 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Oferta de marfuri in economie
|
|
Sursele de formare a ofertei de marfuri |
|
| Marimea si dinamica ofertei de marfuri in economia nationala depind de bogatiile naturale ale tarii, de eficienta cu care ele sunt valorificate (prelucrate) si de schimburile cu exteriorul tarii. Baza formarii ofertei o constituie productia nationala, comertul exterior fiind un mijloc de extindere a pietei pentru produsele care exced consumul intern sau reprezinta o valorificare superioara a unor resurse nationale. Sursele de formare a ofertei de marfuri reprezinta formele de activitate economica prin care resursele naturale sunt transformate in bunuri atrase in circuitul economic prin relatii de piata. Expresia sintetizata a acestui proces in economia nationala o constituie valoarea produsului global brut si a produsului intern brut . Privind oferta ca mijloc de satisfacere in final a neilor de trai individuale si colective ale oamenilor, semnificatia pentru elutia sa o are produsul intern brut - ex elul 6.1. Structura produsului intem brut, pe categorii de resurse, in anii 1990 si 1995 (fara impozite si taxe): Nr. crt. Ramuri economice Valoarea adaugata bruta 1990 %- 1995 % 1 Agricultura 15,0 20,2 2 Silvicultura 0,7 0,4 3 Industrie 50,5 35,8 4 Constructii 6,0 6,8 5 Comert (inclusiv hoteluri si restaurante) 6,3 10,6 6 Transport 6,3 6,4 7 Posta - telecomunicatii 1,3 1,4 8 Activitati financiar - bancare si de asigurari 2,3 5,4 9 Tranzactii imobiliare si alte servicii 4,9 5,2 10 Administratie publica, aparare, asistenta sociala obligatorie 2,6 3,5 11 invatamant 2,4 2,5 12 Sanatate si asistenta sociala 1,9 1,8 TOTAL 100 100 Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, Bucuresti, 1996, p.360 El constituie valoarea adaugata in economie. in categoria bunurilor finale intra si bunurile de echipament (masini, instalatii), destinate procesului de productie (deservirii acesteia). Prin folosirea lor ele devin bunuri de investitii sau bunuri de capital. Notiunea de bun economic are o semnificatie larga, extinzandu-se -dupa cum se cunoaste - de la bunurile tangibile si asupra altor entitati care satisfac nei de consum (servicii, creatii spirituale, zone turistice etc). Ca atare, si sursele de formare a ofertei de marfuri sunt variate, corespunzator naturii activitatilor care participa la crearea P.I.B. In structura produsului intern brut ponderea cea mai mare o detin industria si agricultura, ramuri in care se obtine masa bunurilor tangibile produse in economie, urmate de comert si transporturi, care ofera servicii in cadrul distributiei bunurilor create. in ordine vin serviciile financiar-bancare si de asigurari, care realizeaza fluxul de valori in circulatia P.I.B., pentru ca in final sa se inscrie serviciile nemarfare (administratie, invatamant, sanatate), care, prin natura lor, acopera nei de interes general si sunt in parte finantate de la bugetul de stat. Privita in timp, elutia structurii P.I.B. arata unele schimbari in perioada de tranzitie la economia de piata in tara noastra, fara a fi, insa, rezultatul unui proces real, dirijat de restructurarea economica. Astfel, ponderea industriei in P.I.B. a scazut de la 50,3% in 1990 la 35,8% in 1995, crescand in schimb ponderea agriculturii, a comertului, a activitatii financiar-bancare si a tranzactiilor imobiliare. Analizate sub aspectul formelor economico-organizatorice care participa la realizarea produselor, sursele de formare a ofertei de marfuri sunt urmatoarele: 1) productia industriala; 2) productia agricola; 3) productia altor ramuri de activitate; 4) importul; 5) rezervele. Productia industriala Productia industriala reprezinta sursa principala de formare a ofertei de marfuri, cele mai multe bunuri naturale intrand in consumul intermediar sau final dupa o prelucrare industriala. Contributia industriei la formarea produsului intern brut se evidentiaza pe trei sectoare: a) industria extractiva; b) industria prelucratoare; c) industria energiei electrice, termice, apa si gaze. Marea diversitate a materiilor prime si tehnologiilor utilizate si a bunurilor obtinute a impus separarea acestor sectoare pe ramuri si subramuri, identificandu-se in industrie 28 de ramuri cu peste 100 de subramuri. De exemplu, ramura industriei alimentare are ca subramuri: industria carnii, industria