Modalitati de plata utilizate in schimburile economice internationale

MODALITATI DE PLATA UTILIZATE IN SCHIMBURILE ECONOMICE INTERNATIONALE

Caracterizare generala

Stingerea obligatiilor banesti ce rezulta din activitatea de comert exterior si cooperare internationala intre parteneri din diferite tari se realizeaza printr‑o serie de modalitati de decontare si de plata internationala pe care experienta bancara le‑a generalizat pe plan mondial.

Prin modalitati de plata in relatiile de schimb economic international sunt desemnate totalitatea operatiunilor si a tehnicilor de plata, controlul bancar precum si circuitul documentelor prin intermediul carora creditorul incaseaza de la debitor creanta rezultata din schimburile economice externe.

Astfel, in functie de caracterul platii, modalitatile de plata internationale se pot clasifica in:

a)     plati la termen, prin utilizarea temporara a unui credit comercial sau bancar (de exemplu: platile realizate prin intermediul acreditivului documentar, incasso‑ului documentar, scrisorii documentare de credit etc.);

b)    plati efective, anticipate sau realizate in momentul schimbului international de marfuri si servicii (de exemplu: plati realizate prin intermediul ordinului de plata);

c)     compensatii, prin livrari reciproce, echivalente, de marfuri si servicii.

Utilizarea uneia sau alteia din modalitatile de plata internationale este determinata, in principal, de urmatorii factori:

d)    natura raporturilor economice care le‑au generat (relatii comerciale, necomerciale, financiare etc.);

e)     statutul partenerilor si gradul de incredere dintre ei;

f)      clauzele contractuale stabilite intre parteneri in legatura cu stingerea datoriilor lor;

g)     gradul de solvabilitate si de lichiditate al firmelor implicate;

h)     necesitatea recuperarii integrale si in cel mai scurt timp a contravalorii marfurilor, serviciilor sau lucrarilor livrate sau prestate;

i)       cuantumul cheltuielilor ocazionate de folosirea uneia din modalitati, comparativ cu celelalte;

j)       felul si natura operatiunilor contractate;

k)     practicile comerciale sau necomerciale uzitate pe piata externa respectiva.

Unele modalitati de plata, in special cele mai uzitate, cum ar fi, de pilda, acreditivul documentar si incasso‑ul documentar, sunt reglementate prin "Reguli si uzante internationale" (de exemplu: acreditivul documentar este reglementat prin documentul intitulat "Reguli uniforme si practica acreditivelor documentare", cunoscut sub denumirea "Publicatia nr. 500", elaborata de Camera de Comert International de la Paris, cu aplicare incepand de la data de 1 ianuarie 1994, iar incasso‑ul documentar este reglementat prin documentul "Reguli uniforme pentru incasso", cunoscut si sub denumirea de "Publicatia nr. 522", care a fost revizuita in anul 1995, cu aplicare incepand de la data de 1 ianuarie 1996), iar daca se face referire la acestea cu prilejul stabilirii modalitatilor de plata, derularea si reglementarea eventualelor litigii urmeaza a fi realizate in conformitate cu reglementarile in vigoare.

Este necesar ca modalitatea de decontare externa sa fie stabilita inca din faza de contractare, motiv pentru care, la incheierea contractelor comerciale, agentii comerciali vor prefera acele forme de decontare care asigura, pe de o parte, in cazul exportului, incasarea cat mai rapida a contravalorii marfurilor exportate sau a serviciilor prestate, iar pe de alta parte, in cazul importului, un risc minim.

Acreditivul documentar

Definitie si caracteristici

Ca urmare a preocuparilor Camerei de Comert Internationale de la Paris de a asigura la nivel international o practica uniforma in materie de plati, in Publicatia 500 este utilizat termenul de credit documentar pentru a desemna: orice angajament de plata contra documente, asumat de o banca, indiferent cum este denumit sau descris.

Prin uzanta, in literatura de specialitate s‑a impus termenul de acreditiv documentar.

In general, in tranzactiile internationale exista o perioada relativ indelungata intre momentul expedierii marfurilor si momentul in care importatorul poate dispune de ele, precum si inconvenientul ca partile implicate (importatorul si respectiv exportatorul) nu sunt in relatii directe, si deci nu dispun de suficiente informatii referitoare la solvabilitatea lor, ceea ce duce la aparitia de interese contradictorii intre cele doua parti.

Exportatorul ar dori sa obtina contravaloarea marfurilor imediat dupa livrarea acestora, iar importatorul ar dori sa efectueze plata acestor marfuri doar dupa ce va fi intrat in posesia lor. Aceasta contradictie s-a putut rezolva doar prin interventia unui tert care, in calitate de garant intermediar (adica o banca agreata de ambii parteneri, care va utiliza acreditivul documentar), va asigura partile de indeplinirea obligatiilor lor contractuale.

Rezulta deci ca prin utilizarea acreditivului documentar exportatorul capata o certitudine absoluta in privinta incasarii contravalorii marfurilor livrate, daca operatiunea este derulata la termenele si in conditiile solicitate de importator, iar importatorul are siguranta ca banca nu va efectua plata decat in cazul in care exportatorul a indeplinit intocmai conditiile (clauzele) stipulate la deschiderea acreditivului.

Acesta este, practic, principalul motiv pentru care acreditivul documentar este una dintre modalitatile de plata cele mai utilizate pentru stingerea obligatiilor care decurg din efectuarea tranzactiilor internationale.

Asadar, acreditivul documentar reprezinta angajamentul asumat de catre o banca (banca importatorului sau banca emitenta), pe baza ordinului cumparatorului, de a varsa (vira) o anumita suma de bani vanzatorului (beneficiarului) prin intermediul altei banci, intr-un interval de timp determinat, contra remiterii documentelor care atesta faptul ca marfa a fost expediata.

Partile implicate in derularea unui acreditiv documentar

Din definitia prezentata mai sus rezulta ca in derularea unui acreditiv documentar sunt implicate patru parti:

Ordonatorul acreditivului documentar, care, in relatia contractuala:

este importatorul beneficiar al marfurilor, prestatiilor sau serviciilor;

initiaza relatia de acreditiv documentar prin instructiunile pe care le da bancii sale de a plati exportatorului;

completeaza formularul intitulat "Ordin de deschidere a acreditivului documentar", in care precizeaza toate conditiile privind termenele si documentele conform carora banca poate efectua plata.

Beneficiarul acreditivului documentar, care, in relatia contractuala, este:

exportatorul, prestatorul de servicii;

persoana in favoarea careia banca importatorului s-a angajat la plata;

persoana care incaseaza banii, daca s‑au indeplinit conditiile de termene si documente cuprinse in textul acreditivului documentar.

Banca emitenta este:

banca importatorului, care, la solicitarea ordonatorului (importatorului), isi asuma in scris angajamentul ferm de plata, in anumite conditii de termene si documente, in favoarea exportatorului;

banca platitoare, daca acreditivul documentar este domiciliat la ea.

Banca corespondenta (situata, de regula, in tara exportatorului) este banca prin care banca emitenta transmite textul acreditivului documentar spre a fi comunicat beneficiarului (exportatorului), si poate fi:

. Banca notificatoare ‑ in situatia in care plata are loc la banca emitenta sau la o terta banca.

Banca notificatoare are urmatoarele obligatii:

. sa anunte exportatorul de deschiderea acreditivului documentar;

. sa primeasca de la exportator documentele si sa le transmita bancii platitoare;

. sa primeasca un comision "de notificare".

. Banca platitoare ‑ in situatia in care acreditivul documentar este domiciliat la ea, are urmatoarele obligatii:

. sa plateasca documentele prezentate de exportator, in stricta concordanta cu termenele si conditiile acreditivului documentar;

. sa remita documentele bancii emitente.

Banca trasa/acceptanta ‑ in situatia in care plata urmeaza sa se faca prin cambii trase asupra sa.

Banca trasa are urmatoarele obligatii:

. sa primeasca documentele si cambiile de la exportator;

. sa accepte cambiile si sa le restituie exportatorului;

. sa remita documentele importatorului sau bancii emitente;

. sa achite la scadenta cambiile beneficiarului;

. sa incaseze comisionul de accept / plata documente.

. Banca negociatoare ‑ in situatia in care se utilizeaza o cambie trasa asupra bancii emitente si o alta banca este insarcinata cu negocierea platii.

Banca negociatoare ale urmatoarele atributii:

. preia documentele de la exportator;

. achita aceste documente;

. remite documentele bancii emitente;

. incaseaza comisionul de negociere.

. Banca confirmatoare ‑ atunci cand, la angajamentul de plata al bancii emitente, se adauga propriul ei angajament, egal ca valoare si conditii.

Banca confirmatoare are urmatoarele atributii:

. efectueaza plata, in cazul in care banca emitenta nu‑si onoreaza angajamentul;

. incaseaza comisionul de confirmare.

Elementele acreditivului documentar

Conform celor precizate anterior, acreditivul documentar constituie un mijloc de siguranta si de control reciproc, avand drept scop sa asigure pe vanzator ca va incasa contravaloare marfurilor livrate, daca a efectuat livrarea in termenele si conditiile stabilite de cumparator.

Principalele elemente ale unui acreditiv documentar sunt urmatoarele:

l)       denumirea si sediul bancii care deschide acreditivul documentar;

m)  denumirea si sediul ordonatorului (cumparatorului);

n)     denumirea si sediul beneficiarului;

o)    termenul de livrare al marfurilor;

p)    termenul de valabilitate al acreditivului documentar si locul unde acesta expira;

q)    valoarea acreditivului si valuta in care aceasta este exprimata, precum si documentele in baza carora se face plata;

r)      denumirea marfii cu mentionarea principalelor ei caracteristici si a documentelor care fac dovada livrarii;

s)     confirmarea acreditivului documentar;

t)       felul acreditivului;

u)     momentul deschiderii acreditivului, moment foarte important pentru exportator, intrucat acesta nu livreaza marfa inainte de a fi anuntat cu privire la deschiderea acreditivului. La deschiderea unui acreditiv documentar, cumparatorul da ordin bancii sale sa deschida un acreditiv in favoarea vanzatorului prin intermediul unei banci corespondente, de regula, banca vanzatorului. Intarzierea deschiderii acreditivului trebuie consemnata prin inscrierea unei clauze corespunzatoare, cu efect de penalizare, in contractul de vanzare internationala, avand in vedere daunele pe care le poate inregistra vanzatorul;

Deschiderea acreditivului documentar se face, de regula, prin sistemul SWIFT, deschidere redata schematic prin Figura nr. 2.

Figura nr. 2.

Deschiderea acreditivului documentar

Succesiunea momentelor deschiderii acreditivului documentar sunt urmatoarele:

v)     incheierea contractului dintre vanzator si cumparator, prin care partile convin modalitatea de plata;

w)   importatorul da ordin bancii sale sa deschida un acreditiv la dispozitia exportatorului. "Ordinul de deschidere a acreditivului documentar" trebuie sa cuprinda, in mod obligatoriu, toate conditiile de termene si documente care trebuie indeplinite de exportator pentru a i se efectua plata;

x)     deschiderea acreditivului documentar consta in elaborarea unui inscris prin care banca emitenta se angajeaza ferm la plata in favoarea exportatorului, document care este transmis bancii acestuia;

y)     notificarea exportatorului se face de catre banca sa, care il anunta pe acesta de deschiderea acreditivului si ii remite documentul primit.

 Clasificarea acreditivului documentar

Acreditivul documentar poate fi clasificat dupa mai multe criterii, astfel:

. Dupa forma, acreditivul documentar poate fi:

revocabil

irevocabil, care la randul sau, poate fi:

‑ neconfirmat;

‑ confirmat.

Acreditivul documentar revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitenta in orice moment, fara nici o avizare prealabila a beneficiarului, dar, tinand cont de riscurile pe care le comporta acest tip de acreditiv, este foarte rar utilizat.

Acreditivul documentar irevocabil presupune angajamentul ferm al bancii emitente de a efectua plata in favoarea beneficiarului, conditionat de prezentarea documentelor in stricta conformitate cu termenii si conditiile stipulate in acreditiv. Un astfel de acreditiv nu poate fi modificat sau anulat de coordonator fara acordul bancii emitente, bancii confirmatoare (daca este cazul) si al beneficiarului.

Acreditivul documentar irevocabil neconfirmat presupune ca banca emitenta, prin angajamentul sau, luat la deschiderea acreditivului, isi asuma intreaga responsabilitate privitoare la plata.

Acreditivul documentar irevocabil confirmat este acela care, pe langa angajamentul ferm al bancii emitente, mai include si un angajament de plata, independent si ferm, al unei terte banci, denumita banca confirmatoare. Aceste situatii apar in cazul in care importatorul deschide acreditivul la o banca locala necunoscuta, cu care el este in legaturi de afaceri, iar exportatorul solicita in mod expres ca acest acreditiv sa fie confirmat de o banca importanta (care se angajeaza ea insasi fata de exportator ca va achita contravaloarea marfurilor, in schimbul documentelor).

In concluzie, un acreditiv documentar irevocabil semnifica pentru beneficiar o certitudine privind plata, cu conditia ca documentele prezentate sa fie in stricta concordanta cu termenii si conditiile din acreditiv.

