Evolutia vietii economico sociale in perioada autoritarismului nobiliar (sec. xvii - inceputul sec. xviii)

EVOLUTIA VIETII ECONOMICO SOCIALE IN PERIOADA AUTORITARISMULUI NOBILIAR (sec. XVII - inceputul sec. XVIII)

Atat pe plan general european, cat si in sud - estul continentului, in secolul al XVII-lea au avut loc importante mutatii in sfera domeniului economic, social si pol 959i87j itic. Pe plan politic se constata in Apus centralizarea si consolidarea statelor nationale, in timp ce in centru si Rasarit se asista la dominarea autoritarismului nobiliar, la faramitarea statala sau, dimpotriva, la coagularea unor imperii multinationale asupritoare.

In spatiul romanesc secolul al XVII-lea reprezinta epoca de dominare a Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei de catre Poarta otomana ca principale vasale, pentru ca la sfarsitul veacului Transilvania sa fie desprinsa de sub obedienta otomana si incorporata prin pacea de la Karlowitz (1699) Imperiului Habsburgic.

Agricultura

Economia agrara continua sa detina in aceasta perioada o pondere importanta in viata economica a principatelor, agricultura constituind ocupatia principala a majoritatii locuitorilor constituita din taranimea aservita si cea libera. Graul ramane planta cerealiera cea mai pretuita asupra careia se exercita in mare masura monopolul otoman. In Molodova si Tara Romaneasca  s-a extins cultura de mei, in timp ce cultura de orz si ovaz avea mai putina cautare aici decat in Transilvania.

O planta noua care isi face acum aparitia in toate cele trei principate este porumbul, originar din America. A doua planta care este raspandita acum si originara tot din America este tutunul. Acesta se cultiva pe scara larga in Transilvania, iar in prima jumatate a secolului al XVIII-lea a ajuns articol de export.

O dezvoltare apreciabila o cunoaste si viticultura, asupra careia turcii nu exercitau nici un fel de monopol, deoarece consumarea bauturilor alcoolice era interzisa de Coran. De aceea vinul era destinat doar consumului intern si exportului.

De asemenea, legumicultura si pomicultura au cunoscut o dezvoltare importanta. Cea mai raspandita cultura legumicola era fasolea, iar prin filiera turceasca a fost inceputa cultura vinetelor, rosiilor si a bamelor. In privinta pomiculturii, existau livezi abundente de pomi fructiferi, consumandu-se in special merele si perele, visinele iar in Transilvania capsunile si pepenii.

Cresterea animalelor avea o pondere importanta in economia celor trei principate. In Tara Romaneasca si Transilvania se cresteau turme de oi si porci in numar foarte mare, in timp ce Moldova era vestita pentru cirezile de vite, hergheliile de cai si stupii de albine. De asemenea, piscicultura era o indeletnicire foarte veche si rentabila in tarile romane.

Mineritul reprezenta un alt important segment al vietii economice din aceasta perioada. Acum se constata multe innoiri aduse atat in privinta utilajelor dar si a tehnicii miniere. Se extrageau fierul, cuprul, plumbul, mercurul, metale pretioase, sarea.

Mestesugurile

In toate cele trei principate se constata continuarea tipurilor de productie mestesugareasca din epocile anterioare. In cadrul mestesugurilor domeniale se dezvolta cu precadere cele necesare boierului sau nobilului proprietar. Este vorba despre confectionarea instrumentelor agricole si altor ustensile, despre mestesuguri destinate alimentatiei cum ar fi moraritul sau bucataria, prelucrarea lemnului etc. Domeniul mestesugurilor satesti este mai largit si numara alte ramuri : in domeniul metalelor - fierari, lacatusi, potcovari, in domeniul prelucrarii lemnului - dulgheri, rotari ; in domeniul pielaritului - cizmari, cojocari.

Din ramura mestesugarilor de arta se releva aurarii, argintarii, bijutierii, sculptorii in lemn si piatra, zugravii, pictorii.

In secolul al XVII-lea apar breslele in Moldova si Tara Romaneasca, deoarece in Transilvania functionau mai demult. Breslele aveau drept scop nu numai ajutorul mutual, ci si mentinerea unor preturi ridicate, de monopol, la produsele mestesugaresti, pe piata locala. In fruntea lor se afla starostele sau vataful ales pe un an dintre mesterii cei mai in varsta si cu experienta.

Comertul

Datorita specializarii mestesugurilor orasenesti precum si cresterii volumului de productie, fenomenul circualtiei de bunuri din zona urbana spre cea rurala capata mai multa regularitate si continuitate. Desfacerea produselor se facea in pravalii si dugheni, la targurile saptamanale sau in balciurile organizate periodic.

Liniile directoare ale comertului extern al tarilor romane in secolul al XVII-lea au continuat in general pe cele din veacul precedent. Astfel, orientarea principala a schimbului pe piata externa a fost indreptata, spre Constantinopol si regiunile sud-dunarene.

Se poate discerne o diviziune a articolelor exportate de Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania in functie de preferintele manifestate pe anumite piete straine ; astfel in Imperiul otoman si Orient prevalau granele, vitele, oile si mierea, in Venetia se cauta ceara, in Ungaria si Europa Centrala sarea. In tarile romane se importau mirodenii, tesaturi fine, bijuterii, cai de rasa, blanuri scumpe, tesaturi fine, argintarie etc.

In secolul al XVII-lea a continuat afluxul de monede straine pe piata tarilor romane, care suplineau nevoia de numerar grav afectata prin lipsa unei monede nationale.

In ceea ce priveste problema stabilirii caracterului balantei comerciale a tarilor romane, datele oferite de izvoare nu ingaduie un raspuns precis. Din enorma cantitate de monede straine care circulau in numerar pe piata si cu care principatele isi achitau obligatiile tributare fata de Poarta, s-ar deduce ca exporturile intreceau importurile, iar tranzitul aducea beneficii substantiale.

Ca o concluzie generala se poate afirma ca in sec al XVII-lea in cele trei principate s-a inregistrat un progres economic cert in planul productiei materiale si al dezvoltarii mestesugurilor, dar acesta nu a fost insotit de unul asemanator in ceea ce priveste conditiile de viata ale majoritatii populatiei.