Activitatea financiar-valutara internationala a romaniei

ACTIVITATEA FINANCIAR-VALUTARA INTERNATIONALA A ROMANIEI

Evolutia activitatii financiar-valutare in tara noastra

In evolutia sa, economia mondiala a determinat accentuarea interdependentei economice dintre toate economiile nationale. Dezvoltarea interna a unei economii nu este posibila decat in contact direct si divers cu fluxurile economice internationale, atat in privinta asigurarii de intrari (materii prime, utilaje, tehnologii, informatii de produs sau economico-financiare etc.), cat si in privinta valorificarii unei parti importante din iesirile rezultate (produse, servicii).

Romania nu poate ramane in afara acestor fluxuri de bunuri, mai cu seama in perioada actuala, cand refacerea si restructurarea economiei nationale presupun un volum mare de informatii, utilaje, tehnologii, energie etc. ce trebuie importate. In acelasi timp, pentru asigurarea mijloacelor de plata a importurilor, se impune o accentuare a activitatii de export.

Participarea la fluxul de bunuri de pe piata internationala reprezinta premisa economica a activitatilor financiar-valutare externe, motiv pentru care cercetarea modului de desfasurare a evolutiilor cantitative si structurale referitoare la activitatea economica a Romaniei este absolut necesara, pentru a intelege amploarea si structura actiunilor financiar-valutare care au avut si care vor avea loc in economia romaneasca.

Activitatea financiar-valutara a Romaniei, ca rezultat al schimburilor internationale, a debutat la finele secolului al XIX-lea, odata cu aparitia primelor banci cu capital strain. Pana la inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial numarul bancilor a crescut considerabil, ca urmare a infiintarii a numeroase banci cu capital autohton.

In perioada interbelica, sistemul bancar din Romania, bine organizat si lucrand la nivelul standardelor internationale, a avut un rol esential in relansarea si refacerea economiei nationale, puternic afectata de consecintele Primului Razboi Mondial. In aceasta perioada, alaturi de Banca Na 353b19d tionala a Romaniei au functionat si o serie de banci comerciale, precum si numeroase banci populare, care formau un segment bine controlat al creditului cooperatist.

Schimbarile intervenite in societate in perioada 1944 - 1948 au influentat si sistemul bancar, acesta nemaiputand juca acelasi rol in refacerea economiei tarii, ca in perioada interbelica. Banca Nationala a Romaniei a fost etatizata in decembrie 1946 (una dintre primele legi adoptate atunci de Parlamentul controlat de fortele de stanga).

Ulterior, dupa instaurarea deplina a sistemului comunist, intreaga activitate bancara din Romania s-a redus la existenta acestei singure institutii, devenita centru de creditare, de casa, de decontari si de control. Astfel, statul-partid a instituit, prin organizarea evidentei si a controlului de catre o banca unica, un sistem centralizat de urmarire, verificare si dirijare stricta a economiei nationale, atat pentru tranzactiile interne cat si pentru cele internationale.

Dupa anul 1964, datorita intensificarii activitatii de comert exterior, care a dus la accelerarea dezvoltarii economice, a aparut necesitatea infiintarii unor noi banci, specializate pe anumite domenii de activitate bancara. Astfel, in anul 1968, prin desprinderea de Banca Nationala a Romaniei au luat nastere:

Banca Romana de Comert Exterior, care detinea monopolul asupra operatiunilor financiar‑valutare internationale;

Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara infiintata cu scopul de a infaptui politica partidului si statului in domeniul creditarii si finantarii productiei agricole.

Operatiunile bancare privind celelalte ramuri ale economiei nationale au ramas in continuare in sarcina Bancii Nationale a Republicii Socialiste Romania.

Banca Nationala a Romaniei, cele doua banci mai sus-mentionate, Casa de Economii si Consemnatiuni (reorganizata in octombrie 1949) si Banca de Investitii (infiintata in anul 1957, cu atributii in domeniul finantarii si controlului investitiilor din economia Romaniei) au format sistemul bancar romanesc pana in luna decembrie a anului 1989.

