Tranzactia bursiera

TRANZACTIA BURSIERA

CONCEPTUL DE TRANZACTIE BURSIERA

Tranzactia bursiera reprezinta confirmarea acceptarii termenilor din ofertele investitorilor la bursa, care premerg perfectarii contractului in bursa de catre intermediar, atat in calitate de broker sau in nume propriu.

Tranzactia bursiera a cunoscut anumite abordari, determinant fiind modul de abordare a libertatii de manifestare pe piata bursiera, si anume:

conceptia de orientare prohibitiva considera operatiuni de bursa contractele ce sunt incheiate in incinta bursei in timpul sedintelor oficiale de catre intermediari autorizati -agentii de bursa - si in conformitate cu regulamentul si uzantele bursiere;

conceptia de orientare restrictiva largeste sfera de cuprindere a tranzactiilor de bursa, incluzand si operatiunile incheiate in afara bursei, dar cu conditia ca acestea sa fie realizate intre membrii bursei si prin intermediul agentilor de bursa recunoscuti;

conceptia liberala defineste ca tranzactie bursiera orice afacere incheiata, fie in bursa, fie in afara acesteia, de catre persoane abilitate, cu conditia de a inregistra operatiunea la bursa.

Asa cum am mai aratat atunci cand ne-am referit la dezvoltarea pietei bursiere si a institutiei bursei, factorii principali ai aparitiei si dezvoltarii tranzactiilor bursiere ii constituie: o diversificare fara precedent a activelor ce fac obiectul tranzactiilor; liberalizarea schimburilor; amploarea miscarii capitalurilor si a operatiunilor financiare; preocuparea in acoperirea riscurilor in paralel cu dezvoltarea dorintelor de castig, prin tranzactii bursiere speculative; inovatii aparute pe pietele bursiere generate de amploarea activelor suport si cresterea lichiditatii pietelor; perfectionarea serviciilor bursiere care au fost nevoite sa implementeze cele mai noi tehnologii in prelucrarea si transmiterea informatiilor.

Dintre acesti factori, un rol esential in dezvoltarea tranzactiei bursiere l-a avut resortul motivational legat de riscul asumat in realizarea castigului prognosticat. Altfel spus, investitorii recurg la realizarea de tranzactii pe piata bursiera, in scopul obtinerii de castiguri. De asemenea, ei isi asuma si un risc, atunci cand previziunea nu se confirma, iar in aceste conditii sa nu obtina castigul scontat. Riscul trebuie sa apara independent de vointa partilor (schimbare generata de fenomene si procese greu de controlat. Exemple: modificarea pretului la energie, combustibili, a taxelor vamale, a dobanzilor bancare, incapacitati financiare, etc) si nu trebuie sa duca la inhibarea atitudinii investitorului. O atitudine constienta de posibilitatea manifestarii riscului poate duce la inhibarea investitiei pe piata bursiera, si a sperantei de realizare a castigului scontat.

Un alt resort motivational al initierii tranzactiei bursiere este cel de asigurare pentru a preintampina riscul volatilitatii preturilor activelor suport aferente tranzactiilor comerciale realizate pe pietele fizice. Intrucat cel mai impredictibil element al pietei libere este pretul, care poate fi influentat de multitudinea de factori, determina investitorii (comerciantii) de pe piata fizica sa apeleze la tranzactii pe pietele bursiere, apeland la tehnicile specifice acesteia, in vederea protejarii de acest risc.

Activele ce pot face obiectul tranzactiilor bursiere le putem grupa in doua mari categorii:

a)      444c22e     - active cu existenta intrinseca, cum ar fi:

- marfurile fungibile sunt bunuri mobile, inclusiv mobile prin anticipatie (recoltele viitoare) care pot fi inlocuite unele cu altele in executarea unei obligatiuni contractuale, sau orice serviciu standardizat,

- active financiare ce consacra drepturi banesti ale detinatorului acestuia precum si drepturi asupra veniturilor viitoare rezultate din valorificarea acestor fonduri. Acestea includ:

valori mobiliare: actiuni, obligatiuni, drepturi de preferinta, drepturi de conversie. Valorile mobiliare sau titluri financiare negociabile, transmisibile prin simpla traditiune (actiunile ordinare), sau prin inscrierea in cont sau registrul actionarilor, da drept de proprietate asupra capitalului social si sunt susceptibile de tranzactionare pe piete reglementate.

efecte de comert (recipise de depozit, conosament, etc.)

instrumente de plata avand la baza devize convertibile.

b)      444c22e   - active financiare derivate sau fara o existenta fizica, cum ar fi:

- contractul futures (la termen);

- contractul cu optiuni;

- contracte pe indicii bursieri;

- contracte pe rata dobanzii.

