CARACTERIZAREA ECONOMIEI
ROMANESTI DUPA 1990
Demontarea brusca, dupa decembrie 1989, a sistemului de
comanda s-a soldat intr-o prima etapa cu adancirea efectelor perturbatoare ale
dezechilibrelor structurale, exacerbate de insuficienta pregatire a clasei
politice, managerilor si in general a populatiei pentru a actiona in conditiile
democratiei si mecanismelor de piata. Circumstantele neprielnice in care a
debutat in Romania procesul tranzitiei explica intr-o masura importanta
disfunctionalitatile evidente ce l-au insotit.
Analiza indicatorilor macroeconomici, in perioada 1990 - 1999,
evidentiaza transformari importante ce s-au produs pe plan economic si social,
dar si intarzierile inregistrate in promovarea mecanismelor de piata, in pregatirea
premis 757b18h elor pentru asigurarea unei dezvoltari durabile a societatii romanesti.
1. Transformarea esentiala a economiei romanesti in deceniul trecut,
care ofera sanse reale unei dezvoltari durabile in viitor, consta in
deschiderea fostului sistem socio-economic autarhic catre restul lumii, in
declansarea procesului de conexare a tarii noastre la noile evolutii ce se
deruleaza pe plan european si mondial. Ponderea relatiilor comerciale ale
Romaniei cu Uniunea Europeana a devenit majoritara, atat din punct de vedere al
fluxurilor comerciale de marfuri si servicii, cat si din cel al influxurilor de
investitii straine. De exemplu, ponderea exporturilor catre statele membre ale
Uniunii Europene in totalul exporturilor romanesti a crescut de la 24,8% in
anul 1989, la 65,5% in anul 1999, iar ponderea importurilor din Uniunea
Europeana reprezinta, in anul 1999, 60,4% din totalul importurilor Romaniei,
fata de 13,1% in anul 1989.
Componentele comertului nostru exterior au inregistrat unele mutatii notabile,
ponderea lor in cadrul produsului intern brut crescand de la 20,9% in anul
1989, la 30,1% in anul 1999, in cazul exporturilor, respectiv de la 18,2% la
34,3%, in cazul importurilor. Statele Uniunii Europene au participat intr-o
proportie de 56,6% la acumularea stocului de investitii straine directe in Romania.
2. Persistenta unei rate inalte a inflatiei a fost una din cauzele
principale ale scaderii ratei investitionale, ca urmare a cresterii riscului in cadrul mediului de
afaceri romanesc (afectat de numeroase dificultati legate de instabilitatea si
incoerenta legislativa si institutionala, de proliferarea birocratiei, de
amplificarea economiei necontabilizate). Acelasi efect negativ l-a avut si
diminuarea potentialului intern de economisire, generata de scaderea accentuata
a veniturilor reale ale populatiei si nivelul ridicat al dobanzilor active.
Capacitatea redusa de retehnologizare indusa de comprimarea ratei investitionale
a intretinut ritmul lent al restructurarii.
Ea este cauzata si de volumul relativ restrans al fluxurilor de investitii straine
directe, Romania plasandu-se in grupul statelor in tranzitie cu cele mai slabe
performante in acest domeniu (calculat pe locuitor, stocul investitiilor
straine directe se situeaza in jurul a 240 EURO la sfarsitul anului 1999,
comparativ cu 1900 in Ungaria si 1500 in Republica Ceha).
3. O alta caracteristica a economiei Romaniei in perioada de tranzitie a
fost aparitia dublului deficit (cel bugetar si cel de cont curent), in urma
politicilor de liberalizare pe fondul unui sistem economic slab structurat.
Deficitul de cont curent a avut ca sursa principala dezechilibrul balantei comerciale.