Incepand cu anul 1990, Banca Nationala a Romaniei a reintrat in functiile sale normale, de banca centrala si de banca de emisiune.

In perioada de dupa anul 1989, activitatea de comert exterior a inregistrat schimbari majore din punct de vedere cantitativ si structural. Pe fondul unei scaderi drastice a Produsului Intern Brut (P.I.B.) exporturile si importurile au inregistrat la inceput o scadere masiva, concomitent cu mentinerea unui real deficit al balantei comerciale (dar in anii din urma au inregistrat cresteri semnificative, totusi cu deficit).

S-au inregistrat schimbari importante si in privinta orientarii geografice a comertului exterior al tarii noastre. De exemplu, in primele noua luni ale anului 2002, ponderea tarilor in tranzitie, foste membre ale C.A.E.R. scazuse la l6,15 la suta, in timp ce locul principal revine tarilor occidentale dezvoltate, cu 69,8 procente.

Toate aceste evolutii au avut repercusiuni si asupra activitatii financiar-valutare ale Romaniei, manifestandu‑se in urmatoarele directii:

in primul rand, s-a inregistrat o amplificare a repartitiei financiare si de credit pentru a acoperi deficitul balantei comerciale, institutiile bancare si cele financiare intensificandu‑si activitatea pe piata financiara internationala;

in al doilea rand, majoritatea comertului exterior al Romaniei se desfasoara in zona valutelor convertibile, renuntandu‑se la modalitatile de plata specifice relatiilor din zona tarilor membre din fostul C.A.E.R.

Aceste modificari au schimbat pozitia externa a Romaniei, pozitie ilustrata atat prin balanta creantelor si angajamentelor externe, cat si prin contributia pe care o are comertul exterior la formarea/utilizarea produsului intern brut.

Astfel, in perioada in care se inregistreaza deficit al balantei (importul este mai mare decat exportul), activitatea de comert exterior majoreaza PIB, contribuind la o suplimentare a consumului; in cazul unui excedent, o parte a produsului intern brut format in tara intra in circuitul international, contribuind fie la plata datoriei externe, fie la formarea unor rezerve valutare.

Prin valoarea activitatii sale in domeniul comertului exterior, Romania ocupa un loc mediu in clasamentul mondial. In privinta riscului pentru afaceri, pozitia internationala a tarii noastre este inca afectata de mersul lent al reformelor economice.

Organizarea activitatii financiar-valutare in Romania

Activitatile Romaniei de comert exterior, cele sportive si culturale, precum si cele politice, pe plan international, solicita organizarea si desfasurarea unei activitati financiare si valutare internationale de catre un aparat specializat, format din institutii financiare, bancare si economice.

Principalele institutii cu atributii financiar-monetare pe plan intern, cum ar fi Ministerul Finantelor Publice, Banca Nationala a Romaniei, bancile comerciale, societatile de asigurare, au si atributii in privinta legaturilor financiar‑valutare pe plan extern.

1) Ministerul Finantelor Publice, organ specializat al Guvernului, are si atributii in domeniul financiar-valutar international, el trebuind sa asigure aplicarea in practica a intregii politici financiar-valutare a tarii. In cadrul acestui Minister functioneaza o directie generala de specialitate care urmareste coordonarea tuturor activitatilor ce pot avea implicatii financiar-valutare internationale. Astfel, prin directia sa valutara, Ministerul Finantelor Publice are urmatoarele atributii:

aplica politica financiar-valutara pe plan international;

colaboreaza cu institutiile financiar-bancare din tara si din strainatate;

propune Guvernului unele reglementari cu privire la circulatia monetar-valutara si la efectuarea unor operatiuni financiar-valutare care pot avea implicatii pentru economia Romaniei;

urmareste, impreuna cu bancile, intocmirea balantei de plati externe si realizarea indicatorilor cuprinsi in aceasta;

pregateste, in mod periodic, informari si dari de seama privind activitatea financiar-valutara a tarii;

reprezinta Romania in cadrul Fondului Monetar International, participand direct la realizarea politicii financiar-monetare a tarii, precum si la incheierea si garantarea acordurilor financiar-monetare externe.