Principalele categorii de participanti la realizarea tranzactiilor bursiere pot fi operatori persoane fizice sau juridice.

O prima categorie de participanti pe piata bursiera si care initiaza tranzactii bursiere, sunt cei care desfasoara activitati economice din domenii comerciale, productie, numiti si agenti economici.

Agentii economici deruleaza in principal tranzactii pe piete fizice, cash, unde cumpara si vand in scopul realizarii unor acte de comert profitabile.

Ei apeleaza in subsidiar la piata bursiera, angajandu-se in tranzactii bursiere in vederea acoperirii riscurilor legate de volatilitatea preturilor. Astfel, angajeaza tranzactii de sens invers, celor angajati pe pietele fizice de vanzare sau de cumparare, astfel ca, prin diferenta cotatiilor de pe piata fizica si cea bursiera (basis-ul), sa elimine riscul deprecierii preturilor. O astfel de tehnica in derularea tranzactiilor poarta denumirea de operatiune de hedging, iar cei care initiaza astfel de tranzactii bursiere sunt numiti hedger-i.

Din anumite considerente, agentii economici (producatori, comercianti) sunt nevoiti sa adopte si pozitii speculative cu scopul de a deveni rentabili, angajand tranzactii mai mari decat stocurile de care dispun sau angajamentele lor de livrare. Comportamentul societatilor comerciale fata de pozitiile speculative, este identic cu cel al bancilor fata de un client cu grad ridicat de risc.

Pietele bursiere ofera acestor categorii de participanti protectie contra fluctuatiei preturilor si o sursa de informatii pertinente pentru fundamentarea deciziilor cu privire la gestionarea stocurilor.

Investitorii si speculatorii sunt operatori care realizeaza tranzactii bursiere motivate de dorinta de a castiga. Acesti speculatori cuprind doua categorii si anume: clientela privata si speculatorii profesionisti.

Clientela privata, care in baza unui efort financiar mic (depozite), urmaresc realizarea unui profit din fluctuatia (evolutia) cotatiilor bursiere, actioneaza prin intermediari care le ofera consultanta in vederea realizarii plasamentelor pe piata bursiera. Pentru a evita drame, clientii privati trebuie sa investeasca minim 1/3 din disponibil, pentru a putea face fata unor evolutii negative, fapt ce le poate consuma foarte rapid economia, dat fiind valoarea mare a operatiunilor angajate in marja.

Speculatorii profesionisti pot fi: institutiile financiare, societatile cu activitate exclusiv bursiera, sau persoane fizice care dispun de o mare putere financiara.

Acesti speculatori, ca urmare a fondurilor mari de care dispun, angajeaza tranzactii speculative atat pe termen lung, dar si pe termen scurt, intretinand un flux continuu al pietei, cresterea lichiditatii acesteia, dar si eliminarea eventualelor socuri, conferind o functionare ordonata a pietei. Asigurarea acestor caracteristici a pietei bursiere speculatorii sunt definiti si ca specialisti sau creatori de piata.

TIPURI DE TRANZACTII BURSIERE

Initierea unui ordin dat de investitori catre intermediari, care transpun in fapt ordinul in conformitate cu reglementarile operatorului de piata (bursa), astfel, poate fi definita mai simplist tranzactia bursiera.

Orice tranzactie efectuata pe o piata reglementata si inregistrata in conformitate cu reglementarile specifice pietei respective (bursa), este un act de comert si da nastere unor obligatii valabile carora nu li se poate opune exceptia de "joc".

Putem defini tranzactia ca reprezentand confirmarea acceptarii termenilor din ordinele de bursa date de investitori si premerge incheierii contractului de bursa incheiat de catre intermediarii care lucreaza fie pe cont propriu (dealer), fie pe baza ordinului dat de client (broker).

Daca am grupa tranzactiile dupa modul de decontare s-ar distinge:

n     444c22e      444c22e    tranzactii cu livrare si plata imediata (cash) numita si tranzactie spot (la disponibil);

n     444c22e      444c22e    tranzactii cu termen suspensiv de livrare dar cu plata cash numita tranzactie forward;

n     444c22e      444c22e    tranzactie cu termen suspensiv unde livrarea nu este singura optiune, ea putand fi lichidata si inainte de scadenta, printr-o tranzactie de sens contrar, de natura de a o compensa pe cea initiala, procedura numita si tranzactie futures. Acest tip de tranzactie se realizeaza numai pe ringul operatorilor de bursa (bursa), presupune existenta institutiei de compensare (clearing), care il marcheaza zilnic pe piata, functie de cotatia futures a zilei stabilita de bursa dupa o procedura consacrata.

