Viata economica in epoca migratiilor

VIATA ECONOMICA IN EPOCA MIGRATIILOR

Confruntata cu probleme militare si economice grave, conducerea Romei hotaraste abandonarea Provinciei Dacia (270 - 275). Dupa retragerea aureliana populatia daco-romana traieste in comunitati satesti, organizate in obsti teritoriale. Economia cunoaste, in noile conditii istorice, o suita de schimbari ce o vor marca pentru lunga perioada de tim 444g69e p. Cel mai important proces este ruralizarea vietii economice, determinat de disparitia oraselor si de efectele negative ale deselor atacuri declansate de populatiile migratoare. In acest context, activitatile economice de baza erau: agricultura pe suprafete mici, cresterea animalelor, pescuitul si vinatoarea, la acestea adaugindu-se si mestesugurile casnice care solutionau importante probleme de existenta.

Criza Imperiului Roman din sec. III, neputinta acestuia de a mai face fata, in continuare asaltului populatiilor in migratie, au avut drept principala consecinta restrangerea treptata a frontierelor romane. Aceasta retragere a afectat in mod negativ populatia autohtona ramasa fara ajutor in fata noilor veniti.

Cercetarile arheologice au demonstrat ca, o buna parte din Dacia romana, anume malul stang al Dunarii a ramas in continuare sub controlul Romei, aici desfasurandu-se o importanta activitate constructiva. De asemenea, teritoriul Dobrogei va ramane in continuare sub stapanire romana pana la inceputul secolului VII.

In ceea ce priveste migratorii, in general nomazi, aveau tot interesul in mentinerea populatiei locale, nicidecum distrugerea ei. Ei nu erau legati de un mod de productie stabil, n-au fost creatori de noi structuri socio - economice si din acest punct de vedere marea migratie a afectat temporar starea cantitativa a productiei, pastrand insa structurile populatiei autohtone daco-romane si romanizate.

Agricultura

Societatea daco-romana, si-a conservat, in buna masura, elementele de civilizatie agrara create in timpul convieturii daco-romane, fapt care i-a asigurat dezvoltarea ulterioara. Numeroase dovezi arheologice demonstreaza faptul ca se practica intens cultura cerealiera, fie ca este vorba de cereale propriu-zise sau de plante de camp in general, inclusiv plante textile sau cele de gradina. Se cultiva griu, orz, mei, bob, cinepa.

In ceea ce priveste cresterea animalelor, s-a constatat ca predominau bovinele (folosite la efectuarea muncilor agricole sau cu caracter gospodaresc si, de asemenea, in alimentatia populatiei), urmate de ovine, porcine si cabaline (caii erau utilizati pentru transporturi de tot felul). Izvoarele vremii amintesc de existenta cailor in Dobrogea, de hergheliile din Banat precum si de nesfirsitele turme de oi. Pastoritul avea un caracter precumpanitor transhumant, legat de diversitatea de relief, de clima si de vegetatie a diferitelor regiuni. Numeroasele paduri, ape curgatoare si lacuri ofereau locuitorilor posibilitatea practicarii vinatorii si pescuitului.Dintre pasarile domestice este semnalata prezenta gainii si a gastei.  

Alte activitati cu caracter agrar desfasurate in aceasta perioada erau viticultura, gradinaritul, vanatoarea.

Mineritul

Retragerea armatei si administratiei romane a afectat sensibil acest sector de viata economica. Continua valorificarea minereurilor de fier si cupru pentru indeplinirea nevoilor gospodaresti. De asemenea, a crescut mult exploatarea minereurilor feroase, iar importanta pe care o au uneltele si piesele din fier face ca aproape sa nu existe asezare sateasca mai dezvoltata in care sa nu se fi descoperit vestigiile obtinerii si prelucrarii fierului. Tot din aceasta perioada exista dovezi privind exploatarea sarii si a aurului.

Mestesugurile

In sec. X populatia tarii noastre practica mestesugurile menite sa satisfaca nevoile primordiale ale oamenilor: de imbracaminte, locuinta, aparare si nevoile gospodaresti.
De asemenea, prelucrarea metalelor este atestata de numeroasele obiecte de fier descoperite in numeroase asezari: cutite, topoare, clesti, ciocane, foarfeci, dalti, seceri, cirlige de undita, catarame, sfredele, cuie, virfuri de sageti. Olaritul a constituit unul dintre mestesugurile importante in asezarile feudale timpurii. Ceramica lucrata cu mina este inlocuita cu cea lucrata la roata. Este de subliniat aparitia productiei locale de ceramica smaltuita. Mestesugul tesutului s-a dezvoltat datorita folosirii razboiului de tesut de tip orizontal preluat de la bizantini. Prelucrarea lemnului si a pietrei a constituit si ea o indeletnicire importanta pe teritoriul tarii noastre.

Se desfasura o activitate importanta in directia confectionarii de podoabe din bronz, bijuterii, catarame etc. Mestesugul ceramic continua sa fie unul dintre cele mai dezvoltate. Se produceau, de asemenea, caramizi, tigle, sticla si produse din sticla. O practica mestesugareasca cu puternic caracter casnic a constituit-o prelucrarea coarnelor de cerb si a oaselor de animale in general, pentru realizarea unor game variate de obiecte de larga necesitate : piepteni, suveici, manere de cutit, unele piese de harnasament, fluiere, etc. De asemenea, o activitate casnica foarte raspandita era cea a torsului si tesutului. In domeniul constructiilor se remarca prelucrarea lemnului si pietrei pentru ridicarea de constructii civile dar si de constructii cu caracter militar.

O larga raspandire incepe sa aiba utilizarea energiei apei la actionarea rotilor hidraulice in domenii economice variate.

Comertul

Schimbul de marfuri inregistreaza, in epoca post-romana valori ale caror fluctuatii au fost influentate puternic de evenimentele politice. Din Imperiu erau aduse obiecte de podoaba precum bratari, catarame, inele, produse din sticla. Moneda folosita era cea bizantina, marea majoritate reprezentand-o moneda marunta de bronz si arama.