2) Banca Nationala a Romaniei (B.N.R.), ca banca centrala a statului, pe langa multele atributii pe care le are pe plan intern si extern, are un rol deosebit si in domeniul relatiilor financiar-valutare internationale. Astfel, Banca Nationala a Romaniei stabileste si conduce politica valutara a statului, avand urmatoarele obiective:

reglementarea regimului valutar si a pietei valutare din tara, in scopul protejarii monedei nationale;

emiterea de reglementari cu privire la operatiunile cu aur si devize;

stabilirea cursului oficial al leului;

pastrarea si administrarea rezervei internationale a statului, ceea ce permite bancii sa efectueze interventii pe piata valutara;

intocmirea balantei de plati externe, precum si a balantei creantelor si angajamentelor externe;

efectuarea de operatiuni financiar-valutare cu bancile comerciale si cu alte institutii de credit;

reprezentarea Romaniei in relatiile financiar-valutare internationale;

participarea la incheierea si realizarea acordurilor financiar-valutare internationale;

garantarea fluxurilor valutare si financiare internationale ale Romaniei etc.

Prin activitatile pe care le desfasoara, societatile comerciale pot intra in legatura cu alte societati comerciale din tara sau din strainatate. Urmare a derularii diferitelor tranzactii, finalitatea acestora se materializeaza prin decontare, care poate fi realizata in lei sau in devize.

Pentru derularea de operatiuni ce implica decontarea in devize, este foarte importat ca societatile comerciale sa cunoasca:

reglementarile cu privire la operatiunile valutare;

modalitatea de obtinere  a autorizatiei de a efectua operatiuni valutare;

competentele si atributiile organelor care supravegheaza si controleaza modul de derulare a operatiunilor valutare, respectiv Banca Nationala a Romaniei prin sucursalele sale teritoriale.

Toate operatiunile valutare de pe teritoriul Romaniei sunt supuse normelor legale emise de Banca Nationala a Romaniei. Drept urmare, in baza prevederilor Legii nr. 34/1991, art. 39, Banca Nationala a Romaniei emite reglementarile privind controlul tuturor tranzactiilor valutare pe teritoriul Romaniei.

In acest sens, pentru societatile comerciale care efectueaza operatiuni supuse regulamentului valutar, o importanta deosebita o reprezinta urmatoarele Norme emise de Banca Nationala a Romaniei:

Normele nr. 4 privind efectuarea platilor externe pentru importurile de marfuri, executarea de lucrari si prestari de servicii;

Normele nr. 9 privind controlul valutar asupra incasarilor provenite din exporturi si din celelalte operatiuni cu strainatatea;

Normele nr. 5 (emise in luna februarie a anului 1998) privind autorizarea deschiderii si functionarii conturilor in strainatate ale rezidentilor.

In legatura cu operatiunile valutare, Banca Nationala a emis si alte reglementari, (hotarari, circulare, norme, ordine). De exemplu, Normele nr.4, din septembrie 2001, reglementeaza modul de supraveghere a pozitiilor valutare ale bancilor persoane juridice romane, stabilind nivelul maxim al pozitiilor valutare individuale ajustate, precum si nivelul maxim al pozitiei valutare totale. Tot in anul 2001, la 21 decembrie, Ordinul nr.8 al guvernatorului B.N.R. prelungeste pana la sfarsitul anului 2002 perioada de valabilitate a unui ordin anterior (nr.3, din septembrie 2000, modificat in aprilie 2001) referitor la tranzactiile in valuta ale Casei de Economii si Consemnatiuni. Toate actele de acest fel sunt publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

In conformitate cu Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei din data de 18 august 1994 (modificat prin Circularele nr. 23 din data de 8 mai 1995 si cea cu nr. 54 din data de 21 decembrie 1995) privind efectuarea operatiunilor valutare pe teritoriul Romaniei, incasarile, platile, compensarile, transferurile intre persoanele fizice rezidente si intre acestea si persoanele fizice rezidente se realizeaza in moneda nationala - leul.