. Dupa modul de utilizare (sau plata), acreditivele pot fi:

z)      cu plata la vedere;

aa)  cu plata diferata (amanata);

bb)              cu plata prin acceptare;

cc) cu plata prin negociere.

Acreditivul documentar cu plata la vedere este acel acreditiv care, in momentul prezentarii de catre exportator a documentelor, la banca platitoare, este platit imediat.

Referitor la aceasta modalitate de plata, trebuie facute totusi anumite precizari:

dd)             plata se face numai dupa ce banca a efectuat controlul documentelor si a constatat stricta concordanta a acestora cu termenii si conditiile acreditivului documentar;

ee) daca banca platitoare nu este situata in tara exportatorului, controlul si plata documentelor se face numai dupa ce acestea au ajuns la ea in cadrul valabilitatii acreditivului documentar;

ff)   bancile nu platesc documente neconforme cu termenii si conditiile din acreditiv, deci in textul acreditivului trebuie sa se gaseasca precizarea "plata la vedere".

Acreditivul documentar cu plata diferata (amanata) este acel acreditiv in care plata documentelor nu se face in momentul prezentarii acestora la banca, ci la o data ulterioara, mentionata in mod expres in textul acreditivului documentar. De regula, aceasta plata diferata (amanata) se efectueaza la 30 ‑ 60 de zile fata de momentul prezentarii documentelor la banca platitoare.

Acreditivul documentar cu plata prin acceptare este utilizat cu precadere in cazul exporturilor pe credit. Astfel, o data cu documentele, exportatorul prezinta bancii si o cambie, sau un set de cambii, trase asupra bancii indicate in textul acreditivului documentar (poate fi vorba fie de banca emitenta, banca acceptanta, banca trasa expres mentionata), cu anumite scadente. Banca accepta cambiile, devenind astfel debitor cambial principal, le restituie exportatorului, iar documentele le remite importatorului. La scadenta, exportatorul prezinta bancii acceptante cambia (sau cambiile), iar aceasta le achita. Bineinteles, exportatorul are posibilitatea de a vinde (sconta) cambiile, inainte de data scadentei acestora, contra unei taxe, denumita taxa de scont.

Acreditivul documentar cu plata prin negociere (cunoscut si sub denumirea de scrisoare comerciala de credit) presupune prezentarea de catre beneficiar a documentelor insotite de una sau mai multe cambii (dupa caz) trase asupra bancii emitente. Aceasta situatie este totusi dezavantajoasa, intrucat, potrivit dreptului cambial, locul platii este la domiciliul trasului (in cazul nostru, al bancii emitente), si deci, pentru acest tip de acreditiv locul platii va fi intotdeauna in strainatate. Pentru eliminarea acestui inconvenient, banca emitenta (in baza instructiunilor primite de la ordonatorul acreditivului) poate autoriza o alta banca sa negocieze documentele. Astfel, negocierea documentelor sau plata prin negociere semnifica de fapt dreptul bancii negociatoare de a "cumpara" documentele (adica, de a plati exportatorului) si de a le transmite bancii emitente. Pentru aceasta operatiune ea percepe un comision, care este platit de beneficiarul acreditivului documentar.

. Dupa clauzele speciale pe care le contine:

transferabil;

revolving;

cu clauza rosie (red clause);

de compensatie (reciproce);

subsidiar (back‑to‑back);

cesionat.

Acreditivul documentar transferabil. Inserarea acestei clauze in textul acreditivului documentar da dreptul beneficiarului acelui acreditiv documentar sa solicite bancii transferatoare sa faca respectivul acreditiv documentar utilizabil (platibil) in totalitate, sau partial, pentru unul sau mai multi beneficiari secundari. Un astfel de acreditiv documentar este utilizat, in general, in operatiunile de intermediere, cand, in calitate de beneficiar al acreditivului documentar apare un intermediar, iar in calitatea de beneficiar secundar apare exportatorul real.

Acreditivul documentar revolving se caracterizeaza prin faptul ca valoarea acreditivului documentar este reintregita automat, pe masura efectuarii platilor, pana la un anumit plafon, in functie de fiecare livrare. Acest tip de acreditiv este utilizat cu precadere in contractele de valori mari, cu livrari esalonate in timp.

Acreditivul documentar cu clauza rosie (red clause). Prin inserarea acestei clauze in textul acreditivului documentar, banca platitoare este autorizata sa faca o plata in favoarea beneficiarului, inainte ca acesta sa prezinte documentele privitoare la expedierea marfii.

Acreditivul documentar de compensatie (reciproc) se caracterizeaza prin inserarea in textul acreditivului documentar a unei clauze ce nu permite utilizarea acreditivului documentar de export decat in corelatie cu un acreditiv documentar de import. Prin urmare, prin combinarea a doua acreditive documentare cu astfel de clauze, partenerii care deruleaza operatiuni prin contrapartida sau in compensatie se asigura ca in cazul in care unui dintre ei nu va livra marfa in compensatie, va fi platit de banca emitenta, respectiv va primi echivalentul marfurilor nelivrate in compensatie.

Acreditivul documentar subsidiar (back‑to‑back). In acest caz, cu toate ca denumirea este unica, este de fapt vorba de doua acreditive documentare: unul de import al unei marfi, iar altul de export al aceleiasi marfi, ambele domiciliate la aceeasi banca, respectiv banca intermediarului operatiunii.

Practic, realizarea unei operatiuni back‑to‑back presupune:

corelarea valorica, si din punct de vedere al termenelor, de catre firma intermediara, a celor doua acreditive documentare. Astfel:

. acreditivul documentar de export are o valoare si un pret unitar mai mare si o valabilitate mai indelungata;

. acreditivul documentar de import are o valoare si un pret unitar mai mic si o valabilitate mai scurta.

confidentialitatea operatiunii, exportatorul real necunoscand cine este importatorul final;

documentele cerute exportatorului real trebuie sa fie "strict neutre" si emise la ordinul bancii intermediarului;

ambalajul si marcajul marfii trebuie sa fie, de asemenea, "strict neutre";

documentele privitoare la marfa sunt schimbate de initiatorul operatiunii (intermediar) la banca sa;

acordul bancii de a accepta o astfel de operatiune.

Acreditivul documentar cesionat. In acest caz, beneficiarul acreditivului documentar are dreptul ca o parte (sau intreaga valoare) a acestuia, deschis in favoarea sa, sa o cesioneze unui tert ‑ beneficiarul cesiunii ‑, cel mai adesea exportatorului real al marfii.

. Din punct de vedere al domicilierii

acreditive domiciliate in tara vanzatorului (exportatorului);

acreditive domiciliate in tara cumparatorului (importatorului);

acreditive domiciliate intr‑o terta tara.

In principiu, prin domicilierea acreditivului documentar se intelege locul prezentarii documentelor, respectiv tara, orasul si in ultima instanta banca la ghiseele careia urmeaza sa aiba loc plata contravalorii marfurilor. Domicilierea acreditivului documentar este convenita intre parteneri in cadrul contractului comercial international si preluata ca atare de ordonator in dispozitia de deschidere a acreditivului documentar.

Acreditivul documentar domiciliat in tara exportatorului semnifica un acreditiv documentar in baza caruia exportatorul prezinta documentele pentru plata la o banca, desemnata in acreditivul documentar, din tara sa.

Locul platii este deosebit de important, din mai multe puncte de vedere, iar domicilierea acreditivului documentar in tara exportatorului prezinta pentru acesta urmatoarele avantaje:

domicilierea acreditivului documentar in tara exportatorului inseamna pentru acesta o grabire a momentului incasarii, egala cu timpul de curier (circuitul bancar) al documentelor, daca domicilierea ar fi fost in tara importatorului. De exemplu: in cazul exporturilor din Romania, daca domicilierea acreditivelor este in strainatate, timpul de curier (circuitul bancar) al documentelor difera, in functie de zona geografica, intre 10 si 40 de zile;

banca platitoare sau banca unde este domiciliat acreditivul este in masura sa decida asupra conformitatii documentelor cu conditiile stipulate in cadrul acreditivului documentar. Astfel, pentru orice plata efectuata de banca platitoare pentru documente in neregula, aceasta banca va raspunde fata de banca emitenta si ca atare, risca sa nu i se mai ramburseze plata facuta pe baza unor astfel de documente;

reglementarea tuturor litigiilor privind neexecutarea obligatiilor ce decurg din derularea acreditivului documentar se va face potrivit legislatiei din tara unde acesta este domiciliat;

domicilierea acreditivului documentar in tara exportatorului prezinta pentru acesta si avantajul evitarii riscului ca documentele sa se piarda pe parcursul postal;

domicilierea acreditivului documentar in tara exportatorului constituie si o sursa de venit valutar, intrucat, in conformitate cu prevederile Publicatiei 500, comisioanele si spezele bancare cad in sarcina ordonatorului, daca in acreditivul documentar nu s‑a precizat altfel.

Prin acreditiv documentar domiciliat in tara importatorului (sau o terta tara) se intelege acel acreditiv documentar in baza caruia exportatorul poate incasa contravaloarea marfurilor exportate, prin prezentarea documentelor precizate in cadrul acreditivului documentar, la ghiseele bancii importatorului.

In practica, documentele se transmit pe canal bancar, respectiv exportatorul le depune la banca sa, care face doar serviciul de a le transmite bancii platitoare. Dupa ce banca platitoare verifica documentele, daca sunt in buna regula, efectueaza plata, transmitand tot pe canal bancar, banii.

Dar domicilierea acreditivului documentar in tara importatorului prezinta pentru exportator urmatoarele dezavantaje:

intarzierea incasarii contravalorii marfurilor, corespunzator intervalului de timp necesar parcursului documentelor (circuitul bancar) si, in sens invers, al banilor;

pregatirea si expedierea documentelor, cerute in deschiderea acreditivului documentar trebuie sa fie realizate in timp util, astfel incat acesta sa ajunga la banca platitoare in cadrul valabilitatii acreditivului documentar, dat fiind faptul ca valabilitatea sa expira la ghiseele bancii platitoare, deci in strainatate.

in cazul in care documentele nu sunt in buna regula, posibilitatea corectarii lor este foarte redusa si necesita timp si corespondenta suplimentare, ceea ce duce la intarzieri suplimentare in incasarea banilor.

Documente prevazute in acreditivul documentar

Orice acreditiv documentar trebuie sa precizeze in mod foarte clar si precis documentele contra carora se va efectua plata, respectiv acceptarea sau negocierea.

In acest sens, fiecare document solicitat va fi denumit in mod clar si in stransa concordanta cu specificul tranzactiei in ansamblu.

Documentele cerute prin acreditivul documentar pot fi impartite in doua categorii:

gg)documente principale: factura comerciala, documentul de transport si certificatul de asigurare;

hh)documente secundare: certificatul de origine, lista de colete/greutate, certificatul de calitate, buletinul de analize etc. Ordonatorul va preciza in cererea sa de deschidere a acreditivului documentar ce date si ce informatii trebuie sa contina aceste documente si cine anume va trebui sa le emita/semenze.

Factura comerciala este un document contabil, in forma tipizata, prin care vanzatorul fixeaza pretul marfii pentru cumparator.

In practica, factura comerciala este emisa de exportator imediat dupa expedierea marfurilor, in baza documentelor de transport si a celorlalte documente care privesc expeditia. Importanta facturii comerciale decurge din urmatoarele considerente

ii)     este actul primar in baza caruia opereaza in evidentele lor contabile atat vanzatorul, cat si cumparatorul, iar bancile il trateaza ca document de referinta la controlul documentelor;

jj)     permite identificarea valorii de ansamblu a marfurilor vandute, cuprinzand, de regula, toate precizarile referitoare la: denumirea marfii, sortiment, calitate, cantitate, pret unitar, valoarea totala a marfurilor, cheltuielile determinate de conditia de livrare a marfurilor (CFR, FOB etc.), respectiv costul transportului sau al asigurarii, dupa caz;

kk)este cel mai important document comercial in cazul unei plati documentare, intrucat trebuie sa corespunda instructiunilor de ansamblu, din deschiderea acreditivului documentar, privitoare la marfa.

Sintetizand, factura comerciala trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

denumirea si sediul exportatorului;

denumirea si sediul importatorului;

locul si data emiterii;

descrierea marfii;

pretul unitar si/sau total al marfii;

costul transportului si al asigurarii;

conditia de livrare;

totalul sumei de incasat de la exportator;

numarul si tipul coletelor/pachetelor ;

continutul coletelor/pachetelor ;

marcajul si numerotarea coletelor/pachetelor ;

numarul licentei de export sau a celei de import (daca este cazul);

semnatura exportatorului.

Documentul de transport este un inscris prin care vanzatorul face dovada expedierii sau preluarii spre expediere a marfii, la o anumita data si la o anumita destinatie. In general, documentul de transport este tipizat si difera in functie de modalitatea de transport aleasa:

in cazul transportului maritim, documentul de transport solicitat este conosamentul maritim. Acest document contine confirmarea ca marfa a fost acceptata de armator in conformitate cu descrierea prezentata, ca nu a fost avariata si ca este ambalata corespunzator pentru transportul maritim;

in cazul transportului rutier, documentul de transport solicitat este scrisoarea de trasura rutiera (CMR);

in cazul transportului fluvial, documentul de transport solicitat este scrisoarea de trasura fluviala;

in cazul transportului feroviar, documentul de transport solicitat este scrisoarea de trasura feroviara (COTIF), si asa mai departe.

