 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Piata capitalului si dobanda. bancile si bursele de valori
|
|
Necesitatea, functiile si formele creditului |
|
| Termenul de credit, abordat semantic, are numeroase sensuri economice, fiind utilizat deopotriva in activitatea comerciala, bancara, in contabilitate, dar si in relatiile cotidiene (nu numai economice) intre oameni; dar cea mai larga utilizare a creditului apartine domeniului financiar-bancar si comercial.In esenta, creditul exprima o relatie baneasca ce ia nastere in legatura cu acordarea de imprumuturi banesti sau sub forma de bunuri materiale si servicii unor persoane fizice sau juridice, care urmeaza a se rambursa ulterior, la o data numita scadenta. Aceasta calitate a creditului tine de functia banilor de mijloc de plata si se concretizeaza in separarea in timp a actului de transmitere a unei valori si a celui de transferare a echivalentului acestora1. Rel a) un raport juridic contractual, prin care o persoana, numita creditor, pune la dispozitia altei persoane, numita debitor, o suma de bani, un bun material sau serviciu evaluate in bani. Creditul (spre deosebire de relatia de schimb obisnuita, prin vanzare--cumparare) aduce in ul relatiilor economice doua subiecte distincte: creditorul - cel care da cu imprumut sau vinde pe credit si are de primit o valoare la scadenta si debitorul -cel care primeste imprumutul sau o marfa si trebuie sa restituie suma primita sau sa plateasca, la scadenta, valoarea bunului primit; b) suma de bani sau valoarea (pretul) bunurilor se ramburseaza creditorului, de catre debitor, la o data numita scadenta; c) pentru primirea si folosirea imprumutului, debitorul plateste creditorului un anumit pret, sub forma dobanzii ; d) creditul are o garantie reala (materiala) atunci cand un bun emitent poate fi vandut in cazul nerambursarii creditului, sau o garantie personala, in cazul in care este suficient angajamentul personal al debitorului. Aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii raporturilor de schimb si cunoscand in evolutia sa numeroase forme, creditul joaca un rol deosebit in economia contemporana; el fiind un factor principal de sustinere a intreprinderilor pentru a depasi fazele descendente ale evolutiei economice ciclice si a se inscrie pe o curba ascendenta a functionarii si modernizarii lor. Pe masura dezvoltarii economico-sociale, rolul si importanta creditului in economia fiecarei tari au marcat o crestere considerabila. El apare, in economia de piata, ca o forma specifica de miscare a capitalului dat cu imprumut, si, in acelasi timp, caforta ce dirijeaza resursele, capacitatile de productie si eforturile umane spre anumite obiecti. Rolul si importanta creditului in economiile moderne de piata este reliefat de mai multe functii, realizate in concordanta cu interesele fiecarei tari, generand deopotriva avantaje pentru creditor si debitor, dar si pentru evolutia de ansamblu a economiei nationale respecti.In primul rand, creditul indeplineste o functie distributiva, mijlocind procesul de mobilizare a resurselor banesti temporar disponibile in economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de imprumuturi persoanelor fizice si juridice a caror nevoi sunt mai mari decat posibilitatile proprii de acoperire. Pe baza creditelor acordate intreprinzatorilor, se creeaza la acestia o putere de cumparare suplimentara in derea largirii productiei si cresterii cifrei de afaceri, se amplifica forta productiva a capitalului si sporeste eficienta marginala a acestuia.In al doilea rand, creditul este un important factor al cresterii economice. Punand la dispozitia intreprinzatorului capitalul necesar, creditul asigura transformarea economiilor, altfel sterile, in institii, contribuind la consolidarea si dezvoltarea economiei de piata. Pe de alta parte, obligativitatea utilizarii lui conform destinatiei stabilite la acordare, este de natura sa diminueze initiatile economice uboase, nerentabile, sa stimuleze proliferarea intreprinderilor mici si mijlocii promotoare, de cele mai multe ori, ale inovatiei, sa favorizeze concurenta cu toate efectele poziti asupra consolidarii si dezvoltarii economiei de piata.In al treilea rand, creditul stimuleaza desfacerea marfurilor pe o arie mai larga, cresterea consumului si alaturi de alti factori asigurarea stabilitatii preturilor.In al patrulea rand, creditul indeplineste si o importanta functie in procesul de reglare a masei monetare. Prin punerea in circulatie a banilor de credit sporeste capacitatea de plata a economiei nationale.In al cincilea rand, creditul are un rol important in promovarea si desfasurarea relatiilor economice internationale. Dincolo de locul si rolul creditului in economiile de piata, subliniem si faptul ca abuzul de credit, nerespectarea principiilor ce stau la baza acordarii lui genereaza o serie de dezavantaje, intre care mai importante sunt: - dereglarea masei monetare cu impact asupra inflatiei; - disproportii intre ramurile si sectoarele activitatii economice cu consecinte gra