Valorile mobiliare

VALORILE MOBILIARE

Definitie si caracteristici ale valorilor mobiliare

Valorile mobiliare sunt titluri emise de persoane morale, fie publice

(Stat, Departamente, Orase), fie private ( societati ), reprezentand drepturi de creanta sau drepturi de asociere, achizitionate ca urmare a unor aporturi in numerar sau in natura. Cel mai adesea, valorile mobiliare sunt denumite valori sau titluri .

Unul dintre principalele avantaje ale valorilor mobiliare rezida in faptul ca fiecare dintre titluri nu reprezinta decat o fractie, in general foarte mica din fondurile angajate in intreprinderea care le-a emis sau le-a primit printr-un imprumut public.

Intra-adevar, capitalul societatilor, chiar si majoritatea imprumuturilor de o anumita importanta, sunt divizate intr-un mare numar de parti, in asa fel incat numeroase persoane care ecomisesc pot sa subscrie si sa participe la dezvoltarea activitatilor economie legate de aceste capitaluri.

Titlurile care reprezinta parti de creanta asupra Statului sunt fondurile de Stat. Titlurile emise cu ocazia imprumuturilor altor persoane morale, publice si private sunt obligatiuni. Partile de ascociere in cadrul capitalului societatilor se numesc actiuni sau parti dupa caz.

Titlurile de actiune ca si cele de obligatiuni sunt, in principiu, stabilite pe foi numerotate. In realitate, astazi, marea majoritate a titlurilor sunt dematerializate, adica posesia lor este insotita numai de inscriere in registrul titlurilor tinut de un organism depozitar.

De exemplu, exista in Franta un organism depozitar central in fisierele caruia sunt inscrise toate titlurile franceze dematerializate, precum si valorile straine cotate la Bursa de la Paris: se numeste SICOVAM (Societatea Interprofesionala de Compensatie a Valorilor Mobiliare)

In SUA, de asemenea, valorile straine cotate in bursele americane nu circula in aceasta calitate, ci mai degraba sub forma de certificate depozitate : ADR sau Aerican Depository Receipts.

Actiunile pot avea o forma nominative sau o forma la purtator. Forma nominative este insotita de inscrierea numelui propietarului actiunii in registrele societatii, in acest caz, cesiunea titlului opereaza printr-o declaratie de transfer inscrisa in aceste registre. Cesiunea titlurilor la purtator opereaza prin simpla traditie a titlurilor, adica prin inmanarea lor celui care le-a achizitionat sau in cazul titlurilor dematerializate printr-un virament dintr-un cont in alt cont, in registrele depozitarilor.

Regulile precise referitoare la forma si la modalitatea de emisiune ale actiunilor si ale obligatiunilor de catre societati anonime fac obiectul, in toate tarile, unor texte legislative si reglementative.

Majoritatea titlurilor emise au o valoare nominala, inscrisa pe tit 848h77i lurile insesi sau definita in momentul emisiunii lor. Valoarea nominala a unei actiuni este parte din capitalul inscris in bilant reprezentat de aceasta actiune; de asemenea, valoarea nominala a unei obligatiuni este partea din datoria inscrisa in bilant, datorata de purtatorul obligatiunii. Partile beneficiare nu au valoare nominala. In anumite tari, in special in SUA, numeroase societati nu confera valoare nominala actiunilor lor.

Valoarea nominala este, de asemenea, numita "au pair ".

Pretul de emisiune al unei actiuni sau al unei obligatiuni poate diferi de valoarea nominala. Atunci cand o actiune este emisa la o valoare mai mare decat "au pair", diferenta dintre pretul de emisiune si valoarea nominala se numeste prima de emisiune. Pentru obligatiuni, se numeste prima de rambursare, diferenta dintre suma rambursata la fiecare obligatiune ajunsa la scadenta si valoarea nominala; este singura diferenta care este luata in consideratie pentru obligatiuni, mai degraba decat ecartul dintre valoarea nominala si pretul de emisiune.