pestelui, industria laptelui si a produselor lactate, industria moraritului produselor de panificatie, industria zaharului si a produselor zaharoase etc,. existand 13 subramuri. Analiza structurii productiei pe ramuri si subramuri atesta o suprasolicitare a potentialului tehnic de productie, o mare dispersare a lui, cuprinzand, cu cateva exceptii, intreaga gama de produse necesare economiei, de la extractia carbunelui si petrolului pana la constructia de aeronave si autoturisme. Aceasta situatie, la care se mai poate adauga si nivelul limitat de pregatire a fortei de munca in toate sectoarele, a dus la cresterea ponderii productiei cu consum mare de resurse, la ramanerea in urma in asimilarea progresului tehnic si la scaderea competitivitatii produselor romanesti pe piata interna si externa. Ea se reflecta si in structura relatiilor de comert exterior, unde la aceeasi grupa de marfuri preponderente sunt, la export, produsele cu grad mai redus de prelucrare si la import produse cu grad inalt de prelucrare. De exemplu, in anul 1995, metalele comune si articolele din acestea (fonta, fier, otel, aluminiu) au reprezentat 2.920 mld. de lei la export si 1.131 mld. de lei la import, fata de masini, aparate si echipamente electrice si aparate de inregistrare si reproducere a sunetului si imaginii cu 1.352 mld. de lei la export si 4.379 mld. de lei la import. Productia industriala a inregistrat in aceasta perioada (1990-l995) scaderi la foarte multe produse, oferta fiind asigurata la acestea pe seama importului. Luand ca baza anul 1990, indicele productiei industriale a fost in anul 1995 de numai 80,8%, cu diferentieri mergand de la 38% la productia de mijloace ale tehnicii de calcul si birou, la 58,6% la ramura chimie si fibre sintetice si artificiale, 66% la industria alimentara si bauturi, 105,1% la confectii din textile, blanuri si piele si, ca exceptie, 185,2% la echipamente, aparate de radio, televizoare si comunicatii. Cerinta primordiala a dezltarii industriei romanesti, cu consecinte asupra calitatii si eficientei ofertei, o reprezinta restructurarea sa de ramura, corespunzator cu nivelul resurselor de materii prime si energie de care dispune economia, cu necesitatea valorificarii superioare a acestora si cu posibilitatile pregatirii fortei de munca. in acest sens pot fi luate in considerare urmatoarele directii de dezltare: Ať a) restrangerea nomenclatorului de ramuri, pentru asimilarea progresului tehnic, ridicarea gradului de valorificare a materiilor prime, cresterea productivitatii muncii si micsorarea costurilor de productie; b) dezltarea ramurilor mici consumatoare de energie, cu grad ridicat de prelucrare a materiilor prime si adaos de valoare noua prin creatia tehnica; c) realizarea activitatii pe scara larga in unitati mici si mijlocii, care au capacitatea de a se adapta cu mare mobilitate la cerintele pietei; d) retehnologizarea pe scara larga a intreprinderilor si promovarea continua a progresului tehnic, dand locul cuvenit in acest proces creatiei tehnice autohtone, singura in masura sa asigure mentinerea nivelului tehnic ridicat al productiei in timp; e) asocierea marilor combinate cu structurile similare de profil din tarile avansate economic, preluand in cadrul cooperarii faze ale ciclului de fabricatie a produselor sau alte activitati ale industriei orizontale; f) reconversia fortei de munca existente in ramurile supuse restructurarii, corespunzator cu cerintele noi ale productiei si pregatirea in viitor a personalului, potrivit conceptiei policalificarii, pentru a se crea mobilitatea profesionala ceruta de progresul tehnic; g) amplasarea industriei dupa criteriile eficientei, prin apropierea de sursele de materii prime, de zonele de consum si de disponibilul si calificarea fortei de munca. Influenta acestor schimbari asupra ofertei de marfuri va fi in primul rand de ordin calitativ, produsele romanesti putand concura cu cele straine pe piata interna si externa. Succesul asteptat este motivat de calificarea fortei de munca existente si de capacitatea ei de a asimila noile tehnologii. Ramanerea in urma din punct de vedere tehnic si calitativ a produselor romanesti s-a datorat, in buna parte, faptului ca multe intreprinderi au aparut in zone in care unica sursa de forta de munca a fost populatia rurala, pentru a carei pregatire a fost