Certificatul de asigurare este un document care atesta intelegerea prin care asiguratul se angajeaza sa plateasca o anumita suma de bani asiguratorului, numita prima de asigurare, in schimbul careia acesta isi asuma anumite riscuri si se obliga sa il despagubeasca pe asigurat in cazul in care intervin daunele pentru care s-a convenit asigurarea.

Certificatul, sau polita de asigurare, care este prezentata de vanzator in setul de documente, in vederea incasarii sumei de bani cuvenite, trebuie sa fie, in mod obligatoriu, cel specificat in cerintele acreditivului documentar.

Sunt necesare unele precizari in legatura cu acest document:

pentru conditia de livrare CIF sau CIP , obtinerea acestui document cade in sarcina beneficiarului acreditivului documentar;

pentru celelalte conditii de livrare, obtinerea acestui document cade in sarcina ordonatorului acreditivului documentar;

pentru siguranta operatiunii, este intotdeauna necesar ca data emiterii documentului de asigurare sa preceada data expedierii marfii, deoarece intre momentul incarcarii marfii pe vas (sau alt mijloc de transport) sau momentul expedierii si momentul asigurarii ulterioare pot interveni evenimente care pericliteaza marfa, aceasta nefiind asigurata in acest interval de timp.

In concluzie, certificatul de asigurare trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

denumirea, sediul si semnatura autorizata a companiei de asigurare;

denumirea si sediul asiguratului;

descrierea tipurilor de asigurare acoperite prin certificatul respectiv;

suma asigurata;

descrierea marfurilor asigurate. Aceasta descriere trebuie sa fie identica cu cea din factura comerciala si din acreditivul documentar;

locul unde se solicita incasarea asigurarii, in caz de producere a unuia sau a mai multora din riscurile acoperite prin certificatul respectiv;

declaratia sub semnatura a asiguratorului;

data emiterii.

Certificatul de origine este documentul care face dovada provenientei marfii, document pe care cumparatorul il utilizeaza la operatiunea de vamuite, avand astfel posibilitatea de a obtine eventuale scutiri sau reduceri de taxe vamale, daca legislatia vamala prevede aceste posibilitati.

Derularea platii prin acreditiv documentar

Plata prin acreditiv documentar face parte integranta din ansamblul relatiilor comerciale si din constructia financiara a unei afaceri.

Succesiunea momentelor derularii unei plati pe baza de acreditiv documentar este urmatoarea

Momentul I

exportatorul propune unui importator potential o marfa cu plata prin acreditiv documentar;

importatorul accepta oferta de marfa si plata prin acreditiv documentar.

Momentul II

importatorul comanda marfa sau incheie cu exportatorul un contract comercial international;

importatorul ordona bancii sale deschiderea acreditivului documentar.

Momentul III

exportatorul livreaza marfa in conditiile stabilite;

exportatorul depune la banca platitoare documentele care atesta livrarea marfii, in vederea incasarii contravalorii acesteia.

Incasarea sumei prevazute de catre exportator nu se face in mod automat, doar in virtutea existentei unui acreditiv documentar deschis in favoarea sa de catre importator. Exista o serie de conditii, foarte stricte, a caror neindeplinire de catre exportator poate duce la decaderea din dreptul de a incasa acreditivul documentar. Printre motivele care pot determina astfel de situatii, enumeram:

ll)     depasirea termenului de livrare a marfurilor;

mm)         nerespectare conditiilor de livrare;

nn)neconcordanta datelor cuprinse in documentele transmise spre plata cu documentele prevazute in ordinul de deschidere a acreditivului documentar;

oo)             nedepunera la banca a intregului set de documente convenit;

pp)             omiterea din documentele transmise spre plata a unor elemente importante;

qq)             intocmirea eronata a unor documente;

rr)   depasirea termenului de valabilitate a acreditivului;

ss) renuntarea de catre importator la marfa contractata (situatie ce se poate intalni in cazul acreditivelor documentare revocabile);

tt)    nerespectarea valutei prevazute in contract pentru efectuarea platii;

uu)falimentul uneia din bancile implicate in derularea acreditivului documentar;

vv)nedatarea sau neavizarea certificatului de origine;

ww)          lipsa licentei de export sau a celei de import etc.

Exista insa si cazuri in care banca platitoare, estimand ca efectuarea platii nu va produce prejudicii importatorului, plateste "sub rezerva", importatorul fiind unicul in masura sa ridice sau nu rezervele exprimate de banca. Aceste rezerve ale bancii platitoare sunt comunicate si firmei exportatoare.

Concret, succesiunea derularii platilor prin acreditiv documentar depinde de tipul acreditivului documentar utilizat, conform celor convenite intre exportator si importator prin contractul de vanzare‑cumparare incheiat.

a)    Mecanismul derularii acreditivului documentar domiciliat in tara exportatorului

Schematic, succesiunea momentelor derularii platii prin acreditiv documentar domiciliat la banca exportatorului se prezinta astfel:

5

Figura nr. 3.

Mecanismul derularii platii prin acreditiv

documentar domiciliat in tara exportatorului

momentul 1. Incheierea contractului intre importator si exportator, prin care s-a stabilit ca plata sa se efectueze prin acreditiv documentar, domiciliat in tara exportatorului;

momentul 2. Importatorul da bancii sale Ordinul de deschidere al acreditivului documentar la dispozitia exportatorului. "Ordinul de deschidere" cuprinde toate conditiile privind termenele si documentele care trebuie sa fie respectate si respectiv, intocmite si prezentate la plata, de catre exportator, pentru a i se efectua plata;

momentul 3. Deschiderea acreditivului documentar consta in elaborarea unui inscris prin care banca emitenta se angajeaza ferm la plata in favoarea beneficiarului acreditivului documentar (exportatorul), document care este transmis bancii exportatorului (prin posta, telegrafic sau prin sistemul SWIFT);

momentul 4. Notificarea beneficiarului (exportatorul) acreditivului documentar se face de catre banca exportatorului, care ii remite si documentul primit;

momentul 5. Livrarea marfii. Dupa ce exportatorul studiaza cu atentie acreditivul documentar, el incepe productia marfii sau o preia din stoc, apoi o livreaza, respectand intru totul termenii acreditivului documentar, exportatorul/beneficiarul acreditivului documentar fiind si cel care intocmeste setul de documente cerut prin acreditiv;

momentul 6. Depunerea la banca a documentelor care atesta livrarea marfurilor;

momentul 7. Plata contravalorii documentelor. Dupa prezentarea documentelor la banca, aceasta verifica concordanta lor cu cerintele acreditivului documentar si efectueaza plata. De fapt, aceste ultime doua momente semnifica documente contra bani.

momentul 8. Remiterea documentelor. Banca platitoare, dupa ce a efectuat plata, remite documentele bancii care a emis acreditivul documentar;

momentul 9. Rambursarea sumei. Banca emitenta, dupa un nou control al documentelor, in functie de conditiile prevazute in respectivul acreditivul documentar, ramburseaza banii catre banca platitoare. In cazul in care documentele sunt neconforme cu prevederile acreditivul documentar, banca emitenta nu va rambursa banii catre banca platitoare.

momentul 10. Notificarea importatorului. Banca emitenta, in posesia documentelor referitoare la marfa, le remite importatorului (contra plata), care, la randul lor, are obligatia de a verifica si el documentele respective;

momentul 11. Plata documentelor. Dupa ce importatorul verifica documentele si concordanta acestora cu instructiunile pe care le‑a dat prin cererea de deschidere a acreditivului documentar, efectueaza plata.

Momentul 12. Eliberarea / ridicarea marfii. Importatorul, avand documentele in posesia sa, ridica marfa. Carausul elibereaza marfa contra documentelor de transport.

Din punctul de vedere al unui acreditiv de export, banca platitoare (banca exportatorului) trebuie sa acorde o atentie deosebita urmatoarelor aspecte:

La primirea scrisorii de deschidere a acreditivului documentar, banca trebuie sa verifice autenticitatea acesteia si a semnaturilor autorizate.

Sa urmareasca cu maxima atentie documentele solicitate si riscul pe care‑l implica acreditivul deschis.

Daca nu apar si alte riscuri si toate instructiunile sunt clar formulate, beneficiarul este avizat de deschiderea acreditivului documentar, fara ca banca sa‑si asume in vreun fel angajamentul de plata.

in situatia in care banca exportatorului este solicitata sa‑si adauge confirmarea sa (alaturi de angajamentul ferm de plata al bancii emitente), ea este obligata sa verifice solvabilitatea bancii emitente si sa informeze partile implicate de decizia luata;

banca trebuie sa examineze cu foarte mare atentie documentele prezentate de exportator si doar in situatia in care acestea sunt gasite a fi "in ordine", adica in stricta concordanta cu documentele precizate in "Ordinul de deschidere a acreditivului documentar", poate dispune plata;

in cazul in care documentele prezentate de exportator sunt considerate a fi "in ordine", banca va trebui sa respecte totodata instructiunile de rambursare primite de la banca emitenta;

in cazul in care documentele prezentate de exportator prezinta discrepante, banca exportatorului va actiona in sensul obtinerii acceptului bancii emitente, sau va trimite aceste documente direct bancii emitente, spre incasare;

la momentul platii, banca va proceda la efectuarea acesteia in conformitate cu instructiunile prevazute in acreditiv.

Acreditivul domiciliat in tara vanzatorului (exportatorului) da acestuia posibilitatea de a incasa contravaloarea marfii imediat dupa depunerea documentelor la banca sa, astfel incat momentul platii se apropie considerabil de cel al livrarii marfii, cand, practic, vanzatorul transmite importatorului dreptul de proprietate asupra marfii prin documentele prezentate. Rezulta deci, ca un asemenea acreditiv este avantajos pentru exportator.

b)    Mecanismul derularii acreditivului documentar domiciliat in tara importatorului

Succesiunea momentelor derularii platii prin acreditiv documentar domiciliat la banca importatorului se poate prezenta, in mod schematic, astfel:

5

Fig. nr. 4.

Mecanismul derularii platii prinacreditiv

documentar domiciliat la banca importatorului

momentul 1. Incheierea contractului intre importator si exportator, contract prin care s‑a convenit ca plata sa fie facuta prin acreditiv documentar, domiciliat in tara importatorului;

momentul 2. Ordinul de deschidere a acreditivului documentar. Importatorul da ordin bancii sale sa deschida un acreditiv documentar, la dispozitia exportatorului. Acest "Ordin de deschidere" trebuie sa cuprinda absolut toate conditiile de termene si documente care trebuie indeplinite de exportator pentru a i se efectua plata;

momentul 3. Deschiderea acreditivului documentar consta in elaborarea unui inscris prin care banca emitenta se angajeaza ferm la plata in favoarea beneficiarului acreditivului documentar (exportatorul), document care este transmis bancii exportatorului, pe cale postala, electronica sau prin sistemul SWIFT);

momentul 4. Notificarea beneficiarului acreditivului documentar. Banca exportatorului il anunta pe acesta de deschiderea acreditivului documentar si ii remite documentul primit;

momentul 5. Livrarea marfii. Marfa este livrata cu respectarea stricta a tuturor termenelor prevazute de acreditivul documentar, exportatorul/beneficiar intocmind si tot setul de documente, conform cerintelor din acreditivul documentar;

momentul 6. Depunerea la banca a documentelor care atesta livrarea marfii;

momentul 7. Remiterea documentelor catre banca emitenta. Banca notificatoare verifica daca documentele sunt conforme cu cerintele acreditivului documentar, dupa care le remite bancii emitente;

momentul 8. Efectuarea platii contravalorii documentelor. Dupa prezentarea documentelor la banca emitenta (platitoare), aceasta verifica daca documentele sunt in concordanta cu cerintele acreditivului documentar si apoi efectueaza plata;

momentul 9. Confirmarea primirii sumei reprezentand contravaloarea marfii si efectuarea platii catre exportator. Banca notificatoare il anunta pe exportator de primirea sumei care reprezinta contravaloarea documentelor expediate si crediteaza contul acestuia.

momentul 10. Remiterea documentelor importatorului. Banca emitenta remite documentele privitoare la marfa importatorului, care are obligatia de a le verifica;

momentul 11. Plata documentelor. Dupa ce importatorul verifica documentele si concordanta acestora cu instructiunile pe care le-a transmis bancii sale prin cererea de deschidere a acreditivului documentar, dispune efectuarea platii (are loc debitarea contului sau);

momentul 12. Eliberarea / ridicarea marfii. Importatorul, aflat in posesia documentelor, isi poate ridica / prelua marfa.

Din punct de vedere al acreditivului documentar de import, banca emitenta trebuie sa acorde o atentie deosebita urmatoarelor aspecte:

sa verifice bonitatea importatorului (ordonatorului acreditivului documentar) si sa solicite, eventual, diferite garantii;

sa verifice cu atentie toate instructiunile date de ordonatorul acreditivului documentar;

sa analizeze riscul pe care­‑l implica tranzactia respectiva din punct de vedere al bonitatii importatorului;

sa realizeze deschiderea efectiva a acreditivului documentar;

sa verifice cu atentie documentele primite de la banca exportatorului (in calitate de banca notificatoare) pentru a se stabili conformitatea cu prevederile cuprinse in acreditivul documentar;

in cazul documentelor gasite "in ordine", banca va trebui sa‑si indeplineasca angajamentul ferm de plata, asumat o data cu deschiderea acreditivului documentar;

in cazul documentelor care prezinta discrepante fata de termenii acreditivului documentar, banca emitenta va trebui sa solicite ordonatorului acreditivului documentar acceptul de plata;

la momentul platii, banca emitenta va actiona in sensul instructiunilor de rambursare stipulate prin acreditivul documentar.

