Evolutia vietii economico-sociale intre secolele xiv - xvi

EVOLUTIA VIETII ECONOMICO-SOCIALE INTRE SECOLELE XIV - XVI

La inceputul secolului XVI-lea in spatiul romanesc traiau cca 3.000.000 locuitori. Dintre tarile romane, Transilvania a fost ce mai populata.

Principalele surse de trai ale locuitorilor si ale tarii au continuat sa fie agricultura, albinaritul, pescuitul, mineritul, mestesugurile si comertul.

Agricultura

In cadrul cuturii cerealiere, 959j91j locul principal il ocupa graul. Pe langa acesta se cultivau meiul, orzul, secara, ovazul, inul, canepa, trifoiul. Permanenta insecuritate, frecventele cotropiri si razboaie au fost factori care au franat cresterea productiei agricole.

Pe scara larga se practica in tinuturile romanesti viticultura. Sub presiunea nevoilor sporite de consum de la sfarsitul secolului al XVI-lea se constata o preocupare de largire a suprafetelor cultivate cu vita de vie, atat din partea taranilor cat si a marilor stapani de pamant. Este de remarcat faptul ca viile marilor stapani de pamant erau lucrate cu munca salariata, viticultura fiind una din primele ramuri economice in care s-a folosit munca salariata.

Cresterea animalelor constituia o mare bogatie pentru Principatele Romane. Din vanzarea oilor si porcilor pe piata interna taranii isi procurau banii necesari pentru plata birurilor si isi cumparau unelte si obiecte pe care nu le puteau face singuri in gospodaria proprie. Boierimea realiza din vanzarea vitelor mari peste hotare, ca si a produselor lor, venituri care ii inlesneau conditii de viata similare nobilimii din alte tari europene.

O insemnata dezvoltare cunostea si pomicultura. Izvoare istorice atesta existenta unor suprafete intinse de livezi, atat pe marile domenii, cat si pe loturile taranesti. Se cultivau in special pruni, meri, ciresi, peri, visini, gutui.

Legumicultura se practica fie pentru consumul propriu al taranilor, fie pentru vanzarea produselor pe piata interna. Se cultivau : telina, patrunjelul, mararul, morcovul, ridichea, sfecla, varza, ceapa, usturoiul etc.

Mineritul a continuat sa se practice in Transilvania in mai mare masura decat in Tara Romaneasca si Moldova. Aici in tot Evul Mediu principala bogatie a constituit-o sarea.

Mestesugurile au continuat sa se dezvolte mai ales in Transilvania. In secolul al XVI-lea in cele mai multe din orasele Transilvaniei, mestesugarii, spre deosebire de cei din Tara Romaneasca si Moldova, erau organizati in bresle. Productia mestesugareasca din Transilvania domina piata Tarii Romanesti si a Moldovei. Din unele orase ca Sibiu, Brasov, Cluj, se aduceau la sud si est de Carpati arme, hamuri de cai, cuie, unelte agricole, obiecte de uz casnic, cutite, covoare, cizme, sapun, etc.

Comertul

Dezvoltarea inegala a productiei de marfuri in cele trei tari romanesti a dat posibilitatea negustorilor transilvaneni sa exercite in secolul XIV-lea si prima jumatate a secolului al XV-lea aproape in exclusivitate schimbul de marfuri. Legaturile comerciale dintre Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova se realizeau mai ales prin cele trei centre comerciale si mestesugaresti : Brasov, Sibiu si Bistrita. Comertul era supus unor numeroase taxe vamale, percepute la vamile de granita sau la cele din interiorul tarii si care apartineau fie domniei, fie manastirilor sau boierilor. Acestora le revenea grija asigurarii mijloacelor de transport pentru marfurile ce treceau pe teritoriul lor.

In ceea ce priveste circulatia monetara, pe langa monedele straine, erau in circulatie si monede mici de argint, romanesti.