Plasamentele in obligatiuni, sunt remunerate prin dobanzi, iar plasamentele in actiuni sunt remunerate prin dividende care reprezinta o parte din beneficiile realizate de socitatile care au emis actiuni. Plata dividendelor sau a dobanzilor este insotita de detasarea unui cupon numerotat, care face parte dintr-o serie de cupoane atasate titlului.

De exemplu, legislatia franceza a impus ca platile veniturilor din actiuni si parti sociale, precum si cele ale dobanzilor aferente imprumuturilor obligatare sa fie facute pentru fiecare categorie de titluri o singura data in cadrul unui exercitiu.

Pe de alta parte, majoritatea societatilor din SUA servesc dividende trimestriale actinarilor lor si cupoane de dobanzi semestriale purtatorilor de obligatiuni; in Anglia si in Japonia, dividendele si dobanzile sunt servite aproape intotdeauna semestrial

Obligatiunuile

Se numesc valori fixe cu venit fix toate valorile mobiliare ce dau loc la o plata de dobanzi a caror valoare era fixate din momentul emisiunii titlurilor. Acest termen, este de asemenea, aplicat titlurilor de imprumut a caror dobanda poate variaza, urmand o formula de indexare, sau urmand alte modalitati prevazute in momentul emisiunii. Multiplicarea formulelor care permit diferentierea venitului servit titlurilor de imprumut a condus la abandonarea denumirii de "valori cu venit fix " pentru cea de obligatiuni.

In functie de angajamentele luate de catre emitent in momentul emisiunii obligatiunilor, dobanda care trebuie sa fie servita va fi fixa sau variabila. Obligatiunile cu rata fixa sunt denumite obligatiuni clasice; cele cu rata variabila sunt insotite de o formula de variatie a ratei in general legata de fluctuatiile ratelor de dobanda de pe piata financiara sau de pe piata monetara.

De exemplu, obligatiunile cuprind in Franta:

- Fondurile de Stat sau Valorile de tezaur, inscrise in Marea Carte a Datoriei Publice:

. Imprumuturile de stat amortizabile;

.bonurile de trezorerie;

.Obligatiuni asimilabile de trezorerie ( OAT );

.Obligatiuni reinnoibile asimilabile de trezorerie ( ORT );

.Obligatiuni eliberate in EURO;

titlurile de imprumutat ale colectivitatilor publice ( Orase, Departamente );

obligatiunile si bonuri ale stabilimentelor publice, ale serviciilor publice si ale institutiilor de interes national sau nationalizatel

obligatiuni emise in Franta de organisme internationale Banca Europeana de Investitii ( BIRD );

Rentele perpetue se disting de alte valori cu venit fix prin faptul ca, capitalul imprumutat nu este rambursabil, cu exceptia deciziei emitentului.

Obligatiunile ce reprezinta creante pe termen lung, adica cantitati fixe de moneda a caror putere de cumparare se poate deprecia in cursul timpului o data cu cresterea generala si sensibila a preturilor, a clauzelor de indexare care vizeaza suma rambursarii sau a dobanzilor sau aceste doua elemente (impreuna) au putut fi introduse in anumite imprumuturi.

Titlurile de imprumut indexate nu trebuie sa fie confundate cu obligatiunile si cu bonurile. Acestea din urma sunt analoage obligatiunilor ordinare, dar sunt destinate unei loterii ale carei loturi sunt rezervate anumitor titluri trase la sorti in momentul rambursarii lor.

Actiunile

Actiunile sau valorile cu venit variabil, in opozitie cu valorile cu venit fix, sunt renumerate prin beneficiile societatilor sub forma de dividende care pot varia urmand fluctuatiile beneficiilor acestora. Aceste titluri apartin categoriilor urmatoare :

- actiuni ordinare sau actiuni de capital; ele reprezinta fiecare o fractie din capitalul unei societati, adica o veritabila parte din asocierea dintr-o intreprindere; cu acest titlu, ele dau detinatorilor lor dreptul de a participa la adunarile generale ale societatilor si de a participa cu voturile care le sunt propus;