Acreditivul documentar domiciliat in tara cumparatorului este acreditivul in baza caruia vanzatorul nu va putea incasa contravaloarea marfii decat in momentul in care documentele prevazute in "Ordinul de deschidere al acreditivului documentar" vor fi depuse la ghiseele bancii emitente si vor fi controlate de aceasta. Rezulta deci ca acest tip de acreditiv documentar avantajeaza cumparatorul si dezavantajeaza vanzatorul care, dupa ce a livrat marfa, a prezentat documentele la banca sa, care la randul ei, le‑a remis bancii emitente, va fi nevoit sa astepte pana cand documentele vor ajunge la banca platitoare, vor fi controlate, si abia dupa aceea urmeaza sa primeasca contravaloarea marfii pe care a livrat‑o.

c)     Mecanismul derularii acreditivului documentar cu plata prin acceptare

Acreditivele documentare cu plata prin acceptare sunt utilizate in cazul vanzarilor pe credit cu termene scurte si foarte scurte, de regula intre 60 - 180 de zile.

Elementul caracteristic al acestui tip de acreditiv documentar este faptul ca intotdeauna setul de documente cuprinde una sau mai multe cambii, iar plata contravalorii marfii se face la scadenta cambiei.

Cambiile sunt trase de catre tragator (in calitatea sa de exportator), asupra bancii acceptante (trase) sau asupra bancii emitente.

Utilizarea acreditivului documentar cu plata prin acceptare este prezentata schematic in Figura nr.5.

		IMPORTATOR Ordonator AD
		BANCA EMITENTA
		3. documente
		BANCA PLATITOARE -ACCEPTANTA-
5. bani		2.cambii acceptate			1.documente + cambii			4. cambii acceptate (scadenta)
			EXPORTATOR Beneficiar AD

Figura nr. 5.

Mecanismul derularii platii prin

acreditiv documentar cu plata prin acceptare

momentul 1. Odata cu depunerea documentelor care atesta livrarea marfurilor, exportatorul prezinta la banca platitoare si o cambie, cu scadenta fixata in conformitate cu numarul de zile precizat in acreditivul documentar;

momentul 2. Banca platitoare verifica daca documentele sunt conforme acreditivului documentar, iar daca sunt in buna ordine accepta cambia si i‑o restituie exportatorului;

momentul 3. Banca platitoare remite documentele catre banca emitenta care, la randul ei, le restituie exportatorului;

momentul 4. La scadenta, exportatorul prezinta cambia bancii;

momentul 5. Banca platitoare achita suma inscrisa in cambie.

Utilizarea unui acreditiv documentar cu plata prin acceptare are semnificatii diferite pentru cei doi parteneri, prezentand o serie de avantaj, atat pentru exportator, cat si pentru importator:

in primul rand, pentru exportator reprezinta o vanzare pe credit a marfii, o facilitate pe care practic a acordat‑o importatorului;

in al doilea rand, permite exportatorului

¾   ca posesor al cambiei, sa o sconteze la banca sa, transformand astfel o vanzare pe credit intr-o vanzare cu plata la vedere, ca metoda de finantare a afacerii;

¾   sa ia in considerare, la negocierea pretului tranzactiei, atat dobanda aferenta vanzarii pe credit, cat si costul (taxa scontului) refinantarii sale prin scontarea cambiei;

in al treilea rand, permite importatorului:

¾   daca este intermediar, sa vanda marfa si sa o achite dupa vanzare, in acest mod importatorul nu mai avanseaza nici un fel de fonduri proprii in afacere;

¾   daca este producator, sa utilizeze marfa pentru realizarea produselor finite si, dupa vanzarea acestora, sa achite importul, desigur, la termenul scadent;

¾   acceptul dat pe cambie de banca (accept bancar) constituie o garantie a platii acesteia la scadenta si, de aici, posibilitatea scontarii cambiei la banca exportatorului.

d)    Mecanismul derularii platii in cazul acreditivului documentar transferabil

Acreditivul documentar transferabil este utilizat in special in operatiunile de intermediere, fiind in realitate un acreditiv documentar in virtutea caruia beneficiarul principal (in calitate de exportator intermediar) are dreptul sa solicite bancii platitoare sa faca respectivul acreditiv documentar utilizabil, total sau partial, pentru unul sau mai multi beneficiari secundari (beneficiarii secundari fiind de fapt, exportatorii reali).

In principiu, firma intermediara incheie un contract de cumparare a unei marfi de pe piata sa sau din strainatate, si un alt contract de vanzare, a aceleiasi marfi, dar de regula la un pret mai mare, catre un partener strain, convenind cu acesta ca plata sa se faca prin acreditiv documentar transferabil.

Utilizarea acreditivului documentar transferabil ca mod de plata pe plan international ofera atat avantaje, cat si dezavantaje partilor implicate.

Printre principalele avantaje ale acreditivului documentar transferabil putem enumera:

In primul rand, un astfel de acreditiv documentar permite unei firme dezvoltarea afacerilor, fara a fi obligata sa‑si angajeze intr‑un fel propriile fonduri;

In al doilea rand, permite diversificarea operatiunilor de export si din afara specificului de activitate al firmei;

In al treilea rand, dat fiind ca in prezent, pe teritoriul Romaniei legislatia interzice platile in valuta, folosirea unui acreditiv documentar transferabil permite ca un producator intern sa fie platit in mod legal in valuta;

In al patrulea rand, castigurile din diferentele de pret, garantate de confidentialitatea operatiunilor bancare, sunt destul de substantiale;

In al cincilea rand, ofera o siguranta mai mare beneficiarului secundar (exportatorul real), in sensul ca, daca beneficiarul principal (exportatorul intermediar) nu a depus documentele la banca, spre incasare, banca transferatoare are dreptul sa elibereze bancii emitente documentele depuse de beneficiarul secundar, fara sa aiba vreo responsabilitate fata de beneficiarul principal.

Printre principalele dezavantaje ale acreditivului documentar transferabil putem enumera:

In primul rand, costurile bancare sunt mai mari decat in cazul unui acreditiv documentar obisnuit, suportarea lor fiind in totalitate in sarcina beneficiatului acreditivului documentar;

In al doilea rand, exista riscul ca beneficiarii secundari sa nu livreze marfa de calitate, sa nu respecte termenele si conditiile impuse prin acreditivul documentar emis in favoarea lor etc.;

In al treilea rand, confidentialitatea unei astfel de operatiuni nu poate fi pastrata in totalitate, intrucat ordonatorul, prin mentiunea "transferabil" va sti ca, total sau partial, marfa va fi furnizata de altcineva;

In al patrulea rand, implica o pregatire foarte detaliata a intregii operatiuni in ansamblul ei, rapiditate extrema si o perfecta coordonare a conditiilor si termenelor din cele doua acreditive.

Pentru inlaturarea unor din aceste dezavantaje, exportatorul intermediar poate transfera in totalitate valoarea acreditivului documentar transferabil in favoarea beneficiarului secundar, dupa ce, in prealabil, a convenit cu acesta comisionul - in valuta - pe care trebuie sa‑l incaseze pentru mijlocirea intermedierii.

Schema mecanismului platii prin intermediul unui acreditiv documentar transferabil este prezentata in Figura nr. 6:

Figura nr. 6.

Mecanismul derularii platii prin

acreditiv documentar transferabil

Succesiunea momentelor prezentate este urmatoarea:

momentul 1. ‑ Incheierea contractului de cumparare a marfii de pe piata interna sau cea externa;

. momentul 1 bis ‑ Incheierea contractului comercial international, care consta in vanzarea aceleiasi marfi, la un pret evident mai mare, unui partener strain, convenind cu acesta ca plata sa se faca prin acreditiv documentar transferabil;

momentul 2. ‑ Ordinul de deschidere al acreditivului documentar transferabil. In baza celor convenite prin contractul comercial international, partenerul strain da ordin bancii sale sa deschida in favoarea firmei intermediare, in calitate de beneficiar principal, un acreditiv documentar transferabil (acreditivul documentar originar);

momentul 3. ‑ Deschiderea acreditivului documentar transferabil (acreditivul documentar originar);

momentul 4. ‑ Ordinul de transfer al acreditivului documentar. In baza acreditivului documentar deschis, firma intermediara ordona bancii sale sa transfere in favoarea beneficiarului secundar o parte din valoarea acreditivului documentar;

momentul 5. ‑ Transferul acreditivului documentar in favoarea exportatorului real;

momentul 6. ‑ Notificarea transferului. Banca corespondenta il anunta pe exportatorul real (beneficiarul secundar) ca a fost efectuat transferul acreditivului documentar;

momentul 7. ‑ In baza acreditivului documentar transferat in favoarea sa, exportatorul real livreaza marfa;

momentul 8. ‑ Depunerea la banca a documentelor care atesta livrarea marfii, in vederea remiterii acestora bancii transferatoare;

momentul 9. ‑ Plata contravalorii documentelor. Dupa ce verifica daca documentele sunt in concordanta cu cerintele acreditivului documentar transferabil, banca efectueaza plata;

momentul 10. ‑ Remiterea documentelor;

momentul 11. ‑ Notificarea exportatorului intermediar. Banca transferatoare notifica firma intermediara de primirea documentelor, iar aceasta inlocuieste documentele, intocmind un alte set de facturi si de documente, in conformitate cu cerintele din acreditivul documentar original.

Incepand cu acest moment, succesiunea platilor are loc conform mecanismului obisnuit de derulare a decontarii prin acreditiv documentar la vedere, domiciliat la banca exportatorului.

e)     Mecanismul derularii platii in cazul acreditivului documentar cu plata prin negociere (Scrisoarea comerciala de credit)

Un acreditiv documentar cu plata prin negociere este o varianta a acreditivului documentar, denumita si scrisoare comerciala de credit (S/C), utilizata cu precadere in tarile care au adoptat sistemul de drept bancar anglo‑saxon.

Scrisoarea comerciala de credit este un document prin care o banca, din ordinul unui importator, se angajeaza in mod irevocabil, fata de un exportator, sa accepte sau sa plateasca cambii trase asupra sa, cu conditia ca acestea sa fie insotite de documente expres indicate, in perfecta stare si sa fie prezentate in cadrul termenului prevazut.

Principalele trasaturi caracteristice ale scrisorii comerciale de credit sunt:

este deschisa la banca emitenta, cel mai adesea in moneda locala a propriei tari;

este adresata direct beneficiarului, insa, in practica, mai ales prin intermediul unei banci;

banca emitenta o remite fie direct beneficiarului, fie prin intermediul bancii acestuia;

este utilizabila prin cambii trase de catre beneficiar asupra bancii emitente, aceste cambii fiind insotite de documentele privind livrarea marfii. Cambiile la vedere sunt platite imediat dupa primirea lor, iar cambiile la termen trebuie acceptate, la prezentare, de banca emitenta a scrisorii. Dupa acceptare, cambiile devin libere iar achitarea lor la scadenta nu mai depinde de scrisoarea de credit care si‑a indeplinit functia, fiind garantate la plata de semnatura si numele bancii acceptate;

plata cambiilor este garantata de banca emitenta;

este domiciliata intotdeauna in strainatate.

Intrucat domicilierea scrisorii comerciale de credit la banca importatorului constituie un dezavantaj pentru exportator, in practica, banca emitenta a scrisorii comerciale de credit autorizeaza alte banci sa negocieze documentele, actiune ce presupune existenta a cel putin doua conditii:

in primul rand, exportatorul trebuie sa prezinte documentele insotite de cambie, la o alta banca, denumita banca negociatoare;

in al doilea rand, banca negociatoare trebuie, prin textul scrisorii comerciale de credit, sa fie autorizata sa negocieze documentele.

Succesiunea momentelor derularii platii prin intermediul scrisorii comerciale de credit poate fi prezentata prin doua variante:

Figura nr. 7.

Emiterea si utilizarea scrisorii comerciale

de credit trase asupra bancii emitente

1) Emiterea si utilizarea scrisorii comerciale de credit trase asupra bancii emitente:

momentul 1 ‑ Incheierea contractului comercial international;

momentul 2 ‑ Importatorul da ordin bancii sale sa emita scrisoare comerciala de credit;

momentul 3 ‑ Remiterea scrisorii comerciale de credit direct exportatorului

momentul 4 ‑ Transmiterea scrisorii comerciale de credit catre banca sa (a exportatorului)

momentul 5 ‑ Livrarea marfii;

momentul 6 ‑ Depunerea documentelor la banca, insotite de cambia trasa aspra bancii emitente;

momentul 7 ‑ Banca exportatorului remite spre plata sau spre acceptare cambia + documentele care atesta livrarea marfii;

momentul 8 ‑ Restituirea cambiei acceptate sau efectuarea platii prin transfer;

momentul 9 ‑ Banca exportatorului crediteaza contul exportatorului si debiteaza contul bancii emitente;

momentul 10 ‑ Remiterea documentelor catre importator si debitarea contului acestuia.