necesara o anumita perioada de timp. Daca la aceasta se adauga marea dispersare pe ramuri si subramuri a industriei, a potentialului de creatie stiintifica si tehnica si slabul management al resurselor umane, se explica de ce industria romaneasca, desi a beneficiat de masini si instalatii de nivel tehnic ridicat, obtinute prin import din tari avansate economic, nu a reusit sa devina competitiva. Astazi, perioada de formare a fortei de munca este incheiata, iar prin aportul de tehnologie straina avansata se pot obtine rezultate de productivitate si competitivitate asemanatoare cu cele straine (dovada calitatea produselor din uzina de autoturisme Daewoo). Restru Orientarea realizarii productiei din multe ramuri in intreprinderi mici si mijlocii va permite adaptarea cu mare flexibilitate a produselor la schimbarile pietei, asimilarea continua a progresului tehnic, o apropiere a productiei de resursele de munca, ceea ce va contribui la modernizarea ofertei si la sporirea eficientei ei.In sfarsit, aceste schimbari r influenta structura ofertei autohtone prezenta pe piata externa, in sensul preponderentei produselor cu grad mai ridicat de prelucrare si deci cu un aport valutar mai ridicat. Productia agricola Productia agricola este a doua mare sursa de formare a ofertei de marfuri, ea asigurand bunurile destinate satisfacerii neilor alimentare ale populatiei si, totodata, reprezinta sursa de venituri a circa o treime din populatia ocupata a tarii. Bunurile provenite din agricultura au o dubla destinatie: - o parte este folosita pentru consumul intermediar (furajarea animalelor in gospodarii) sau pentru consumul final al producatorilor (autoconsumul); - o alta parte (cea mai mare) este destinata pietei, pentru consumul intermediar al industriei alimentare si usoare, pentru consumul populatiei si pentru export. Sursele de formare a ofertei de bunuri agricole se divid in doua mari ramuri: a) productia vegetala si b) productia animala. Contributia celor doua ramuri la formarea ofertei este reflectata de urmatorii indicatori: elul 6.3. Structura productiei agricole in perioada 1990-l995 1990 1991 1992 1993 1994 1995 Totala 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 - prod. vegetala 53,0 65,9 58,0 62,9 60,8 59,6 - prod. animala 47,0 34,1 42,0 37,1 39,2 40,4 Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, Bucuresti, 1996, p. 453. Productia vegetala cuprinde: cereale, leguminoase pentru boabe, te oleaginoase, te tehnice, cartofi, legume si fructe. Productia animala cuprinde: came (greutate vie si greutate industrializata), lapte, lana, oua. Raportul dintre productia vegetala si cea animala este in continua schimbare, determinata de destinatia pe care o capata cerealele - pentru hrana oamenilor si pentru furajarea animalelor. Daca necesarul de cereale pentru neile oamenilor este limitat fiziologic, in schimb neia de furaje pentru animale este in continua crestere, produsele animale detinand un loc primordial intr-o alimentatie calitativ superioara. De aceea, imbunatatirea conditiilor de alimentatie a populatiei, prin cresterea ponderii produselor de origine animala, va impune un efort considerabil de crestere in continuare a productiei vegetale (trebuie tinut seama de faptul ca o calorie de origine animala se obtine prin consumul a catorva calorii de origine vegetala). Un efort mare in dezltarea productiei agricole se impune in viitor si datorita scaderii la multe produse a nivelului acesteia in perioada de tranzitie la economia de piata in tara noastra. elul 6.4. Productia agricola vegetala si animala la unele produse de baza in anii 1990 si 1995 u/m 1990 1995 1995/1990 -%- Cereale - total mii tone 17.173 19.882 115,7 - grau si secara 44 7.379 7.709 104,5 - porumb 44 6.810 9.923 145,7 Sfecla de zahar 44 3.278 2.654 81,0 Floarea soarelui 44 556 932 167,6 Cartofi 44 3.186 3.019 94,6 Legume 44 2.358 2.870 121,7 Fructe 44 1.453 917 63,1 Carne mii tone gr. vie 2.232 1.846 82,7 Lapte mii hi 44.229 56.775 128,3 Lana tone 38.167 24.323 63,7 Oua mii. buc 8.077 5.567 68,9 Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, Bucuresti, 1996, p.460 Productia altor ramuri ale economiei nationale Oferta de bunuri a industriei si agriculturii este completata cu produsele create de alte ramuri ale economiei si anume transporturile, comertul, turismul, serviciile