- actiuni "de jouissance" ( la origine actiunii ordinare, devenite actiuni "de jouissance" dupa rambursarea actionarului a sumei reprezentand valoarea nominala); ele nu au dreptul la dividende decat daca in prealabil un interes statutar ar fi platit actiunilor ordinare;

- actiuni privilegiate, sau de preferinta, sau inca cu dividend prioritar (actiuni cu sau fara drept de vot, avand drepturi anterioare asupra beneficiarilor sau asupra activului social, in raport cu actiunile ordinare);

- actiuni de aport (emisie in contrapartida unui aport in natura, asimilabile actiunilor ordinare);

Comparatia dintre actiuni si obligatiuni

Punctele de asemanare si diferentele dintre actiuni si obligatiuni merita sa fie subliniate.

Asemanari:

- cele doua categorii de titluri constituie bunuri necorporale ce confera drepturi asupra persoanelor morale. Ele pot circula ( valori mobiliare ) si transmite in aceeasi maniera. In cele doua cazuri este vorba de titluri indivizibile.

Diferente:

Natura juridica a celor doua categorii de titluri este esential diferita: actiunile sunt parti dintr-o asociere ce implica o participare in dezvoltarea si in riscurile intreprinderii; obligatiunile reprezinta numai o creanta care da dreptul la o dobanda (venit fix) si la rambursare.

Actiunea reprezinta deci un capital riscant, obligatiunea un capital de imprumut.

In caz de lichidare, obligatarii au dreptul la rambursarea creantei lor, la nevoie prin prelevare asupra fondului social, inainte ca actionarii sa procedese la partajarea activului. Dupa rambursarea capitalului imprumutat, obligatarii nu mai au nici un drept asupra patrimoniului societatii, in timp ce actionarii caror capitalul aportat le-a fost rambursat raman proprietarii a ceea ce ramane din patrimoniu.

Alte titluri

Alte titluri exista, dar au caracteristici fie apropiate de cele ale obligatiunilor, fie apropiate de cele ale actiunilor sau fie au un character mixt.

Titluri apropiate de obligatiuni

In aceasta categorie se gasesc:

- titlurile participative, care sunt obligatiuni ce ofera pe de-o parte un cupon de dobanda cu rata fixa sau variabila si in plus un venit complementar prelevat asupra beneficiilor societatii emitente si legat de variatiile acestor beneficii sau de o alta marime ( marja bruta de autofinantare, cifra de afaceri etc);

- bonuri de subscriere obligatiuni, care sunt titluri negociabile ce dau dreptul la subscriere de oblibatiuni in conditii precizate in momentul emisiunii lor.

Titlurile apropiate de actiuni

Se incadreaza in aceste categorii:

- certificatele de investitii (CI) care au aceleasi caracteristici ca si actiunile, dar care nu dau detinatorilor lor dreptul de vot in adunarile generale;

- certificatele de investitii privilegiate (CIP) analoage celor precedente, dar pentru care "curg" anumite avantaje in distribuirea dividendelor;

- bonuri de subscriere actiuni, care sunt titluri negociabile ce dau dreptul la subscriere de actiuni in conditii precizate in momentul emisiunii lor.

Titluri cu caracter mixt

Principalele titluri din aceasta categorie sunt:

- obligatiunile convertibile, care sunt legal obligatiuni ( cel mai adesea cu dobanda fixa ) dar care pot fi convertite in actiuni, fie in orice moment, fie la perioade precizate in momentul emisiunii lor; dat fiind ca conversatia este cel mai adesea cea mai probabila eventualitate, aceste titluri sunt tratate chiar din momentul emisiunii lor ca si cum ar reprezenta o parte a capitalului societatii;

- obligatiunile bonuri de subscriere actiuni ( OBSA ) ce sunt obligatiuni la care sunt atasate bonuri de subscriere actiuni: deoarece aceste bonuri nu sunt detasate si cotate separate, OBSA conserva un dublu character, in special in momentul emisiunii.