In privinta operatiunilor valutare intre rezidenti si nerezidenti, acestea se pot efectua doar prin conturi deschise in Romania la societati bancare autorizate de Banca Nationala a Romaniei sa efectueze operatiuni de acest gen.

Din punct de vedere valutar sunt considerati rezidenti in Romania

a) persoane juridice:

persoanele juridice romane, indiferent de forma lor de organizare, inregistrate in Romania;

sucursalele, filialele, reprezentantele, agentiile si birourile firmelor straine, inregistrate in Romania;

ambasadele, consulatele sau alte reprezentante ale Romaniei in strainatate;

sucursalele, filialele, reprezentantele, agentiile si birourile firmelor romanesti care desfasoara activitati in strainatate si nu sunt inregistrate acolo ca persoane juridice.

b) persoane fizice:

persoanele fizice, cetateni romani, care au domiciliul in Romania;

persoanele fizice, cetateni straini, si persoanele fara cetatenie, dar care au drept de sedere in Romania;

persoanele fizice, cetateni romani, cu domiciliu in strainatate, al caror timp de sedere in Romania depaseste in total 183 de zile pe parcursul unui an calendaristic.

Nerezidenti  sunt considerati:

a) persoane juridice:

 persoanele juridice cu sediul in strainatate, care nu sunt inregistrate in Romania;

 reprezentantele firmelor straine care opereaza si sunt inregistrate in Romania;

 misiunile diplomatice, consulare, ale altor state in Romania, organizatii internationale ce functioneaza in Romania, precum si personalul lor strain;

b) persoane fizice:

 persoane fizice, cetateni straini, care lucreaza in cadrul ambasadelor, consulatelor si reprezentantele altor tari in Romania;

 persoane fizice, cetateni straini, si persoanele fara cetatenie, cu domiciliul in strainatate, si care se afla in Romania pentru o perioada mai mica de 183 de zile, in total, pe parcursul unui an calendaristic;

 persoane fizice, cetateni romani, cu domiciliul in strainatate, si care se afla in Romania pentru o perioada mai mica de 183 de zile, in total, pe parcursul unui an calendaristic.

Pe teritoriul Romaniei sunt permise transferurile valutare intre persoanele juridice rezidente, transferuri ce decurg din contractele incheiate intre parti, aferente operatiunilor de prestari de servicii sau executarii de lucrari in strainatate, respectiv intre titularul contractului extern si prestatorul de servicii sau de lucrari realizate in strainatate, ori exportatorul marfurilor, in vederea executarii acestora.

Pentru a putea efectua operatiuni valutare, persoanele juridice rezidente trebuie sa obtina in prealabil autorizarea din partea Bancii Nationale a Romaniei.

Demersul pentru obtinerea acestei autorizatii consta in completarea si depunerea la sucursala Bancii Nationale a Romaniei din judetul in care isi au sediul persoanele juridice rezidente a unei cereri-tip, insotita de documente care sa justifice operatiunile valutare (de exemplu, contracte ferme cu partenerii de export/import, contracte de colaborare in domeniul serviciilor, pentru anumite perioade, etc.) In cererea-tip trebuie sa fie mentionata si limita plafonului de casa.

Sucursala Bancii Nationale a Romaniei din judetul in care isi au sediul persoanele juridice rezidente trebuie sa analizeze, in termen de sapte zile, documentatia solicitantului si sa verifice in ce conditii se vor efectua operatiunile valutare.

In urma acestei analize, sucursala Bancii Nationale a Romaniei din judetul in care isi au sediul persoanele juridice rezidente va intocmi un referat pe care, impreuna cu un exemplar al dosarului, il trimite la Oficiul Control Devize al Bancii Nationale a Romaniei.

