales in domeniul energetic s.a.) asa incat, si din acest motiv tarile mai putin dezvoltate pierd teren confruntandu-se cu situatii extrem de dificile, mai ales pe social. Liberalizarea treptata a relatiilor economice internationale si formarea unor grupari interstatale regionale, cu caracter economic, dar nu numai, fenomene, in esenta lor pozitive, fac de altfel, ca accesul la anumite resurse naturale sa nu mai fie afectat de existenta unor granite nationale, aproprierea lor fiind legata aproape exclusiv de posibilitatile financiare, ale celor ce concura pentru obtinerea lor. Capacitatile net diferite de a aborda si rezol complexele probleme ale economiei contemporane fac astfel ca unele dintre statele lumii sa se confrunte cu mari dificultati. Tari subdezvoltate (sau putin mai ansate) gasindu-se ani la rand, in impas, mai ales in domeniile vitale, alimentatie si energie, s-au imprumutat, creandu-si mari datorii care nu pot fi rambursate decat prin exploatarea, in cele mai multe cazuri, a eventualelor lor resurse naturale : zacamintele diverse, lemnul padurilor, si daca exista, recolta unor monoculturi. Principiul competitiei este la ora actuala un principiu universal care are un rol decisiv in situarea natiunilor pe o anumita treapta a clasamentului dezvoltarii. Acum nu se mai patrunde prin forta armata (spre) la bogatiile cui, ci prin forta economica, prin competitivitate. De altfel, obserm cu multa usurinta cum cei sapte tigriso Referindu-ne la tara noastra, posesoare a unei palete largi de resurse naturale, multe dintre ele insa, din nefericire prea limitate in volum, sau de o calitate nu dintre cele mai bune, putem spune, ca viitorul ei depinde de performantele" intreprinzatorilor autohtoni si straini, de spiritul lor de competitie, de capacitatea lor de a se impune, cel putin in cazul atragerii resurselor naturale interne. Tot ca o conditie, mentionam cerinta constructiei cadrului legislativ si disponibilitatea guvernelor de a-i sprijini - in limitele liberalismului economic pe intreprinzatorii romani. Situatia actuala, dar mai ales exigentele unui viitor nu prea indepartat, ne indreptatesc sa atragem atentia asupra insuficientei instruiri si educatii economice a populatiei tarii noastre. Este regreil ca in conditiile in care oamenii politici peroreaza la tot pasul ca ne straduim sa realizam economia de piata, ca ne pregatim sa ne integram in UE, populatia si mai ales tineretul nu beneficiaza de o pregatire economica adecta, de o informare elementara in acest domeniu. Romania, intr-o serie de ramuri importante ale economiei, foloseste aproximativ 80 la suta materii prime din import - in industria siderurgica minereul de fier si carbunele cocsificabil, in industria usoara bumbacul s.a.m.d. De asemenea, suntem dependenti de import la titei - unde productia interna a scazut continuu ajungand la cea 6-7 milioane tone, astfel incat o cantitate cel putin egala cu aceasta se importa (capacitatile noastre de rafinare sunt de cea 35 milioane tone anual). Modelul de dezvoltare a industriei romanesti s-a conturat in perioada socialista, dupa modelul sovietic, iar prin transpunerea lui in practica s-a ajuns ca unele resurse ale subsolului nostru sa fie insuficiente. Avem in general o industrie supradimensionata, energofaga cu tehnologii in buna masura depasite, ceea ce se repercuteaza negativ in multe privinte, dar cu deosebire in zona resurselor naturale prin suprasolicitari si printr-o poluare a mediului (spre exemplu cazul investitiei uriase prin care s-a incercat" lorificarea sisturilor bituminoase in scopuri energetice, contrar oricarei logici tehnice si impotri regulilor elementare de respectare a echilibrului natural). Avem numeroase alte exemple in tara care demonstreaza ca sunt folosite nerational bogatiile naturale ale tarii, iar pe de alta parte, ca nu s-a reusit pana in prezent sa se asigure locul cuvenit agriculturii si turismului, ramuri in care resursele naturale ne pot asigura prosperitatea fara a intra in conflict cu cerintele unui ecosistem sanatos. Mai mult, facand abstractie de exageratele consumuri de resurse naturale ale unei industrii supradimensionate, putem constata