O alta grupare a tranzactiilor bursiere s-ar putea face dupa modul de garantare, se disting:

n     444c22e      444c22e    tranzactii fara garantii, atunci cand se realizeaza la disponibil, respectiv livrarea este garantata cu depozitul constituit (de marfa, de valori mobiliare), iar livrarea se face numai dupa plata activului suport;

n     444c22e      444c22e    tranzactii cu garantii sau in marja (ou margin), sunt tranzactii efectuate in baza unei garantii deschise in contul intermediarului, de catre investitor, in functie de reglementarile date de operatorul de bursa.

Tranzactiile bursiere mai pot fi grupate functie de obiectivele urmarite de investitor, vom intalni:

n     444c22e      444c22e    tranzactii bursiere ferme, la care in general, livrarea activului suport si decontarea se realizeaza efectiv;

n     444c22e      444c22e    tranzactii bursiere speculative, unde intervine doar compensarea pozitiei deschise cu o tranzactie de sens invers, in urma carora casa de clearing, realizeaza, regularizeaza soldul contului de garantii ale celor doi investitori;

n     444c22e      444c22e    tranzactii bursiere suspensive, conditionate, unde, la scadenta, investitorul poate abandona contractul (executarea lui) contra unei prime (bani optionali), ce este stabilita de operatorul de bursa;

n     444c22e      444c22e    tranzactii de acoperire, prin care investitorul urmareste evitarea riscului volatilitatii pretului prin perfectarea unei tranzactii pe piata bursiera de sens contrar celei realizate pe o piata fizica (de marfuri), interbancara sau chiar la disponibil pe piata bursiera (cash);

n     444c22e      444c22e    tranzactii bursiere de arbitraj, atunci cand investitorul (speculatorul) efectueaza simultan o vanzare si o cumparare pentru:

- acelasi produs, in aceeasi bursa pentru doua scadente diferite;

- acelasi produs, in doua burse, pentru aceeasi scadenta, sau chiar scadente diferite;

-     444c22e      444c22e      444c22e      444c22e    doua produse in general substituibile sau complementare, la aceeasi bursa sau la doua burse, cu aceeasi scadenta sau scadente diferite.

MECANISMUL TRANZACTIILOR BURSIERE

Efectuarea tranzactiilor bursiere, indiferent de sistemul de tranzactionare, presupune mai multe etape:

1.      444c22e     initierea tranzactiei - se stabileste relatia (contract de mandat) intre client/investitor (clientul/investitorul transmite ordinul de vanzare/cumparare) si agentul de bursa/societatea, membra a bursei;

negocierea tranzactiei bursiere

3. perfectarea tranzactiei - incheierea contractului de bursa de catre agentii de bursa;

4. executarea contractului - indeplinirea obligatiilor si obtinerea drepturilor rezultate din tranzactie.

Initierea tranzactiei bursiere presupune, in principal, transmiterea ordinului de bursa de client (ordine de vanzare/cumparare) care intermediar. Initierea ordinului dat de client presupune ca intermediarul de bursa sa procedeze la incheierea unui contract intre acesta si client, care presupune si deschiderea unui cont de catre client in favoarea societatii/agentiei bursiere. In acest cont se va depune garantia pentru respectarea de client a ordinului dat.

Aceasta garantie oscileaza de regula intre 10 si 50% din valoarea estimata a tranzactiei, iar pentru executarea ordinului in ringul bursei, intermediarul va percepe un comision de pana la 8% din valoarea tranzactiei incheiate .

Agentia bursiera, la randul ei, va plati operatorului de piata un comision, functie de volumul tranzactiilor efectuate (0,25% - 2% din valoarea tranzactiilor). Comisionul pe care intermediarii de bursa il platesc catre bursa este diferentiat, in functie de statutul fiecarei societati/agentii bursiere. Membrii fondatori vor plati cu o reducere de 50%, iar cei ai Casei de clearing vor fi scutiti de plata acestui comision.