Operatiuni asupra valorilor mobiliare

Emisiunile

Prima operatie referitoare la valorile mobiliare este crearea lor; aceasta se realizeaza prin emisiunea titlurilor. Emisiunea obligatiunilor se face in momentul unui imprumut; ea poate avea loc, de asemenea, dar aceasta se prezinta foarte rar, in momentul conversiei titlurilor unui imprumut existent in noi obligatiuni de emis.

Emisiunea de actiune se efectueaza in momentul crearii unei societati si de fiecare data cand capitalul sau se majoreaza. Daca cresterea capitalului unei societati se face prin aport de bani lichizi, actiunile se numesc actiuni de numerar. Atunci cand cresterea este facuta prin incorporarea rezervelor, are loc o atribuire gratuita de actiuni noi detinatorilor de actiuni vechi ( prorate cu numarul de actiuni pe care il detineau inaintea operatiunii). S-au definit, in prealabil, actiunile de aport care sunt emise in contrapartida aportului in natura; asemenea emisiunii au loc in particular in momentul absorbtiei sau fuziunilor de societati; actionarii societatii primind actiuni de aport ale societatii absorbante, emise in special cu aceasta ocazie.

Plasarea in public a titlurilor noi emise contra numerar (actiuni de numerar sau obligatiuni) se face in general prin intermediul marilor banci. Acestea constituie cel mai adesea un sindicat de emisiune in care una dintre ele joaca rolul de sef. Bancile din sindicat utilieaza propriile lor retele, pe cele ale altor stabilimente si chiar serviciilor agentilor de schim pentru a obtine subscriptia publicului. Se ajunge uneori ca plasamentele noilor titluri sa se faca in doi timpi: intr-o prima etapa titlurile sunt subscrise de un mic grup de finantisti sau oameni de afaceri care asigura finantarea unei operatiuni la care ar fi fost dificil de manifestat interesul publicului; aceasta nu este decat intr-o a doua etapa; atunci cand calitatea afacerii se va confirma, cand titlurile vor fi oferite publicului de primii subscritori. A doua etapa se numeste emisiune secundara .

Rambursarile

Rambursarea obligatiunilor ce ajung la scandenta este o operatie normala prevazuta chiar in momentul emisiunii obligatiunilor. Rambursarea are loc, fie la ghiseele societatii care a emis imprumutul, fie in vecinatatea celor ale bancilor care asigura serviciul financiar.

Poate fi prevazut ca rambursarea sa fie efectuata prin anticipatie in raport cu scandenta prevazuta, sau inca prin rascumparare in Bursa.

Actiunile pot, de asemenea, sa dea loc la o rambursare in legatura cu o reducere de capital.

Divizarile si regruparile

Actiunile societatilor sunt susceptibile de a fi divizate sau regrupate. Divizarea sau fractionarea ( in engleza "spit" ) conduce la inlocuirea unei actiuni prin numeroase altele, fara ca sa fie modificat capitalul societatii.

Regruparea este operatiunea inversa.

Un alt tip de regrupare consta in reunirea a doua sau mai multe titluri diferite pentru a face un alt titlu, de exemplu un certificate de drept de vot si un certificate de investitie pentru a face o actiune cu parte intreaga.

Negocierea titlurilor

Valorile mobiliare sunt prin esenta, de asemenea, mobile adica cedabile de la un detonator la altul. Cesiunile de titlu gratios exista, ca transferurile prin succesiune, dar sunt vanzarule si in contrapartida cumparatorilor care reprezinta cvasiototalitatea transferurilor.

Pietele pe care se negociaza in mod public actiunile si obligatiunile sunt bursele de valori.

Toate titlurile nu sunt admise la cotatia unei burse de valori. Admiterea la cotatia oficiala a unei burse a titlurilor unei societati da acesteia facultatea de a face public apelul la economii, aceasta posibilitate cere ca, in schimb, societatea sa ofere garantii de seriozitate si de solvabilitate. De aceea introducerea unui titlu la cotatia oficiala a unei burse este o operatie care face ca obiectul unei examinari atente ale autoritatilor insarcinate cu asigurarea regularitatii operatiunilor bursiere, de exemplu: Commission des Operation Bourse ( COB ) in Franta, Securities and Exchange Commission ( SEC ) in SUA, Securities and Investment Board ( SIB ) in Marea Britanie, National Companies and Securities Commision ( NCSC) in Australia sau CONSOB in Italia. In japonica nu exista o comise de acest gen dar activitatea bursiera este reglementata de " Securities and Exchange Law " din 1958.