comunale, invatamantul, sanatatea, serviciile financiare, activitatea editurilor, redactiilor de presa, studiourilor cinematografice, industria casnica, vanatoarea si pescuitul organizat. in cea mai mare parte acestea formeaza sectorul tertiar al economiei nationale - sectorul prestator de servicii - care tinde, in tarile dezltate, sa fie preponderent in ceea ce priveste populatia ocupata, in totalul populatiei active. Prestarea serviciilor presupune, intr-o proportie mai mare sau mai mica, consumarea unor bunuri tangibile, fapt care motiveaza urmarirea lor in statistica nivelului de trai intr-un indicator unic - consumul de bunuri si servicii. Ele raman insa o forma superioara de satisfacere a neilor de trai, astfel ca dinamica lor este legata de progresul general al economiei. Printre factorii sub influenta carora elueaza oferta si cererea de servicii sunt de mentionat: - modernizarea productiei, prin automatizare si robotizare, care, prin disponibilizarea fortei de munca, asigura resurse umane pentru sfera tertiarului; - cresterea veniturilor populatiei, cererea de servicii fiind elastica fata de acest factor; - ridicarea standardului de viata al populatiei, cererea de servicii de cultura, turism, ingrijirea sanatatii etc, accentuandu-se dupa satisfacerea neilor fundamentale de viata. in plus, confortul de viata ridicat este asigurat si de folosirea unui echipament de inzestrare a gospodariilor care trebuie intretinut prin intermediul serviciilor; - extinderea actiunii de protectie sociala din partea statului si a diverselor institutii private, care dezlta forme de consumare in unitati colective a unor bunuri asociate cu servicii. Importul de marfuri Importul, ca relatie a economiei nationale cu exteriorul, reprezinta o sursa de completare a ofertei de marfuri; el asigura diversificarea sortimentului la foarte multe bunuri care se produc si in interior si formarea ofertei la produse pe care economia nationala nu le-a asimilat din punct de vedere tehnic, nu le produce din motive (conditii) de eficienta sau nu se pot obtine in conditiile climatice ale tarii (produse exotice, condimente). Pe langa aceste ratiuni legate de cerintele structurarii ofertei, importul este conditionat de constituirea prin exporturi a resurselor valutare necesare in efectuarea platilor pentru importuri. In perioada 1990-l995 importurile au depasit constant exporturile, ajungand sa reprezinte 54,6% din totalul comertului exterior in anul 1995. Urmarind structura exporturilor si importurilor in perioada de referinta, se observa o relativa diversificare a comertului nostru exterior, Romania fiind prezenta in ambele relatii cu toate cele 18 categorii de bunuri din sistemul international de descriere si codificare a marfurilor. Pe produse insa se reflecta disproportiile din structura productiei nationale, la export fiind prezente multe produse cu grad mai redus de prelucrare si tehnicitate, in timp ce la import sunt prezente produse din aceeasi grupa, dar cu parametrii tehnici sau de calitate superiori. Importul ramane o conditie a dezltarii economiei romanesti, deoarece tara noastra dispune de resurse de materii prime si de energie limitate. Pentru realizarea competitivitatii produselor pe intern si extern se impune insa cresterea gradului de prelucrare a produselor si deci de incorporare de valoare noua, in primul rand de inteligenta tehnica, prin creatia stiintifica autohtona. Rezervele de marfuri Formarea ofertei de marfuri la nivelul agentilor economici sau al intregii economii nationale ia in considerare si posibilitatea aparitiei unor dezechilibre in manifestarea corelatiei dintre oferta si cerere, ca marimi globale, in structura si in timp. Prevenirea acestora sau inlaturarea lor se face prin constituirea rezervelor de bunuri. Ele sunt stocuri inactive (in asteptare) pana in momentul utilizarii lor, insa, se reinnoiesc continuu pentru a preveni degradarea lor. Rezervele agentilor economici se constituie pentru perioade scurte, de cel mult un an, si se folosesc operativ in cursul aceleiasi perioade. Rezervele la nivelul intregii economii, denumite si rezerve de stat, se constituie, se maresc sau se refac de-a lungul mai multor ani si se folosesc operativ pentru nei exceptionale, cum ar fi calamitati naturale, crize, razboi. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