Fig. nr. 8 

Utilizarea scrisorii comerciale de credit

prin negocierea cambiilor de catre o banca locala

2) Utilizarea scrisorii comerciale de credit prin negocierea cambiilor de catre o banca locala

momentul 1. ‑ Depunerea documentelor care atesta livrarea     marfurilor + cambiile trase asupra bancii emitente.

momentul 2. ‑ Incasarea banilor, minus comisionul de negociere.

momentul 3. - Remiterea documentelor si a cambiei.

momentul 4. - Efectuarea platii.

In concluzie, plata prin intermediul scrisorii comerciale de credit prezinta siguranta atat pentru exportatori, care au in acest sens angajamentul ferm si irevocabil al bancii emitente, cat si pentru importatori, dat fiind ca acceptarea si onorarea cambiilor se face numai dupa dovedirea, pe baza de documente, a indeplinirii obligatiilor vanzatorului.

Incasso ul documentar

Definitie si caracteristici

Ca modalitate de plata utilizata in schimburile economice internationale, incasso‑ul este reglementat prin documentul intitulat "Reguli uniforme pentru incasso", cunoscut si sub denumirea de "Publicatia 522"

Aceasta modalitate de plata consta in faptul ca importatorul (cumparatorul) accepta plata documentelor remise de catre exportator (vanzator), remitere ce se realizeaza prin bancile celor doi parteneri.

Cu alte cuvinte, modul de functionare al incasso‑ului documentar presupune ca banca vanzatorului sa remita spre incasare bancii cumparatorului documentele depuse de vanzator, care fac dovada livrarii marfii, documente pe care banca cumparatorului le elibereaza acestuia numai contra plata.

Spre deosebire de plata prin acreditiv documentar, decontarea prin incasso este relativ simpla, ieftina, rapida, dar nu este garantata bancar, ea bazandu‑se, in principiu, pe obligatia de plata a cumparatorului, pe care acesta si‑a asumat‑o prin contractul comercial international, dar fara sa comporte nici un fel de angajament de plata din partea bancilor implicate.

Principalele caracteristici ale mecanismului incasso‑ului documentar sunt urmatoarele:

xx)este o modalitate de plata initiata de exportator;

yy)operatiunea nu este decat o simpla vehiculare de documente si, ca atare, obligatia bancilor implicate se rezuma doar la prestarea unui serviciu in anumite conditii, impuse de instructiunile primite de la exportator;

zz) documentele vehiculate de banci pot fi de doua feluri:

documente comerciale (factura, documentul de transport, de proprietate etc.);

documente financiare (cambii, bilete la ordin, cec etc.),

in functie de care putem distinge doua tipuri de incasso documentar:

a)     incasso simplu, care este un incasso de documente financiare, neinsotite de documente comerciale. Rezulta deci ca operatiunea de incasso simplu consta in aceea ca, daca, de exemplu, datoria cumparatorului se materializeaza intr-un titlu de credit (cambie, cec etc.), vanzatorul il va incredinta bancii spre incasare;

b)    incasso documentar, care este un incasso de documente comerciale insotite sau nu de documente financiare;

scopul operatiunii il constituie transmiterea documentelor comerciale sau financiare, de la beneficiarul platii la platitor, contra plata, acceptare, sau in alte conditii;

plata prin incasso nu presupune nici un fel de obligatie de garantare a platii, in afara obligatiilor asumate de cumparator prin contractul international de vanzare‑cumparare. Prin urmare, singura protectie a exportatorului o constituie faptul ca importatorul nu poate ridica marfa decat in momentul platii, cand va intra si in posesia documentelor care ii atesta proprietatea asupra marfii.

In concluzie, folosirea acestei modalitati de plata este determinata de:

a)     gradul de incredere reciproca dintre parteneri (relatii traditionale si curente de afaceri intre cele doua firme, firme solvabile, serioase);

b)    gradul redus de intensitate a cererii pe piata externa, pentru marfurile oferite de exportator;

c)     interesul sporit pe care il are exportatorul de a‑si vinde marfa;

d)    situatia conjuncturala economica, politica si financiara din tara importatoare etc.

Partile implicate in derularea unui incasso documentar

In derularea unui incasso documentar sunt implicate patru parti:

Ordonatorul

este intotdeauna exportatorul (vanzatorul), care mai poarta si denumirea de tragator;

este persoana care initiaza operatiunea si cea care stabileste conditiile de derulare, pornind de la clauzele convenite in contractul comercial international, deoarece operatiunea se desfasoara din ordinul sau si pe raspunderea sa;

este persoana care completeaza "Ordinul de incasare", document care trebuie sa contina, in interesul ordonatorului, instructiuni cat mai clare, complete si precise, si care este insusi documentul denumit si incasso documentar.

Cumparatorul

este importatorul, care mai poarta si numele de tras;

este destinatarul documentelor vehiculate caruia, conform instructiunilor exportatorului, banca ii solicita indeplinirea anumitor conditii (de exemplu: de plata, acceptare sau alte conditii) in schimbul eliberarii documentelor;

este persoana care, dupa controlul documentelor ce atesta livrare marfii si dupa ce acestea a fost gasite in stricta concordanta cu prevederile contractului comercial international, dispune efectuarea platii.

Banca remitenta

este banca exportatorului;

este banca la care ordonatorul a dispus deschiderea operatiunii de incasso;

este banca insarcinata cu primirea de la ordonator a documentelor, impreuna cu instructiunile privind incasarea si care are rolul de a remite documentele unei alte banci;

Banca incasatoare

este banca importatorului;

este banca la care sunt primite documentele cu dispozitia de incasare, de la banca remitenta;

are sarcina de a asigura prezentarea catre tras a documentelor si de a obtine incasarea (acceptarea sau indeplinirea altor conditii), transmitand in sens invers, conform instructiunilor primite, rezultatele incasso‑ului (sume de bani, efecte de comert acceptate etc.).

Elementele incasso‑ului documentar

Ordinul de incasare este insusi documentul intitulat incasso documentar si el trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu anumite elemente stipulate clar si corect de catre exportator, elemente care trebuie sa fie in deplina concordanta atat cu clauzele contractului comercial international, cat si cu datele cuprinse in documentele transmise de exportator, o data cu ordinul de incasare.

Aceste elemente se refera in principal la:

denumirea si sediul importatorului (trasului);

denumirea si sediul bancii remitente prin intermediul careia, pe de o parte vor fi transmise documentele, iar pe de alta parte se deconteaza incasso‑ul, respectiv vor fi remisi banii;

denumirea si sediul bancii incasatoare, care, contra documente, va solicita plata, sau acceptarea din partea trasului;

denumirea si sediul exportatorului, respectiv al beneficiarului incasso‑ului;

valoarea incasso‑ului, respectiv a sumei care va fi solicitata la plata contra documentelor importatorului, precizandu‑se totodata si moneda in care se va face plata;

mentionarea firmei (exportatorul sau importatorul) care va suporta comisioanele si spezele bancare;

descrierea detaliata a marfurilor, care trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu denumirea exacta a marfii, cantitatea, calitatea, pretul etc.;

documentele care trebuie prezentate, respectiv factura comerciala, documentul de transport, certificatul de origine, de calitate etc.;

mentionarea modalitatii in care se va face rambursarea sumei;

numarul de ordine si data incasso‑ului documentar (element necesar in vederea identificarii);

numarul de expeditie al incasso‑ului documentar.

Mecanismul derularii platii prin incasso documentar

In practica bancara internationala sunt utilizate mai multe tipuri de incasso documentar, care de deosebesc intre ele in functie de gradul de incredere dintre parteneri.

In functie de natura documentelor trimise la incasare (documente cu plata la vedere sau documente cu plata la o anumita scadenta), vanzatorul va stabili daca documentele vor fi eliberate contra plata (ceea ce inseamna ca eliberarea documentelor de catre banca importatorului se va efectua numai dupa ce acesta le‑a platit) sau contra acceptare (in acest caz documentele comerciale sunt insotite de o cambie, iar eliberarea documentelor de catre banca importatorului se face numai daca acesta accepta cambia).

Mecanismul derularii platii prin incasso documentar poate fi descris in doua faze , astfel:

1. emiterea ordinului de incasare, insotit de documentele aferente;

2. incasarea propriu‑zisa.

1. In cadrul primei faze, fiecare din partile implicate in derularea unui incasso are indatoriri pe care trebuie sa le indeplineasca cu strictete:

- exportatorul (ordonatorul sau tragatorul), dupa ce a livrat marfa, trimite documentele de transport si alte documente specificate bancii remitente, impreuna cu ordinul de incasare prin care instruieste banca, in legatura cu:

a) conditiile de incasare;

b) denumirea si sediul trasului;

c) suma care trebuie sa fie incasata;

d) scadenta si tipul acesteia;

e) detalii privitoare la celelalte documente;

f) comisioanele si spezele bancare;

g) denumirea si sediul bancii incasatoare;

h) informatii privind protestul sau nonprotestul.

- banca remitenta, la primirea documentelor si a ordinului de incasare semnat de exportator, este obligata:

a)     sa verifice daca documentele primite sunt cele mentionate in ordinul de incasare;

b)    sa desemneze banca incasatoare, in situatia in care aceasta nu este specificata in ordinul de incasare;

c)     sa mentioneze instructiunile de rambursare pentru banca incasatoare;

d)    sa constate, acolo unde este necesar, andosarea documentelor.

- banca incasatoare, la primirea documentelor si a instructiunilor de incasare de la banca remitenta, are urmatoarele obligatii:

a)     sa verifice documentele din punct de vedere al numarului acestora;

b)    sa avizeze banca remitenta asupra primirii documentelor;

c)     sa informeze trasul (importatorul) despre conditia de derulare a incasso‑ului;

d)    sa pastreze documentele pana la reglementarea operatiunii;

e)     sa stocheze sau sa asigure marfa, atunci cand i se solicita acest lucru;

f)      sa elibereze documentele importatorului, urmand intocmai instructiunile primite de la banca remitenta.

- importatorul (cumparatorul sau trasul), la primirea avizului de la banca, trebuie sa dea instructiunile necesare in vederea achitarii documentelor.

2. Cea de a doua faza, de incasare propriu‑zisa, presupune din partea celor doi parteneri - exportatorul si importatorul - indeplinirea unor indatoriri specifice, in functie de tipul de incasso ales de parti:

a) in derularea unui incasso de tip documente contra plata, apar urmatoarele sarcini:

‑ exportatorul poate modifica in orice moment instructiunile date, dar numai pana in momentul eliberarii documentelor catre importator, iar in caz de dificultate, trebuie sa dea noi instructiuni bancii remitente;

la incasare este necesar ca banca remitenta sa verifice daca au fost indeplinite intru totul instructiunile date si, in caz de neplata, sa comunice tragatorului (exportatorului) mesajele primite de la banca incasatoare, solicitand in acelasi timp noi instructiuni;

‑ banca incasatoare are obligatia sa elibereze documentele catre tras (importator) numai contra platii sumei prevazute, iar in caz de neplata sa protesteze, daca este imputernicita in acest sens;

‑ importatorul (sau trasul) intra in posesia documentelor numai dupa ce a efectuat plata, iar in cazul in care exista utilizari partiale, numai dupa ce a efectuat si ultima plata partiala.

b) in situatia unui incasso de tipul "documente contra acceptare", se impune respectarea cu strictete a urmatoarelor conditii:

‑ exportatorul (tragatorul) va primi din partea bancii remitente trata acceptata de importator (trasul) sau biletul la ordin emis de acesta, avand posibilitatea de a le sconta la o banca comerciala, in vederea incasarii imediate;

‑ banca remitenta, la primirea avizului de acceptare sau a tratei acceptate, trebuie sa verifice daca instructiunile au fost indeplinite intocmai. De asemenea, trebuie sa trimita tragatorului trata acceptata sau avizul de acceptare pentru efectele de comert care se afla in pastrare, in vederea incasarii, la banca incasatoare;

‑ banca incasatoare are obligatia:

sa elibereze documentele numai dupa acceptarea tratei primite de la banca remitenta sau numai dupa emiterea de catre tras a unui bilet la ordin,

sa trimita inapoi bancii remitente efectele de comert sau sa le pastreze in gestiunea sa pentru incasare la scadenta, daca este imputernicita in acest sens,

‑ importatorul va obtine documentele numai dupa acceptarea tratei sau emiterea biletului la ordin, ceea ce ii va permite sa intre in posesia marfii contractate inainte de efectuarea platii, beneficiind astfel de o perioada de gratie.

In cazul in care importatorul (cumparatorul sau trasul) nu achita marfa, el poate fi constrans sa plateasca, printr‑o actiune juridica numita protest, actiune initiata de banca incasatoare in baza unei imputerniciri. In acest caz, banca incasatoare actioneaza in numele bancii remitente si al exportatorului (vanzatorul sau tragatorul).

Protestul este un act scris, solemn si public, intocmit de un notar, in prezenta martorilor, prin care se certifica refuzul de plata a unei trate. Prin actiunea de protest, notarul public, acreditat de banca incasatoare, se prezinta la domiciliul trasului, in a 20‑a zi dupa data scadentei si ii solicita plata tratei. In caz de refuz, acest lucru este consemnat in actul de protest, act care va fi depus la tribunal, urmand ca apoi sa se apeleze la calea juridica de solutionare a acestui litigiu.