Este posibil, pe de alta parte, de a proceda la tranzactii asupra titlurilor in afara pietei bursiere; dar astfel de negocieri sunt, de asemenea, supuse unei reglementari de titluri in majoritatea tarilor. Schimburile se refera la pachete importante de titluri sau blocuri, care risca sa apese intr-un sens sau altul asupra cursurilor, se efectueaza in numeroase cazuri in marja pietei, aproape intotdeauna prin intermediul acelorasi intermediary ( agenti de schimb, banci atunci cand acestea participa la piata ca in Elvetia sau Italia ). Tranzactiile astfel effectuate in marja pietei, dar la cursurile cotate pe piata, se numesc aplicatii.

Ofertele publice de cumparare si de vanzare

Trebuie inca mentionata o forma foarte particulara de negociere asupra actiunilor care cunoaste acum o dezvoltare importanta in numeroase tari; aceasta este oferta publica de cumparare (OPA). Este vorba de un procedeu prin care un grup financiar tinde sa ia controlul unei societati propunand in mod public actionarilor sai rascumpararea actiunilor pe care acestia le poseda. Pretul de cumparare oferit este anuntat; el se situeaza in general deasupra cursului practicat de Bursa in saptamanile sau linile care o preced. Atunci cand plata se face in numerar, este vorba propriu-zis de o oferta publica de cumparare; daca plata oferita se face in titlurile unei alte societati, este vorba de o oferta publica de schimb (OPE)

Aceasta procedura este in mod curent practicata de ceva timp in tarile anglo-saxone. Ea a facilitate regruparea afacerilor si creearea unitatilor de mari dimensiuni mai competitive.

Oferta publica de vanzare (OPV) este operatia care consta in a propune pietei un mare numar de actiuni ce reprezinta o parte relative importyanta din capitalul unei societati.; pretul de vanzare este anuntat dinaintea publicului si daca numarul de titluri cerut il depaseste pe cel care este oferit, cererea nu este satisfacuta decat intr-o proportie redusa ( in raport de numarl oferit celui cerut).

Aceasta metoda este practicata mai ales in momentul introducerii unui titlu la cotatie; este, de asemenea, cazul titlurilor societatilor privatizate, in momentul in care ele sunt oferite publicului, de asemenea, mult mai bine in Franta decat in Italia sau Regatul Unit.

Rascumpararea unei intreprinderi de catre salariatii sai (RES) se apropie de oferta publica de cumparare in masura in care un holding creat de salariati poate fi in pozitia de comparator de actiuni ale societatii la un curs fixat.

In mai 1988, de exemplu in Franta, societatea DARTY a fost una din primele intreprinderi importante care a pus in aplicare aceasta procedura. Tarile anglo saxone utilizeaza metoda de mai mult timp si o denumesc Leverage Management Buy Aut sau LMBO sau inca LBO.

Conversiunile, schimburile si rascumpararile

Societatea sau colectivitatea care a emis titlurile poate la un anumit moment sa propuna detinatorilor lor sa le schimbe contra altor titluri emise sau de emis. Atunci cand schimbul se face contra unor titluri deja existente, operatia este propriu-zis un schimb, iar daca se face contra unor titluri noi, este vorba de o conversie.

Portofoliile de valori

Valorile mobiliare constituie un mijloc de a pune economille la dispozitia activitatilor economice ale unei tari; pentru cel care economiseste este un mijloc de a lua parte la aceste activitati si de a trage un profit, sub forma dobanzilor sau dividendelor, din capitalurile care nu raman inactive.