Dupa analizarea dosarului, Oficiul Control Devize al Bancii Nationale a Romaniei transmite la sucursala judeteana in cauza autorizatia, cu acceptarea sau modificarea plafonului de casa propus, sau comunica respingerea cererii de a putea efectua operatiuni valutare, precum si motivul acestei respingeri.

Autorizatia emisa de Oficiul Control Devize al Bancii Nationale a Romaniei cuprinde, pe langa temeiul legal al autorizarii, si datele de identificare ale societatii autorizate, specificand pentru ce fel de operatiuni valutare s-a acordat autorizatia (de exemplu, pentru incasari, plati etc.), modul de desfasurare a decontarilor (de exemplu: prin cont bancar, prin casierie etc.), si ce anume reprezinta contravaloarea (de exemplu: prestari externe de transport, exporturi, importuri etc.)

3) Sistemul bancilor comerciale reprezinta aparatul operativ prin intermediul caruia se realizeaza miscarea internationala de fonduri si a sumelor de bani rezultate din activitati comerciale, de repartitie si de transferuri. Bancile comerciale au fost autorizate sa efectueze operatiuni cu valuta, scop pentru care a fost creat un sistem complex de legaturi interbancare, pe plan international, cu bancile corespondente, inclusiv sub forma unor legaturi informationale - prin intermediul Societatii de Telecomunicatii Financiare Interbancare Internationale (Society for Wordlwide Interbank Financial Telecomunication - SWIFT).

Sigla SWIFT reprezinta sigla unei societati pe actiuni cu scop nelucrativ, avand ca actionari principali banci din S.U.A., Canada si din Europa. Sediul Societatii de Telecomunicatii Financiare Interbancare Internationale (SWIFT), infiintata la data de 3 mai a anului 1973, se afla la Bruxelles. Aceasta societate si‑a propus imbunatatirea sistemelor de plati internationale, prin introducerea de programe informatizate. Reteaua SWIFT, devenita operationala cu incepere de pe data de 9 mai 1977, a cunoscut o extindere foarte rapida, aria sa de cuprindere incluzand in prezent aproape intregul mapamond, cu exceptia catorva tari din Africa.

In prezent, SWIFT functioneaza sub forma unor retele private de teletransmisie, retele care sunt inchiriate acelor administratii care detin monopolul telecomunicatiilor. Reteaua SWIFT se bazeaza pe utilizarea unor ordinatoare care permit transmiterea mesajelor bancare si a ordinelor de transfer. Reteaua internationala cuprinde patru ordinatoare gigant, denumite "centre de comutare", amplasate in Europa la Bruxelles, Amsterdam, iar in S.U.A., la Culpeper. Aceste patru ordinatoare gigant comunica cu ordinatoarele mai mici amplasate in cadrul centrelor nationale, care, la randul lor, comunica prin retea cu terminalele amplasate la bancile participante la sistem.

Gama de operatiuni ce se pot derula prin intermediul retelei SWIFT este destul de mare, cuprinzand o gama larga de servicii, de exemplu:

transferuri de valute;

operatiuni de portofoliu;

confirmari de tranzactii;

operatiuni de schimb monetar;

deschideri de acreditive documentare;

transmiteri de ordine de plata;

vanzari de titluri;

mesaje cu privire la avizele de credit;

mesaje continand extrase de cont etc.

Romania a fost conectata, incepand cu anul 1992, la reteaua SWIFT, numarul institutiilor financiare romanesti membre ale retelei fiind, la finele anului 1997, de 36. Majoritatea mesajelor (circa 80%) transmise din Romania prin intermediul retelei SWIFT au fost cele referitoare la ordine de plata.

4) Societatile de asigurare desfasoara, la randul lor, activitati financiar-monetare internationale, cu ocazia derularii de operatiuni de asigurare pentru nerezidenti si a participarii la operatiuni de reasigurare, la marile societati de asigurare din strainatate.