Tinand cont de riscurile pe care le incumba utilizarea unui incasso documentar ca mijloc de plata pe plan international, este recomandat ca acesta sa fie utilizat numai daca:

vanzatorul si cumparatorul se cunosc si au o incredere deplina unul in celalalt;

este cunoscuta bine si considerata ca sigura capacitatea de plata a cumparatorului;

in tara importatorului situatia este stabila din punct de vedere politic, economic si social si daca exista conditii legale de desfasurare a tranzactiilor comerciale internationale;

tara importatorului nu impune nici un fel de restrictii cu privire la importuri si la plati internationale.

Succesiunea momentelor derularii unui incasso documentar poate fi reprezentata in mod schematic conform figurii nr. 9:

Fig. nr. 9

Mecanismul derulari unui incasso documentar

Succesiunea momentelor prezentate in Figura nr. 9 este urmatoarea:

1. incheierea contractului comercial international, document de referinta pentru exportator in indeplinirea obligatiilor sale, act prin care cei doi parteneri de afaceri au convenit plata prin incasso documentar;

2. livrarea marfii, care trebuie sa fie facuta in stricta concordanta cu termenele de livrare si cu conditiile privind marfa, asa cum au fost convenite prin contractul comercial international;

3. depunerea documentelor care atesta livrarea marfii (factura comerciala, document de transport, polita de asigurare, certificat de calitate, certificat de origine etc., si cel mai adesea una sau mai multe cambii), insotite de ordinul de incasare, prin care exportatorul solicita in mod expres plata la incasso si prezinta clar si precis conditiile in care documentele vor fi inmanate importatorului (documente contra plata sau documente contra acceptare). Banca remitenta, actionand la ordinul clientului sau ordonator (exportatorul sau tragatorul), va emite propriul ei document, intitulat incasso documentar, in cadrul caruia va prelua in totalitate instructiunile primite de la clientul sau ordonator (exportatorul sau tragatorul);

4. remiterea documentelor care atesta livrarea marfii si a ordinului de incasare catre banca importatorului;

5. notificarea importatorului cu privire la sosirea documentelor, banca importatorului fiind obligata ca la sosirea documentelor sa‑l avizeze pe importator;

6‑7. eliberarea documentelor contra plata sau contra acceptare. In functie de instructiunile primite in incasso‑ul documentar, banca importatorului ii va elibera acestuia documentele, fie contra plata, fie contra acceptare;

8. odata intrat in posesia documentelor, importatorul poate ridica marfa.

9. Dupa incasarea de la importator a contravalorii documentelor, banca acestuia remite banii (sau, in cazul documentelor contra acceptare - remite cambia) bancii remitente.

10. La primirea banilor, banca remitenta notifica exportatorului incasarea exportului. In situatia in care prin instructiunile date au fost documente contra acceptare, banca ii va remite trata acceptata, urmand ca la scadenta sa o incaseze.

In concluzie, dat fiind ca plata prin incasso nu presupune nici un fel de obligatie sau vreo garantare a platii, in afara obligatiilor asumate de cumparator in baza contractului comercial international, aceasta modalitate de plata il expune pe vanzator la o serie de riscuri, care nu sunt de loc de neglijat.

De exemplu:

Exportatorul isi indeplineste obligatia contractuala (livrare marfii), urmand ca dupa acest moment sa intreprinda demersurile necesare pentru a intra in posesia contravalorii acesteia.

Acum, singura sa protectie o constituie faptul ca importatorul nu poate intra in posesia marfii livrate decat in momentul in care o va plati.

Astfel, cel putin in principiu, riscul exportatorului de a pierde marfa si de a nu obtine plata pentru ea este eliminat, dar mai raman o serie de alte riscuri: riscul intarzierii platii, riscul diminuarii incasarii, riscul pierderii sau al deteriorarii marfii si, de aici, riscul de neplata s.a.m.d.

Literatura de specialitate recomanda o serie de masuri necesare in vederea evitarii riscurilor operatiunilor pe baza de incasso documentar, cum ar fi:

aaa)           practicarea acestui sistem de plata numai in relatiile cu partenerii foarte siguri;

bbb)        intocmirea documentelor de transport (mai ales a conosamentului) in forma negociabila, andosate in alb sau la ordinul bancii, si nu direct pe numele sau la ordinul importatorului; duplicatul de fracht sau scrisoarea de trasura sa fie andosat pe numele unei case de expeditii internationale;

ccc)          sa se traga cambii;

ddd)        sa se utilizeze scrisori de garantie bancara;

eee)           sa se solicite un avans in contul viitoarei livrari etc.

Fara a neglija efectele benefice ale acestor masuri de protectie, trebuie insa precizat faptul ca ele nu fac altceva decat sa diminueze, intr‑o masura mai mare sau mai mica, riscurile derularii platii prin incasso, dar fara a le elimina definitiv.

Ordinul de plata

Ordinul de plata semnifica un document care reprezinta o dispozitie, data de o persoana (in calitate de ordonator) unei banci, de a plati o suma determinata de bani, in favoarea unei alte persoane, in calitate de beneficiar, in vederea stingerii unei obligatii banesti care provine dintr-o relatie directa existenta intre ordonator si beneficiar. Plata propriu‑zisa se deruleaza prin intermediul conturilor bancare, in scopul efectuarii transmiterii efective a banilor catre beneficiar.

Ordinul de plata este destul de rar utilizat in comertul international, indeosebi datorita riscului de revocare pe care il prezinta aceasta forma de plata, documentul fiind, prin natura sa, revocabil si deci poate fi anulat de catre ordonator imediat inainte de incasarea lui de catre beneficiar, dat fiind ca pana in momentul platii efective suma in cauza se afla la dispozitia ordonatorului. De aceea se recomanda ca utilizarea ordinului de plata in relatiile de export sau de import sa se faca impreuna cu alte modalitati de plata, dat fiind faptul ca revocarea sa poate da nastere unei serii de prejudicii beneficiarului.

Avand in vedere acest neajuns, ordinul de plata este utilizat in special in cadrul operatiunilor auxiliare actului comercial propriu‑zis, cum ar fi, de exemplu: restituiri de avansuri, primirea unor avansuri periodice, restituiri de garantii, plata taxelor vamale, plata cheltuielilor de transport, remiterea unor comisioane, sau in activitati necomerciale, cum ar fi, de exemplu: plata unor cotizatii, plata salariilor, plata navlurilor, plata unor indemnizatii, achizitionarea de hartii de valoare etc.

Luand in considerare definitia ordinului de plata si avandu‑se in vedere si practica utilizarii sale, se pot desprinde anumite caracteristici ale ordinului de plata, si anume:

in primul rand, relatia de plata apare ca urmare a asumarii unei obligatii intre ordonator si beneficiar;

in al doilea rand, operatiunea este initiata de ordonator (in calitate de platitor), acesta fiind cel care stabileste regulile necesare derularii operatiunii;

in al treilea rand, ordinul de plata are un caracter revocabil care, asa cum s-a precizat anterior, consta in dreptul ordonatorului de a‑si retrage sau modifica instructiunile de plata, cu conditia ca ordinul sau initial sa nu fi fost executat (prin efectuarea platii catre beneficiar);

in al patrulea rand, plata prin intermediul ordinului de plata necesita in mod obligatoriu existenta unui cont bancar deja constituit de ordonator la banca sa;

in al cincilea rand, din punct de vedere al modalitatii de incasare, se pot distinge doua categorii de ordine de plata:

fff)ordin de plata simplu, a carui incasare nu este conditionata de prezentarea vreunui document sau a vreunei explicatii privitoare la scopul sau motivul platii;

ggg)          ordin de plata documentar, a carui incasare este conditionata de obligatia beneficiarului de a prezenta anumite documente justificative, indicate in mod expres de catre ordonator. Altfel spus, ordinul de plata documentar presupune obligatia bancii platitoare de a efectua plata doar contra prezentarii de catre beneficiar a anumitor documente, in conformitate cu instructiunile primite de la banca ordonatoare (banca emitenta);

in al saselea rand, bancile care intervin in derularea operatiunii au doar rolul de prestatoare de servicii, unica lor raspundere constand in manevrarea corecta a fondurilor si a documentelor, iar in cazul ordinul de plata documentar au si obligatia de a solicita de la beneficiar documentele necesare platii, conform instructiunilor primite de la ordonatorul platii.

Partile implicate in derularea unui ordin de plata sunt:

1) Ordonatorul

. este importatorul sau cumparatorul, care apare in calitate de initiator al operatiunii;

. este cel care plateste, stabilind totodata si conditiile de efectuare a platii;

. este persoana insarcinata sa constituie depozitul bancar necesar efectuarii platii;

. este persoana care poate revoca in orice moment plata, pana in momentul efectuarii ei.

2) Beneficiarul

. este exportatorul sau vanzatorul;

. este persoana in favoarea careia a fost dispusa plata si care are obligatia de a se conforma conditiilor prevazute in ordinul de plata;

. pana in momentul efectuarii platii, nu are certitudinea incasarii sumei.

3) Banca emitenta (ordonatoare)

. este banca importatorului sau o banca la care ordonatorul da dispozitie privind efectuarea unei plati printr-un ordin de plata;

. este banca la care importatorul (in calitate de ordonator) constituie depozitul bancar necesar efectuarii platii;

4) Banca platitoare

. este banca exportatorului;

. este banca la ghiseele careia se achita beneficiarului platii suma cuvenita;

. este banca indreptatita sa solicite anticipat, sau ulterior, de la banca ordonatoare, suma care urmeaza sa o plateasca sau pe care a platit‑o deja.

Documentul intitulat "ordin de plata" este de fapt un formular tipizat pus la dispozitie de catre banca, document care trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu anumite elemente, cum sunt:

denumirea si sediul ordonatorului;

denumirea si sediul beneficiarului;

denumirea si adresa bancii ordonatoare;

data emiterii ordinului de plata;

ordinul de a plati;

suma ce va fi platita, in cifre si in litere, cu indicarea valutei in care se va face plata;

scopul platii;

documentele care trebuie sa fie prezentate de beneficiarul platii (in cazul unui ordin de plata documentar);

modalitatea de plata: letric (postal), telegrafic, SWIFT;

semnaturile autorizate ale bancii ordonatoare sau ale persoanei autorizate de catre firma ordonatoare.

Mecanismul de functionare al ordinului de plata poate fi redat schematic astfel:

Figura nr.10.

Mecanismul de functionare a ordinului de plata

Succesiunea momentelor prezentate in Figura nr. 10 este urmatoarea:

momentul 1: implica existenta unei obligatii de plata pe care ordonatorul si‑o asuma;

momentul 2: este reprezentat de emiterea ordinului de plata, impreuna cu instructiunile care stabilesc in detaliu conditiile de efectuare a platii;

momentul 3: banca ordonatoare transmite bancii platitoare instructiunile privind efectuarea platii prin ordin de plata;

momentul 4: notificarea beneficiarului;

momentul 5: prezentarea la banca platitoare a documentelor necesare efectuarii platii;

momentul 6: dupa verificarea documentelor, banca platitoare efectueaza plata;

momentul 7: banca platitoare transmite bancii ordonatoare documentele, in vederea remiterii acestora catre ordonator:

momentul 8: pe baza depozitului constituit de catre ordonator, banca ordonatoare va realiza acoperirea platii efectuate de banca platitoare;

momentul 9-10: banca ordonatoare transmite ordonatorului documentele, realizand in acelasi timp si debitarea contului acestuia.

Scrisoarea de garantie bancara

Definitie si caracteristici

Modalitatile principale si secundare de plata utilizate pentru stingerea obligatiilor de plata pe plan international nu sunt intotdeauna lipsite de riscul neindeplinirii conditiilor contractuale, motiv pentru care, in practica, este necesara utilizarea unor instrumente de asigurarea a garantiei platilor.

Un astfel de instrument este scrisoarea de garantie bancara, care este un inscris prin care o banca, denumita garanta, se obliga in mod ferm si irevocabil sa plateasca suma desemnata expres prin scrisoare unui anumit beneficiar, in situatia in care debitorul principal nu‑si onoreaza obligatiile asumate. Din definitie rezulta cu claritate ca, in cazul garantiei bancare, sunt implicate trei parti:

ordonatorul, care este persoana la solicitarea careia se emite garantia bancara si care are calitatea de obligat principal in executarea obligatiei ce constituie obiectul garantiei, el fiind practic debitorul principal;

beneficiarul garantiei, care este titularul creantei sau persoana in favoarea careia banca emite garantia, deci in favoarea caruia va fi efectuata plata, in caz de executare a garantiei;

banca garanta care este banca emitenta a garantiei ce se angajeaza la plata, alaturi de debitorul principal. Astfel, din punct de vedere al angajamentului bancii garante, scrisorile de garantie bancara pot fi:

simple, cand banca garanta poate cere beneficiarului sa urmareasca mai intai pe debitorul principal si numai daca acesta nu poate achita suma, sa efectueze plata;

solidare, cand beneficiarul poate cere executarea platii de catre banca, fara ca in prealabil sa-l urmareasca pe debitorul principal garantat si fara ca banca garanta sa poata obiecta.

Garantiile bancare pot fi emise direct, de catre banca ordonatorului, sau indirect, caz in care banca ordonatorului insarcineaza o alta banca sa emita scrisoarea de garantie bancara.