Ansamblul valorilor pe care le poseda un investitor constituie un portofoliu de plasament .Urmand obiectivele pe care si le propune investitorul, caracterul portofoliului poate lua diverse aspecte:

- portofoliu de randament ( titlurile cu randament ridicat )

- protofoliu care cauta plusvaloarea, fara riscuri majore ( actiuni ale societatilor bine asezate si cu o puternica dezvoltare );

- portofoliu speculativ ( care cuprinde in special actiuni temporar subevaluate pe motiv de riscuri importante care apar pentru societati);

- portofoliu ce combina randamentul si plusvaloarea ( varietatea de titluri de randament si de societati cu puternica dezvoltare);

Aceste portofolii de plasamente sunt distincte de portofoliile de participantii pe care le poseda anumite societati si care contin actiuni ce reprezinta in totalitate sau in parte capitalurile filialelor lor.

Cu toate ca portofoliile ce apartin particularilor si raspund pentru ei motivatiilor indicate in prealabil, sunt foarte numeroase, portofoliile care au cunoscut cea mai importanta dezvoltare in cursul ultimelor doua decenii in majoritatea tarilor lumii sunt portofoliile institutionale si portofoliile colective.

Portofoliile institutionale sunt cele care apartin unor institutii precum casele de pensii, companiile de asigurari, casele de economii. Cele ale societatilor de asigurari si care constituie un patrimoniu ce reprezinta contrapartida angajamentelor lor in privinta asigurantilor sunt bine cunoscute si functioneaza de foarte mult timp.

Portofoliile colective desemnate, de exemplu, in Franta, prin sigla OPCVM ( Organismens de Placement Collectif en Valeurs Mobiliers ) sunt cele ale societatilor de investitii, cu capital fix ( SICAF ) sau cu capital variabil (SICAV) si cele ale fondurilor commune de plasament ( deschise publicului, sau rezervate anumitor categorii de subscriitori cum ar fi Fondurile Comune de Participare ale Intreprinderilor).

In tarile anglo-saxone, portofoliile collective exista inca din ultimul secol sub denumirea de Unit Trust d'Investment Funds sau d'Invesment Trust, cu capital fix ( closed end ) sau cu capital variabil ( open end ). De la finele celui de-al doilea razboi mondial, ele cunosc o dezvoltare continua si realizeaza o foarte importanta parte a tranzactiilor bursiere asupra pietelor din New York, din Londra si din Tokyo.

Fondurile de investitii cu capital variabil s-au dezvoltat rapid incepand cu anii '60 in numeroase tarii din Europa, in special in Spania, in Franta, in Italia, in Olanda s in in Elvetia.

Fondurile comune de plasament ( FCP ) sunt portofolii indivizibile ce apartin numeroaselor persoane si girate de un organism responsabil.

Cluburile de investitii, a caror creare a fost admisa in Franta incepand din 1968, in vederea favorizarii economiilor particulare si a le da o initiative plasamentelor bursiere sunt, de asemenea, fonduri comune de plasament. Cluburi de investitii exista in SUA din secolul trecut, dare le au luat o forma actuala incepand din anii 1920-1930. In 1951 a fost create in SUA o asociatie nationala de cluburi de investitii, iar in 1960 in Londra a fost create o federatie mondiala.

Alegerea actiunilor de inclus in portofoliul de plasament este o problema delicata si gestiunea portofoliului cere o examinare frecventa a compozitiei lor, in lumina evolutiei afacerilor. Aceasta gestiune nu se poate efectua decat daca se dispune de studii bine facute si in mod constant, tinute la zi, asupra titlurilor care se pot interesa. Efectuarea unor asemenea studii constituie, in mod precis, obiectul analizei valorilor mobiliare. Se cuvine insa precizat faptul ca aceasta analiza este, in mod esential, auxiliara gestiunii portofoliilor de plasament sin u celei de speculatie bursiera inteleasa in sensul speculatiei pe termen scurt. Gestiunuea portofoliilor isi propune intr-adevar sa gaseasca economiilor o utilizare satisfacatoare pe termen mediu si lung, incercand sa atinga obiectivele pe care le doresc cei care economisesc.