ca Romania dispune de o inzestrare superioara cu unele resurse ale subsolului fata de majoritatea tarilor din UE, fapt evidentiat si prin cantitatea unor resurse naturale utilizate ce revin pe locuitor. Astfel in privinta productiei de energie primara pe locuitor, in anul 1991, Romania detinea locul 38 in lume, fata de Austria ce era pe pozitia 53, Belgia, a 42-a, Grecia ocupa locul 49, Italia 64, mai bine plasandu-se, dar nu departe, Danemarca pe locul 33, Finlanda 36 si Franta cu pozitia 341. Completand aceasta apreciere favorabila cu alte aspecte cum sunt rietatea florei si a bogatiilor subsolului, dispunerea resurselor naturale pe intreg teritoriul tarii, detinem argumente serioase pentru a considera ca este posibila modernizarea economiei nationale, la nivelul exigentelor impuse de aderarea la UE, in contexul unei dezvoltari durabile si eficiente. Cu cat fi mai repede depasita dezorientarea generata de subaprecierea oarecum tendentioasa a posibilitatilor de performanta ale industriei romanesti, creandu-se culoare largi pentru patrunderea noului", ca tehnologii si produse, cu atat fi remediata mai repede principala noastra deficienta: gradul scazut de lorificare a resurselor naturale. Chiar daca inainte de '90 nu aveam o industrie performanta - situatia riind mult de la ramura la ramura si chiar de la intreprindere la intreprindere - totusi desconsiderarea ei in bloc, ata fiind cu un morman de fiare vechi" a insemnat nu numai un mare bluf politic, dar si o nefasta tendinta, care s-a raspandit, ca o ciuperca daunatoare in toata economia, la inceputul acestui deceniu insemnand, in esenta, goana cu orice pret dupa produse straine, lasand sa se distruga aparatul productiv autohton. Viitorul insa, aderarea ravnita la UE, cat si speranta noastra veche si mereu pierduta de a trai mai bine, ne fac sa reflectam, si sa decidem, in spiritul rationalitatii economice. Numai cunoscandu-ne foarte bine resursele economice, si actionand prin toate mijloacele pentru buna lor exploatare, vom reusi sa devenim mai siguri de viitorul pe care ni-l dorim. Realitatile cu care se confrunta societatea romaneasca sunt deosebit de complexe si intr-un anumit sens dure, ceea ce face sa se manifeste o stare de descurajare in randurile unei mari parti a populatiei. De aceea este necesar sa se aleaga de catre specialisti solutiile favorabile imbunatatirii situatiei, iar fortele politice sa se axeze prin programele si activitatea lor concreta pe parcurgerea unor etape certe de progres. in acest sens in lucrarea Unitate pentru interesele tarii! se exprima cu limpezime care ar trebui sa fie principalele deziderate ale interesului national: este necesara o reconsiderare critica a strategiei economice aplicata dupa decembrie '89, astfel incat strategia pentru viitor sa corespunda cat mai deplin necesitatilor si posibilitatilor reale ale tarii, aspiratiilor poporului roman la o viata demna si civilizata. Aceasta ar presupune ca, prin strategia adoptata sa se asigure dezvoltarea adecta a agriculturii, industriei si constructiilor ca suport material trainic pentru dezvoltarea celorlalte ramuri si satisfacerea crescanda a nevoilor tarii. Aceasta ar fi posibil prin lorificarea deplina a resurselor economice interne si completarea lor prin atragerea de resurse economice externe, insa evitand accentuarea dependentei economice a Romaniei"1 Concluzionand, subliniem inca o data faptul ca resursele naturale sunt limitate, ca se gasesc dispuse neuniform pe suprafata Globului, ca asupra lor se exercita o permanenta si crescanda presiune si ca atare cei ce reusesc in lupta de concurenta sa aiba acces la o parte din ele nu-si pot permite sa le mai risipeasca si, aici intervenind mai ales spiritul protector al statelor, nu le mai este permis ca prin exploatarea lor sa afecteze mediul natural. Si in cazul tarii noastre sunt labile aceste considerente, insa, in plus, fiind aceasta dificila perioada de tranzitie, ne obliga sa realizam un consens, intre fortele politice majore, pentru a se respecta, cel putin de acum inainte, interesele fundamentale majore pe care le are poporul roman. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