Prin scrisoarea de garantie bancara, banca garanta nu garanteaza fapte, ci preia asupra sa obligatia de plata in situatia in care debitorul principal nu si‑a indeplinit obligatia contractuala.

In momentul emiterii unei garantii bancare, bancile garante trebuie sa acorde o atentie deosebita urmatoarelor aspecte:

- in primul rand, trebuie sa tina seama de faptul ca partenerii implicati sunt din tari diferite si deci, la emiterea unei garantii bancare, banca garanta trebuie sa cunoasca cu exactitate atat legile din tara importatorului, cat si legile din tara exportatorului;

- in al doilea rand, trebuie cunoscut cu exactitate termenul de valabilitate a garantiei bancare, pentru a se stabili cu certitudine cand expira obligatiile garantului, deoarece dupa expirarea termenului de valabilitate al acesteia, toate obligatiile fata de beneficiar devin nule;

- in al treilea rand, tinand cont de faptul ca suma inscrisa in garantia bancara este indicata uneori in procente din valoarea contractului, trebuie acordata o atentie deosebita acestui aspect, mai ales in situatia in care pretul din contract este variabil.

Principalele tipuri de garantii utilizate in comertul exterior

In functie de obiectul contractelor internationale, in practica sunt cunoscute mai mute tipuri de garantii bancare.

Astfel, obligatia garantata pe aceasta cale poate reprezenta contravaloarea unor marfuri vandute, a unor lucrari executate, a unor servicii prestate, un credit acordat debitorului (in cazul unui contract cu plata esalonata in timp) etc. Rezulta deci ca, practic, orice obligatie asumata printr‑un contract comercial international poate constitui obiectul unei scrisori de garantie bancara.

Avandu‑se in vedere cele mentionate mai sus, pe plan international se cunosc urmatoarele tipuri de garantii:

1. Garantia de participare la licitatie (bid bond) este o garantie necesara in cazul cererilor de oferta publice, fiind initiata de firma care participa la licitatie, in vederea garantarii valorii ofertei sale.

De fapt, aceasta garantie inlocuieste un depozit bancar pe care firma care participa la licitatie ar fi trebuit sa‑l constituie, scopul solicitarii garantiei fiind acela de a-l asigura pe organizatorul licitatiei de bonitatea si seriozitatea ofertantului.

Obiectul garantiei de participare la licitatie il constituie dreptul organizatorului de a o executa in urmatoarele cazuri:

. in situatia in care ofertantul (vanzatorul) isi retrage sau isi modifica oferta inainte de adjudecarea licitatiei;

. in situatia in care, dupa castigarea licitatiei, ofertantul (vanzatorul) refuza sa semneze sau sa execute contractul la care s-a angajat prin oferta ferma;

. in situatia in care, dupa incheierea contractului, ofertantul refuza sa inlocuiasca garantia de participare la licitatie cu o garantie de buna executie.

Suma inscrisa in garantie este de regula cuprinsa intre 1% si 5% din valoarea licitatiei, iar valabilitatea garantiei de licitatie se situeaza in general intre una si sase luni, corespunzand practic termenului de valabilitate a ofertei care o insoteste. Rezulta deci ca valabilitatea garantiei expira la data‑limita mentionata de ofertant pentru acceptarea ofertei si semnarea contractului sau prezentarea garantiei de buna executare.

2. Garantia de buna executare are rolul de a asigura faptul ca marfurile vor fi livrate sau ca serviciile vor fi prestate in stricta conformitate cu prevederile stipulate in contract. Prin solicitarea unei astfel de garantii, cumparatorul urmareste sa se acopere contra riscului determinat de neindeplinirea sau de indeplinirea defectuoasa a obligatiilor asumate prin contractul comercial international. Rezulta deci ca prin acordarea unei astfel de garantii, la cererea vanzatorului, banca se obliga sa ii plateasca beneficiarului suma garantata, in situatia in care furnizorul nu se achita de obligatiile contractuale.

Obiectul garantiei il constituie, asadar, obligatia vanzatorului de a livra intocmai, din punct de vedere calitativ si cantitativ marfa convenita si de a efectua livrarile in intervalul de timp convenit in contractul comercial international.

De regula suma inscrisa in garantie este de 10% din valoarea contractului, valabilitatea acesteia expirand o data cu executarea completa a contractului.

3. Garantia de buna functionare (sau de buna executie tehnica) reprezinta o varianta a garantiei bancare de buna executie, in practica ea purtand de obicei aceeasi denumire. Deosebirea dintre cele doua tipuri de garantii consta in faptul ca garantia de buna functionare acopera doar perioada de garantie tehnica. Astfel, in situatia in care obiectul contractului comercial international il constituie livrarea unor marfuri (in general, instalatii sau echipamente) pentru care vanzatorul acorda o perioada de garantie tehnica de sase luni, un an sau doi ani, aceasta perioada este acoperita printr-o garantie de buna functionare.

Obiectul garantiei il constituie, in acest caz, acoperirea riscului cumparatorului, risc ce se poate ivi dupa momentul livrarii marfii, ca urmare a neindeplinirii sau a indeplinirii defectuoase a obligatiilor asumate de vanzator cu privire la: remedierea defectiunilor constatate, inlocuirea totala sau partiala a marfii care nu corespunde din punct de vedere calitativ parametrilor stabiliti prin contract, efectuarea service‑ului in perioada de garantie etc.

Valoarea garantiei, stabilita procentual prin contract, variaza intre 5% si 20% din valoarea marfii sau a prestatiei, valabilitatea sa fiind diferita, in functie de specificul marfii exportate (de exemplu: in industria usoara perioada de garantie nu depaseste trei luni din momentul receptiei marfii, in vreme ce in industria de automobile, garantia se poate intinde si pe o perioada de doi ani).

4. Garantie de restituire a avansului (advance payment guaranatee). In cadrul contractelor comerciale internationale platile in avans acordate de catre cumparator vanzatorului, de regula pentru procurarea de materii prime si pentru acoperirea cheltuielilor de productie, constituie un procedeu foarte des uzitat in prezent. Cumparatorul avanseaza anumite sume vanzatorului, in contul unor marfuri sau a unor prestatii viitoare si este normal sa‑si puna problema recuperarii acestor sume in cazul nederularii contractului din culpa vanzatorului sau a unor cauze independente de acesta.

Cumparatorul varsa avansul necesar doar daca primeste o garantie de restituire, care sa-i asigure rambursarea sumei respective in cazul in care vanzatorul nu isi indeplineste obligatiile contractuale.

Obiectul garantiei il constituie acoperirea riscului cumparatorului in caz de nerestituire a platilor in avans (efectuate inainte de livrarea marfurilor), in caz de incetare a relatiilor contractuale sau neexecutare a contractului din culpa vanzatorului. Prin caracterul sau, aceasta garantie are un caracter strict financiar, principala caracteristica a acesteia constituind‑o angajamentul de restituire a unei sume de bani egala cu cea avansata, la care se mai adauga, de regula, o dobanda procentuala, la un nivel convenit intre cele doua parti, aplicata pe perioada imobilizarii fondurilor la dispozitia vanzatorului, respectiv pentru perioada cuprinsa intre momentul platii avansului si cel al restituirii lui.

Valoarea acestei garantii este egala cu suma platita in avans de catre cumparator, suma stipulata ca atare in contract, sub forma unei cote procentuale din valoarea intregii marfi, completata cu obligatia platii unei dobanzi pentru perioada cuprinsa intre momentul platii avansului de catre cumparator si cel al restituirii acestui avans de catre vanzator, valabilitatea garantiei expirand in momentul livrarii marfurilor.

Specific acestei garantii este faptul ca valoarea ei se diminueaza proportional cu procentul de avans incasat, pe masura executarii obligatiilor furnizorului, atestate prin prezentarea documentelor contractuale.

5. Garantia de plata (payement guarantee) este o forma de garantie utilizata indeosebi pentru a asigura plata pe baza prezentarii facturii comerciale. Intr‑o acceptiune mai larga, obiectul garantiei de plata il constituie acoperirea obligatiilor cumparatorului de a plati contravaloarea marfurilor sau a prestatiilor primite.

Garantia de plata imbraca urmatoarele forme:

a)     Garantia pura de plata este garantia prin care banca emitenta se obliga ca ea insasi sa achite contravaloarea marfurilor sau prestatiei efectuate de vanzator, specificul acestui tip de garantie constituindu-l faptul ca exportatorul se poate adresa pentru plata direct bancii, iar valoarea garantiei este egala cu contravaloarea marfurilor sau prestatiei efectuate de exportator.

b)    Garantia de plata la incasso are ca obiect acoperirea riscului de neplata la incasso care, asa cu a fost aratat anterior, este o modalitate de plata ieftina, rapida, dar riscanta pentru exportator. In cazul acestui tip de garantie banca garanta se obliga la plata doar in cazul in care plata nu este onorata, la prima cerere, de catre cumparator. Acesta este motivul pentru care garantia de plata la incasso are un caracter de rezerva, exportatorul apeland la ea doar in cazul refuzului de plata al importatorului.

Valoarea garantiei poate fi egala cu contravaloarea marfurilor sau a prestatiei efectuate de vanzator, sau poate avea o valoare mai mica decat valoarea totala a contractului, in cazul livrarilor in transe.

c)   Garantia pentru plata efectelor de comert (cambie, bilet la ordin) are ca obiect angajamentul bancii garante de a onora (plati) la scadenta cambiile trase de vanzator asupra cumparatorului sau bilete la ordin emise de cumparator in favoarea vanzatorului. Pentru a oferi o siguranta deplina, de regula, in continutul unei astfel de garantii trebuie inserat si angajamentul garantului de a obtine de la cumparator acceptarea cambiilor, acceptul acestuia constituind de fapt certitudinea creantei, prin recunoasterea ei de catre tras (cumparatorul). Principalul inconvenient pentru beneficiarul titlului (exportatorul) il constituie insa faptul ca executarea unei astfel de garantii presupune executarea prealabila, pe cale cambiala, a trasului, ceea ce determina o serie de intarzieri in procesul de incasare a sumelor garantate.

d)  Garantia de aval este o forma de garantie cu totul autonoma fata de conditiile comerciale ale contractului international, ea referindu‑se exclusiv la efectele de comert pe care le acopera. Obiectul garantiei il constituie asumarea de catre banca garanta a obligatiei de a avaliza efectele de comert acceptate de tras (debitorul sau cumparatorul). Odata avalizate, efectele de comert devin drepturi de creanta certe, garantate, putand circula liber pe piata ca mijloace de plata de sine statatoare.

e)   Garantia de plata a ratelor scadente. In situatia in care prin contractul comercial international este prevazut ca o parte a contravalorii marfii livrate sau a serviciilor prestate sa imbrace forma creditului furnizor, exportatorul se poate acoperi impotriva riscului de neplata a ratelor scadente si a dobanzilor aferente acestora printr‑o scrisoare de garantie a ratelor scadente. Exportatorul are astfel posibilitatea de a solicita direct bancii garante plata la termenul convenit a fiecareia din ratele scadente, prin prezentarea titlului de credit. Valoarea unei astfel de garantii este intotdeauna egala cu suma creditului si a dobanzilor aferente, iar uneori se mai poate adauga o marja suplimentara, pentru acoperirea taxelor conexe executarii.

Mecanismul platilor prin clearing (cliring)

O alta modalitate de a stinge obligatiile ivite pe plan international o constituie compensatiile, care sunt schimburi de marfa contra marfa, sau servicii contra servicii, insa fara interventia mijloacelor de plata.

Aceste compensatii au anumite caracteristici esentiale:

partizile de marfuri de export si cele de marfuri de import nu se platesc in valuta, ci se compenseaza reciproc;

compensarea este, de regula, integrala;

baza juridica a operatiunii o constituie un singur instrument juridic (acord sau contract), care acopera ambele operatiuni, atat cea de export, cat si cea de import.

In literatura de specialitate compensatiile sunt clasificate in functie de obiectul lor, astfel:

- compensatii individuale (particulare) care au loc intre doi sau mai multi parteneri si care privesc un singur gen de activitati, de regula livrari de marfuri fizice;

- compensatii globale care privesc mai multe activitati ce nu sunt individualizate si nu sunt urmarite in mod separat;

aceste compensatii globale fiind cunoscute si sub denumirea de clearing.

Clearing‑ul reprezinta un angajament de plati reciproce, intre doua sau mai multe tari, angajament bazat pe principiul compensatiei globale a fluxurilor de bunuri si de servicii reciproce (care include: compensarea schimburilor de marfuri, a prestarilor de servicii si a altor forme de derulare a relatiilor economice intre tarile participante la aranjamentul de clearing), pe o perioada determinata de timp (de obicei un an), cu excluderea totala sau partiala a transferului valutar.

Caracteristica principala a acordurilor de clearing o reprezinta compensarea globala a creantelor rezultate din prestatii reciproce, fara transfer efectiv de valuta.

Operatiunile de compensare sunt efectuate de catre bancile tarilor implicate, prin intermediul conturilor de clearing.

Intreprinderile exportatoare din tarile participante la acordul de clearing vor primi contravaloarea marfurilor exportate de la banca tarii lor, in moneda lor nationala.