Ordinul de bursa este o instructiune ferma, standardizata, transmisa in scris (orice alta forma admisa ca proba in justitie), de un client catre intermediarul de bursa, in care sunt consemnate: sensul tranzactiei (vanzare sau cumparare), activul suport si numarul de contracte, nivelul de cotatie (pret), modalitatile si conditiile de negociere: la disponibil, futures sau conditionate (cu optiuni).

Instructiunea ferma sau oferta de vanzare sau cumparare reprezinta manifestarea vointei unui client de a i se executa ordinul de bursa de catre intermediarul bursei, cu respectarea reglementarilor operatorului de bursa autorizat de organul care supravegheaza piata.

In cazul in care ordinul este dat de client distingem mai multe categorii de ordine:

. ordinul 'la piata' (engl. market order, fr. au mieux) care este un ordin de vanzare/cumparare care urmeaza sa fie executat de un broker imediat, la cel mai bun/mare pret din momentul in care ordinul a fost transmis, atata timp cat piata functioneaza.

Niciodata un astfel de ordin nu va ramane neexecutat, deoarece nu este limitat functie de pret. Interesul clientului este ca ordinul sa fie imediat executat.

Ordinul de vanzare/cumparare dat de client va cuprinde urmatoarele elemente: obiectul (marfuri, titluri), numar de contracte, detalierea caracteristicilor obiectului contractului (standardizarea, simbol), felul tranzactiilor (vanzare/cumparare), diverse instructiuni.

La acest tip de ordin 'la piata', exista siguranta executarii, dar nesiguranta in ceea ce priveste pretul ce va fi obtinut in bursa, de aceea clientul, inainte de a da ordinul, trebuie sa aiba o anumita perceptie asupra preturilor practicate pe piata bursiera respectiva.

. ordinul limita de pret (engl. limit order) este un ordin de vanzare/cumparare in care clientul (investitorul) precizeaza. nivelul de pret (cel mai mic pret pe care vanzatorul il accepta sau cel mai mare pret pe care cumparatorul il accepta).

Un 'ordin limita' de pret va trebui executat in favoarea clientului pentru a se obtine un pret cat mai bun.

Acest ordin de vanzare/cumparare are dezavantajul ca nu are siguranta executarii, dar pastreaza siguranta pretului.

. ordinul de intrerupere sau stop (engl. stop loss order) - acest ordin se utilizeaza pentru a limita perioada de asteptare la o pozitie pe care broker-ul o are in bursa la un moment dat.

Pentru exemplificare vom lua urmatoarea situatie (fig. nr. 1):

Sa presupunem ca la un moment t₀ - clientul/investitorul a dat agentului de bursa/societatea bursiera un ordin de cumparare (pentru un numar de 5 contracte la un pret de 200$/t, pentru o perioada de 3 luni). Clientul si-a creat astfel o 'pozitie de asteptare' in bursa si poate decide urmatoarea 'miscare' - vanzare sau cumparare, in functie de evolutia pretului pe piata.

Se observa usor diferenta dintre ordinul de intrerupere sau stop si ordinul limita de pret: in cazul ordinului de intrerupere sau stop al contractului se executa la un pret ce poate fi sub pretul pietei, pe cand, in cazul ordinului cu limita de pret, executarea contractului se face peste pretul pietei.

Pret

Alte "instructiuni" ce pot insoti ordinele date de clienti:

. instructiunea 'la zi' (engl. day order) - cel mai des intalnita, valabila pana la inchiderea sedintei de licitatie din ziua respectiva. Daca instructiunea/ordinul nu este executat in aceeasi zi, el se anuleaza.

. instructiunea 'bun pana la anulare' (engl. good-till-cancelled) sau 'ordin deschis' (engl. open order) - presupune ca ordinul ramane valabil pana cand clientul transmite expres anularea lui sau instructiunea/ordinul va ramane spre executare pana cand se va atinge nivelul de pret specificat.

In schimb, societatea de intermedieri mobiliare are obligatia practica sa-i aminteasca clientului de instructiunea/ordinul transmis pentru a evita divergentele cu acesta.

In cazul in care nu se specifica nimic in momentul transmiterii unui ordin 'limita' de pret, acesta va fi valabil numai o zi.

. instructiunea 'totul sau nimic' (engl. all or none) - exprima dorinta clientului de a vinde sau cumpara marfa sau titlul financiar la un anumit curs si intr-o perioada precizata. Instructiunea/ordinul va fi executat numai daca piata ofera conditiile de cantitate si pret solicitate.

. instructiunea 'executa sau anuleaza' (engl. fill or kill) - clientul ordona cumpararea sau vanzarea imediata si completa a unui anumit volum de titluri sau sa se renunte la executare.