asupra echilibrului economic; - exacerbarea operatiilor speculati cu efecte negati asupra sistemului bancar prin prabusirea in lant a bancilor cu toate consecintele negati pe economic, social si politic.In concluzie, buna functionare a sistemului de credit in economia de piata implica asigurarea si respectarea cu deosebire a urmatoarelor conditii: a) juridice, adica existenta unei legitati capabile sa reglementeze ansamblul relatiilor de credit; b) institutionale, respectiv existenta unui sistem bancar solid cu atributii clare in efectuarea operatiilor de credit si in controlul respectarii lor; c) social-politice, adica existenta unui cadru general de liniste sociala si politica, altfel se instaleaza elemente de neincredere, descurajand atat actiunea de economisire, cat si apelul la credite; d) economice, legate de situatia de ansamblu a economiei nationale, de perspectile ei, de conjunctura economica nationala, dar si internationala; e) psihologice, ce tin de increderea si comportamentul agentilor economici si al populatiei, in sansele oferite de credit. Creditul a cunoscut si cunoaste numeroase forme aparute, tocmai pentru a raspunde cat mai bine necesitatilor resimtite de agentii economici in diferite imprejurari. in literatura de specialitate exista numeroase criterii folosite pentru clasificarea creditelor. a) Dupa forma in care se acorda, creditul imbraca doua expresii: credit comercial si credit bancar. Creditul comercial este un credit pe termen scurt (pana la 90 de zile) acordat de furnizor cumparatorilor, sub forma de livrari de marfuri, executari de lucrari sau prestari de servicii, cu plata la o data ulterioara. Aceasta forma de credit este o practica strache care-si are originea in procesul diviziunii primare a muncii; de atunci ea insoteste, fidel, miscarea marfii de la producator la consumator. Necesitatea creditului comercial in economia de piata este determinata de faptul ca unii intreprinzatori au deja marfuri pregatite pentru vanzare sau dispun de capacitati pentru executarea de lucrari si prestarea de servicii, in vreme ce alti agenti economici au nevoie de aceste marfuri, lucrari sau servicii, dar le lipsesc mijloacele banesti necesare in acest scop. Altfel spus, nevoia de credit comercial decurge din interesele comune ale partilor in cresterea fluiditatii schimburilor, in felul acesta, creditul comercial favorizeaza desfacerea productiei respecti inainte ca agentul economic sa dispuna de cantitatea de bani necesara; accelereaza circuitul si rotatia capitalului ocupat in sfera productiei si circulatiei; devine sursa de finantare a activitatii cumparatorului. Operatiile de acordare-rambursare a creditului comercial, de regula, se consemneaza intr-un instrument de credit specific - care este cambia ' - utilizandu-se insa si trata (prin care creditorul da ordin debitorului sa achite la scadenta sau la prezentare o suma de bani beneficiarului sau altei persoane indicate de el) si biletul la ordin (prin care debitorul se obliga sa plateasca beneficiarului datoria la termenul fixat). insa beneficiarul cambiei nu trebuie sa astepte pana la expirarea scadentei de plata; el poate s-o vanda oricand la o banca - prin operatia de scontare a cambiilor2 sau chiar a altor efecte de comert - in scopul obtinerii disponibilitatilor banesti cunite. Creditul bancar reprezinta creditul acordat in bani, de catre banci, agentilor economici (intreprinderi, persoane fizice) care au nevoie de anumit b) in functie de subiectul juridic care angajeaza creditul, delimitam: credit privat, acordat persoanelor sau intreprinderilor particulare si credit public, acordat statului pentru completarea niturilor sale. c) Dupa destinatia creditului, acesta poate fi: 1. credit de productie, care este utilizat pentru largirea si modernizarea productiei si, in general, a activitatii economice. La randul sau, creditul de productie poate fi: - de exploatare, acordat pe termen scurt, pentru procurarea de materii prime, materiale, in derea asigurarii conditiilor de productie; - de ameliorare, pe termen mijlociu, folosit mai ales, pentru modernizarea bazei materiale prin procurarea unor echipamente de productie; - pentru institii, pe termen lung, utilizat pentru construirea unor obiecti noi (fabrici, centrale electrice etc.); 2. creditul de consum, utilizat pentru procurarea unor bunuri de consum (locuinte, automobile, aparatura electrocasnica etc). d) in functie de durata acordarii, delimitam: credit pe termen scurt, care are scadenta pana la un an sau 18 luni in unele tari; credit pe termen mediu - intre 2 si 7 ani; credit pe termen lung, cu scadenta peste 7 ani. in sprijinul debitorului, experienta internationala a promovat - in cazul creditelor pe termen mediu si mijlociu - rambursarea treptata, in functie de constituirea resurselor necesare in acest scop; de asemenea, se practica perioada de gratie, axata pe etapele initiale de utilizare a obiectului procurat cu ajutorul creditului; perioade in care nu se platesc rate de rambursare si nici dobanzi. e) Dupa aria geografica de