Politica de interventie periodica in evolutia flotanta a cursului de schimb a
avut ca motivatie corectii ale nivelului de competitivitate, destinate
reducerii pe termen scurt a deficitului balantei comerciale. Deficitul bugetar
a fost cauzat de cresterea nivelului cheltuielilor bugetare in conditiile
declinului economic, de deteriorarea capacitatii de colectare a veniturilor,
precum si de insuficienta transparenta a exercitiului bugetar, care au permis
canalizarea ineficienta a resurselor financiare. Propunandu-si ca principala
ancora controlul deficitului bugetar, autoritatile au promovat politici fiscale
severe. S-a demarat totodata procesul de aliniere a acestora la rigorile stabilite
de Uniunea Europeana si organismele internationale, creandu-se premisele diminuarii
ponderii deficitului bugetului general consolidat in produsul intern brut.
4. Ca urmare a acumularilor in procesul de restructurare a sectorului
industrial se observa o tendinta de crestere a competitivitatii exporturilor
romanesti, atat datorata modificarilor structurale, cat si deprecierii monedei
nationale in termeni reali. Pentru exemplificare, desi productia industriei
prelucratoare, in anul 1999, a scazut cu 8% fata de 1998, ponderea exporturilor
produselor acestei industrii, in total livrari, s-a majorat de la 30,7% la
35,1%, iar rata anuala de crestere a exporturilor a fost de 5,9%. Scaderea
elasticitatii de venit a importurilor a actionat in directia reducerii deficitului
de cont curent. Sustinerea acestei tendinte de crestere a competitivitatii,
precum si accentuarea ei prin preconizatele efecte pozitive asupra economiei
interne ale unor influxuri mai mari de investitii straine directe, sunt situate
pe linia alinierii Romaniei la criteriile Uniunii Europene definite la
Copenhaga.
5. Piata muncii a fost afectata de dezechilibre, la nivelul raportului
dintre populatia activa si populatia inactiva, cat si in rata de ocupare.
Diminuarea populatiei ocupate in economie s-a produs indeosebi in sectorul
industrial; populatia ocupata in agricultura are inca o pondere ridicata in
totalul populatiei ocupate (38%). Gradul de extindere a saraciei (pragul
acesteia fiind echivalat cu 60% din cheltuielile medii lunare de consum pentru
un adult) a atins 33,8% din totalul populatiei (28,2% in mediu urban, respectiv
40,5% in mediu rural). Desi persista dezechilibre intre oferta si cerere pe
anumite segmente ale pietei muncii, precum si un nivel inca redus al mobilitatii
profesionale, resursele umane au o capacitate ridicata de adaptare la
standardele pietei europene a muncii.
6. Datoria externa a Romaniei acumulata in perioada de tranzitie se
situeaza la un nivel inca modest in comparatie cu alte state candidate, ceea ce
inlesneste promovarea unor politici mai active de atragere a capitalului strain
catre economia reala, bazate pe cresterea gradului de indatorare.
7. Evolutia economiei romanesti in perioada examinata este exprimata
sintetic in dinamica si structura produsului intern brut.
Un rezultat esential al perioadei de tranzitie il reprezinta dezvoltarea
sectorului privat, aportul acestuia la formarea produsului intern brut ajungand
la 61,5% in anul 1999, fata de 16,4% in 1990. Structura produsului intern brut
este diferita de aceea care caracterizeaza economia Uniunii Europene, dar se
observa o anumita tendinta de convergenta: ponderea sectorului agricol in
formarea valorii adaugate brute a scazut de la 20% la inceputul anilor '90 la
15,4% in anul 1999; ponderea sectorului industriei a coborat sub pragul de 31%,
in timp ce sectorul serviciilor si constructiilor contribuia in anul 1999 cu
53,6% din valoarea adaugata bruta (comparativ cu circa 70% in Uniunea
Europeana), cu 20 de puncte mai mult decat la inceputul deceniului.
Semnificatia acestui proces nu trebuie insa exagerata, el realizandu-se in
conditiile intarzierii procesului de restructurare si ale unui accentuat declin
economic in Romania, in timp ce Uniunea Europeana a inregistrat o crestere
economica importanta.