. instructiunea 'la deschidere'(engl. at the opening) - ordinul trebuie executat imediat ce sedinta de tranzactii a fost deschisa (ca uzanta, in primele 30 de secunde de la deschidere).

. instructiunea 'la inchidere'(engl. at the close) - prevede ca ordinul sa fie executat inaintea inchiderii sedintei de bursa (ca uzanta, in ultimele 30 de secunde).

La aceste ordine si instructiuni trebuie specificat faptul ca un client are posibilitatea sa anuleze sau sa modifice ordinul numai inainte de executarea acestuia in bursa.

In baza ordinului primit, brokerul (analistul) societatii/agentiei bursiere va intocmi un formular (ticket de ordine), care va fi transmis brokerului operativ din ringul bursei, cu toate elementele specifice, iar acesta din urma are obligatia de a executa aceste ordine in functie de anumite prioritati (reguli de prioritate):

. 'prioritati de pret' - agentii de bursa vor executa ordinele de cumparare la preturi mai mari si dupa aceea ordinele de cumparare la preturi mai mici; similar la ordinele de vanzare. Aceasta cu scopul de a realiza un dever cat mai mare, care sa-i asigure un profit optim.

. 'prioritati in timp' ( precedenta inscrierii). De asemenea, va avea in vedere, tot ca element de prioritate, executarea ordinelor in succesiunea inscrierilor in cornet (primul venit, primul servit - principiul precedentei);

. 'prioritati de volum'- regula complementara la prioritatea in timp si presupune executarea cu prioritate a ordinului cu volumul cel mai mare. Aceasta regula se aplica atunci cand piata nu permite executarea integrala a ordinelor.

Negocierea contractului

Negocierea reprezinta introducerea unei oferte de vanzare-cumparare in ansamblul tehnicilor bursiere, care au ca scop perfectarea contractului de bursa, in conformitate cu ordinul de bursa primit.

In practica tranzactiilor bursiere s-au consacrat cateva modalitati de negociere:

Ø negocierea pe baza de carnet de ordine prioritar la acest tip de negociere este faptul ca ordinele primite de la clienti sunt centralizate de agentii de bursa intr-un carnet de ordine (engl. order book); el contine ordinele repartizate in raport cu gradul lor de negociabilitate (ordinele de cumparare de la pretul cel mai mare la pretul cel mai mic si, in sens contrar, ordinele de vanzare). Negocierea si contractarea se realizeaza atunci cand agentii de bursa terti, in urma consultarii carnetului de ordine, raspund favorabil si accepta tranzactia.

Ø negocierea prin inscrierea pe tabla presupune inscrierea ordinelor intr-o anumita forma, pe o tabla (electronica), de catre specialistul bursei inaintea deschiderii sedintei. Pe tabla se vor inscrie separat ordinele de vanzare si cumparare cu preturile indicative. Contractarea se va realiza in momentul deschiderii sedintei de licitatie, cand agentii de bursa pot consulta tabelul prezentat.

Ø negocierea prin anuntarea publica a ordinului aceasta este o metoda de negociere ce presupune existenta mai multor ringuri, iar la fiecare loc din ring se negociaza un anumit tip de titlu financiar. Negocierile sunt deschise de un functionar al bursei care striga titlul ce urmeaza a fi negociat, dupa care agentii bursieri vor anunta cu voce tare pretul de cumparare (engl. bid) sau vanzare (engl. ask) pentru a-si gasi un partener interesat in incheierea tranzactiei. Raspunsul afirmativ (fie prin voce, fie prin semne distincte) presupune validarea negocierii tranzactiei respective .

Ø negocierea 'in groapa' (engl. pit trading) -este o varianta a celei de mai sus. 'Groapa' (engl. pit) este un spatiu foarte aglomerat unde sunt amplasati brokerii si care isi striga preturile de vanzare sau cumparare, putand actiona in cont propriu (dealeri) sau in contul unor terti (brokeri). Este o metoda practicata pentru marfurile sau titlurile financiare cu un dever foarte mare in bursa.

Ø negocierea pe blocuri de titluri (engl. negociated trades sau block trading ) - are loc, de regula, in afara salii principale de negocieri a bursei, intr-un spatiu special amenajat din incinta institutiei. Negocierea pe blocuri de titluri se poate realiza in doua modalitati, si anume:

- distributia in bursa (engl. exchange distribution), cand vanzarea sau cumpararea prin negociere directa a unor 'blocuri de titluri' se face de catre clienti/investitori prin intermediul agentilor de bursa.