Aparatul financiar-valutar international trebuie completat si cu departamentele, serviciile si birourile specializate in operatiuni cu valuta (de exemplu: evaluari, plati, transferuri, acorduri etc.) care functioneaza in cadrul unor ministere, firme, institutii.

Amploarea activitatilor financiar-valutare internationale a determinat o extindere a locurilor de munca specializate in activitati cu valuta, acestea putand fi regasite, tot mai mult, inclusiv la nivel de firma. Nivelul cantitativ al activitatilor financiar-valutare internationale este in crestere, aceasta crestere fiind reflectata de valoarea rulajului balantei de plati externe din fiecare an, de volumul schimburilor valutare de la casele de schimb, de afluxul de informatii specializate privind acest domeniu, care apar zilnic in mass‑media etc.

3.3. Deciziile financiar-valutare internationale

Participarea la activitatea financiar-valutara internationala impune adoptarea de decizii sub forma unor hotarari privind repartitia financiara si de credit, sau transferul de sume determinate de fluxurile economice, financiare si de credit. Nivelul acestor decizii depinde de activitatea economica - sau de alta natura - care a pus in miscare pe plan international o anumita valoare, sub forma de bunuri sau mijloace de plata.

Aceste activitati, punct de plecare in fundamentarea deciziilor financiar-valutare pe plan extern, isi au originea fie in economia nationala (investitii, productie, actiuni sociale etc.), fie in contextul economiei mondiale sau al institutiilor internationale (comert exterior, investitii straine, taxe, cotizatii, ajutoare etc.).

La nivel de firma decizia financiar-valutara se contureaza sub forma Bugetului activitatilor de incasari si de plati in valuta, care se prezinta astfel:

I. Disponibil la inceputul anului

II. Incasari - total, din:

Activitatea de baza: export, servicii, lucrari, aport, comisioane etc.

Valuta cumparata

Credite primite

Dobanzi incasate

III. Plati - total:

Importuri: investitii, materii prime etc.

Alte plati in valuta: reclama, deplasari, dobanzi, vanzari etc.

IV. Disponibilul la sfarsitul anului.

La nivel de economie nationala decizia financiar-valutara se realizeaza sub forma Balantei de plati externe, care are urmatoarea structura.

1. Contul curent (A+B+C):

A. Bunuri si servicii:

a. Bunuri f.o.b. (export/import)

b. Servicii:

transport

turism

alte servicii

B. Venituri

C. Transferuri curente

2. Contul de capital si financiar (A+B):

A. Contul de capital

B. Contul financiar:

a. Investitii directe

b. Investitii de portofoliu

c. Alte investitii de capital

d. Conturi de tranzit

e. Conturi de clearing / barter

f. Active de rezerva (alte tranzactii)

3. Erori si omisiuni

Fundamentarea, adoptarea si realizarea efectiva a acestor decizii financiar-valutare internationale presupun, atat la nivel de firma, cat si la nivel macroeconomic, o cunoastere cat mai completa si calificata a fenomenului mondo-financiar si monetar, precum si a mecanismelor, instrumentelor, procedeelor si principiilor specifice activitatilor din acest domeniu.

Procesul de adoptare a deciziilor presupune parcurgerea unor etape de cunoastere informationala (cunoastere ce se poate realiza si prin evaluarea cu ajutorul etalonului monetar), de sinteza a variantelor posibile, de adoptare a variantei care este considerata optima la un anumit moment, de realizare si apoi de reglare a intregului proces decizional, in cazul in care rezultatele nu vor fi satisfacatoare.

Modalitatile de parcurgere a acestui proces decizional pot fi cunoscute pe baza conceptelor, tehnologiilor de lucru si a fundamentelor teoretice si tehnice adoptate de sistemul financiar-monetar international, precum si a unor particularitati ale activitatii financiar-valutare stabilite de sistemul financiar-valutar din tara noastra