desfasurare, acesta poate fi; credit intern, in cazul caruia atat creditorul cat si debitorul sunt din tara si credit international, contractat pe piata externa, debitorii si creditorii locuind in tari diferite.In perioada postdecembrista, in economia Romaniei, s-a manifestat necesitatea obiectiva a unui volum sporit de credite. Aceasta necesitate a fost generata de mai multi factori, dintre care se detaseaza: a) reducerea fortata, inainte de decembrie '89, a necesarului de mijloace circulante ale intreprinderilor si a posibilitatii de folosire a creditului in contextul masurilor administrati; b) decapitalizarea intreprinderilor de stat prin restituirea partilor sociale ale salariatilor, prin neindexarea capitalului intreprinderilor de stat in concordanta cu rata inflatiei, prin proliferarea furtului din avutul intreprinderilor de stat, prin transferul unei parti crescande din mijloacele fixe si circulante ale acestor intreprinderi in sectorul privat, fara un echivalent corespunzator; c) nevoia, in conditiile accentuarii inflatiei, a unui capital crescand pentru continuarea activitatii fiecarei intreprinderi producti, ca si pentru infaptuirea retehnologizarii multor intreprinderi, spre a deni competiti. Firesc, in aceste conditii, se ridica intrebarea: a asigurat creditul necesitatile mentionate prin functiile sale ?In primul rand, desi legislatia existenta stabileste ca societatile bancare - ca persoane juridice - au ca principal obiect de activitate atragerea de fonduri de la persoane juridice si fizice si acordarea de credite si desi dupa decembrie '89 nevoile de credite ale intreprinderilor agricole, industriale si de constructii au sporit considerabil, sistemul bancar nu si-a axat suficient activitatea pe mobilizarea resurselor banesti disponibile din economia noastra nationala si imprumutarea lor pentru asigurarea satisfacerii nevoilor respecti. Ca urmare, o mare parte din economiile populatiei a fost dolarizata" sau atrasa in jocurile de noroc tip CARITAS, indepartand astfel creditul de rolul lui de factor multiplicatar al activitatilor economice.In al doilea rand, experienta tuturor tarilor, inclusiv a Romaniei, evidentiaza rolul insemnat pe care-l poate aa creditul in asigurarea cresterii economice, prin sprijinirea indeosebi a productiei. Or, in tara noastra, dupa 1989, creditul a fost orientat de catre banci mai ales spre ramurile cu o viteza de rotatie mare si deci cu o rata a profitului ridicata (comertul intern si extern si unele servicii) capabile sa acopere relativ usor dobanzile mari solicitate. indepartarea creditului de nevoile stringente ale productiei a fost una din cauzele principale ale involutiilor inregistrate in agricultura, industrie si constructii, piata romaneasca fiind tot mai mult ocupata de firmele straine, iar recastigarea pozitiilor detinute anterior de catre intreprinderile romanesti si, evident, participarea eficienta la competitia de pe piata internationala a denit o problema deosebit de grea.In al treilea rand, lipsa cadrului legislativ - institutional pentru practicarea creditului comercial a contribuit substantial la generalizarea blocajului financiar, care afecteaza chiar si intreprinderile cu activitate eficienta. in plus, sistemul inca greoi practicat de banci a amplificat volumul arieratelor din cadrul economiei nationale.In al patrulea rand, evolutia indicatorului arierate/creditul intern demonstreaza ca intr-o economie preponderent etatista si monopolista si afectata puternic de dezechilibrele dintre cerere si oferta mecanismele noastre monetare nu sunt inca in stare sa genereze schimbari de amploare menite sa elimine blocajul financiar, utilizarea eficienta a factorilor de productie, progresul intregii economii nationale (Tabelul I). ELUL I Evolutia indicatorului arierate/creditul intern 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1. Arieratele (mild. lei) 1867 2008 5033 12349 17268 2. Ponderea arieratelor in 84,7 33,3 25,1 24,8 23,9*) 3. Ponderea arieratelor in 180,8 109,0 110,7 115,9 105,5*) 4. Creditul intern (mild.) 610,2 1321,3 1778,4 4263,4 9183,4 17028 5. Arieratele/creditul intern 1,41 1,13 1,18 1,34 1,01 *) Estimari Sursa: Buletin trimestrial", nr. 4/1995, BNR, p. 44, 46, 48, Anexe Din aspectele mentionate mai sus (la care s-ar putea adauga si altele) rezulta ca in economia romaneasca postdecembrista creditul n-a sustinut cu prioritate activitatea productiva; dobanzile foarte mari incasate de banci au generat pierderi pentru numeroase intreprinderi. in timp ce bancile au inregistrat, in ultimii ani, o prosperitate accentuata, majoritatea intreprinderilor agricole, industriale si de constructii au cunoscut si mai cunosc inca restrangeri si stagnari de activitate pierzand importante pozitii de pe piata romaneasca (in favoarea multor intreprinderi straine). Pe fondul acestor neajunsuri, apare necesitatea ca dimensionarea si orientarea creditului, ca si nilul ratei dobanzilor sa fie realizate in concordanta cu interesele economiei noastre nationale. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