- distributia secundara (engl. secondary distribution), cand cumpararea se realizeaza de agentii de bursa, in nume propriu, urmand sa le vanda la un pret mai mare.

Ø negocierea pe baza de teletransmisie electronica se practica intre creatorii de piata (engl. market maker) care sunt specializati pe anumite tipuri de marfuri si titluri financiare. Ordinul de vanzare/cumparare si contra-ofertele se realizeaza prin teletransmisie electronica. Atat ordinul de vanzare/cumparare, cat si negocierea se realizeaza pe baze computerizate.

Modalitatile de negociere a cererilor si ofertelor, precum si de incheiere a tranzactiilor pe pietele dezvoltate de bursa, sunt prevazute in regulamentele de functionare a acesteia, elaborate de consiliul bursei de marfuri.

Bursa poate organiza sedinte de tranzactionare pe sectiuni distincte pentru marfurile care fac parte din aceeasi clasa, cum ar fi: cereale, petrol si produsele sale derivate, metale, valori mobiliare, instrumente financiare derivate, etc.

Este interzisa unui membru al bursei sau unui client, persoana juridica sau persoana fizica, direct sau prin persoane interpuse, tranzactionarea de instrumente financiare derivate care au ca suport acele active asupra carora acesta poate exercita o influenta semnificativa asupra pretului.

Atat pentru tranzactionarea prin strigare, cat si pentru tranzactionarea in sistem electronic, consiliul bursei va numi, pentru pietele la disponibil si pentru pietele instrumentelor financiare derivate, un coordonator al sedintei de tranzactionare ales dintre salariatii societatii de bursa.

Coordonatorul sedintei de tranzactionare trebuie sa fie cetatean roman, domiciliat in Romania, si sa indeplineasca conditiile de integritate, pregatire si experienta profesionala impuse prin reglementarile proprii ale societatii de bursa si are urmatoarele atributii:

a)    sa deschida, respectiv sa inchida, sedintele de tranzactionare prin strigare;

b)   sa intrerupa sedintele de tranzactionare, cu avizul consiliului bursei sau al presedintelui acestuia;

c)   sa interzica accesul brokerilor exclusi sau suspendati de la tranzactionare;

d)   sa interzica accesul membrilor bursei exclusi sau suspendati de la tranzactionare;

e)    sa supravegheze respectarea reglementarilor privind modalitatile de negociere a cererilor si ofertelor, precum si de incheiere a tranzactiilor;

f)     sa permita accesul, in sedintele de tranzactionare pe pietele instrumentelor financiare derivate, persoanei desemnate de casa de compensatie sau de departamentul de compensatie din cadrul operatorului de piata, la cererea expres formulata de acesta.

La sfarsitul sedintei de tranzactionare, pentru fiecare piata dezvoltata, bursa elaboreaza si transmite fiecarui membru al bursei un raport al tranzactiilor incheiate de brokerii acestuia.

Perfectarea tranzactiei bursiere

Perfectarea tranzactiei bursiere reprezinta incheierea tranzactiei ca urmare a intalnirii cererii cu oferta, formulate de cele doua pati care se obliga sa respecte si sa execute clauzele contractului bursier.

Caracteristicile contractului bursier sunt:

Ø bilateral incheiat intre vanzator si cumparator si care presupune prestatii echivalente;

Ø act de comert, deoarece este incheiat de profesionisti autorizati;

Ø oneros, ceea ce presupune plata unor sume aferente prestatiilor efectuate ;

Ø comutativ, fiecare cunoscand intinderea obligatiilor;

Ø principal, genereaza raspunderi nominale;

Ø translativ, presupune transfer de drepturi de proprietate;

Ø reglementat sau standardizat, ceea ce presupune ca un contract de bursa respecta reglementarile emise de operatorul de bursa, care trebuie sa se incadreze in normele imperative de reglementare a activitatilor bursiere;

Ø formal, ceea ce presupune ca trebuie sa fie inregistrat dupa perfectarea in evidentele operatorului de piata si ale intermediarului;

Ø uniform, respectiv toate prevederile sunt standardizate;

Ø impersonal, respectiv cei care au initiat ordinele nu se cunosc, deoarece lucreaza prin interpusi, respectiv intermediari;

Ø garantat, atat prin marja de garantii depuse, respectarea reglementarilor operatorului de bursa de catre intermediari;

Ø interpusi, cat si prin normele imperative care reglementeaza activitatea bursiera;

Ø aleatoriu, in cazul tranzactiilor futures, a caror rezultate nu se pot estima;

Ø modalitate specifica de lichidare, fie prin executare efectiva, fie prin regularizare valorica de catre casa de clearing.