Clearing‑ul poate fi de doua feluri: clearing bilateral si clearing multilateral, la baza compensatiei globale prin sistemul clearing aflandu‑se un acord interguvernamental, care, de regula, stipuleaza: data intrarii in vigoarea a acordului de clearing, durata de valabilitate a acestuia, institutia sau organul care este implicat in fiecare tara in indeplinirea obligatiilor, ce plati sunt admise a fi efectuate in cadrul respectivului acord de clearing, indicarea bancilor centrale sau a altor organisme speciale anume desemnate de guvernele participante de acordul de clearing sa organizeze si sa execute decontarile reciproce, in conformitate cu prevederile contractelor internationale si asa mai departe.

Acordurile de clearing sunt insotite de anexe in care sunt mentionate marfurile si serviciile care pot face obiectul tranzactiilor de clearing, aceste anexe fiind cunoscute sub denumirea de nomenclator de clearing.

Derularea operatiunilor de plati in cadrul unui acord de clearing bilateral este determinata de clauzele care sunt prevazute in cadrul acordului de clearing:

desemnarea oficiilor de clearing;

deschiderea si functionarea conturilor de clearing;

moneda de clearing in care se va tine evidenta schimburilor din acordul de clearing;

platile ce vor fi admise a fi efectuate prin conturile de clearing;

creditul tehnic;

o clauza referitoare la plata in devize;

modul de deschidere, de inregistrare si de acoperire reciproca a acreditivelor documentare;

clauza de rectificare (aceasta clauza este inclusa, de regula, atunci cand moneda de cont aleasa este instabila);

posibilitatea convertirii in moneda de clearing a obligatiilor exprimate intr‑o terta moneda;

modul de lichidare al soldurilor intermediare;

modul de lichidare al soldului final.

Desemnarea oficiilor de clearing. Orice acord bilateral care sta la baza compensatiei globale prin sistemul clearing trebuie sa indice in mod concret numele organismelor insarcinate de guvernele celor doua tari cu organizarea si cu desfasurarea activitatii la care au convenit, in spiritul si litera acordului semnat. De regula, sunt desemnate bancile centrale, in unele tari, cum ar fi Italia si Elvetia, existand organisme special create pentru derularea acestor acorduri.

Deschiderea si functionarea conturilor de clearing. Din punct de vedere al tehnicii utilizate, clearing‑ul bilateral poate functiona fie prin deschiderea si functionarea simultana a doua conturi de clearing, fie printr‑un singur cont central.

Clearing‑ul cu doua conturi are drept caracteristica principala infiintarea in fiecare din cele doua tari care au incheiat un acord de clearing a cate unui oficiu de clearing, de obicei in cadrul bancii centrale sau al altor institutii insarcinate cu tinerea contului de clearing, iar la fiecare din aceste oficii este deschis un cont de clearing al tarii partenere. O astfel de operatiune asigura o perfecta simetrie a pozitiei celor doua parti si permite in acelasi timp realizarea unei egalitati de tratament in derularea platilor reciproce, dar cu conditia existentei obligativitatii pentru ambii parteneri de a efectua platile in mod unitar.

Existenta a doua conturi constituie nu numai o solutie tehnica, ci si aplicarea unui tratament reciproc de perfecta egalitate care implica, pe de o parte, realizarea practica, iar pe de alta parte, respectarea angajamentelor asumate prin acordul de clearing. Deschiderea celor doua conturi inseamna ca fiecare din conturile de clearing de la cele doua oficii de clearing este un cont activ, in sensul ca fiecare din cele doua banci poate efectua in contul deschis la ea operatiuni de plati si de incasari, respectiv de debitare si de creditare.

Importatorul care a cumparat o marfa din tara partenera achita la oficiul de clearing al tarii sale suma reprezentand pretul global al marfii importate, in moneda sa nationala, iar exportatorul din cealalta tara partenera se va prezenta la oficiul de clearing al tarii sale, unde - dovedind, cu documentele prevazute in cadrul acordului de clearing bilateral dintre guvernele celor doua tari, efectuarea exportului in conformitate cu prevederile contactului de vanzare-cumparare incheiat cu partenerul extern - va incasa suma reprezentand pretul global al marfii exportate, in moneda sa nationala.

Lunar, cele doua banci isi remit reciproc extrasele conturilor de clearing pe care le au in administrare.

In concluzie, folosind aceasta tehnica a operatiunilor de plati, platile internationale nu se mai efectueaza in valuta, ci in monedele nationale ale tarilor partenere la acordul de clearing.

In fiecare din cele doua conturi de clearing se acumuleaza prin depunerile efectuate de importatori, sume in moneda nationala, sume cu care oficiul de clearing achita sumele cuvenite exportatorilor.

In cazul in care s-a prevazut ca decontarile dintre cele doua tari sa se efectueze printr-un clearing cu un cont, in fiecare tara vor functiona cele doua oficii de clearing, dar numai unul dintre ele va tine un cont de clearing, avizand celalalt oficiu de clearing cu privire la operatiunile efectuate in respectivul cont.

De obicei acordul de clearing cu un cont se utilizeaza atunci cand o tara este creditoare altei tari si se urmareste ca prin derularea unei operatiuni sa se lichideze total sau partial creantele. In acest scop tara creditoare deschide un cont de clearing in care se vor inregistra sumele incasate pentru tara partenera si sumele platite acesteia in moneda de clearing care este, de regula, moneda tarii purtatoare de cont. In asemenea situatii, oficiul de clearing al tarii creditoare deschide un cont de clearing pe seama oficiului de clearing al tarii debitoare, clearing‑ul cu un singur cont fiind astfel structurat asimetric.

La acordul de clearing cu un singur cont este caracteristic faptul ca unul din cei doi parteneri este pus intr‑o situatie neconvenabila fiind, evident, in dezavantaj.

Daca partenerul A deschide un astfel de cont, acesta este purtatorul contului partenerului B, care devine titularul de cont tinut de partenerul A. Partenerul B este dezavantajat fata de partenerul A, intrucat atunci cand el livreaza marfurile sale catre partenerul A, primeste contravaloarea lor doar dupa ce marfurile au sosit in tara partenerului A, adica atunci cand va fi emis avizul de creditare, in timp ce pentru marfurile pe care le livreaza partenerul A catre partenerul B, partenerul A va intra in posesia contravalorii acestora imediat dupa depunerea documentelor la banca.

Alegerea monedei de clearing are o foarte mare importanta pentru tinerea evidentei in cont a schimburilor. De regula, moneda acordurilor de clearing este desemnata fie prin referirea la moneda nationala a uneia din tarile participante la acordul de clearing, moneda care trebuie sa fie in mod obligatoriu convertibila, fie se recurge la monede artificiale (de exemplu, DST). Totusi, acestea fiind unitati de cont, ele nu pot fi practic niciodata schimbate la paritate cu monedele efective, in raport cu care ele au fost definite. Pe de alta parte, moneda de clearing (de exemplu, dolarul clearing) face de regula discount (este mai slaba) in raport cu moneda efectiva (dolarul), intrucat fata de acesta, care poate fi utilizat ca mijloc de plata pentru orice fel de marfa si cu orice partener comercial fiind o moneda liber convertibila, moneda de clearing poate fi utilizata la plati exclusiv pentru marfurile specificate in nomenclatorul de clearing.

Creditul tehnic. In cazul clearing‑ului cu doua conturi, in practica, de regula, exporturile si importurile nu se desfasoara simetric din punct de vedere valoric, astfel ca se poate intampla ca la un moment dat disponibilul din contul de clearing sa nu fie suficient pentru plata exporturilor realizate, caz in care exportatorii ar trebui sa astepte pana cand in cont se va crea un disponibil suficient, prin platile efectuate de catre importatori. Dar intrucat nici un exportator nu este dispus sa astepte pentru a‑si incasa sumele care i se cuvin, a fost conceput un instrument pentru inlaturarea acestui neajuns. Conform acestei proceduri, chiar daca oficiul de clearing nu are disponibil in cont pentru acoperirea creantei unui exportator, el va achita totusi acestuia suma ce i se cuvine, adica oficiul de clearing din tara exportatorului acorda un credit oficiului de clearing din tara importatorului, acest tip de credit fiind denumit credit tehnic.

Principala caracteristica a creditului tehnic este aceea ca acest credit este lichidat in momentul in care disponibilul care s‑a acumulat intre timp in contul de clearing este suficient pentru stingerea datoriei.

Rolul creditului tehnic este acela de a mentine neintrerupta miscarea schimburilor comerciale pe plan international, intervenind ori de cate ori balanta comerciala a uneia din cele doua tari participante la acordul bilateral de clearing prezinta un deficit temporar, deficit cel mult egal cu suma convenita, care se constituie drept credit tehnic. Acordul bilateral de clearing trebuie sa prevada marimea maxima a creditului tehnic pe care cele doua parti si‑l acorda reciproc, precum si conditiile in care acest credit tehnic poate fi acordat. Ca regula generala, pentru durata prevazuta in acordul de clearing (creditul tehnic fiind, prin definitie, un credit pe termen scurt), nu se plateste dobanda. Daca durata este depasita, atunci se prevede achitarea unei anumite sume, cu titlu de dobanda, procedandu‑se in mod similar si in cazul in care marimea creditului tehnic este depasita, dobanda platindu‑se pentru diferenta cu care este depasita marimea creditului tehnic.

Clauza devize consta in obligatia ce revine tarii debitoare, de a achita, in orice moment, la prima cerere a partii creditoare, in valuta convertibila, orice suma care depaseste plafonul tehnic.

Clauza devize este, de fapt, o continuare a creditului tehnic, avand ca scop sa determine tara deficitara sa‑si sporeasca exporturile sau sa‑si reduca importurile, in vederea echilibrarii balantei de plati. In situatia in care tara respectiva nu‑si echilibreaza balanta de plati, ea va fi obligata sa plateasca in valuta convertibila depasirea creditului tehnic.

Indiferent de modul de formulare al acestei clauze, aceasta consta, in esenta, in aceea ca partea deficitara este obligata, atunci cand depaseste cadrul tehnic sau in cazul in care deficitul balantei persista, sa acopere soldul pasiv al balantei de plati printr‑un transfer de valuta convertibila.

Clauza devize poate fi de doua feluri: cu reversibilitate si fara reversibilitate.

In situatia in care, in textul acordului de clearing, nu este prevazut in mod expres ca valuta predata tarii excedentare de catre tara deficitara se va restitui acesteia din urma, avem de‑a face cu clauza fara reversibilitate.

Daca insa in textul acordului de clearing se prevede ca partea care a cedat intr‑o anumita perioada de timp valuta convertibila are dreptul sa o recupereze imediat ce soldul acordului de clearing se va incadra in limitele convenite, se spune ca acest acord contine clauza cu reversibilitate.

Deschiderea, inregistrarea si acoperirea acreditivelor documentare sunt prevederi absolut necesare atunci cand prin acordul de clearing se stabileste o asemenea forma de decontare si cand oficiile de clearing trebuie sa stabileasca modalitatile tehnice de deschidere si de utilizare a acreditivelor documentare.

De asemenea, partile trebuie sa hotarasca daca acreditivele documentare vor trebui deschise de o parte si de alta, daca vor trebui acoperite sumele respective anticipat sau numai la utilizarea lor la prezentarea documentelor pe baza carora este pus in functiune mecanismul de decontare.

In concluzie, aceste prevederi au ca scop punerea la adapost a partenerilor si asigurarea unui tratament egal pentru fiecare dintre acestia.

Clauza de rectificare. Pe baza acestei clauze este asigurata, in cazul fluctuatiei cursului valutar al monedei de cont de clearing, recalcularea proportionala si automata a conturilor de clearing. Aceasta clauza presupune deci, schimbarea nivelului soldului, aplicandu‑se, dupa caz, atat la soldul creditor, cat si la cel debitor, in functie de modificarile de curs ale monedei de cont de clearing.

Clauza de convertire in moneda de clearing a obligatiilor exprimate intr‑o terta moneda. Acordul de clearing trebuie sa contina si o stimulare privind modul de convertire in moneda de clearing a obligatiilor reciproce de plati exprimate intr-o terta moneda, mai ales atunci cand, din diferite motive, nu se poate introduce clauza de rectificare.

Clauza de convertire in moneda de clearing a obligatiilor exprimate intr‑o terta moneda priveste indeosebi acele situatii in care, de pilda, unele marfuri sunt cotate la bursele internationale, iar pretul lor este exprimat in alta moneda decat cea folosita ca moneda conventionala in acordul de clearing.

Lichidarea soldurilor intermediare si a soldului final ale acordului de clearing este o prevedere cuprinsa in acordul de clearing care se refera la situatia in care, in timpul derularii operatiunilor si la sfarsitul perioadei pentru care s‑a incheiat acordul de clearing, nu se realizeaza un echilibru.

Pot fi acorduri de clearing in cadrul carora sa se prevada ca lichidarea soldului sa fie facuta anual, dar exista si acorduri de clearing in cadrul carora se prevede lichidarea soldului la incheierea perioadei de valabilitate convenita.

Astfel, un eventual sold activ aparut la sfarsitul anului in contul de clearing al unuia din parteneri, datorita neefectuarii unor importuri sau depasirii unor exporturi, sunt acoperite de catre partener prin livrari suplimentare de marfuri sau prin prestari de servicii intr-un termen stabilit, de trei, sase, noua sau douasprezece luni.