Lichidarea tranzactiei bursiere

Lichidarea tranzactiei bursiere reprezinta procesul prin care cei doi investitori, conform clauzelor contractuale convenite, isi duc la indeplinire obligatiile asumate. Atunci cand avem o tranzactie bursiera care nu se realizeaza prin transferul activului suport si are caracter speculativ, vom asista la lichidarea prin compensarea soldurilor conturilor de marja.

Compensarea reprezinta inlocuirea creantelor si obligatiilor rezultand din ordine de transfer pe care unul dintre participanti le emit in favoarea celuilalt, sau pe care le primesc de la acesta, cu o creanta sau o obligatie neta, unica, astfel incat, aceasta unica creanta sa fie pretinsa, respectiv aceasta unica obligatie sa fie datorata.

In activitatea bursiera vom intalni doua forme de lichidare a tranzactiilor bursiere, care corespund in parte si celor doua mari piete bursiere, respectiv pietele bursiere la disponibil si pietele bursiere la termen sau speculative. Astfel vom intalni:

a) Sistemul de compensare si decontare a tranzactiilor bursiere printr-o societate care administreaza sistemul si unde principiul de baza il reprezinta livrarea contra plata. Societatea care dispune de un astfel de sistem trebuie sa respecte normele emise de organul care supravegheaza piata bursiera si Banca Centrala, ca autoritate ce reglementeaza si urmareste masa monetara.

Acest sistem de compensare presupune parcurgerea unor etape, respectiv:

- compararea rapoartelor de tranzactionare transmise de intermediari cu prevederile contractului de bursa perfectat;

- urmareste transferul de la vanzator la cumparator a obiectului contractului si confirmarea primirii;

- transferul (compensarea) masei monetare ce reprezinta contravaloarea prestatiei.

Acest sistem de lichidare a tranzactiilor bursiere se numeste si lichidare directa, care nu se aplica in tranzactiile pe pietele reglementate cu instrumente financiare derivate si nici pe pietele monetare.

b) Sistemul de lichidare a tranzactiilor bursiere centralizate. Aceasta se aplica tranzactiilor la termen suspensiv, unde livrarea nu este singura optiune, ele putandu-se lichida si inainte de scadenta, printr-o operatiune de sens contrar, de natura de a compensa pozitia deschisa initial. Acest tip de tranzactie bursiera presupune existenta unei entitati, respectiv casa de compensatii, care marcheaza zilnic pozitiile deschise, regularizeaza zilnic soldul marjelor in functie de cotatia futures zilnica si pe care le si administreaza.

Casa de compensatii este o entitate responsabila de calcularea pozitiilor nete ale intermediarilor, ale unei ale unei posibile contraparti centrale sau ale unui posibil agent de decontare.

Agentul de decontare este entitatea care deschide pentru intermediarii autorizati sau pentru o contraparte centrala care participa la sistem, conturi de decontare, prin care pe baza ordinelor de transfer din sistem, sunt decontate tranzactiile cu instrumente financiare derivate sau, dupa caz acorda credite respectivilor intermediari sau contraparti centrale, in scopul decontarii.

Contrapartea centrala este o entitate care se interpune intre intermediarii din sistem si care actioneaza ca o contraparte exclusiva a acestora in ceea ce priveste ordinele lor de transfer.

Casa de compensare poate actiona ca si contraparte centrala atat pentru instrumente financiare derivate, cat si pentru instrumente financiare altele decat cele derivate admise la negociere de catre organul de supraveghere a pietei.

Casa de compensare si contrapartea centrala sunt persoane juridice sub forma unor societati pe actiuni, emitente de actiuni nominative, care trebuie sa fie autorizate de organul care supravegheaza piata bursiera pentru a garanta siguranta activitatilor desfasurate.

Casa de compensatii sau contrapartea centrala va deschide si va detine un cont de marja pentru fiecare membru compensator unde vor fi reflectate marjele aferente pozitiilor deschise, vor opera zilnic valoarea soldurilor iar sumele respective vor fi destinate scopului compensarilor si decontarilor aferente tranzactiilor reglementate.

Sistemul de compensare - decontare centralizata este un contract incheiat intre trei sau mai multi participanti, fara a lua in considerare o posibila contraparte centrala, sau un posibil participant indirect, cu reguli comune si contracte standardizate pentru executia ordinelor de transfer a institutiilor financiare participante.

Participantii la sistemele de compensare - decontare sunt:

- participanti directi cum ar fi: intermediarul autorizat, contraparte centrala, agent de decontare sau casa de compensare. Acelasi participant poate executa o parte sau toate sarcinile specifice sistemului.

- participant indirect este o institutie de credit care poate sa transmita ordine transfer in sistem, in temeiul unei relatii contractuale cu o institutie participanta apartinand sistemului de compensare - decontare.

Atributiile casei de compensatii vor privi in principal:

a)    - organizarea si functionarea sistemului de compensare - decontare;

b)   - relatiile intre casa de compensare si membrii compensatori inclusiv normele privind lipsa fondurilor de compensare;

c)   - marjele sau garantiile financiare, metodologia de calcul si modalitatea de plata, normele de reevaluare a pozitiilor deschise, functie de cotatia curenta a pietei bursiere;

d)   - proceduri privind marcarea la piata;

e)    - procedurile ce se vor utiliza in cazul in care un membru compensator nu isi indeplineste obligatiile contractuale, privind constituirea marjelor sau de efectuare a oricaror plati asumate;

f)     - administrarea riscului de piata, etc.

Casa de compensare trebuie sa tina evidente separate pentru fiecare membru compensator, sa indeplineasca cerinte de interes public, sa promoveze interesele detinatorilor, sa asigure un acces corect si deschis a utilizatorilor si sa faciliteze suficiente informatii participantilor pentru a identifica si evalua corect riscurile si costurile asociate serviciilor prestate.

Casa de compensare trebuie sa asigure desfasurarea activitatii in mod corect, ordonat, transparenta operatiunilor de compensare - decontare, precum si raportarea periodica si reala.

Ordinele de transfer sunt irevocabile, producand efecte juridice intre participanti si sunt opozabile tertilor in momentul introducerii lor in sistemul de compensare - decontare, moment stabilit de regulile sistemului autorizat.

O alta componenta a sistemului de lichidare a tranzactiilor bursiere o reprezinta depozitarul central.

Depozitarul central este persoana juridica, constituita sub forma societatii pe actiuni, emitenta de actiuni nominative, autorizata si supravegheata de organul de supraveghere a pietei bursiere, care efectueaza operatiuni de depozitare, transfer in cont si alte operatiuni legate de valorile mobiliare, bunuri fungibile si alte active bursiere.

Ofertantii pentru care se efectueaza operatiuni de depozitare, incheie contracte cu depozitarul central, care efectueaza activitati de evidenta sau de registru, furnizand informatii in conformitate cu solicitarile acestora.

In cazul valorilor mobiliare tranzactionate pe o piata reglementata, acestea vor fi depozitate in mod obligatoriu la depozitarul central, in vederea efectuarii in mod centralizat a transferurilor de valori mobiliare, asigurarea unei evidente unitare a operatiunilor, precum si emiterea informatiilor ce-i intereseaza pe emitenti sau detinatorii de astfel de valori.

Constituirea depozitarului central, actionariatul, conducerea, comisioanele si tarifele practicate de acesta vor fi reglementate si autorizate de catre organul care supravegheaza piata bursiera.

Depozitarul central are obligatia evidentierii depozitelor constituite, a garantiilor asupra acestor depozite, precum si alte modalitati de reglementare a operatiunilor realizate. De asemeni, are obligatia furnizarii informatiilor legate de operatiunile realizate cu depozitele constituite in conformitate cu reglementarile organului care supravegheaza piata.

In schema urmatoare se prezinta mecanismul derularii operatiilor de compensare - decontare prin casa de compensare.

Schema nr. 1: Mecanismul derularii operatiunilor de compensare-decontare prin casa de compensare

CLIENT CLIENT

A B

5 7 7* 5*

CASA DE

CLEARING

4

1 6 6* 1*

BURSA

3

RING

2 2*

AGENTIA AGENTIA

BURSIERA BURSIERA

A B

Legenda:

(1) ordin de vanzare/cumparare (client - agent/dealer);

(2) ordin de vanzare/cumparare (agent/broker - broker operativ);

(3) negocierea si incheierea tranzactiilor bursiere;

(4) notificarea incheierii contractului; transferul drepturilor si obligatiilor privind titlurile;

(5) transferul titlurilor din contul clientului (1) in contul clientului(l*);

(6) notificarea privind transferul titlurilor;

(7) creditarea clientului (1), respectiv debitarea contului clientului(l*).